Nov 122016
 

Din cloud in cloud

Din cloud in cloud

N-a trecut o lună de la Walking Month şi deja s-au strâns o mulţime de evenimente simpatice, aşa ca de sfârşit de an. Asta deşi mi-am propus să o las mai uşurel cu concursurile, să nu exagerez şi să-mi dispară plăcerea de a face sport.

Eram destul de obosit după luna de “mers” în care doar activităţile înregistrate cu gps-ul sumau peste 1000km (făcusem 2.176.000 paşi, cei mai mulţi paşi la individual) şi mi-am scos sportsplanner-ul din cap. Era timpul să mai şi repar ceva prin casă, să nu dea ai mei anunţ de tipul “caut instalator”.

Dar, pas cu pas şi pe scurt că… titlul e cam lung şi am încă restanţe.

14556589_688166891349774_2043622008059521791_o.jpg 14707018_688160148017115_430056904021257118_o.jpg 14700861_1088811637884499_6527095002495874353_o.jpg 14691202_688163651350098_2636153989726369130_o.jpg 14706925_688164871349976_6620832667095517599_o.jpg 14803341_1639139209712421_1633172272_o.jpg 14712976_1088835694548760_3858062833364491083_o.jpg 14615790_1088835587882104_8376680891087444819_o.jpg 14708037_1088836391215357_2431027868524763019_o.jpg 14800341_1639139193045756_1290566407_o.jpg 14714954_1088834967882166_4876891485071490979_o.jpg 14608666_688163454683451_2474887139467807897_o.jpg

Făget Tour semimaraton – 22 octombrie – a fost un concurs la care n-am lipsit în ultimii ani. Traseul l-am tot bătut la alergările mele, dar acum eram cu “nu” în braţe. Doar cu eforturi mari puteam alerga sub 6 la mie şi nu m-am înscris cum fac eu de obicei cât mai din timp ci abia vineri seara când mersesem să ridic kiturile de concurs la copiii mei, că aşa a dorit “soarta”. De altfel de fiecare dată în ultima lună m-am înscris pe ultima sută de metri. Mulţumesc Cristi Lazăr, am participat cu numărul lui de concurs. Şi uite-aşa am ratat premiera de a nu participa la un concurs la care participă ai mei. 🙂

Am început letargic şi practic până la Casele Miceşti (trecusem de jumătatea traseului) nu m-am ambiţionat prea tare, simţeam că nu prea se înghesuie corpul să tragă. Mai şi ploua. Mă bucuram măcar că alerg împreună cu prietenii. Ce m-a stimulat a fost Zsolt Langviser care a trecut de mine şi cumva am reuşit să mă ţin măcar cu privirea de el. Ce a pus capac a fost Adi Toma, pozaşul nostru, care printre încurajări a strecurat un “pe undeva locul 30”. Şi brusc parcă mi s-a ridicat un văl cenuşiu de pe cap. Am schimbat ritmul şi am încheiat pe locul 17 la general, 4 la categorie – 1h56min. Am prins la sfârşit un grup mai mare de alergători. Pun şi câteva poze, iniţial am fost pe podium pe locul 3 la categorie dar se strecurase o greşeală. A fost apoi concursul de family şi am alergat alături de Andreea. A fost prima fată, bravo ei!

14889989_594912037382996_934688167043435069_o.jpg 14856209_594765470730986_5536684797592230217_o.jpg 14884712_10205505555798032_1999920626722378122_o.jpg 14918965_556458254560656_8206721385848606891_o.jpg 14884578_556459027893912_2347492766809696235_o.jpg 14890313_556457794560702_3593540878801071466_o.jpg 14859819_556457751227373_519811469242489147_o.jpg 10623324_556457227894092_8526041205326694690_o.jpg 14633628_556456801227468_8292606608736382540_o.jpg 14890477_556456494560832_1564621893215138941_o.jpg 14856073_556456111227537_7820489767513228110_o.jpg

Toamna târziu cu bicicletele prin Trascău, Aiudeana ediția a 3-a – 30 octombrie – a fost efectiv o tură de MTB cu prietenii. Era tura prea lungă pentru copiii mei – eu am făcut aproximativ 56km şi ca urmare am mers singur la Aiud.

