Oct 082013
 


A fost Cupa Vlădeasa MTB şi nu Maraton Piatra Craiului până la urmă. M-am orientat rapid în urma anunţului de amânare MPC din cauza vremii şi a zăpezii. Mă aşteptam, mai ales după ce joi dimineaţa apăruse în regulament o “mică” schimbare la secţiunea echipament – tot ce era cu “sau” devenise un “şi” obligatoriu. Ce să-i faci, noi ca noi, că suntem antrenaţi şi mergem să ne arătăm muşchii, dar le plângeam de milă la voluntarii de pe traseu care trebuiau să stea poate şi-n ceaţă pe munte ore întregi. Ce să mai spun de marcaje – cred că trebuiau regândite pentru condiţii de iarnă – atât mai trebuia să se rătăcească cineva şi să mai facă urme şi pentru alţii mai puţin atenţi care merg ca oile! Cum zice un clasic în viaţă – iarna nu-i ca vara – dacă o iei razna nu mai poţi sta la o şuetă la soare sunând alene la telefon când îţi aduci aminte că e totuşi concurs şi cineva răspunde pentru tine. Te lasă acumulatorul din cauza frigului, nu poţi da repere, îngheţi că doar nu eşti îmbrăcat să stai. După ce am transmis mai departe informaţia m-am apucat de reîmpachetare – treceam de la munţi de peste 2000m la munţi de numai 1800m :). De unde înainte mă pregătisem de schi de tură (pentru eventualitatea că amânarea MPC se făcea la faţa locului), acum trebuia să fiu mai optimist şi să mă aştept la zăpadă de doar câţiva cm şi ceva gheaţă. Mi-am adăugat la trackuri şi cel de la Vlădeasa şi am început să-mi fac planurile pentru concursul de MTB.

La start – multumesc Ella pentru poza – From Cupa Vladeasa MTB 2013

Anul trecut n-a fost uşor la tura lungă, fiind peste o oră de push-bike pentru mine, terminând în 5h13min. Acum mă consideram mai antrenat, dar condiţiile de pe traseu şi îmbrăcămintea mai groasă au fost noi provocări. M-am uitat şi la concurenţii de la categorie – i-am remarcat în primul rând pe Joe Torok şi Mihai Gherman – despre care ştiam că sunt în formă, fiind pe podium la categoria Race de la Maratonul Gilăului cu câteva săptămâni înainte. Amândoi sunt peste 50 de ani! Bănuiam că va fi comasare de categorii, nefiind aşa multă lume prezentă la competiţie tot din cauza vremii, aşa că de data aceasta m-am străduit să le memorez “tricourile”.

La start s-au prezentat şi concurenţi de elită, lupta la ei (mai toţi fiind la categoria 30-39 ani) anunţându-se aprigă: Wouter Cleppe, Marton Blazso, Kelemen Arpad, Miron Elisei, Lucian Logigan, Attila Madaras. În fine, cu cele câteva fixuri în minte, pornim la drum. Eram blindat cu gps-uri – bătrânul meu Etrex Vista HCX pus pe modul hartă şi un 405CX pentru indicaţiile de timp şi distanţă. Deşi mi-aş fi dorit să pornesc mai tare, mi-am intrat cam greu în ritm. Practic prima urcare am făcut-o la mică distanţă de Meli – foarte mult a progresat ea anul acesta! Şi la Gilău n-a fost departe de mine. Acum a terminat pe locul 2 la fete – cred că şi ea s-a rătăcit la tura scurtă. Bravo şi Ellei că a câştigat! Am pierdut faţă de anul trecut 4 minute pe tronsonul start – PA1 – 15km. La km10 am observat că-mi căzuse etrexul – iar uitasem să mă asigur că-l fixasem bine pe suport. Nu m-am mai intors, gândindu-mă că ori îl găseşte vreun concurent, ori am vreme după concurs să-l caut pe îndelete. Acum trebuia să fiu mai atent la indicatoare şi pot spune că n-am avut probleme având confirmări la momentul oportun. M-am dus cât de tare am putut şi pe coborâri şi m-am bucurat când l-am prins din urmă pe Gherman la trecerea de apă dinainte de lac. N-a mai contat că m-am udat la picioare, acum singurele gânduri erau să reuşesc să mă ţin de el şi la urcarea de Vlădeasa să mă desprind şi să încerc să-l ajung pe Joe. Pe drumul din jurul lacului deja ne-am format un grup de 4 persoane, ceea ce mi-a dat speranţe că reduc din handicapul faţă de Joe.

