Pirin Ultra 2017 – “run like no other”

Am adunat aici postări scrise despre concurs de-a lungul ultimelor luni. Când îți planifici ceva din vreme se vede, parcă e mai ușor dar trebuie să găsești o mică logică a înșiruirii.

1. Mă cheamă amintirile…
2. Drumul și Bansko
3. Despre concurs.
4. Desfășurarea concursului.

 1.
Mă cheamă amintirile…

Mai întâi despre cum am ajuns să caut fără să știu ce în Bulgaria. Asta pentru că în ultimii ani mi-am mai adus aminte de Pirin. Și acum ceva vreme am postat pe facebook textul de mai jos, scris cu titlul “Mă cheamă amintirile”.
– – – – – – – – – –
Anul acesta – fără UTMB. Dar e bine – la anul coeficient 2, apoi cine stie … 3, tot voi merge daca voi mai putea. Şi aştept acum UTF, care-i la 2 ani. Încă nu ştiu cu cine… dar iar nu-i stres. Timpul le rezolvă pe toate, important e să priveşti mereu partea plină a paharului.

Şi dacă nu-i în Franţa, un UTMB al meu tot fac. Am găsit Pirin Ultra 21-24 septembrie – 150km, 9600m+ – considerat UTMB-ul Balcanilor, la fraţii noştri de peste Dunăre – bulgarii.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-RJ3icMtIXcY/WcojmaOZPQI/AAAAAAAAnMM/XhJO8V-pp5kMegsV9CzL3lu4VtlkT2maQCCoYBhgL/s144-o/pirin1997%2B1.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470022957452836098″ caption=”pirin1997 1.JPG” type=”image” alt=”pirin1997 1.JPG” image_size=”614×661″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-NaM523QcqPY/Wcojm5e8eII/AAAAAAAAnMM/JWEkgzA-5cAjcDIlgWwtjGKUjIXDcO77QCCoYBhgL/s144-o/pirin1997%2B4.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470022965843753090″ caption=”pirin1997 4.JPG” type=”image” alt=”pirin1997 4.JPG” image_size=”515×706″ ]

Din caiet, 1997

Cum de m-am uitat peste gard taman acolo? Amintirile… Tot am vrut să mai ajung acolo, în Pirin, pe Vihren (2914) – al doilea vârf din Bulgaria după Musala (2925) din masivul Rila şi al treilea din Balcani – în Grecia e Olimpul cu 2917m. N-am mai avut timp de drumeţie ca altădată…
Am fost în 1997, început de iunie. Peste 20 de ani au trecut. De unde ştiu exact? Eram al naibii de meticulos dar doar în anumite privinţe care le consideram mai importante. Am căutat mai întâi poze, clasice, de secol XX. Am fost cu doi prieteni buni – Luşu şi Claudiu. N-am găsit poze, în panică l-am sunat pe Luşu – dar nu cred să găsească. Şi după ce am luat caietul am înţeles – nu am fost cu aparatul foto. Scrie clar acolo – “nu am pus lucruri de valoare ca să nu fim jefuiţi – aşa auzisem noi zvonuri despre Bulgaria – an greu – şi de aceea n-am pus aparat foto”. Era anul în care bulgarii schimbaseră moneda, era nebunie la ei. Nu credeţi ce scrie pe Wiki că au schimbat moneda în 1999. Poate atunci nu se mai puteau aduce la schimb monedele vechi. În ’97 am fost cu trenul şi controlorii erau însoţiţi de oameni cu arme.
La graniţă la Vidin când au aflat unde mergem ni s-a urat “Curaj!”. Aşa scrie în caiet. Caietul – o înşiruire de informaţii practice, nimic ce ţine de emoţie. Atunci 1 dolar era 7000lei. 1 leva = 5 lei (acum 1 leva = 2,35 lei). Cumpărasem mâncare de 150.000 lei… Cică: “văile sunt adânci(calcare, roci sedimentare)”, “oamenii …amabili, nu sunt cerşetori”. O excepţie – am folosit cuvântul “groaznic” la un traverseu: “de pe Banski Sohodol am luat-o spre vf. Kutelo II (1907) şi Kutelo I (1908) între care există “Căluţul”, un traverseu de creastă periculos, practic aşa de îngust încât trebuie să te ţii de stâlpii cu cordon de oţel; este groaznic pe vânt, îngheţ etc.” Scrie că am folosit bote, că nu se putea altfel cu rucsacii grei pe gheaţa ce urma, că am abandonat cărarea şi am mers pe creastă din această cauză, că am stat o zi la refugiul Bunkera (de fapt înlocuitorul lui, că vechiul era distrus) “umed, nesănătos” din cauza grindinei. Şi abia am reuşit să ne ţinem de durata traseelor trecute pe indicatoare, bulgarii nu bagă ore din burtă “ne vom convinge că bulgarii dau timpii de parcurs foarte competitivi (cel puţin pe o vreme proastă şi cu zăpadă)”.
Caietul vine ca o completare – ce ţin minte eu sunt întâmplările – cum a alunecat Claudiu vreo 100m pe zăpadă când coboram de pe Vihren (era gheaţă şi zăpadă în iunie) de-am tras o sperietură – n-am putut face nimic… bocanci de Clujana. Eu aveam bocanci buni si de schi – cu talpa tare, de la taica-meu, puteam să-i înfig în gheaţă. Cum am ajuns la Burgas şi era să înnoptăm în cimitirul de acolo etc.
În orice caz la o primă privire la traseul de ultra mi s-a părut cam extrem. Bulgaria nu-i Franţa, nu-i nici măcar România: e mult mai puţin umblată în zona de munte, sau cel puţin era. Şi au nişte păduri! Brazii noştri sunt pitici faţă de ce au ei… dacă mai au, că am scris în caiet că se ocupă cu prelucrarea lemnului şi au fabrici de ciment… Nu-i de mirare că anul trecut, când a fost prima ediţie, au terminat o mână de oameni. Şi aceia au sfârşit mergând câte doi, parcă în echipă, poate sfătuiţi. Ca la 7500. Am răsuflat uşurat când am văzut însă că nu se ajunge mai sus de 2660m, înconjoară Vihrenul. Parte din traseu îl făcusem, probabil şi sosirea la Bansko. Iar e bine că există un punct central – Zagaza. Un fel de Peştera la Marathon 7500. Din regulament poţi să anticipezi la ce să te aştepţi: 2 frontale, busolă… în rest condiţii obligatorii obişnuite de ultra, dar… Parcă anul trecut când mi-a apărut ideea nu era scris asta: se dă gps tracker să te urmărească. Nu-i a bună. Adică e peste norme, poate fi periculos. Şi iar mă gândesc la Marathon 7500. Oare de ce e tendinţa de a privi “obligatoriu” ca pe o pedeapsă dată de organizator în plus faţă de greutatea traseului? Poate ar trebui să se scrie în preambulul fiecărui regulament: “acest regulament este menit şi să ajute concurentul să aprecieze corect condiţiile de concurs”, “regulamentul este prietenul concurentului”, “regulamentul e user friendly”. Am participat şi eu la întocmirea unor regulamente, în mod clar se ţine cont de ce e mai bine pentru toţi participanţii la un concurs, să fie totul cât mai fluent: concurenţi, voluntari, organizatori. Doar că nu se specifică, se consideră de la sine înţeles.
Mira-m-aş să n-am parte de ploaie la concurs! La peste 2000m, normal. Dar mă duc. Mă cheamă amintirile…
– – – – – – – – – –
Am mai citit o dată ce am scris atunci, dar cu memoria reîmprospătată după parcurgerea traseului de concurs. Ca un făcut, fix porțiunea înaltă cu Pirinul a fost scoasă pentru că s-a considerat acum că e prea periculoasă.