Ne-am strâns o mulţime, ca la un concurs de renume . 🙂 E fain că există plăcerea asta de a face cicloturism la atâţia oameni! A fost super, m-am relaxat şi am avut parte şi de un traseu interesant care te purta până aproape de Râmeţi. Dacă doreai puteai să mergi mai tare, să-ţi satisfaci şi propriile provocări de a urca mai în forţă sau de a coborî în viteză pe porţiunile mai tehnice. Eu am luat-o ceva mai în faţă mai ales dacă vedeam că vine coborâre – aveam probleme cu frânele.

E o idee, mai ales la cei mai umblaţi, să pună eventuri pe facebook pentru trasee pe care le ştiu bine din zona lor. Sigur ne vom strânge iar zeci sau sute de doritori. Fiind fiecare cu ritmul lui, se poate veni şi cu familia. De altfel cei de la Clubul de Cicloturism Napoca asta fac săptămânal, merg (cu bicicleta sau pe jos) pe dealurile de lângă Cluj, dar anunţurile se dau la grup pe mail. Şi merg şi cei mici. Sunt totuşi avantaje la FB-ul ăsta, nu e doar pentru cei “spălaţi pe creier”. Şi la FB e valabilă zicala “omul sfinţeşte locul”.

Mulţumesc pentru companie! Am zâmbit când i-am auzit pe nişte vânători întâlniţi pe un deal vorbind despre noi, cicliştii, că suntem mulţi! A apărut şi cineva cu ATV-ul şi le-a spus panicat că mai venim o grămadă şi că, deşi e o vreme de rahat de credeau că nu va fi nimeni nebun să umble pe acolo, sunt în grupul nostru nu numai tineri nechibzuiţi ci şi din ăia bătrâni.

Au urmat pentru mine concursurile de orientare care-mi plac tot mai mult. Cred că încetul cu încetul încep să înţeleg şi să mă bazez tot mai puţin pe noroc. Încă nu se vede la rezultat. 🙂

DSC01506.JPG DSC01508.JPG

Cupa Toamnei – 5 noiembrie – a fost un concurs de medie distanţă ţinut în zona Caselor Miceşti, până la Peana. Iar e o zonă prin care trec des, dar la orientare e ca şi cum ai avea alţi ochi. Mi s-a mai sugerat (adică mi s-a spus verde în faţă, că poate pricep şi eu) că ar fi bine să mă înscriu la open până capăt experienţă. Acolo e altfel, la categorii e cel mai greu, openul şi openul tehnic e mai de începători, pentru cei care nu practică consecvent orientarea. Eu însă … tot cu categoria mă duc, şi la vârsta mea concurenţii sunt şi în putere şi orientarea e cea mai mică problemă a lor. Îmi place. Chiar dacă de exemplu acum mi-au trebuit 70min să găsesc primul reper! M-am întors de 4 ori la start. A patra oară nu mai era nimeni acolo, toţi luaseră startul şi organizatorii strânseseră şi panglicile, şi “cucul” de start, tot! Chiar nu rămăsese nimic, că m-am uitat.

Ce am greşit? Am interpretat greşit culoarea de desiş, mă aşteptam să ies din pădure. Aşa că am trecut cu brio în viteză de zona cu reperul şi în loc de 400-500m am făcut, cu atâtea întoarceri, vreo 5km. Alţii au terminat în timpul ăsta!

Am găsit 4 repere şi apoi a trebuit să fug la finiş (am săltat 4). Aveam program, timpul meu era limitat. A durat 2h10min distracţia mea. Clar nu-mi prieşte să fiu stresat de timp, să am program după orientare. Nu mă pot concentra, e a doua oară când păţesc asta anul acesta. Dar măcar am învăţat să renunţ, sper că la timp să nu stea organizatorii după mine.

