Jul 012012
 
Încep cu o poză luată de pe internet

castelul Corvin – Hunedoara – inainte de invazia cavalerilor pe biciclete
poze Dezso: picasa – multumesc
poza Dezso
poza Dezso
poza Dezso

şi cu o invitaţie la vizitarea acestui castel, restaurat în parte. În afară de Bran, de domeniul Reginei Maria din Balcik – Bulgaria, nu ştiu alte castele “româneşti” care să te impresioneze atât de mult. Nu pun la socoteală muzeele din unele oraşe care totuşi şi-au pierdut din atmosfera medievală prin plasamentul lor. Puteţi citi câte ceva despre castelul Corvin pe site-ul oficial.
Noi (am fost 10 de la Clujul Pedalează, din care 7 competitori) am reuşit să-l vizităm după concurs şi mă bucur că am avut şi ghid (la câţi eram 30 de lei nu a fost mult). Am fost şi acum mulţi ani şi pot spune că a fost renovat puternic de atunci, mai ţineam minte unele istorioare, dar multe altele le-am aflat acum. A început şi castelul să devină mai comercial, sper să nu-l umple cu kitchuri gen Dracula. Până una-alta, castelul unui principe de Transilvania trebuie să arate ca atare şi să conţină tot ce este necesar unui trai decent: de la capelă, săli de meşteşuguri, încăperi domneşti, la sala dietei, temniţă, încăpere de tortură. Ca şi la all-inclusive  de la unele mări puteai locui fără să ieşi din incintă poate toată viaţa.

echipa noastră de la Corvin – plus Vali fotograful, mai multe poze pe picasa

Acum nu ştiu cât de potrivit vi se pare să organizezi nunţi în incinta castelului… Nu am auzit să se practice în altă parte. Admit că e interesant, că … te poţi simţi ca un prinţ sau ca o prinţesă de demult nu doar la nivel simbolic, dar… vă daţi seama ce discuţii apar pe marginea “grofilor”, “nobililor” de azi.

Şi acum despre maraton. În afară de mine care am concurat la Race, restul echipei a participat la hobby, inclusiv Diana. Nu-i de mirare câtă vreme acum am venit cei tineri şi cei înţelepţi. Numai eu nu mă împac încă bine cu vârsta din buletin. Ca de atâtea ori ne-au salvat onoarea femeile, lucru obişnuit de altfel la români, unde la sport se laudă bărbaţii şi au rezultate femeile. La feminin 36-45 ani, Adela şi Diana au încheiat pe primele 2 locuri. Bravo lor pentru ambiţie! Fiind prea puţine concurente la 46+ ani, s-au făcut comasări de clasament şi astfel la premiere la 36+ ani au fost pe locurile 2, respectiv 3.
trofeul Dianei
Şi Melinda, a treia fată a noastră, a terminat pe locul 3 la 18-25 ani, dar … a mai coborât un loc în clasamentul comasat sub 25 ani, ce să-i faci, la fete 14-17 ani a fost aceeaşi situaţie, sub 6 concurente, iar Zsuzsu e deja imbatabilă.

scena
şi participanţii în aşteptarea premierii
podiumul la feminin 36+ ani
Bravo şi lui Dan şi Tudor (nu al meu), la ei concurenţa e serioasă.
De fapt acest maraton de MTB e considerat deja unul de varf, a şi fost multă lume – în jur de 450 participanţi. Dacă aveau şi probe pentru copii cred ca depăşeau lejer cifra 500, poate şi 600. A venit lumea şi pentru premiile mari oferite, chiar dacă puţini sunt aleşi să le câştige. La elite au fost mai puţini concurenţi, valoarea celor înscrişi era prea mare pentru ca un om de rând să aspire la podium. Poate data viitoare voi participa şi eu ca să mai schimb “lanterna roşie”.
E evident acum că premiile mari, însoţite şi de o tombolă pe măsură, atrage oamenii: să-i spunem “efectul de castel”. Echipele mari de la noi care de obicei iau cam totul, acum sunt într-o competiţie serioasă, apar concurenţi nu chiar de nicăieri, unii de genul “caut club” şi vin şi străini. Au venit chiar şi de la Iaşi, nu sunt sigur dar parcă am auzit şi ceva rusă-ucraineană vorbindu-se. Ce-i sigur e că au fost şi bulgari şi că Wouter Cleppe a câştigat la elite (el e la origine belgian). Despre împărţirea trofeelor şi cine a câştigat această bătălie îi las pe ei să calculeze şi să-şi planifice următoarea scena de război. La astfel de bătălii mari nu mai e de joacă şi lupta e … pe viaţă şi pe moarte.