Excursia noastră de atunci, cu rucsaci și cort:

• tren Cluj – Craiova – Calafat – Vidin – Sofia
• tren Sofia – Simitli, ajuns noaptea; pus cort, găsit loc aparent ok pe un câmp după ce am trecut de șanțuri mari ca niște tranșee; de fapt am pus pe un drum de țară, ne-au trezit bulgarii care veniseră la lucru cu mașinile lor Moskvits și, cei un pic mai înstăriți – Lada, și care treceau pe lângă noi cum puteau; șanțurile erau de irigații
• Simitli – autobuz spre Razlog, am vrut să ajungem la cabana Javorov (PA7) prin Betolovolo; ne-am rătăcit, ne-a mai îndrumat pașii o bulgăroaică aflată și ea în drumeție, am ajuns să vedem Bansko; apoi am înnoptat cu cortul în Poiana Javorov; a plouat
• urcat la ref Bunkera, ascuns rucsacii, făcut circuit de Pirin: mers pe Albutin (2688) – (vârful cel mai înalt de pe traseul inițial Pirin Ultra din bucla PA7 Javorov – PA8 Zagaza, nefăcut la concurs), apoi vf. Kamenishki (2532), coborât la lacul de la poale, pe momâi la Pirin (2593), înapoi clasic pe creastă la refugiu, înnoptat acolo, practic parte din traseul A6 Senokos– A7 cab Javorov; este ceea ce nu am putut parcurge din cauza vremii acum
• o zi întreagă la refugiu din cauza ploii și grindinei
• plecat de dimineață pe la Kutelo 1 și 2 (este un alt refugiu înainte – Koncheto 2760), trecut peste “căluț” până pe Vihren (2914) cu bagaje; a fost ceață, vreme ploioasă, versanți cu zăpadă; alunecă Claudiu, suntem nevoiți să coborâm la cabana Vihren (PA9); de aici se oferă cabanierul să ne ducă la vale cu mașina la Bansko cu 5USD/pers; o luăm pe jos pe poteci și înnoptăm la 10km de Bansko, pe valea ce urca la Demianica (PA1)
• ajuns la Bansko, am luat trenul la Burgas la mare, nu mai înșirui cum am continuat

Zona de mare de la bulgari a făcut parte din Cadrilater, din România, undeva între Nisipurile de Aur și Albena era granița. Nu s-a reușit la negocierile de la Craiova să se păstreze, după aceea s-au făcut schimbările de populație. Grele vremuri! Conținea așadar Balcik cu domeniul reginei Maria. E o zonă foarte frumoasă, faptul că ai noștri regi și conducători dintre cele două războaie mondiale aveau viziunea să construiască acolo viitoarele stațiuni de lux ale României spune multe. Am fost acolo după ce am prins marea eclipsă la Costinești la malul mării, merită măcar o vizită!

Cam atât cu această istorie ploioasă. Cred că a fost o minune anul trecut că s-a putut face întreg traseul de concurs fără să fie probleme de vreme. Poate voi mai merge. Poate îl schimbă … Dacă nici în Făgăraș la UTF din 4 ediții doar la una s-au putut face toate traseele fără scurtări…

 

Top

 2.
Drumul și Bansko

Am plecat de marți din Cluj spre Bansko în două etape, cu mașina, cu înnoptare la Calafat – “ruda mai săracă” a Vidinului. Nu e scumpă cazarea nici la Calafat, nici la Bansko. Și înscrierea la Pirin Ultra e foarte ieftină față de alte concursuri de ultra.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-j77M0gxjFog/Wcojnka1S-I/AAAAAAAAnMM/YFYDTSMWrU05r3OHywzDSrfh-7OveuRMwCCoYBhgL/s144-o/DSCN0130.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470022977369230306″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0130.JPG” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-OMHvjVSCXMs/Wcojod3eEwI/AAAAAAAAnMM/100EnjMMs9I5YnSpjqxkl3flMFbhyZetwCCoYBhgL/s144-o/DSCN0132.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470022992790164226″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0132.JPG” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-3bVvlWxffiA/WcojpPmO_nI/AAAAAAAAnMM/QRnXQFHs_T4-g70pA3FlpSo2M7qTcKizACCoYBhgL/s144-o/DSCN0138.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023006139645554″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0138.JPG” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-F8vp9dExcis/WcojpvPmpGI/AAAAAAAAnMM/bs-BC3GWNQ8uq99qAapNgHP8SZTD4W2aACCoYBhgL/s144-o/DSCN0148.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023014634660962″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0148.JPG” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-T97_6vCbTfA/WcojqaZuSYI/AAAAAAAAnMM/vHTPQJnd6lEWiNb7AzA-tVZ-5SjmtwpegCCoYBhgL/s144-o/DSCN0151.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023026219829634″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0151.JPG” image_size=”2048×1536″ ]

Calafat azi și podul de la Vidin

Am fost impresionat de Bansko acum 20 de ani. Sunt în continuare: construcțiile nu s-au făcut la întâmplare, fiecare cum a vrut. Și efectul se vede, nu ca la Sinaia de exemplu. A devenit stațiune renumită de ski. Cum e Bukovelul la ucraineni.
Și culorile rosu, galben și albastru se folosesc fara jenă la garduri la parcuri de joaca și nu numai. Inspiră veselie, tinerețe și joacă.
Și au parcuri, e verdeață, doar e stațiune. În parcuri am văzut și delușoare construite pentru antrenament de MTB pentru copii.