15000718_1271523659584144_9209459493340270317_o.jpg 14991299_1271460242923819_4993346501829076996_o.jpg 14947756_1318464904854640_8287726283847365500_n.jpg 14991127_1271462496256927_6285632958195829073_o.jpg 15025430_1271462552923588_2283525999271912212_o.jpg 14939562_1271497436253433_7964914392110503620_o.jpg 15000695_1271501986252978_7997966700559267962_o.jpg 14976551_1271501242919719_8961210471113198330_o.jpg 15016187_10211328910521420_642811424306429783_o.jpg

Cupa Berii la orientare – 6 noiembrie – e concursul de sfârşit de an la orientare. Vorba vine – concurs! De regulament nu mai zic nimic, că am tot spus. Include bere. E a 4-a oară când particip, e primul concurs prin care am intrat în contact cu orientarea sportivă. După experienţa din ziua precedentă, acum aproape că am fluierat. Eram antrenat şi la băut bere după Walking Month. 🙂 Am fost împreună cu Diana şi cu Tudor, am avut probleme mai degrabă să nu ne pierdem unii de alţii.

Ne-am simţit bine, deja efectele oboselii mi s-au mai estompat. Mulţumesc orientariştilor!

Şi a venit rândul şahului. Că eu mă ocup şi cu şahul. Mai puţin cu performanţa personală, am renunţat la ea demult. Doream prea mult să stau pe afară. Contactul cu lumea şahului de performanţă de la noi încă îl ţin. Aşa că pot spune acum, cu termeni moderni, că mă tot mut din cloud în cloud: alergare, MTB, înot, orientare, şah.

15039469_691189214373690_7524467369408623039_o.jpg 14976919_691189327707012_8545482875159029189_o.jpg 15002377_691186054374006_2842819148976987095_o.jpg 15000688_10210540506853950_9022853302489097976_o.jpg

Simultanul de şah – 12 noiembrie, azi când scriu – cu marele maestru internaţional Andrei Istrăţescu la care am participat la una din cele 29-30 de mese a fost la invitaţia prietenului meu Alin Toma, cel care concepe emisiunea de şah de pe TVR Cluj – Regi şi Pioni.

Despre Andrei se pot spune multe, e în wiki şi nu degeaba. 🙂 Are elo actual 2607 (şah clasic), a participat la 7 olimpiade pentru România, a fost campion naţional, e între primii jucători români ever… Momentan e în echipa Franţei, a antrenat naţionala de juniori a lor şi doreşte să revină la noi. A venit la Cluj, ieri am avut înregistrări la noi la studio şi azi … tocmai ce-am pierdut partida şi am plecat pe grabă la serviciu, că lucrez şi-n weekend uneori.

Mă bucur că am jucat cu el, nu oricine … de nivelul meu are acest noroc. Nu valoarea partidei în sine contează. În fond, eu am elo-ul actual 1817 (ceva de genul categoria I). Imensă diferenţă. Nu aveam nimic acum 2 ani, s-a şters trecutul meu, moştenirea mea din secolul precedent. M-am apucat atunci pentru o lună- două de şah de competiţie ca ultimă încercare să menţin copiii la şah. Am jucat strictul necesar de număr de partide ca să figurez şi eu cu ceva în listele CIV şi ELO. N-am reuşit să-i stimulez, dar nu consider că a fost o înfrângere. 🙂

Am mai jucat o singură dată la un simultan. Aşa cum e uşor de înţeles, demult. Cu Elisabeta Polihroniade. Tot la Cluj. Atunci a contat altfel pentru mine, eram copil. Şi de aceea acum mi-a plăcut când am văzut că alături de mine la simultan se înfruntau cu Andrei în imensa majoritate copii. Unii mai mici ca mine atunci… Şi m-am mai bucurat că au trecut pe la sală şi copiii mei să mă vadă. Se închide cumva cercul vieţii? Las’ că deschid altul.

