Oct 112011
 
Sugas Bai – o statiune mica protejata de vant din muntii Baraoltului. N-am putut sa vad daca-s pitoresti pe cat se spune despre aceste locuri – vedeti de ce in poza de mai jos,

poze de la organizatori si voluntari, multumesc pentru ele, mai multe pe picasa

dar tind sa cred ca da, pentru ca multe din descrierile pe care le-am gasit in “prospectia” mea inainte de concurs, cautand amanunte si particularitati s-au adeverit la fatza locului: ca daca e sa fie vreme urata si frig (cum a si fost), atunci aici gasesti la inaltime mica ceea ce gasesti in alta parte la 2000m (si cei mai patiti au si renuntat sa vina, desi s-au inscris), ca intr-adevar vantul nu pare o problema datorita imprejmuirii cu munti mai mari (si categoric la ce ploaie a fost si doar cateva grade, vantul putea insemna abandon pentru majoritatea concurentilor), ca aceasta zona are cateva … ciudatenii: gaze care ies din pamant, un miros care se degaja in unele locuri, e prima data cand am auzit de mofete si de “fluierul pamantului”, sunt si izvoare de apa minerala.
Exista si partii de schi, statiunea e in reabilitare. In sfarsit, poate nu cu bicicleta trebuia sa vin acum in vizita, dar ma bucur ca am mai atins un “colt” mai izolat, dar interesant al tarii.
Dar eu, cu ale mele: ma duc la maraton MTB de 80 de km, organizat de Alpinsport cu Csuri. Ce conteaza ca de multe ori pe unde ma duc altii fac bai, se relaxeaza la plaja, viziteaza muzee sau participa la festivaluri folk sau jazz: eu cu MTB. Las’ ca am eu vreme si de alea. A, cine-i Csuri?! Un baiat cu care m-am intalnit pana acum numai la evenimente deosebite … mai ales pentru el: anul trecut la triatlonul de la Reci s-a casatorit, acum la maratonul de MTB i-a adus barza un baiat. Anul viitor …? Ce a insemnat pentru mine? Pai anul trecut am primit tricou dupa o luna prin posta, acum am asteptat cu resemnare publicarea rezultatelor :).
Si cum a fost: perfect, adica previzibil: nici o problema pe traseu (ce tine de organizatori), un loc 4 la categorie (la 15 min de locul 3), 13 din 18 finisheri la general (vreo 10 abandonuri). Multi au ales sa nu participe, chiar daca au venit sa dea o geana la concurs si i-am inteles si au si ei respectul meu, la fel de mare ca si cel acordat organizatorilor si participantilor. Cand ma gandesc cum e sa stai in frig si ceata la punctele de control si alimentare de pe la 8 dimineata – brrr, nu-i de mine.
N-o mai lungesc, m-am asezat la start practic cu tot ce aveam haine la mine: papuci cu husa, pantaloni lungi de bici cu pantaloni scurti si incalzitoare de picioare pe deasupra, tricou cu incalzitoare de maini cu polar si foita peste, iar in spate un rucsacel cu un poncho in el (pentru cazurile extreme, in special daca trebuia sa abandonez – dar si pentru cazul fericit in care speram sa debarc din haine); pe cap casca tipica, dar cu buff sub.

la start

In fine, dupa o noapte dormita in masina, cu rapait continuu de ploaie si pe urma cand m-am bucurat de liniste am descoperit ca ningea, m-am pregatit de razboi. Numai manusile le-am pastrat normale, sa simt “adevarul”.
Startul la 8 dimineata, de fapt s-a amanat pana pe la 8 si 20 min. Macar n-a fost  4 dimineata ca la IronBike, sa nu vezi nici care-s “dusmanii”. La 9 urmau sa ia startul semi-maratonistii.