Și între timp în Bulgaria au apărut autostrăzile. Și liniile de cale ferată par bine îngrijite. În drumul meu am văzut lucrându-se – vopsit și curățat. Sunt optimist, apuc la bătrânețe să merg pe autostrăzile terminate sau cu trenuri de mare viteză. La bulgari, nu la noi… Acum 20 de ani nu aveau autostrăzi. N-auzit la ei de derapări de trenuri. Și au multe viaducte și tuneluri. Habar n-am cum reușesc, că au teren mult mai dificil ca la noi.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-zABEcLMz4Xo/Wcojq7dXmDI/AAAAAAAAnMM/EAm2mw5pLjwWJORx7pP3gYukW6sgDZEKgCCoYBhgL/s144-o/20170920_174404.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023035093489714″ caption=”” type=”image” alt=”20170920_174404.jpg” image_size=”2048×1153″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-A1gQFot4a3I/WcojrisXYsI/AAAAAAAAnMM/m19WPSVT8YM-O3CRDTz-IbXw96B_P0DPACCoYBhgL/s144-o/20170920_180206.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023045625373378″ caption=”” type=”image” alt=”20170920_180206.jpg” image_size=”2048×1153″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-3A1uGV5qr5w/Wcojsdnzi_I/AAAAAAAAnMM/rjx7z3_OLaMnWZOTRyMV-4GBitpD5wZiQCCoYBhgL/s144-o/20170920_180717.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023061443939314″ caption=”” type=”image” alt=”20170920_180717.jpg” image_size=”2048×1153″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-jL6dCCbd-0A/WcojtXVd8II/AAAAAAAAnMM/5WwE9H6qC64WF8CwEq0ijmZ7RcWE_3VggCCoYBhgL/s144-o/20170920_184013.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023076936282242″ caption=”” type=”image” alt=”20170920_184013.jpg” image_size=”2048×1153″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-SrErGRtt87Q/WcojuHHDJLI/AAAAAAAAnMM/a1aoAj47fXYjSALIVt00AjiFt0vYA6ZfwCCoYBhgL/s144-o/DSCN0159.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023089760707762″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0159.JPG” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-uu9K_eAO2oo/Wcoju_0bjLI/AAAAAAAAnMM/LcouHrrIs-A1bAhNctykotZFoKcQb3BxQCCoYBhgL/s144-o/DSCN0161.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023104983436466″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0161.JPG” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-FKZvTnI1er0/WcojvntzjgI/AAAAAAAAnMM/K-PlFINu3EMHeTRhif3PF5bw2orlbQbXwCCoYBhgL/s144-o/DSCN0163.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023115693067778″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0163.JPG” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-K4bS_7xOzYA/Wcojy60dwTI/AAAAAAAAnMM/63vn1iTIB6YKm7kfV0NP45OIaWGinpC7ACCoYBhgL/s144-o/DSCN0173.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023172360880434″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0173.JPG” image_size=”2048×1536″ ]

Bansko, azi

Am făcut câteva poze, n-am înțeles nimic din ce scria pe acolo. E excepție să nu scrie cu alfabet chirilic. N-am înțeles de ce până întâmplarea… O poză a fost la un mausoleu. Cu un bărbat mândru. Și cum mai iau o cafea, un iaurt, văd pe o bancnotă de 2 leva o poză cu un bărbat care seamănă. Și ce citesc referitor la bancnotă și apoi pe wiki? Paisius din Hilendar. Cleric, sfânt. Născut în zonă, probabil chiar la Bansko. Cea mai cunoscută carte a lui – Istoria Slavo – bulgarilor. Cel mai cunoscut citat, probabil afișat și la ansamblul statuar:

“Oh, you stupid nation! Why are you ashamed to call yourself Bulgarians and why don’t you read and speak in your native language? Weren’t Bulgarians powerful and glorious once? Didn’t they take taxes from strong Romans and wise Greeks? Out of all the Slavic nations they were the bravest one. Our rulers were the first ones to call themselves kings, the first ones to have patriarchs, the first ones to baptise their people.(…) Why are you ashamed of your great history and your great language and why do you leave it to turn yourselves into Greeks? Why do you think they are any better than you? Well, here you’re right because did you see a Greek leave his country and ancestry like you do?”

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-gK208HGb7nQ/Wcojwky58tI/AAAAAAAAnMM/JMSdql3fgLASunetyWZtV8T8JrOFqktDwCCoYBhgL/s144-o/DSCN0165.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023132089021138″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0165.JPG” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-8zr-TQtQhCY/Wcoj_28mKnI/AAAAAAAAnMM/IaCsMm7aG7o3cYXDEUjjk2VEhw-lkc6_ACCoYBhgL/s144-o/DSCN0202.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023394659543666″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0202.JPG” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Gnh9F7bPQiU/WcojxYPgdeI/AAAAAAAAnMM/_i9iGGQk1gg6rtAwhCF2oy8wNcu21wiIwCCoYBhgL/s144-o/FSCN0169.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023145899193826″ caption=”” type=”image” alt=”FSCN0169.JPG” image_size=”2048×1536″ ]

Monumentul lui Paisius din Hilendar

Dacă punem români în loc de bulgari și adaptăm? Poate ne vom privi altfel ca nație și vom avea și rezultate și respect de la cei din jur. Acestea nu se obțin cu capul plecat. Nu m-am putut abține să nu scriu asta… doar n-o să folosesc caiet pe care să-l recitesc după 20 de ani.

