Vacanţă şi mişcare – Apuseni, Sulina, Doda Pilii, Banat MTB Maraton

 Alergare, Antrenament, Banat MTB Maraton, Caras-Severin, Cluj, Cluj-Napoca, Clujul Pedaleaza, Delta Dunarii, Doda Pilii, Garana, la mare, Localitati si zone, Maraton Apuseni, Maraton MTB, Muntele Baisorii, Munti, Vladeasa, XCO  Comments Off on Vacanţă şi mişcare – Apuseni, Sulina, Doda Pilii, Banat MTB Maraton
Aug 102012
 
A trecut ceva vreme… Cel mai obositor e concediul, mai ales daca ai program non-stop. Ca de obicei nu m-am putut abţine la participarea la cateva concursuri de MTB şi acum, cu soarele plictisitor de fierbinte, să-mi doresc un triatlon. Dar mai întâi va fi Geigerul din 19 august, unde sper să închei onorabil tura lungă.
Voi face un scurt pomelnic al locurilor “vizitate”, ca reper pentru anii ce vin; Maraton Apuseni, etapa 3 Clujul Pedalează, vacanţa la mare la Sulina, cantonament de MTB cu Marton Blazso la Doda Pilii – Padiş şi maratonul de MTB de la Gărâna – Banat MTB Maraton.
Încep cu Maratonul Apuseni – alergare – din data de 7 iulie. De data aceasta, deşi cam frustrat, am fost organizator al probei family. Sper că a fost bine şi, dacă site-ului family i se făcea o reclamă mai bună pe site-ul mamă precis erau şi mai mulţi doritori. Şi-n astfel de condiţii au participat 16 familii, mai mult decât participă de obicei familiile la un concurs de MTB.

la start – proba family
începe premierea la family
categoria sub 8 ani

 

categoria 9-12 ani
categoria 13-15 ani
profilul traseului
locaţia traseului de family

Ce observaţii am eu? Mi-a plăcut traseul, mai ales că eu l-am ales. Am avut ceva de curăţat, parcă eram în junglă şi simţeam nevoia unei seceri (am şi avut la mine). Am fost de câteva ori pe acolo ca să n-am surpriza unor construcţii intempestiv apărute. Data viitoare, chiar dacă nu voi fi piesa principală la organizare, voi schimba traseul în partea de început, să nu includă urcarea pe drumul de Buscat. Mai trebuie lucrat şi la site-ul maratonului, să înglobeze linkul la proba family.
A urmat în 14 iulie Etapa 3 Clujul Pedalează. Aici am participat ca de obicei cu toţii, toată familia. Am fost cam obosit, având un program infernal, impropriu pentru un concurent, deşi am stat cu cortul încă cu două zile înainte tocmai ca să-mi fac viaţa mai uşoară. Am ajutat şi la organizare… Ce-mi aduc aminte din ziua respectivă, ca să vă faceţi o idee? Ora 7.30 deşteptarea. Ajutat la bannere etc. Abia am avut vreme să mă uit la cele 4 biciclete ale familiei, n-am apucat să mănânc. A început proba elite, am fost cu camera şi am filmat, fugind de multe ori pe traseu. Încă n-am avut timp să prelucrez imaginile de la această probă (a apărut ştire pe TVR Cluj şi am reuşit să pun ce-am filmat la probele de copii).

 

Apoi au urmat probele de copii, am filmat sporadic, având şi pe copiii mei ca participanţi. Bravo lor, au ocupat fiecare locul 2 la categoriile lor. Tot n-am mâncat. Intru şi eu în rol de concurent, la proba family. O câştig cu Tudor, am ceva dispute pe tema dreptului meu de a ajuta pe copil. Eu consider că acesta e rolul unei familii, să se ajute membrii între ei, să înveţe asta, altfel ar fi probă individuală. Diana şi Andreea au participat şi ele, nu ştiu exact locul lor la finish – ca de obicei colegii mei de la Clujul Pedalează “au uitat” să pună pe site rezultatele la family. Mă bucur că am câştigat, m-am luptat pentru asta şi n-a fost uşor. Am avut probă de alergare o tură de traseu şi am ajuns pe locul 2, la ceva distanţă de locul 1 şi am avut de recuperat cu băiatul la tura de bicicletă. Am învins pe ultimii metri.
A urmat proba mea la avansaţi, eram aşteptat ca să poată da startul. Am schimbat încălţările, am muşcat dintr-un baton, mi-am eliberat spd-urile şi am fugit la start. Am terminat pe locul 12 din 32, dar am simţit efectele eforturilor precedente neurmate de recompensa măcar a unei mese încă de la prima tură. După probă am filmat iar la proba de începători şi înţelepţi, unde am avut satisfacţia că Diana a încheiat pe locul 1 la categoria ei. Am ratat premierea la copii (s-a făcut imediat după proba family concomitent cu avansaţii), dar măcar am putut participa la premierea adulţilor. Am putut în sfârşit îmbuca ceva şi am pornit la demarcarea traseului elite-avansaţi. Ziua de foc s-a încheiat la ora 19.30, când am revenit la cort.
Ce să spun, grea viaţă. Va trebui să fac ajustări. Nu renunţ la proba family, dar poate voi renunţa la avansaţi, în fond e mai comod să particip la înţelepţi şi probabil să ajung pe podium, plus că traseul e mai uşor. În plus,  în ziua concursului nu voi ajuta la organizare. Punct.