Vladeasa MTB – diferenta de traseu 2013 vs 2012: 5,7km drum de forestier fatza de 4,2km pasune; cu galben e traseul 2013; 3min in plus am facut pe aceasta portiune in 2013 – From Cupa Vladeasa MTB 2013

La PA2, pe intrarea de urcare la Vlădeasa noi eram de pe la locul 14 în jos. A fost o mică modificare de traseu faţă de anul trecut, lungind traseul dar făcându-l mai accesibil. Din păcate terenul mai moale la început s-a transformat în combinaţii de gheaţă, zăpadă şi făgaşe de apă şi astfel iar am început push-bike-ul. Iar 3 minute pierdute pe prelungirea de traseu şi încă un minut pe urcarea comună cu anul trecut. Totuşi am reuşit să ajung pe cineva în şaua de pe Vlădeasa şi să mă depărtez de el pe coborârea spre cabană. A urmat drumul cunoscut, dar noroios. N-aveam pe nimeni în preajmă dar rămăsesem cu obsesia :). Într-un târziu am mai depăşit pe Călin din Arad, care era cam demotivat şi îngheţat. Numai bine că l-am băgat în priză spre binele amândurora. Că n-am avut câştig de cauză a fost mai puţin important, ce a contat e că urma să am ritm până la sfârşit şi poate… poate.

N-a fost să fie, am terminat în urma lui Joe, care a mers extraordinar şi am mai avut o surpriză: pe locul 1 la categorie a terminat Horvath Arpad, cu un timp foarte bun. Amândoi l-au depăşit pe Nicu Andreica, care e mai bun ca mine.  Felicitări la toţi, n-a fost un traseu uşor! Eu am încheiat pe locul 3 la +40ani, cu 5h29min, şi pe locul 13 la general. Din păcate n-am avut vreme să mă bucur prea mult, am şi pornit în căutarea gps-ului. De la 15.30 (făcusem şi o pană pe când să plec) până la ora 19 am tot umblat, reuşind şi să o iau greşit la întoarcere tot uitându-mă pe jos. Am făcut cam 20km pe bicicletă şi 6km pe jos, aceştia adăugându-se celor 65km de concurs. N-am avut noroc cu căutatul şi-n plus am ratat şi premierea. Uitasem şi de Vali şi de mâncarea lui – încă un regret :)! Eram cam terminat de foame şi băusem apă din pârâu. Las’ că ne vedem noi la Cluj şi poate în contul legoului, ce-l mai am încă, primesc o specialitate.

From Cupa Vladeasa MTB 2013
From Cupa Vladeasa MTB 2013
From Cupa Vladeasa MTB 2013

Pentru mine a fost un concurs fain care a compensat din plin maratonul din Piatra Craiului. Ştiu că la tura scurtă un “binevoitor” a modificat sensul unei săgeţi şi confirmările la o intersecţie, punând “în mod rătăcire” zeci de concurenţi. Ce să-i faci, mai greu pe la noi cu educaţia şi responsabilitatea. Să rămânem însă cu amintirile pozitive şi constructive, la care se adaugă timpul petrecut cu prietenii, cu cei cu aceleaşi pasiuni dinamice şi sănătoase şi nu în ultimul rând cu experienţa terminată cu bine. La mine poate o să spun curând “regele a murit, trăiască regele”, etrexul meu a sfârşit în mijlocul naturii pentru care a fost creat şi sper că dacă-i găsit să nu fie folosit pe post de cărămidă – pe mine m-a purtat pe la mai toate cursele lungi de MTB, iar de curând îl împrumutasem şi pentru un ultratrail de 105km.

multumesc Cristina Onet – la PA1 – From Cupa Vladeasa MTB 2013
incepe coborarea spre cabana Vladeasa – From Cupa Vladeasa MTB 2013