 

Top

 3.
Despre concurs.

A fost un concurs foarte greu și tehnic. Granit, nu altceva! Cel mai greu de până acum, nici nu se compara cu UTMB de exemplu. Și asta chiar dacă a fost o cursă scurtată din cauza vremii – vânt, frig, puțintică ploaie și ninsoare.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-4d2hBRSHUpk/WcojlJ3y13I/AAAAAAAAnMM/-dXbRGJcKc42xDO2-iAOqBqHQ1USeJAjwCCoYBhgL/s144-o/profil.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470022935883208562″ caption=”” type=”image” alt=”profil.jpg” image_size=”901×317″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-3rIBOa7UBJE/WcojkGZvOWI/AAAAAAAAnMM/a36muAaaVY00XZDpOvW0yfE5lLPN9e7fACCoYBhgL/s144-o/traseu%2BPirin.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470022917771966818″ caption=”traseu Pirin.jpg” type=”image” alt=”traseu Pirin.jpg” image_size=”866×666″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-2nBOyH1qKig/WcojiZgR_yI/AAAAAAAAnMM/H22GN16N9SYzDGgI1q-1HFo7wMMbM7N1QCCoYBhgL/s144-o/DSCN0203.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470022888539946786″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0203.JPG” image_size=”2048×1536″ ]

Traseul de concurs, cum trebuia să fie și tabelul cu timpii de anul trecut la finisheri, plus 2 estimări

Nu mă mir că anul trecut au încheiat 6 persoane cu cel mai bun timp 38h.
Am aflat de scurtare de la primii concurenți care se întorceau pe cei 24km de drum de țară/asfalt dintre Pa5 Zagaza și Pa6 Senokos, aflat la poalele muntelui Pirin care devenise prea periculos fiind expus. Sunt dintre cei care m-am bucurat, nu ca bulgarul care alergase cu noi porțiunea și care a vrut să renunțe. Și cărasem în plus un polar mai gros, suprapantaloni și ceva model de crampoane pentru gheață. Nu mai vorbesc de un chintal de mâncare, doar mă așteptam la zeci de ore în pustietate pe bucla de Pirin, unde poate voi fi nevoit și să stau. Adevărul e că la un concurs de trail nu te aștepți să alergi dus-întors câte 24km de drum de țară cu diferență de nivel 1000m. Alergatul nonstop la țăcăneală e apanajul “șoselarilor”, trebuie o altfel de pregătire. Mie însă mi se potrivește, doar am alergat și maratoane de șosea, inclusiv la ironmanurile lui Istvan Szokolski  de la Oradea. Nu știu însă cum încheiam concursul în astfel de condiții dacă nu se scurta.
Așa că am scăpat de zona cu lapiezuri și prăpastie dintre Senokos și Javorov de 26km care conținea vârful Pirin (urcam până la 2554m), porțiune prezentată de organizatori ca un concurs de skyracing dificil. Plus porțiunea PA7 Javorov – PA8 cabana Zagaza, cu vârful Albutin (2688m, urcam până la 2660m), cel mai înalt de pe întreg traseul. Traseul dintre PA6 și PA7 anul trecut primii l-au parcurs în 10h!

Parametrii noii curse: 140km cu 6800m diferența de nivel. Parca nu sună așa impresionant. Dar dacă se pun la socoteala condițiile de cursă – marcaj deficitar, practic mai mult cel turistic, puține reflectorizante, munți dificili și neumblați, cărări ghicite, numai roci ascuțite între care sau pe care numai un om de guma s-ar simți împlinit atunci…
Eram că un pom de electronice: cip de orientare și gps-logger date de organizatori, gps de drumeție și ceas cu trackuri, mobil, aparat foto, acumulator pentru încărcat din mers ceasul, 2 lanterne. Și stau să mă gândesc daca n-am uitat să pomenesc ceva.
Cu gps-ul de drumeție practic am umblat noaptea în mână să caut traseul. Nu-i de povestit ce se întâmplă dacă nimerești între jnepeni și ești la câțiva metri de traseul bun. Trebuia să ne bucurăm când găseam limba de pietre bună. Urcarea la vârful final de 2600m altitudine (șaua Kabata, porțiunea PA5/8 Zagaza – PA9 cabana Vihren) nu se mai sfârșea. Iar la vale am avut un “pace” pe pietrele cu zapada mai dihai ca la deal – 27min/km.
Am încheiat cursa alaturi de Mihai Șerban cu care practic am alergat-o integral. Bine, eram ca o armonica, el mai mereu în față, uneori credeam că nu-l mai ajung. Îi mulțumesc pentru răbdarea din final, eu alergam mai greu și cu scurte perioade de mers. Dar și eu l-am ajutat noaptea și împreună n-a fost cazul să intrăm în panică sau depresie din cauza traseului.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-2pKHIKqXmTc/Wcoj_OfQ9YI/AAAAAAAAnMM/AnvSUpDSlS4281vXZKx3kRsKJpHiEcyJgCCoYBhgL/s144-o/20170924_132508.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023383799100802″ caption=”” type=”image” alt=”20170924_132508.jpg” image_size=”1153×2048″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-mVEpTWV9PnE/Wcoj-clqKOI/AAAAAAAAnMM/wHsmNbf-IScZl79iwnk-gNjORcEPkxK1QCCoYBhgL/s144-o/20170924_132251.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023370404145378″ caption=”” type=”image” alt=”20170924_132251.jpg” image_size=”1153×2048″ ]

Rezultatele parțiale și fișa mea de concurs

Am încheiat pe locurile 5-6 la general, cu un timp de 26h41min. 23h și ceva a avut primul, apoi locul 2 cam la o oră, locurile 3 și 4 au mers din nou împreună după ce primul dintre ei doi se rătăcise. După noi a mai fost cineva la jumătate de oră și apoi pauză – restul au făcut peste 30h.
M-am cam forțat să țin ritmul lui Mihai, așa că momentan mă simt ca o legumă cu multe găuri de târâtoare.
Mulțumesc pentru încurajări, nu m-am simțit singur!
Dacă recomand Pirin Ultra? Bănuiam cum va fi și tot mi s-a părut greu. Eu zic să vă gândiți de mai multe ori. A fost interesant, trebuie să fiți pregătiți și de drumeție pe numeroasele porţiuni dificile. Poate că ar fi o idee – să mergeți în drumeție pe o parte din traseu. Poate chiar pe bucla “interzisă”. Înarmați cu gps și răbdare. Și bine echipați.