proba lui Tudor
Andreea la rând
spre finish
start aglomerat
proba avansaţi
la cort – lângă Observatorul Astronomic
cu prietenii
proba înţelepţilor
proba family
şi Zânele au fost prezente
proba avansaţi

 

premiere family
sunt şi eu pozat
premiere înţelepte

 

Ce a mai urmat? Am fost la mare, la Sulina. Foarte frumos, am fost şi cu alte familii, ale prietenilor. Am fost cu vaporul, am înotat şi-n Dunăre, am fost cu barca şi apoi cu maşina într-o excursie la pădurea Letea (trecând prin canalul Bărbosu) – unde am putut admira nuferii, broaştele ţestoase, egretele … Marea nu e cum sunt obişnuit, mai vezi câini bând din ea – e mai dulce si tulbure ca-n sud. Evident, m-am antrenat şi aici, dar la înot şi … alergare. Cam doi km erau de la casa unde ne-am cazat până la plajă şi, chiar dacă nisipul era fierbinte, soarele ca la mare, de multe ori am făcut dus întors alergând desculţ. Ca şi Forrest Gump, am avut şi prozeliţi – copii şi prieteni care au alergat cu mine, uneori şi fără mine! Dacă tot am fost în Deltă, am şi pescuit, mai mult prietenii şi copiii, pentru cei din urmă fiind o noutate şi o experienţă unică. Câteva poze făcute cu mobilul:

urcăm pe bac la Brăila
un bac cu nume de poveste
lăsând maşina, cu catamaranul din Tulcea
construim non-stop, că şi valurile nu se lasă
la pescuit pe unul din zecile de canale mici ale Dunării, la vărsare
pe canalul Bărbosu, spre pădurea Letea
în barcă spre Letea
la Sulina, cu prietenii
ca de obicei

 