Sa ne vedem la o noua ediţie, am să ataşez curând şi o poză photoshopată cu mine pe podium :).

am fost si eu acolo – From Cupa Vladeasa MTB 2013

 

Oct 212012
 
Locul de start – Valea Draganului… de multa vreme n-am fost pe acolo. Si nici n-am “atacat” Vladeasa din acea parte, dar eram convins ca nu va fi usoara o urcare de MTB pe triunghi albastru sau orice alt marcaj.
Traseul. Portiunea de urcare pe Vladeasa a fost asa cum mi-am inchipuit: pietre, pante abrupte – combinatia optima pentru push-bike. Cam 600 de metri diferenta de nivel din cei 700 de urcare spre Vladeasa au fost pentru mine push-bike cu scurte portiuni de mers pe bicicleta – asta ca sa nu uit pentru ce car obiectul. Mi-a trebuit aproximativ 1h5min sa trec de push-bike, iar practic de la baza urcarii (PA2) pana in punctul de maxim – 1641m – timpul a fost de 1h30min.

multumesc Igor Stirbu pentru poza

Pentru mine totusi cea mai stresanta portiune a fost cea din jurul lacului Floroiu, un nesfarsit drum de ţară unde ma asteptam din moment in moment sa fiu depasit de concurenti. Am pierdut timp faţă de cei din jur, oricat m-am straduit sa tin pasul, sa limitez pierderile. Daca la inceput am fost alaturi de Zsuzsu, la PA2 – cand am scapat de lac – am intrebat mi s-a spus ca are 5 minute avans, iar Horatiu Campian m-a ajuns.
Pe mine push-bike-ul ma avantajeaza asa ca ar fi culmea sa ma plang. Am reusit sa ajung printre altii si pe Klosz Viktor aproape de varf si m-am intalnit cu Zsuzsu la PA3, situat langa cabana Vladeasa.



Alt link, unde apare si timpul de parcurgere: mapmyride
O istorisire a competitiei in sine. Am plecat cu gandul ca trebuie ca de obicei sa-mi depasesc limitele, sa incerc sa ma apropii ca timp de cei buni si, avand in vedere cei inscrisi in “grupa mortii” cum am inceput sa-i spun eu celei 40+, un loc 5 era superonorabil. De ce grupa mortii? Nu musai pentru ca din ea odata intrat nu mai iesi  (iesi la pensie sau sapun etc), ci pentru ca an de an se strang in ea oameni foarte competitivi, la nivel apropiat de cei tineri. Veteranii care participa la competitii sunt seriosi, nu lasa nimic la intamplare, nu gresesc decat rar, au experienta, n-au caderi fizice bruste, asa ca la aceasta categorie e ca la sah: ai o valoare, ea se reflecta in rezultat aproape sigur, nu are rost sa faci pariuri, pronosticuri sau declaratii politicianiste.
Pana la urma am incheiat pe locul 7 la categorie, 28 la general, cu un timp de 5h13min, la aproape 1 minut de Klosz si 2 minute de Zsuzsu.

la start

Inceputul a fost clasic: urcare de cam 10 km, nu foarte abrupta, dar sustinuta. Scopul meu: sa ma tin cat pot de Vaum, ca stiam ca merge bine. Nu ma puteam compara cu el decat la urcare, asa ca m-am straduit sa-mi folosesc usorul avantaj. Cum a inceput terenul sa fie ma valurit, cum gata, dus a fost. Am cautat alte provocari, am si coborat multumitor, asa ca m-am pomenit alaturi de Horatiu. A urmat o scurta abatere de la traseu, cam 40 secunde, vazusem sageata dar din cauza vitezei n-am ochit “spartura” din gard. Asa ca iar dupa Horatiu, dar urma coborarea mai abrupta spre lac si am cautat sa profit sa nu ma mai ajunga. Cu ocazia asta am intrat in pluton cu Zsuzsu dar nu-s in stare sa tin ritmul. Parca la ei nu sunt pietre si nu-i sufla vantul.