Să spun desfăşurarea? Ca la un concurs de MTB sau alergare? 🙂
În primul rând îi mulţumesc lui Andrei pentru joc. Apoi la Alin pentru propunere. Aş fi dat locul meu oricând la unul din copiii mei sau la alţii dacă erau în sală doritori. Pentru că pentru ei contează mai mult pe plan personal. M-am pregătit şi eu cum am putut. Ieri. Am studiat câteva din partidele lui cu albul, am jucat câteva partide de blitz pe internet să-mi alung emoţiile, să intru cât de cât în atmosfera de şah. Nu am mai jucat de un an. Atât că mă aşteptam să înceapă cu e4 la toate mesele, ca şi Judith Polgar în august. Da, a fost şi ea la Cluj, când au fost zilele maghiare. Eu atunci am fost la UTMB că altfel m-aş fi bucurat să o văd jucând, ca spectator. Şi ea, şi Andrei, sunt ca din altă lume. E lumea celor care au talent dar şi muncesc enorm. Enorm nu înseamnă ca la serviciu 8 ore pe zi. În primul rând înseamnă să nu-şi fure singuri căciula. Intens, cu toată energia de care sunt capabili. Vrea cineva să aparţină de acea lume, indiferent de domeniu? Măcar să ajungă să-şi pună astfel de întrebare?

A trecut Alin pe la mine, m-a încurajat şi el. Ca celălalt Toma de la alergare. 🙂 Mi-a spus “hai că poate scoţi o remiză şi o vom prezenta de 10 ori la emisiunile noastre”. I-am spus că e prea târziu, joc Benoni. Mai puteam încerca să virez spre Tarrasch, deşi deja făcusem 3 mutări. Sau Slavă. Am rămas pe Benoni şi acolo a dori remiză e ca şi cum ai ridica steagul alb în timp ce ai și tupeul să tragi în inamic. Am jucat pasiv, m-au încurcat propriile piese, s-a văzut că n-am ştiut ce să fac, dar nu din lipsă de idei. Mai ţineam minte doar ideile şi n-am fost consecvent. Şi problema cea mai mare e că-i mai bun ca mine. 🙂

A, și să nu uit! Mi-am pornit ceasul pe modul indoor cu puls. Vreo 3 ore a durat simultanul pentru mine. L-am și oprit de 2 ori. 🙂

puls la simultan

Puls la simultan. Oare unde am greșit?

Succes Aline în proiectul vostru şi să revii cu bine la noi, Andrei!

Anul viitor? Anul acesta încă nu s-a încheiat! Pentru cine e interesat, se desfășoară la New-York meciul pentru titlul mondial la șah Carlsen – Karjakin. La liber și cu comentarii live este de exemplu site-ul chess24.com.

Jan 182016
 


A venit vremea unui scurt rezumat al anului 2015, cu activităţi din … un pic de timp liber.

From Activitati

De la Maraton Piatra Craiului şi Walking Month au mai trecut cateva luni şi câteva concursuri frumoase. Au fost pentru mine concursurile de trail – Făget Tour, November Run Bistriţa – şi câteva de orientare, că tot încerc să mai învăţ câte ceva pentru Propark Adventure din 2016 – Cupa Berii, Cupa Toamnei şi Cupa Moşului. Hotărât lucru, pentru mine berea e ca o otravă la concursuri, iar încercarea mea de încheiere a unui concurs între prieteni de tip Beer Mile s-a încheiat cu un eşec – am fost singurul care am abandonat. Nu puteam lipsi de la CicloMoş, aşa că împreună cu Tudor am cutreierat puţin Clujul alături de prieteni. Pun câteva poze de la aceste evenimente mai jos.

faget tour2.jpg faget tour1.jpg faget tour.png november run bistrita.jpg november run bistrita1.jpg november run bistrita2.jpg november run bistrita3.jpg november run bistrita4.jpg november run bistrita5.jpg cupa berii.jpg cupa toamnei.png cupa mosului4.jpg cupa mosului.jpg cupa mosului2.jpg cupa mosului3.jpg ciclomos.jpg ciclomos1.jpg ciclomos2.jpg beer mile.jpg