Fugim de la mare la Doda Pilii – Padiş, unde a fost cantonament de MTB cu clubul Clujul Pedalează. Foarte instructiv, se văd mari lipsuri elementare ale mele la partea de tehnică. Ştiu ce am de făcut, ştiam unele dinainte, problema e timpul şi vârsta. Nu mai pot sta ca şi copiii cu orele pe afară făcând giumbuşlucuri. Măcar la fugă stau cât de cât :)! Tot cu familia, a fost interesant pentru fiecare. Mulţumiri la toţi care ne-au ajutat într-un fel sau altul, mulţumim speciale la Vali, Levi şi Robi. Până la urmă am ajuns să progresez şi eu, copiii au avut şi ei ce vedea, mare lucru că a venit Marton Blazso – campionul Ungariei la maraton MTB – să ne antreneze. N-am poze, că am avut program.
Închei cu Banat Mountainbike Maraton – Gărâna. Am fost şi-n percedenţii doi ani, o dată la Race, anul trecut la Maraton 80km. Acum, fiind totuşi după o pauză competiţională, am ales iar Race. Am terminat pe locul 6 la categoria 35-45 ani, locul 21 din 97 la general. N-a fost rău, am simţit în sfârşit că se termină parcela, am mers relativ constant şi deci mai bine ca alţii în ultimii kilometri. Am reuşit să ajung unul din plutoanele fruntaşe, dar am fost nevoit să străbat cel puţin 8km singur prin pădure până am văzut pe cei din faţă. Mulţumesc fratelui mai mare Speth că m-a călăuzit la început prin pădure, m-am chinuit să-l ajung ca să-mi fac viaţa mai uşoară şi să nu-mi risipesc din forţe urmărind marcaje. Frumos traseul prin pădure, umbra m-a ajutat să-mi găsesc un ritm bun pentru mine. Ştiam că am colegii tineri de la Clujul Pedalează în faţă, m-am luptat să-i ajung. Am reuşit să-l depăşesc doar pe Tudor chiar spre final, dar pe Dan (al doilea la categoria lui şi 11 la general) nu l-am ajuns şi nu cred să am şanse în continuare la vreun alt concurs. Dan a terminat cu 15 minute în faţa mea, iar amândoi – Tudor şi Dan, la 14 ani, sunt în creştere puternică aşa că… L-am avut în raza de observaţie pe Egon, tot de la categoria mea, m-am apropiat dar s-a terminat traseul. Din câte ştiu el e mai meşter la turele lungi, aşa că poate ne mai întâlnim.
Tot cu cortul am fost, ca acum doi ani, având loc rezervat de Ovidiu care a sosit cu o seară înaintea mea. Deşi aş fi vrut să fiu printre spectatorii festivalului folk, am considerat că e prea obositor să stau până noaptea târziu să-i văd pe Ducu Berzi, Vasile Şeicaru & Co. M-am mulţumit să-i ascult până am adormit.
N-a fost probă family, aşa că Andreea şi Tudor au participat independent la cursa de Beginner 10km. Andreea a terminat pe locul 2, iar Tudor, “fără categorie” (categoriile la copii erau de la 8 ani în sus iar el are 6), a fost recompensat cu medalie şi premiu. Diana i-a însoţit cum a putut, copiii având ritm diferit.
Un concurs frumos, bine organizat, nu ne-am plictisit, am şi înotat în lacul 3 Ape. Urmează Geiger…

urcare grea pentru copiii mici
la cort cu Andy
se descurcă singur
la prima urcare mai serioasă
locul 2 la categorie
Diana pe post de şerpaş

 

numai în picioare putea urca pe acolo

 

înainte de start
plasat bine pentru că mă aşteptam să facem urcarea abruptă de început pe bolovani

 

n-a fost uitat nici Tudor

Cucul de Garana la maratonul de MTB

 Banat MTB Maraton, Caras-Severin, Garana, Localitati si zone, Maraton MTB  Comments Off on Cucul de Garana la maratonul de MTB
Aug 082011
 
Un maraton epuizant – acesta a fost Banat Mountainbike Marathon – Garana – cursa lunga.
O poza de pe traseu, pe coborarea spre Garana – facuta cu o zi inainte, la recunoastere traseu:

https://picasaweb.google.com/vezentan/Garana2011BanatMTBMarathon

Si altele de la locul de start, tot sambata, cand lumea era stransa pentru festivalul folk care avea loc tot in acest weekend:

Cateva date: 81km (84,2km pe ciclocomputer), un traseu frumos si in sfarsit pe uscat – fara ploaie: start in Garana, urcare pe Semenic, apoi se ajunge la statia meteo, la izvoarele Nerei, de aici o “linie de nivel” pana in localitatea 3 Ape, traseul trece pe langa Brebu Nou, apare separatia de traseul de 50km si urca infernal trecand peste paraul Golet pana la varful Nemanu si de aici inapoi in Garana. GPS-ul indica 2283m diferenta de nivel pozitiva.
Traseul: 