Organizatorii s-au străduit, din ce ştiu au fost marcaje şi condiţii mai bune la posturile de alimentare. În faţa spectrului repetării situaţiei de anul trecut, când a fost un număr mic de finisheri (6), s-au hotărât să scoată o porţiune dificilă din traseu – cu vârful Pirin. Nu au avut nici de gândit prea mult timp, în general la munte vremea dacă se face rea se întâmplă după-masă şi deja spre seară primii concurenţi ajungeau la poalele Pirinului, la Senokos. Opţiunile erau şi ele limitate, trebuia ca trackurile concurenţilor să rămână valabile şi după scurtarea traseului. Şi de aici ideea întoarcerii pe acelaşi traseu de la Senokos (PA6) la Zagaza (PA5), chiar dacă lumea urma să fie nemulţumită de maratonul de alergare pe şosea/forestier. Ce altă opţiune mai rămânea? Să facem de 2 ori traseul de 70km? Era prea târziu, deja primii trecuseră de intersecţie când apăruse ninsoarea pe Pirin.
Şi aşa însă au fost care s-au rătăcit, întrebaţi-l pe Bozhidar Antonov (locul 3-4 la final) cum a reuşit. Şi noi am luat-o niţel greşit, dar el a pierdut locul 1 atunci. A mai avut el încă o rătăcire pe urcarea spre şaua Kabata, când a pierdut şi locul 2.
Revenind la cele spuse înainte, aşa concursul a avut 40 de oameni fericiţi, finisheri, nu până la 10 persoane cum estimam eu, în versiunea optimistă. Şi asta în condiţiile în care eram şi Mihai, şi eu, finisheri, deşi aveam mari îndoieli chiar dacă eram în avans faţă de timpii primilor de anul trecut şi ajunsesem pe locurile 5-6. A fost prima ediţie cu prezenţă internaţională şi au vrut să fie cât mai bine, să vină şi mai multă lume în anii ce urmează.
Stau şi mă mir în continuare cum de au ales pentru ultra munţii Pirin. Cine ştie, poate vor fi nevoiţi să schimbe traseul. Mi-ar părea rău dar… E o mare provocare şi ca organizator şi sunt convins că n-are cum să fie vreme bună pe întregul traseu. Poate anul viitor vor mai cere în pus la echipament unele lucruri, ca de exemplu crampoane pentru gheaţă (gheare de pisică). Măcar pentru liniştea sufletească. 🙂 Munţii Bulgariei au rămas în continuare sălbatici, puţin umblaţi, chiar dacă sunt şi ei afectaţi de molima modernă – captările dezgustătoare de apă. Pe fostele văi am văzut de fapt singurele pietre şi stânci mai rotunjite, aşa mi-am dat seama că sunt captări.
La aşa munţi şi aşa traseu nu pot decât să le spun organizatorilor felicitări şi să le urez, aşa cum mi s-a spus la graniţă acum 20 de ani: “Curaj!”. 🙂

 

Top

 4.
Desfășurarea concursului.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-MIM_UByalAU/WcojyJXvuHI/AAAAAAAAnMM/Tw0PO8fjM3wKnBQ9yR3Lsy52KhrW9xRvgCCoYBhgL/s144-o/DSCN0171.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023159087085682″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0171.JPG” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Ac7CvFeCG-A/WcojzqDRf-I/AAAAAAAAnMM/qV8nES82vNwCAWQovuQYSGOQehsEeohXgCCoYBhgL/s144-o/DSCN0181.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023185039458274″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0181.JPG” image_size=”1536×2048″ ]

Liniștea dinainte de concurs și pregătirile

 

• vineri la ora 6 dimineața a fost startul – 52 concurenți la cursa de 150km, mult mai mulți la cea de 70km, s-a pornit deodată
• am fost 5 români – Mihai Șerban, Bogdan Boja, Cosmina Preoteasa, Georgiana Popa și cu mine
• toți am încheiat cu bine, m-am înțeles de la bun început cu Mihai că atunci când nu ne afectează ritmul individual alergăm împreună, Cosmina și cu Georgiana au alergat mai tot timpul împreună, iar Bogdan s-a rătăcit după despărțirea de trasee lung – scurt, după PA3 Sandanski luând-o original la PA9 cabana Vihren pe un traseu mai lung decât cel oficial de la 70km
• s-a alergat destul de tare de la început, mânați fiind probabil și de “sprinterii” de la 70km; am făcut câteva poze, am reușit să-i fac și la Mihai (mă gândeam că poate nu reușesc să țin pasul cu el și nu mai am ocazia); de multe ori s-a dus că n-am mai crezut că-l mai întâlnesc, era mai bun la urcări ca mine, iar un minut – două în vârf avans deja însemna distanță mare la vale

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Ml3m4ygtwwQ/Wcoj0XGBhGI/AAAAAAAAnMM/QjqCb-ahNZMFVuPGBft7J70HD8PdwAblQCCoYBhgL/s144-o/DSCN0182.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023197130589282″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0182.JPG” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-7dZO2F-HWso/Wcoj14uwC2I/AAAAAAAAnMM/bsySCyrVdeoYQ0KuIoitTggR9keuEzcFQCCoYBhgL/s144-o/DSCN0183.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023223339649890″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0183.JPG” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-7vTdMrkU2zg/Wcoj2lcNswI/AAAAAAAAnMM/tb-qL_kDATQvyEDVKI1wDLTjpaAM6rJxQCCoYBhgL/s144-o/DSCN0184.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023235341497090″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0184.JPG” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-1C8l9o8xURk/Wcoj3NBpUeI/AAAAAAAAnMM/OcDkN-nBiRQU6uNuTzfAhJK4-SyMidjqQCCoYBhgL/s144-o/DSCN0185.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023245967479266″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0185.JPG” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-5e0j5BiWbc0/Wcoj3xFAImI/AAAAAAAAnMM/vEQbueekIVgwuo-wrgbseLR2rTSJRNHnwCCoYBhgL/s144-o/DSCN0186.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023255645233762″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0186.JPG” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-gCMzqg4qb2o/Wcoj4n3cDeI/AAAAAAAAnMM/BLpTfTHIF8ckt4XkzVef6mQZCSLqbcIKwCCoYBhgL/s144-o/DSCN0187.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023270352293346″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0187.JPG” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-wccl_YG6f9w/Wcoj5vuk-SI/AAAAAAAAnMM/ERMOsBAHDAsmWOVJuo8M6GVsEHr9fydKACCoYBhgL/s144-o/DSCN0188.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023289642481954″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0188.JPG” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-RuZhS4SdVA0/Wcoj6cQnnJI/AAAAAAAAnMM/2h24BBD8C0sqoI969Axl8MO_fC0AVCMHACCoYBhgL/s144-o/DSCN0190.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023301596421266″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0190.JPG” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-dLiM0yTsVtY/Wcoj6yiiAgI/AAAAAAAAnMM/CGUGPMg7S7A4emCMZlIbpYBQrh0bg0KGgCCoYBhgL/s144-o/DSCN0191.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023307577131522″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0191.JPG” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-2Sh7YPWjr-M/Wcoj7UqS6JI/AAAAAAAAnMM/-iFju5os1u0lOrhSuFnUBd_aFOj564klgCCoYBhgL/s144-o/DSCN0193.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023316736501906″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0193.JPG” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-4EYh29gVXtw/Wcoj8FX8_oI/AAAAAAAAnMM/oVcFjEBhEXkgtr5ac0JxFWRa96UecstLQCCoYBhgL/s144-o/DSCN0194.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023329812905602″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0194.JPG” image_size=”2048×1536″ ]