premierea la elite
A mai rămas să spun despre cursa mea, cum am văzut-o. A fost foarte cald, cod galben de caniculă, cu toţii cred că ne gândeam la apă, iar cei mai buni cum să termine mai repede să ajungă la ea. Eu mă gândeam, poate ca majoritatea, cum să ajung la prima apă, cât mai aproape. Primii 11km până la PA1 n-au fost chiar aşa grei şi chiar îmi ajungea izotonicul din bidon. Nici n-am oprit, mi s-a părut prea repede pit-stopul. Am oprit la PA2, aproximativ km26. Problemele au început să apară după aceea, de pe la km30. Eram în ritm cu Piringer, într-un grup de 3-5 oameni. Urcam şi mă simţeam cam ciudat, apatic. Nu mai aveam voinţa să urc pe bicicletă în locuri unde … Am tras de mine până am ajuns în Cerişor (sugestiv nume) – km35. Aici mai mulţi competitori ne-am oprit la o casă şi am băut apă cu toate mâinile. Eu n-am mai aşteptat să-mi spună femeia “da” (mi l-a dat, oricum a văzut că era formal) că am şi intrat la robinetul din bucătărie şi mi-am turnat apă în cap. Am băut vreo trei căni de apă şi cam năuc am pornit la drum. Cam 3 minute am stat şi n-am mai reuşit să-mi intru în ritm o vreme. Kilometri întregi. M-a ajuns Sarkany Kinga pe o urcare (cred că pe la km45, înainte de PA3) şi aşa, parcă în joacă, s-a tot dus. Măcar am reuşit să ma “agăţ” un pic de ea şi am început să-mi ies din pasa proastă. Cel puţin aşa am crezut până am început să fac diferenţa că am depăşit poate doi oameni şi am fost depăşit de 10. A trecut astfel în ritm susţinut un grup cu Andrea Sandor. Cum măcar în observator m-am putut erija, am început să mă gândesc ce şanse are să le ajungă pe Beata şi Kinga. Destul de mari – Kinga nu era departe, dar cam târziu pentru Beata! Beata putea fi şi la 10 minute înainte. De fapt la cum mergea mi-am tot imaginat scenarii cu ce a făcut până atunci: pană, alt tip de probleme… Poate dacă-i spuneam că nu-s la mare distanţă… S-a terminat şi cu dealul acela şi măcar aveam vânt la freză. Nu cred că mi-am revenit până la sfârşit, chiar dacă am continuat mai bine. Cu timpul de 4h52min am fost pe locul 13 din 37 la categoria 36-45 ani şi pe locul 52 din 137 la general.

clasament parţial la masculin Race 36-45 ani

A urmat vizita la castel, premierea, tombola mult aşteptată şi concertul ROA. Am avut şi surpriza focurilor de artificii din mijlocul concertului – de la nunta din castel – să fie într-un ceas bun! Am rămas şi în noaptea ce-a urmat la cort lângă castel.
Pentru mine DHS Corvin a fost un concurs mare, reuşit. Au vrut să fie o zi de sărbătoare şi pentru hunedoreni şi eu cred că au reuşit. Pot să-şi pună hunedorenii în calendar la sărbători maratonul acesta, e deosebit. Sper că n-au rămas prea multe urme după concurenţi în zona dominată de impunătorul castel.

220cookie-checkBătălie contemporană la Castelul Huniazilor – maratonul DHS Corvin

Sorry, the comment form is closed at this time.