Şi acum câteva repere – am participat la câteva concursuri deosebite, şi am trecut în rândul lor pe toate cele pe echipe pentru că sunt altfel:

Spuri Balaton Szupermaraton (echipe) – alergare şosea – Turul Balatonului 194,2km în 4 zile – în echipa TusnadMarathon cu Hadnagy Jozsef şi Mihai Pantiş (mulţumiri şi lui Horaţiu Morar care a fost cu noi şi a concurat separat)

DSCN1447.JPG etapa 2.png DSCN1531.JPG ppic_Spuri_BSZM_2015_0242.jpg ppic_Spuri_BSZM_2015_0400.jpg traseu.JPG

Propark Adventure (echipe) – aventură, munţii Perşani – în echipa Iezerele Cindrelului cu Cristina Trancă, Cristina şi Ady Beleanu

DSC_3377.jpg DSC_3298.jpg 11401169_944184982299923_4253645601488742218_n.jpg 11417813_946695728715515_1537435459121554708_o.jpg DSC_0002.JPG DSC_4504.jpg DSC_4583.jpg DSC_0004.JPG 11238975_946693885382366_6317110550580654416_o.jpg 10583052_946696475382107_3311632652205658813_o.jpg 10479914_946699945381760_106757078813243566_o.jpg 10448658_946699898715098_7948260002542627004_o.jpg

XMan Oradea – triatlon tip IronMan – 3,8km înot, 180km bike şi 42km alergare

11.jpg 11004521_927635397303946_7280335793807374871_o.jpg 11312768_467912136709348_2174997345815751995_o.jpg 11062125_927627283971424_1757738439638842636_o.jpg 11707868_807797039319295_1260870499437875854_o.jpg 10644538_736970363078884_8090108063784424202_o.jpg 11698950_807804542651878_1705109213325082332_o.jpg 12.jpg DSC_0005.JPG DSC_6020.jpg

Marathon 7500 Bucegi (echipe) – ultratrail 100km/7500m+ diferenţă nivel – în echipa Regi şi Pioni pentru a doua oară cu Adi Cosma

11845147_951192558279666_9178961684359772104_o.jpg 11145107_816895795076086_4267204344393130133_o.jpg 11792042_943896775675911_3311856879545956124_o.jpg DSC_0002.JPG DSC_0007.JPG clasament 2015.png

Traversarea Tarniţei – 6,5km înot

11749737_1009245369109930_1179340301_n.jpg Vezentan_Laurentiu.jpg

2×2 Race (echipe) – ultratrail 45km/4200m+ diferenţă nivel – în echipa Absolut Explorer cu Langviser Zsolt

11885013_1194076210609871_8956505644142009286_o.jpg 11886182_1195258970491595_4736141555681517788_o.jpg 11892294_1194076157276543_3641331947608970451_o.jpg DSC_0007.JPG

TDS Sur les Traces des Ducs de Savoie – ultratrail 120km/7300m+ diferenţă nivel

27790843.jpg DSC_0133.JPG Carte-TDS-2014.png Profil-TDS-2014.png rezultat vezentan TDS.png

Walking Month (echipe) – locul 1 – câţi paşi poţi face în echipă pe lună – peste 1 milion de paşi contribuţia mea – în echipa Ultrarunners cu Andrei Sovereşan, Radu Kis şi Ianko Slovak

12184152_187096224962190_1945671516453510050_o.jpg 12185050_187092408295905_9078544803440615824_o.jpg 12186613_187094151629064_6027992010462785652_o.jpg 12189459_187095618295584_6996167307215455891_o.jpg clasament final.png lau1.png ultrarunners2.png

Sunt multe de spus despre ele şi am scris la timpul potrivit. Mai trebuie să adaug iniţiativa Clujul Pedalează care a adăugat la fiecare concurs de MTB şi unul de trail, în principiu pe traseul scurt. Au apărut astfel Cluj Bike Challenge şi Cluj Run Challenge. Am participat la fiecare din cele 3 etape atât la trail cât şi la traseul scurt MTB, aşa că am încheiat per ansamblu bine: locul 1 la categorie la trail şi 3 la categorie la MTB – traseu scurt. Probabil în acest an – 2016 – etapa a 3-a va fi de noapte.