Poze din timpul concursului

• vreme schimbătoare, vânt la altitudine, ploaie, mai sus de 2200m am prins și ușoară ninsoare; e primul concurs de ultra la care nu m-a deranjat că sunt echipat cu pantaloni lungi, am avut permanent pe mine pe lângă tricou cu mâneci lungi și o haină sintetică, iar haina de ploaie mi-am pus-o ori de câte ori era nevoie
• frumoase peisaje dar nu era vreme de admirat; încercam să-mi fac viața mai ușoară pe bucla de Pirin și aș fi preferat să ajung pe lumină la PA6 Senokos de la km87; mi-am făcut ca de obicei o grilă cu timpi, orientativă
  – grila reală de 38h a primului de anul trecut (prima fată) care a ajuns la Senokos noaptea
  – grila cu timpii optimi pe porțiuni de la toți concurenții, practic cu o excepție au fost timpii de la primii doi, au ieșit așa 35h, dar tot noaptea sosirea la poalele Pirinului
  – am obținut viteza medie la grila de 35h, iar pe baza timpilor și distanțelor dintre PA-uri am scos niște coeficienți de multiplicare față de viteza medie și acei coeficienți i-am folosit ca să obțin timpii pentru grila de 30h, care însemna să ajung pe seară la Senokos
• am fost puțin dezamăgit când mi-am dat seama că nu pot ajunge pe ziuă să urc pe Pirin, iar mai puțin de 30h per total în niciun caz nu mă simțeam capabil să obțin; la UTMB abia am scos sub 39h, iar fata de primul loc de la Pirin Ultra anul acesta a terminat la UTMB în top la fete cu un timp sub 30h
• am alergat cât am putut de bine, stimulat și de Mihai; cu toate acestea timpii noștri au fost la PA1 cab Deminanica și PA2 cab Pirin aproape identici cu cei de anul trecut, grila de 38h; trecusem de km31 și de primele 2 “vârfuri” mari – șaua Dzangalska (2476m) și vf Demirkapia (2445m); timpul de 30h era deja o utopie, exista doar posibilitatea să fim rachete pe porțiunile tehnice față de cei din anul trecut
• până la PA3 cab Sandanski (Begovitsa) am mai trecut un vârf Solishteto (2372), un pitic față de restul; aici trebuie remarcat că timpul nu era semnificativ, deși era prima dată când aveam avans consistent față de grila 38h. Organizatorii au mutat 2 puncte de alimentare față de anul trecut ca să fie toate condițiile pentru concurenți, unul din puncte fiind acesta, iar al doilea nu l-am văzut, fiind pe bucla de Pirin unde n-am mai ajuns din cauza scurtării traseului. S-au străduit organizatorii să îmbunătățească condițiile de “adventure” de anul trecut, inclusiv referitor la marcaj. Cât au reușit, asta pot spune concurenții. Strică mult la așteptări să tot participi la concursuri în țările “civilizate”. Ajungi să ți se pară o enormitate că n-ai izotonic la PA-uri, un vânticel ți se pare furtună și musai te aștepți să se întrerupă cursa. Știu că au avut probleme cu reflectorizantele, nu le-au primit cum erau comandate și au ajuns și târziu când n-au mai putut face nimic. Cunoaștem situații de genul acesta, doar suntem și noi balcanici. Eu pot spune că m-am descurcat cu greu noaptea, dar la o drumeție nu m-ar fi deranjat, Fără trackul integral de pe gps-ul de drumeție aș fi bâjbâit în prostie. Aveam trackurile și pe ceasuri, atât Mihai cât și eu, și de nenumărate ori când spunea Mihai s-o luăm de exemplu la dreapta trebuia să mergem în stânga.
  Între PA2 și PA3 a fost prima mică rătăcire, vreo 600m și 5 minute: continuasem să alergăm la vale pe serpentine pe un drum de țară, tocmai ne regrupasem, adică reușisem să-l ajung și nu eram chiar atenți și povesteam. Am avut noroc că urca o mașină probabil cu voluntari care ne-au convins că am greșit și ne-au întors. GPS-ul încă nu făcea scandal.
• a urmat o primă urcare cu peste 1200m diferență de nivel peste șaua Sinanishka Porta (2414m). N-a fost ușor dar ne-am bucurat că a fost mai tot timpul prin pădure, fără să ne deranjeze vântul, iar ploicica doar ne răcorea. Până aici n-am avut probleme nici cu coborârile, n-a fost ceva mai deosebit față de Bucegi de exemplu. La PA4 cab Sinanica aveam 10h15min, în sfârșit vedeam o diferență față de grila 38h, primii de anul trecut mai “lăsaseră pasul”. Trecuseră 56km și vreo 3800m diferență de nivel, am făcut și prima pauză mai mare, aproximativ 10min.
• mai mult coborâre a urmat pe porțiunea scurtă spre Zagaza PA5/8 unde aveam bagajele de schimb. Am stat 17min până mi-am schimbat bateriile la gps, mi-am pus ceasul la încărcat și mi-am luat echipamentul pentru noaptea grea ce urma: un polar mai gros în locul celuilalt care era ud, crampoane de gheață, mâncare cât puteam duce, plus încă o foiță de ploaie și suprapantaloni. Deja se anunțase că ninge pe Pirin și e gheață.
• Cu un rucsac de tonaj am purces la alergarea de 24km la Senokos pe drum de țară și asfalt. Era mai mult la vale, aveam jumătate de oră avans. De la scuturături a trebuit să mă opresc de 2 ori și Mihai a luat-o înainte cu un bulgar. La PA6 Senokos i-am ajuns. Între timp văzusem cum se întorceau primii 4 concurenți, se modificase traseul, era fără Pirin, Javorov, Albutin. Eu m-am bucurat chiar dacă luasem cu mine degeaba multe lucruri și urma să urc din nou țăcăneala de drum.
  Adică chiar n-avea sens să privesc altfel decizia lui Dimitrov, organizatorul principal. Chiar mi s-a părut că e un om deosebit, umblat, cu experiență, e cățărător și am fost impresionat de cum a vorbit la ședința tehnică. Am căzut de acord cu Mihai că a fost una din cele mai clare și mai bune ședințe tehnice la care am asistat până atunci. A făcut înainte ședință cu bulgarii, le-a spus probabil că dacă nu câștigă unul din ei “nu-ți mai sunt mamă eu” pe modelul mamei lui Ștefan cel Mare din poezia lui Bolintineanu. Era prima ediție cu prezență internațională, mai veniseră 3 cehi, 4 unguri, un băiat din Hong Kong și un italian. Ni s-a spus clar că dacă ni se comunică o decizie să o executăm fără comentarii, că nu-i de joacă. Că porțiunea cu Pirinul e extrem de dificilă, au pus corzi, e foarte expusă la vânt pe ultimii 400m diferență de nivel și acum direcția vântului nu e favorabilă. E și o prăpastie, a caracterizat zona PA6 Senokos – PA7 Javorov ca fiind un skyrace de nivel mondial – 26km cu 2660m diferență de nivel pozitivă și 1900m negativă, extrem de tehnic, cu lapiezuri, bolovani mișcători etc. Adică tot granit.
  A avut dreptate că vor comenta bulgarii, cel de lângă noi a vrut să abandoneze, doar venise să facă Pirinul, de unde și numele concursului. Dar n-a avut ce face, probabil i s-a explicat la telefon că vor veni să-l recupereze când își va vedea mutul ceafa, și atunci poate tot pe jos va merge cei 24km, doar că mai ușor puțin – fără număr și DNF. Așa că a venit după noi, cu o ultimă motivație rămasă – să mă întreacă pe mine, fiind la aceeași categorie (evident inexistentă, doar virtuală).
  Dacă am fi continuat pe traseul normal, puteam lua în considerare un avans de o oră față de grila de 38h, potrivindu-ne la grila de 35h, cea cu optimul de mers al concurenților de anul trecut.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-sCIIUyOPHTo/WcokAZH7xqI/AAAAAAAAnMM/TSjMg1bXAnY9C1IjzcKIrpGAf5ArAGI3gCCoYBhgL/s144-o/conditii%2Bpirin.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023403833902754″ caption=”conditii pirin.jpg” type=”image” alt=”conditii pirin.jpg” image_size=”960×720″ ]