Datele mele: 7h37min in miscare, cu 10,6km/h media, timp de stationare 12min13sec – in total 7h51min mi-a trebuit ca sa inchei cursa se pare ca pe penultimul loc (23 din 24 finisheri), nepunand la socoteala abandonurile. Spuneam pe jumatate in gluma, pe jumatate in serios ca o sa termin ultimul avand in vedere concurentii inscrisi, veniti unii si din Bulgaria – Wouter Cleppe a si castigat cu un timp inuman de aproximativ 4h45min. Tudor Oprea a fost urmatorul ca timp si primul roman, cred ca la 10min distanta, impresionant pentru cineva care nu se mai considera “la varf” si a lasat stafeta la cei mai tineri. Podiumul general a fost incheiat de Lucian Logigan. Un reper important pentru lumea “noastra”, Maus, a terminat pe podium la categoria de varsta, dar cu un timp de 5h38min, ceea ce arata cat de greu a fost traseul. Pentru toti premiantii parca a fost asfalt in fatza rotilor lor, iar trasa mea a implicat mult push-bike pe urcarea mare de final.
Telegrafiez acum din desfasurare si conditii:
– mi-am facut noi prieteni in persoana celor cu care am calatorit cu masina: am mers cu trenul – “foamea” de ora 1 dimineata la Alba-Iulia si de plictiseala ca sa nu-i astept in gara, am pedalat pana in Sebes (ei veneau de pe parcursul Odorhei – Sibiu); le multumesc pentru companie la Emese, Diana si Razvan si, normal, lui Laszlo AirBoy
– la intoarcere, pentru ca a fost un accident pe drum, am coborat din masina in Simeria si apoi am luat iar  trenul acasa
– cazarea a fost rezervata la 3 Ape – la motel, o alegere cu doua taisuri: ok ca si conditii, dar n-am putut dormi mare lucru din cauza muzicii tocmite pentru weekend, care numai folk n-a fost (una din caracteristicile muzicii folk e ca nu-i cu volumul la maxim)
– online au fost inscrisi 27 de concurenti la proba lunga, multi dintre ei din lumea buna a MTB de la noi, la cat ma pricep eu; amatori get-beget ca si mine cam ioc, asa ca singurul meu scop real e incheierea cursei daca se poate sub 8 ore – un timp de descalificare din punctul meu de vedere (am fost la 9 minute de el)
– doar de primii 30-40km am fost multumit si am avut ceva ritm, in rest tot mai slabit si o senzatie de sete care nu mai trecea; am schimbat hidratantul, am luat ceva mai ieftin si clar nu mi-a facut bine: o sa-l folosesc doar ca suc pe cel nou, asta ca sa nu-l arunc pe geam. Ce au avut organizatorii la punctele de alimentare si-a facut efectul, pacat ca la ultimul punct, PA4, pana am ajuns eu…
– ultimii 10km am ramas fara lichid, adica ceea ce era in bidon nu puteam folosi, parca era apa cu pamant
– pana la km 37 n-am depasit pe nimeni (in afara de cei cu pene, pe care nu-i pun la socoteala – n-a fost meritul meu); m-au ajuns cei mai buni de la 50km (cei de la cursa lunga, deci si eu, am luat startul cu 15min inainte), din pacate n-am avut taria sa-i urmez, nici macar cu privirea. Dintre fete, Zsuzsa m-a ajuns la primul parau, dupa al doilea PA, iar Anda si Emese au trecut ca vantul pe langa mine la o coborare. Clar cele doua, lipite una de alta, urmau o poteca invizibila pentru muritorii ca mine. Eu credeam ca merg pe poteca optima, batatorita, mi-era frica ca nu au cum sa ma ocoleasca, dar ele m-au contrazis: cu MTB mai bine mergi pe pereti, dar iti trebuie viteza – ca si la zidul mortii cu motocicleta
– tineam minte profilul cursei, tot speram ca ultimii km sa fie mai mult coborare, dar degeaba: cand esti obosit, parca tot urci; am ajuns destul de epuizat la finish, dar suficient de lucid ca sa-mi aranjez tricoul pentru poza, sa pun pe foaie mare pentru impresie; nu mi-a iesit nici acest aranjament – terminand asa tarziu, cu 9 minute inainte de premiere, n-au prea fost ochi pentru mine

clasamentul la proba lunga

Impresii: eu n-am avut probleme deosebite, n-am a ma plange. Prin paduri vedeam marcajele, dar de cateva ori nu prea am stiut cum sa ajung la ele, asa ca am incalecat ceva trunchiuri. Avand gps, nu m-am stresat cu intersectiile, fiind prevenit de schimbarea de directie. De fiecare data a fost si marcaj de confirmare a directiei la mica distanta, ceea ce-i o idee buna. In general rauvoitorii se limiteaza a sparli fix indicatoarele directionale, dar lasa confirmarile. Cu punctele de alimentare am fost multumit, foarte bine mi-au prins dozele cu energizant. La PA4 in schimb n-am mai prins doze, cei din fatza le-au golit pe toate, parca a trecut o armata de oameni, nu un pluton :). Am mancat pe indelete cina de final, sa nu ma sparg, asa ma simteam de fragil.
Si acum, dupa o zi, tonul pe care scriu e cam pierit, fara entuziasm, asa ca, cu ultimele puteri, felicit pe toti pentru efortul lor si sper ca anul viitor sa fiu prezent din nou cu familia – participanta activa. Felicitari organizatorilor, a fost un efort mare sa acopere asa distante si atatea trasee. Ca sugestie: puneti categorii de varsta si la premiere femei, chiar daca aceasta inseamna doar medalii. Lor le e si mai greu ca la barbati…
PS: Titlul l-am dat dupa cum m-am simtit: o mare parte din traseu l-am parcurs singur, numai eu si umbra mea.  