multumesc Zoltan Szakacs , pe push-bike triunghi albastru

Si uite-asa m-am pomenit singur. Am luptat incrancenat sa nu fiu ajuns, iar PA2 a fost ca o izbavire: urma urcare. Evident n-am scapat de ce trebuia sa se intample: am fost ajuns de Horatiu, am pierdut 5 minute faţă de Zsuzsu si mi-e frica sa ma gandesc cat am pierdut faţă de altii. De aici incolo urma ultima mea sansa sa urc in clasament: urcarea la Vladeasa. Asa a si fost, am fost campion la push-bike, pe portiunile mai abrupte ducand bicicleta pe umar. Am intalnit pe urcare si drumeti care se uitau relaxati la agitatia noastra. “Nu-i mai bine pe aici decat la sosea?” “Ba da, dar si mai bine daca as fi pe coborare!” Abia sus l-am ajuns pe Viktor si deja eram convins ca podiumul e ocupat: nu l-am vazut nici pe favoritii din plutonul 2: Fogoros, Lupsa, plus ca mai puteau fi si altii. Cu Viktor numai la portiunile mai abrupte si mai tehnice mai aveam sanse, asa ca am cautat sa ma departez de el imediat dupa varf. Am coborat destul de tare pe bolovani si la un moment dat s-a schimbat structura… macar am incetinit si n-am cazut rau, o mica tumba si doar o mica zgarietura la un cot plus o contuzie care pana la urma m-a deranjat – la podul palmei stangi. Am luat decizia inteleapta de a cobori pe iarba, abandonand drumul in serpentine.  La PA3 eram deja iar cu grupul “Targu-Mures”, m-a ajuns si Viktor si el … n-a oprit. Singura mea dorinta era sa ma tin de ei, aveam chiar sperante ca la vale… Din pacate de la scuturaturi durerea la podul palmei nu-mi mai permitea sa prind cum trebuie ghidonul si sa schimb si a durat ceva vreme să ma obişnuiesc, aşa că am si fost depasit de vreo doi vitezisti. In fine, spre final am vazut grupul dar atat.
Despre organizare numai de bine. Stand in curtea gradinitei peste noapte cu cortul ma gandeam ca iar a fost desfiintata o gradinita sub o legislatura, pentru ca urmatoarea sa se planga ca nu sunt locuri pentru copiii mici si sa gaseasca solutia cu grupa nula (0), uitand ca inainte cu doua legislaturi s-au inchis scoli si ca urmare până şi copiii din invatamantul primar trebuie sa mearga de dupa-masa la scoala, parca ar fi la seral unde pe vremea … ajungeau cei plictisiti sa invete si uneori cei care au fost nevoiti de soarta vitrega. M-am intalnit cu Vali – seful gulasului, am avut parte la final si de concerte (am asistat doar la unul), am povestit cu multa lume de peste tot din tara.
Si asa ajung la Clujul Pedaleaza si la cuvintele unui prieten: e tot mai greu de razbatut in fruntea clasamentului aici, in zona Clujului, de cand au aparut competitiile Clujul Pedaleaza. Sunt tot mai multi tineri care practica MTB-ul de putini ani si care merg extraordinar, se stiu si la coborari, trec pe langa tine cu alta viteza. Si eu cred ca am avansat mult de cand particip la XCO-urile CP si particip la “avansati”, desi ma incadrez si la “intelepti”, numai ca sa am parte de noi provocari si sa mai invat cate ceva.

dupa alergarea de la family incepe proba de bicicleta

start la baieti 6-8 ani

la finish baieti 6-8 ani

o saritoare

si un viraj

la finish avansati

inteleptii si incepatorii

podium intelepte

Acum, dupa etapa a 5-a de la Observatorul Astronomic, urmeaza ultima etapa, mai deosebita, in 3 noiembrie, in parcul Colina. Va fi in regim de noapte cel putin pentru avansati si experti si la sfarsit se vor face premierile si pentru clasamentul general in cadru festiv, la Polus.
Dar pana atunci ma recuperez dupa maraton si dupa Micul Biciclist si siguranta lui … tot de la Polus, o alta competitie simpatica organizata de Clujul Pedaleaza in colaborare cu Politia Cluj.