Imagine de pe Pirin înainte de înnoptare; pe porțiunea de corzi s-a tot încercat îndepărtarea gheții dar a fost efect de scurtă durată

• Traseul rămas a fost: înapoi la PA5/8 Zagaza și de aici normal pe traseul spre Bansko. Un singur munte mai serios a mai rămas de urcat – până în șaua Kabata (2600m), aflată pe banda roșie de creastă spre vârful Vihren.
  Foarte practice marcajele turistice pe orizontală din Bulgaria, și ei știu să și folosească avantajele. Pe lângă faptul că nu trebuie să pui săgeți indicatoare separate, doar să prelungești marcajul colorat în direcția dorită, și pe hârtie e altfel. N-aș fi observat dacă nu mi s-ar fi spus la sedința tehnică. Și la noi însă se poate folosi ideea. Pe desenul colorat cu profilul de pe numărul de concurs (profil orientat corect, cu capul în jos, ca atunci când întorci numărul spre tine să-l vezi normal) este trecută în partea de jos culoarea marcajului turistic aferent fiecărei porțiuni, pe linia dintre numerele PA-urilor. Pe noi ne-a ajutat acea indicație, altfel n-am fi putut ține minte sau ar fi trebuit să avem hartă separată. De exemplu la Apuseni Ultra Race, Marathon 7500, la alte curse bazate pe indicatoare turistice, e o idee de luat în considerare.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-zzDM9Vrti70/Wcoj9nwWdcI/AAAAAAAAnMM/WEH-xHHceG8GWkRSURBNrjzP6lS3qHGbwCCoYBhgL/s144-o/20170923_125718.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023356221912514″ caption=”” type=”image” alt=”20170923_125718.jpg” image_size=”2048×1153″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-GmxxcbIy_e4/WcojlrdFW-I/AAAAAAAAnMM/AjUZ5Qj-6lUc3twx3Fx38O5opaEn4IVjgCCoYBhgL/s144-o/situatia%2Bpe%2Btraseu.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470022944897981410″ caption=”situatia pe traseu.jpg” type=”image” alt=”situatia pe traseu.jpg” image_size=”1366×768″ ]

Profilul pe număr, pe fiecare interval apărea culoarea marcajului turistic; unde era alb însemna că te poți baza doar pe marcajele de cursă.
Cronometrarea s-a făcut cu cip de orientare, cu timpi de in-out, iar la urmărire live (se poate da play și acum) se folosea un gps logger. Din păcate live nu s-a publicat un tabel cu timpii intermediari și poziția la concurenți deși mijloace de comunicare existau și se notau în paralel în caiete trecerile concurenților la PA-uri.