Banat Mountainbike Maraton 2010 – Garana (Wolfsberg)

 Banat MTB Maraton, Caras-Severin, Garana, Localitati si zone, Maraton MTB  Comments Off on Banat Mountainbike Maraton 2010 – Garana (Wolfsberg)
Aug 102010
 
Uvertura – la Muntele Lupului (Wolfsberg).
Din ce in ce mai bine! Cand esti mai pregatit, vezi lumea in culori mai vesele. S-au mai plans oameni de portiunile de noroi de la Garana, dar cred ca n-au fost la Medias. Poate le-au pus organizatorii intentionat chiar spre sfarsit, cand oricum nu-ti mai pasa.
Am fost foarte bucuros ca am reusit sa ajung inca de vineri noapte la destinatie, impreuna cu intreaga familie. Dupa o ploaie teribila si o grindina care m-a determinat sa opresc masina si sa-mi pun o patura pe parbriz (asemanatoare cu ploaia care ma prinsese pe traseu la maratonul de la Medias), am innoptat la o pensiune in Garana. Foarte frumos, dar nu pentru asta am venit si, la insistentele copiilor, am campat apoi langa punctul de start. Foc n-am facut, le-am zis sa caute la altii…

In sfarsit am o zi la dispozitie sa-mi arunc privirea in jur, sa simt atmosfera tinereasca din jur, sa vad pregatirile febrile si emotiile celor din jur. Am facut si o mica recunoastere de traseu, urcarea scurta de inceput am putut s-o fac pe bicicleta, desi eram constient ca la concurs n-o sa am cum din cauza inghesuielii. Case ingrijite, ordine si curatenie in sat. Raiul copiilor care s-au jucat tot timpul, amintindu-mi de farmecul copilariei. Altfel e sa stai la cort, iti faci prieteni, nu stai izolat.
Peste toate cei de la BikeAttack au combinat concursul de duminica cu un concert folk sambata noapte, la care piesa grea a fost Mircea Baniciu. Si daca tot am pomenit de organizatori, felicitari pentru tot: repere clare, incurajari, clasament afisat rapid, mai ales m-am bucurat cand mi-au strigat numele si timpul cand am incheiat. Le multumesc mult celor de la punctul de alimentare cam cu 15km inainte de sfarsit, eu numai am baut  suc si apa, de restul s-au ocupat ei, n-a trebuit sa ma obosesc sa-mi pun eu apa in bidon, sa culeg batoane. Stiu ca cineva a patit-o cu bidonul ca nu era bine inchis, dar cu atatea sisteme… si eu am ramas cu capacul in gura, dar a fost vina mea. Pana si bere gratis am primit de la unul din sponsori, pe motiv ca folosesc Cube.
Cum toata familia a fost multumita, am avut linistea necesara inainte de orice concurs si ca de obicei mi-am stabilit tinte, cat de cat de atins, in cazul de fata sa ma clasez in prima treime cel putin, in primul sfert – optim. Am tot oscilat intre a ramane inscris la Race sau a trece la Maraton, avand in vedere ca diferenta de distanta nu era asa de mare cat  credeam si, in plus, categoria de varsta in care sunt nu ma avantajeaza prea mult, e peste 35 ani nu peste 40. Abia seara am vazut ca am de parcurs cam 60km la Race. Acum acesta ramane singurul regret, avand in vedere ca la traseul maraton poate reuseam sa smulg o medalie (putini inscrisi la varsta mea, nu cred sa fi fost 4).
Actul 3 – Rezultatul.
Ca sa nu mai aman – opera mea trebuie sa fie unica – asa ca incep cu sfarsitul: am terminat pe locul 37 la general (cred ca au fost peste 150 de concurenti la “Race”), locul 11 (din 30 si…) la categoria mea de varsta dar, cel mai important, am avut satisfactia sa ma simt ca odinioara, cand febletea mea era urcatul si cred ca eram bun. Timpul scos: 5h31min, foarte apropiat de cel pe contorul meu (6 min diferenta – si nu o ora ca la Medias). M-am oprit doar o data la un punct de control si inca o data pentru umflarea rotii (pana). Acum am doar cu 7 kg mai mult decat atunci, e clar ca n-are sens sa ma transform intr-o stafida uscata, dar nu mai car dupa mine mostenirea anilor de lancezire care era evidenta la maratonul de la Medias (ce sa fac, tot compar, doar e al doilea maraton al meu).
