Jun 202010
 

Sa ma duc, sa nu ma duc… pana acum, de fiecare data am ales varianta a doua. Dar, anul acesta s-a intamplat ceva, m-am trezit din somnul lung si obositor al vietii de zi cu zi si … am ales ales corect – am participat la Maratonul Medieval Medias.

Nu am avut timp sa fac poze pe drum, desi pozitia in clasament nu este justificativa in acest sens. In orice caz, aleg niste cifre pentru prestatia mea: locul 18 la categoria mea de varsta (proba de 50km), aprox 5h13min oficial si 4h10min pe computerul meu – mare diferenta, dar credibila dupa ce va spun cate ceva din desfasurare.

Si acum, la drum…

Pregatirile…

E primul meu maraton de MB, pana acum nu am fost decat la concursuri de triatlon – si acestea inainte de fenomenul de adormire care a tinut multi ani. La triatlon proba de ciclism e pe sosea, adica nesemnificativ ca experienta de concurs pentru cazul de fata. Dar ma bazez pe turele de MB pe munti si dealuri si pe aducerile aminte ca mai demult eram bun in special pe urcari… uscate.

La mine pregatirile au constat mai mult in observarea celorlalti competitori si concluziile lor: da – trebuie alte cauciucuri – e noroi lipicios, da – trebuie frane disc – cele cu saboti provoaca blocari de roti si nu mai spun cum se comporta la franari dupa aceea, da – trebuie antrenament – aici m-am straduit sa slabesc porcul cat mai din timp, dar o luna doua dupa ani de vacanta e putin, da – conteaza energizantele – eu sunt cam refractar in privinta lor asa ca am luat numai cat sa nu fiu acuzat ca n-am luat. Pe scurt, in urma interviurilor in special cu Simona – sora mea, care a terminat pe locul 4 la fete, a rezultat ca mi-ar trebui alta bicicleta, alta persoana care sa pedaleze. Nu pot sa o contrazic, cand am vazut avioanele care m-au depasit, ma refer la MIG-urile de la cursa de 80 km, in frunte cu tipu’ de pe unu ( cred ca o sa-i invat numele) care m-a depasit nu mult dupa ce am trecut de punctul comun de la reunificarea traseelor de 50 si 80 km si, bine-nteles de Eli, care m-a depasit la baza ultimei pante.

Cursa:

Inceput in forta. Chiar am fost printre ultimii. Noroc ca nu am obiceiul sa ma uit in urma.

Toti cu care am vorbit mi-au spus: nu te grabi la inceput, ca toti trag tare si oricum se creeaza ambuteiaje la prima urcare, mai ales ca-i noroi. Cred ca eu sunt singurul care m-am conformat. Dupa mine, doar recuperatorul cu motocicleta. E naspa sa auzi tot timpul o drujba langa tine pe o urcare atat de lenta. Toata urcarea am facut-o tarand bicicleta, deblocand rotile, in conditiile in care oricum mi-am desfacut franele, ca sa pot scapa de noroi mai usor. Pe langa fondul respectiv imi bipaia si mobilul – o data am raspuns iar dupa aceea l-am lasat sa tot bipaie. Probleme de servici care au trecut pe planul doi. De bipaitul asta n-am scapat tot concursul. La primul punct de control – alimentare am fost cam pe locul 340 din vreo 380 participanti. Normal ca nu am oprit, cum de altfel n-am oprit la nici un alt punct in afara de ultimul punct de alimentare de la biserica, inainte de ultima urcare… mi se golise bidonul.

Adica, m-am straduit ceva sa parcurg distanta si sa o ajung pe sora-mea. Ramane pe data viitoare.

Ca evolutie, de pe locul 340 dupa prima urcare, unde iti trebuia doar experienta la impins, am ajuns pe locul 130 pe la mijlocul traseului, si chiar pe locul 70 la oprirea mea inainte de ultima urcare (s-ar putea sa fie pozitia care sa tina cont doar de cei de la 50 km). In orice caz, se pare am depasit concurenti multi pe neve, adica banui ca erau opriti prin puncte de alimentare.

Ma simteam din ce in ce mai bine si pot spune ca o lauda, ca pe ultima urcare eram printre putinii pe bicicleta. Aici in sfarsit am facut cateva depasiri. Dar… tunetele deja se auzeau. Cand am ajuns sus in deal, aproape ca m-a dat o rafala jos. Am coborat din culme cativa metri inapoi in padure si m-am adapostit dupa un copac mai serios. S-a pornit apocalipsa. M-am ghemuit si m-am bucurat ca am avut casca. M-am straduit sa intru in ea cu totul dar nu mi-a reusit. S-a pornit o grindina destul de mare, deja ma ingrijoram pentru masina. Am vazut la stiri ca furtuna a tinut cam o ora la Medias si a doborat 22 de copaci. Ma mir ca doar atat, eu m-am ingrijorat pentru viata mea si m-am bucurat ca n-am ales proba de 80 de km. In orice caz, jos in oras am inteles ca grindina nu a fost cu boabe asa mari si au ramas localuri fara curent. Intre timp s-au strans vreo 20-30 de parteneri de chin la regruparea din varful dealului. Cand s-a mai lasat ploaia am coborat inghetati pe niste canale navigabile – fostele drumuri de tara. Apa de multe ori trecea de linia butucului la bicicleta. In oras – tipenie de om. Ne-am orientat dupa indicatoare si am fost dintre cei care am trecut prin locul de finish in sens invers, adica am ocolit centrul si am trecut linia  de start-finish pe sensul de start. Bun si asa, a fost valabil. Am terminat cam pe locul 130 la general, cu un grup mai mare.

Pe scurt: m-am simtit bine, am avut ceva emotii cu furtuna, bicicleta mi-am protejat-o, o mai pot folosi, masina   a fost ok, nu am avut ghinionul sa pice ceva pe ea. Pacat de urcari (in afara de ultima), unde cauciucurile mele au fost total nepotrivite. Diferenta de timp de peste o ora dintre contorul meu si cel oficial cred ca a fost data de timpul pe prima urcare cu rotile mai mereu blocate, oprirea mea scurta la ultimul punct de alimentare (max 5 min) si, normal, oprirea de ploaie. De apreciat organizarea, care a facut fata fara intarzieri majore la programul prezentat initial, chiar in conditiile meteo grele de la final.

PS: Am luat ceva pauza de scris pe blog intre lunile martie si iunie. N-am stat si n-am dormit, dar n-am participat la evenimente incadrabile aici. Poate totusi o sa fac o prezentare a alarmei mele pentru scuter- bicicleta cu apelare pe mobil, conceputa in intervalul de pauza de scris. Poate va folosi la cineva.

  One Response to “S-a intamplat la Medias – primul meu maraton de MB”

  1. bravo Laur! super. deci, trezirea e posibila ;)..macar gandul, in ce ma priveste, si tot ma bucura.

Sorry, the comment form is closed at this time.