• A fost greu pe întoarcere. În general e greu să te întorci din drum și nu se recomandă. E depresiv. Mihai tot fugea pe porțiunile cu pantă mai mică, oricum era alergabil pentru un om odihnit – 900m pe 24km. Dar trecuseră deja 87km. Mie mi se părea neproductiv și mă omorau aceste “intervale”. Pentru 1 minut – două la km riscam să ajung varză la baza urcării următoare și să pierd foarte mult timp. Era noapte, ne-ar fi ajutat să mergem împreună, dar ce să fac! Clasamentul era clar, și locul 4 mi se părea departe, nu mă simțeam în stare să forțez. Din spate doar pe cineva mai fresh am văzut și era departe (el încă cobora când noi ne întorceam de la PA5), asta în afară de deprimații care erau imediat după noi și de la care nu mă așteptam să-i ajute psihicul să ne ajungă. Am avut dreptate la final, băiatul fresh a terminat la jumătate de oră, iar deprimații la peste 3h, au stat mult la Zagaza.
  Cu Mihai făcându-se nevăzut am început tacticos să mănânc din mers din batoanele și gelurile cărate în plus, am mai ronțăit semințele luate în punguță de la PA-uri și am început să mă simt mai bine și mi-a venit cheful să alerg chiar dacă era la deal. Și m-am pomenit ajungându-l. Iar ne-am inaugurat întâlnirea cu o scurtă rătăcire de câteva minute, lucru ce părea imposibil, fiind doar drum forestier cu puține ramificații și noi mai trecând o dată pe acolo.
  Cred că a fost singurul moment de slabiciune la el, și-a și revenit rapid după ce a mâncat. De aici chiar ne-am hotărât să mergem împreună “no matter what”.
• Iar Zagaza, m-am debarasat efectiv de tot ce era în plus. Am uitat doar acumulatorul de încărcare ceas, eventual mobil, dar în principiu chiar e bine că a rămas. Aveam 19h de cursă și 113km.
  Șaua Kabata (2600m) a fost o măsură la ceea ce putea să se întâmple pe Pirin. Mai ales pe coborâre cred că amândoi ne-am zis că nu vom mai merge veci la un ultra și mai ales nu la Pirin Ultra.
  În primul rând urcarea: a început cu o “linie de nivel” terminatoare prin pădure. Mă uitam pe gps-ul de drumeție la liniile de nivel și-i spuneam de fiecare dată la Mihai că regret să-l informez dar până la urcarea mare mai avem mult. Cărarea abia se vedea uneori, nu era alergabilă decât foarte rar și puțin, deși nu urca tare în general. Dar una peste alta n-au fost probleme.
  Problemele au început la urcarea mare, când am ieșit din pădure și am trecut la pietre și jnepeniș. Am cam bâjbâit, ne-am mai întors, nu vedeam marcajele decât uneori și acolo dacă nu nimerești cărarea bună de pietre nu ai cum trece de jnepenișuri. De fiecare dată soluția a fost să ne întoarcem fix pe unde am urcat greșit și am continuat apoi să țin gps-ul de drumeție într-o mână și ce arăta el aia făceam.
  Am văzut sus lumina de la băiatul de pe locul 4, ni se părea că e o stea, atâta că cerul era înnorat. Mult a durat până sus, iar la vale parcă și mai mult. Era un mic strat de zăpadă, erau pietre de toate formele și toate ascuțite și orientate în toate părțile. 27min/km am făcut pe acei kilometri de coborâre, mai rău ca la urcare, cu toate că o și bâjbâisem.

Să pun aici discuția cu Bogdan Boja, că el în rătăcirea lui a făcut și Kabata.
“Bre cu granitu’ ai nimerit-o  (Pirin, Kabata)😂… dar în Făgăraș sunt șisturi cristaline care se dezagregă ușor și nu rămân bolovani așa mari ca într-o zonă cu granit gen Pirin unde pe vechile morene de ghețari au rămas bolovanii ăia rotunjiți enormi într-un echilibru instabil. De conglomerat era vorba despre Bucegi 😂 nu Retezat… iar în Bucegi la fel conglomeratul fiind o roca sedimentară, practic bucăți de material rotunjit prins între un ciment silicios, se dezagregă ușor iar potecile sunt mult mai umane ca alea din Pirin.
Granit – rocă magmatică de adâncime (Pirin)
Șisturi cristaline de fundament – rocă metamorfică (Făgăraș)
Conglomerat – rocă sedimentară (Bucegi)…
Asta ar fi și ordinea de “nasoleală” pentru alergare 😂… patent propriu 😂… nu cred că a studiat cineva…
Retezat cred că e cam un fel de Pirin miniatură… cred că e mai nașpa decât Făgăraș … pentru că sunt zone cu granit… depinde de zona unde alergi… nu prea am fost în Retezat… așa că nu pot să zic prea multe… da’ cu o hartă geologică te lămurești 😋… oricum la alergare mai ales pentru ULTRA unde trebuie să fii focusat +24h … munții gen Pirin cu granit sunt cei mai ai dracu’…”

Bun, mulțumesc! Acum înțeleg și de ce mie îmi place din România Parângul cel mai mult, nu e numai ceva legat de suflet: e și mai sălbatic și mai dificil, cu granit. Propun ca la Școala Alergării, oriunde va fi ea, să se studieze geologia alergării, asta pe lângă manualul de sport din clasa a cincea. 🙂  Și să se inventeze papucii de Pirin.
5h33minute au durat cei 13km dintre Zagaza și cabana Vihren.

• De aici a urmat ultima porțiune, superalergabilă, de 12km până la Bansko. Conținea și pârtia de schi.
  Atâta că pe când să ies de la Vihren mă pomenesc cu o durere deranjantă la un picior, de la cât de crispat am coborât. Se și umflase puțin, și acum mă mai doare după 3 zile. M-am uitat pe desene, e muschiul flexor al degetelor, aflat în partea de jos în fața tibiei. A cam trebuit să aștepte Mihai după mine, am și alergat dar periodic mai și mergeam. Aveam și ușoare probleme de respirație de la apa rece. Dacă aveam urmăritori mă ambiționam dar așa, nedorind să evolueze problema…

În loc de 150km cu peste 9000m diferență de nivel am avut parte de 140km cu 6800m diferență de nivel. Nu pare de extrem decât ceea ce simți, mai ales dacă tragi de tine ca la un concurs.
Mie în continuare mi se pare o provocare acest concurs. Și interesant. După ce-l parcurgi devii sigur un înțelept care se uită de sus și cu înțelegere la condițiile de la cursele obișnuite. Poate un pic simți ceva din cursele extreme trăite de un Tibi Ușeriu, de un Adi Toma sau Vio etc. Dacă ai răbdare și ești calculat tot termini cu bine. Fetele noastre au făcut peste 40h, ne întâlnisem cu ele la Zagaza la cabană, noi parcursesem deja 24km x 2 de drum de țară, nu se grăbeau și au prins Kabata pe lumină.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-7ukIWfImAac/Wcoj8xZUIGI/AAAAAAAAnMM/3qlr3oIVEPA_BYEh0dZk3FbITkllxgkiwCCoYBhgL/s144-o/DSCN0197.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023341629775970″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0197.JPG” image_size=”2048×1536″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-F5zkji2CFe4/WcokBH9CpFI/AAAAAAAAnMM/n1GYpvmpqt4yAjCqKv-qLRftU4rKkHtDgCCoYBhgL/s144-o/poza%2Bfinal.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6470022777118376145#6470023416404681810″ caption=”poza final.jpg” type=”image” alt=”poza final.jpg” image_size=”1280×682″ ]

La final cu Mihai. Eu am stat apoi și la premiere.

Mulțumesc  Mihai! Fain concurs. Mai vedem ce va fi la anul!

Traseul lung Pirin 2017

Traseul dat de organizatori

 

Top