Actul 1 – Desfasurarea.
Stiu ca trebuie sa ma pun cat mai in fata la linia de start, sa nu mai patesc ca la … stiti voi. Asa ca ma asez din timp. Ma bucur ca s-a dat startul diferentiat pe distantele de parcurs, asa n-a fost inghesuiala exagerata si-n plus, fiecare categorie a avut partea sa de glorie. Am avut o mica discutie mai aprinsa cu doi competitori care au reactionat putin deplasat la observatia cuiva ca n-au voie sa intre in fata peste linia de start si sa mearga pe unde au mers toti. La replica lor ca in mod normal trebuie sa ne stim valoarea si sa-i lasam pe cei mai buni in fata, i-am intrebat de ce nu s-au dus la cealalta categorie, la maraton, ca doar is profesionisti. Cam aici s-a terminat discutia, dar nu pot sa nu pomenesc ca am terminat in fata unuia dintre cei doi.
In rest totul a decurs dupa puterile mele, fara sa gafai exagerat si fara prea multa transpiratie. Dupa tot felul de suisuri si coborasuri, am reusit sa ma alipesc de un grup de 6-8 persoane care mergeau cam in acelasi ritm cu mine. Cu diferenta ca nu pot spune ca apartineam de acest grup, eram ba in fata, ba in spate. Pe urcusuri depaseam, la coborari iar treceau. Si tot asa, de ma sictirisem. Asteptam urcarea aia lunga de peste 10km, sa pot trece definitiv de ei, cu speranta ca nu-s chiar pasta la coborarile ce urmeaza. Cam asa a fost, dupa 2 km de urcare am ajuns pe trei, dupa inca 2 km am trecut de ei, apoi altii si altii. Din pacate, cu aproximativ 7 km inainte de finish mi-am dat seama ca am pana pe roata spate, depasisem pe o urcare mai mica pe cineva si nu puteam sa ma distantez. Mergeam greu, simteam pietrele. In mod normal daca spre sfarsit depasesti pe cineva esti bun trecut. Dupa ce mai pedalez cale de vreo 2 km, ma tot gandesc si hotarasc ca dupa o curba, cand nu ma vede, sa incerc doar sa umflu roata si apoi cum mi-e norocul. Doar se dezumflase destul de incet si oricum nu mai pot sa astept, ca riscam sa se taie ventilul. Am dat vreo 60 de pompe, am umflat-o nu prea tare, sa nu schimb norocul si dai sa mearga dupa baiatul care deja ma depasise. M-am bucurat de smecheria cu curba, ca daca ma vedea mai repede in mod sigur prindea aripi. Asa l-am ajuns in cativa zeci de metri si de acum singura grija a fost sa nu derapez prea tare pana la sfarsit. Pe unde am trecut am tot intrebat cat mai este. Am terminat cu bine, putin mai dezumflat, depasit de vreo 3 concurenti din care unul sigur de la tura maraton, ca nu parea de aceeasi clasa cu mine.
Actul 2 – Concluzii.
Dupa cele povestite, am avut si eu trairile si luptele mele. Fiecare trebuie sa stie cu ce dusmani sa lupte. Poti sa fii vanator si vanat in acelasi timp, simtul si satisfactia de a fi vanator nu-i dat doar vulturului. Si, daca tot sunt la concluzii marete, imi amintesc de o discutie intre doi amici, cand unul il intreaba pe celalalt: “Pai tu cum poti mere atata pe bicicleta, cum pot alerga maratonistii atatia km? Eu m-as plictisi!” Si celalalt … “hmmm”. Eu as putea spune de exemplu ca nu m-am plictisit singur niciodata, ca abia asa ajung sa-mi pun ordine in ganduri si prioritati.
Si inchei cu un banc de la un alt coleg, apropo de cartile primite de castigatori (printre alte premii, nu-i un repros): Vine Ion acasa de la coasa. Tu Marie, ce sa fac, sa beau sau sa citesc? Ba, mai Ioane, mai bine be, ca aia se vede! No offence, cei de fata sunt exclusi.
La buna vedere la Maratonul Geiger! Daca totul e bine, familia mea va fi reprezentata si la tura family. Eu inca nu-s convins de alegerea mea pentru semimaraton, m-as risca pentru maraton, chiar daca e 90km.