Un pic de timp liber…

tocmai incheiasem 5 ture, la cateva secunde de Eli (7 ture); urmeaza negocieri si sunt lasat sa mai parcurg, neoficial, inca o tura

poza de grup dupa premiere; sunt si eu jos, in fata, cu casca pe cap

Foarte frumos traseul, chiar am fost surprins de asta. La mica prospectie pe jos premergatoare cursei m-am cam speriat un pic, mi se pareau unele portiuni prea abrupte dar, pe urma, vazand competitoarele de la grupa FUN, m-am mai linistit. Pana la urma, ca si la schi, daca o iei per pedes parca e mai abrupt pe partii si mai dificil decat cu schiurile in picioare. Poate m-am lasat influentat si de X-ul din tipul de competitie (XCC), X care stim noi in general ce inseamna: X de la interzis, periculos, …mda nici prea multi de X nu-i bine, X de la extrem etc. Mie nu-mi prea plac X-urile, ca dupa ele pot urma 0-urile.
Dar sa revin. Vremea a fost cu noi, cateva grade peste 0, traseul in mare parte prin iarba si practicabil aproape integral pe bicicleta (pentru cei mai puternici). Culmea e ca nici noroiul nu a fost o problema. Uite ca si parcul de la Colina parca il vad cu alti ochi, daca a fost cineva care a stiut sa-i puna in valoare unul din atuuri. N-am reusit sa parcurg decat 6 ture din cauza celor din fata – foarte grabiti si la mare lupta unul cu altul – Eli si baiatul de pe primul loc, care m-au depasit de 2 ori (e drept ca a doua oara cu putini metri inainte de linia de start- finish). In concluzie, dupa 5 ture parcurse am primit “steguletul” de odihna binemeritata si am pus MTB jos. Apoi, m-am tot gandit un minut si am cerut dispensa de la organizatori sa ma lase sa fac inca o tura si uite-asa am reusit sa fac 6. In fond, eram primul tras pe dreapta.
Dintre peripetii: m-am pornit greu, eram cam inghetat. Startul s-a dat de la vreo 20 de metri mai jos de biciclete, trebuind sa alergi la ele, astfel facandu-se diferentierea la pornire. Cred ca si creierul mi-era inghetat, parca auzisem eu ceva, dar n-am realizat decat atunci cand i-am vazut pe toti aliniati mai jos. Dupa o ezitare (nu prea-mi place sa fac ce face majoritatea, sa intru in randul lor), cu ciclocomputerul in mana m-am indreptat spre ei. Si… start. Fuga la bici, normal – ultimul. Ma chinui sa pun ghidusia pe ghidon si plec si eu. Putin mai sus, sare ciclo… (nu-l fixasem, din graba, bine), noroc ca-s pe urcare si observ. Ma opresc, il recuperez si … cei din fata sunt in lumea lor. Dupa o tura, mai prudenta pe coborari (prudenta si pentru standardele mele), totul e ok in afara de incalzirea centrala: simt ca fierb in haina de pe mine, asa ca o dau jos imediat ce am la cine-o lasa (multumesc). In tricou alta-i viata. In continuare pot sa spun ca m-am simtit din ce in ce mai bine. E drept ca mi-au dat o tura (m-au depasit o data) pana la urma vreo 8 concurenti, dar am trecut din stadiul de ultimul prin turul 4 si-n turul 5 am depasit inca cativa cu bateriile pe terminate sau cu carcei din cauza ca nu s-au alimentat corespunzator.
Rezultatul neoficial: 6 ture – 18,7 km (posibil ca la inceput vitezometrul meu “sarit” sa fi dat ceva rateuri), 1ora 44 min deplasare cu 10,77km/h media, iar timpul total 1 ora 46min, cele 2 minute diferenta fiind oprirea intre turele 5 si 6. Am si rezultatul oficial: locul 10, 1h26min38sec, fiind cronometrate 5 ture (nu si ultima), cu timpul acesta daca eram la FUN incheiam cele 5 ture in ton cu primii, nu la ture distanta. In medie, cam 17min20sec de tur, cu precizarea ca parcurgeam traseul de la o tura la alta din ce in ce mai repede. Eli si Cristi Losonczi chiar au facut timp bun, putin peste 12 minute de tura, incheind cursa in 1h26min20sec. Am fost cel mai varstnic participant din intregul concurs! E o premiera!
Concluzii: Interesant concursul de cross-country. E mai rapid ca maratoanele de MTB, trebuie sa fii antrenat ca sa faci fata la ruperile de ritm. Ma bucur ca exista la Cluj o firma ca Maros-Bike care se implica in concursuri de MTB. Normal ca au interesul sa se faca cunoscuti, dar asta nu le stirbeste din merite. O spun eu care, teoretic vorbind, ar trebui poate sa fiu partinitor si sa tin cu “opozitia”. Pentru mine, a face un lucru bun pentru comunitate e mai presus decat alte interese si a fi mai bun decat altii nu implica a le diminua acestora din merite. Am vazut si pe un baiat, Liviu, de la clubul de inot Orca, si nu pot decat sa ma bucur ca se va ajunge in Cluj la o retea de cluburi si firme care dau o alternativa pentru toti cei care doresc altceva decat rutina zilnica sau smogul din bodegi. Pacat ca institutiile media (o parte) nu au in vizor astfel de evenimente, chiar daca nu sunt de importanta globala. Ei nu-si dau seama ca a sprijini astfel de actiuni inseamna a revigora comunitatea, a o face vie, si asta si spre binele lor. Ce poti scrie despre un petec de pustietate in fiecare zi si sa fie interesant ca subiect? Daca cineva pune acolo o floare, sprijina tu cresterea ei, si apoi o sa poti scrie despre oaza din jur, despre tot ce inseamna viata, nu numai despre accidente si fotbal. Mira-m-as ca toti cei vizati sa aiba copii sau nepoti care sa practice numai fotbal sau sa aiba aptitudini numai pentru fotbal. Si, ca o intrebare retorica, unde au ajuns acum televiziunile locale Realitatea, Antena, Pro TV? Din cate stiu s-au desfiintat. Ba mai mult, ceea ce-i mai grav, se pare ca nimeni n-a intrat in greva foamei din cauza asta. Eu zic ca una din cauze, chiar daca nu cea principala, a fost si vina proprie de a nu se implica in comunitate. Indiferenta duce la indiferenta. Daca aceasta comunitate era sprijinita sa se dezvolte pe cat mai multe fatete, la randul ei intorcea ajutorul. Asa, sa stam la televizor urmarind stirile din alt oras, emisiuni cu copii, cu personalitati din alt oras.
Am sa urmaresc site-ul organizatorilor pentru cateva poze. Pana atunci pun si aici un logo intitulat “curatenia in cap”.

In ajun de sarbatori, curatenia se face nu numai in casa.