sedinta tehnica
astia suntem

Inceputul a fost multumitor, fiind si urcare ma incalzisem. Noroiul inca nu ma deranja. A urmat insa portiunea pe care am parcurs-o numai noi, cei de la maraton, o coborare urmata de urcare (noroi urmat de inghet), care mi-a dat gata lantul si angrenajul: nu mai puteam folosi foaia mica si pinioanele mari din spate. Ma tot opream si nu fortam ca sa nu rup lantul sau schimbatorul fatza. Aveam ulei la mine, dar cred ca am pus prea putin, oricum avea o culoare mai degraba alba decat gri-transparent cum il stiam. Nu vreau sa-mi stric MTB-ul. Acum era momentul de abandon: inca nu aveam 15km parcursi, se incheia lungimea buclei a doua, ma puteam retrage usor si fara avarii. Dar, mai cu fuga, mai cu foaia mijlocie, mai cu cineva pe care-l vad in fatza, trece perioada. Continui. Gata cu abandonul, cum spunea cineva mai bun ca mine: “abandonul nu e o solutie”.


Bike route 1296285 – powered by Bikemap 

Alte cateva poze elocvente, multumesc pentru ele:

prin padurile din vai
din ciclul nu-s eu, dar am trecut si eu pe acolo

Nu opresc la nici un fel de punct de alimentare sau control. Trebuie sa recuperez timp, am tot ce-mi trebuie la mine. Fiind rece si ploaie, nu consum lichid asa mult. Estimez ca daca-s baiat de treaba termin pe la ora 16, ceea ce inseamna 7h40min. Opresc euforic la PA de la punctul cel mai departat, km 40. Am norocul sa nimeresc pe un baiat de treaba care-mi spala efectiv cu spray de ulei cu teflon angrenajul si schimbatoarele. Uluitor, bicicleta e ca noua. Nu-mi vine sa cred, timid folosesc si foaia mica. 20 de km n-am avut probleme, dar atat. Apoi calvar, nimic de facut. Bine ca mai depasesc intarziati de la semimaraton, ma mai mobilizez. Nu-s obosit, dar nu pot forta: urc pe foaie mijlocie cat pot si fug si merg in rest. Nu-i suficient sa ai picioare, trebuie si tehnica. Nu vad cum pot ajunge pe cineva din cei buni din fatza in astfel de conditii. Termin fugind si pe coborarile de final, franele mugesc si chiar si eu imi dau seama ca placutele sunt terminate.
Termin in 8h34min, mult peste estimarea pe care o considerasem realista – fiind facuta dupa parcurgerea a mai mult de o treime din parcurs.
Urmeaza epopeea curatarii bicicletei si dushului. Constat ca tot ce mi-au ramas in afara de pantaloni si papuci sunt doua tricouri. Cu sac de dormit nu pot umbla, dar gasesc patura de picnic care ma salveaza inca o data. Ratez premierea din pacate (bravo invingatorilor), stand la un ceai fierbinte si mancand gulasul de la organizatori in barul cladirii telescaunului. Foarte de treaba oamenii de acolo si sper sa nu ramana cu impresii urate dupa trecerea armatei de participanti plini de noroi. Bravo organizatorilor, asa cum am mai spus, precis tot ce era esential a mers ceas, ca altfel pe o astfel de vreme practic de iarna orice greseala in special de orientare pe traseu putea insemna diferenta dintre zi si noapte. Si sa stiti ca mi-a prins bine fluierul: nu pentru ursi, dar am scapat de doi ciobanesti impresionanti fara efort! E drept ca mi-au tiuit urechile un minut dupa aceea, dar i-am lasat cu vorba-n gura (adica cu gura cascata) pe tovarasi.
Inchei cu clasamentul la maraton si brrr … poate vin cu schiurile pe acolo. Cred ca prin Covasna nu gresesti daca mergi preventiv cu combinatia schiuri – bicicleta.

  2 Responses to “Alpinsport "Winter"Maraton 2011 – 80km”

  1. […] că-i păcat să nu vină lumea din cauza asta minoră. Cu alpinsport.ro am mai avut contact şi la MTB în 2011 şi site-ul a fost ok. Momentan rezultatele sunt doar pe site-ul firmei de cronometrare . […]

  2. […] dată când am vizitat stațiunea). Tot în 2011, am participat la proba lungă de 80km, linkul aici. Am prins vreme de iarnă, și atunci am fost avertizați că sunt […]

 Leave a Reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

(required)

(required)