11999569_953862948004642_6731153248428783109_o.jpg 12017692_953867541337516_5206858574214052512_o.jpg 11709780_1199937873356995_5796960312408279031_o.jpg _MG_2173.jpg locul-1-si-3.jpg

Pentru anul viitor, dacă totul merge bine, sunt deja înscris la Maratonul Internaţional Cluj (am fost la toate ediţiile), EcoMarathon, XMan Oradea, UTMB, 2×2 Race şi doresc de asemenea să mă înscriu la Bike 4(5) Mountains, Marathon 7500 şi Propark Adventure.

Să fim cu toţii sănătoşi şi să ne vedem cu bine!

2015 - p5din5.JPG 2015 - p1din5.JPG 2015 - p2din5.JPG 2015 - p3din5.JPG 2015 - p4din5.JPG

Nov 012014
 


E greu de stat în oraş în weekenduri. Pur şi simplu dacă sunt nevoit încep să dau ture, să fac rondul. Şi luni mă simt…

Nu mai dau randament la concursuri, sunt prea dese, dar nu contează, nu mă pot lipsi de atmosferă. Aşa că mă bucur ori de câte ori apare câte ceva pe lângă Cluj şi astfel şi-n weekendurile de 4 pereţi am şansa şi fac ce pot să găsesc câte o fereastră liberă pentru ele.

Sunt concursuri frumoase, prin locuri unde adesea alerg sau merg cu MTB-ul şi merită măcar să lase o urmă în jurnalul meu.

Voi scrie doar câteva cuvinte despre Făget Tour din 27 septembrie – semimaraton – organizat de RupiCapra, Kids Race et 2 – 11 octombrie – duatlon – copii şi family – organizat de Clujul Pedalează, Cupa Berii Orientare – 19 octombrie – orientare sportivă cu bere la bord – organizat de Pro Orientare şi Crosul Făget – 25 octombrie – semimaraton – organizat de Runners Club Cluj.

Dacă Cupa Berii s-a ţinut în Făget în capăt la strada Câmpului, toate celelalte au un numitor comun: valea Gârbaului şi Făgetul ca traseu, cu restaurantul Roata pentru start-finish sau/şi premiere. Deja concursurile acestea care nu sunt chiar locale au tradiţie şi, pentru final de sezon, sunt numai bune pentru a întreţine flacăra antrenamentelor, pentru poveşti între prieteni şi nu în ultimul rând pentru victorie la cei buni, la cei care sunt încă fresh înainte de venirea iernii.

startul – From Faget Tour 2014

Făget Tour a fost ca o verificare pentru mine înainte de Maraton Piatra Craiului, am încheiat pe locul 1 la categorie şi 19 la general – 1h52min31s, aparent bine dar pentru mine era clar că scârţâiam şi că mă adâncesc pe panta descrescătoare până mă scap de oboseala acumulată şi de mica întindere de la un picior. Tudor a alergat pe traseul scurt de 7,5km, alături de copii mai mari şi a rămas în urmă. Ce a urmat? O rătăcire, ce să-i faci, are doar 8 ani şi … n-a fost singurul care nu se uită după buline. 🙂 Am fost de multe ori cu el cu MTB-ul prin zonă aşa că după panica iniţială s-a descurcat şi a ajuns la finish cu bine. Diana a terminat pe locul 2 la categorie la cursa scurtă şi pot spune că a fost foarte bucuroasă.

From Faget Tour 2014
premiere copii – la toţi câte o ciocolată şi un măr – From Faget Tour 2014

Simpatică şi sufletistă organizarea, ca de obicei. Au fost şi ateliere create pentru copii, să poată să se joace şi să înveţe în acelaşi timp. Nu putea lipsi un mic traseu de orientare, într-un ţarc amenajat lângă traseul de concurs de alergare şi bicicletă (Andreea şi Tudor au participat şi la aceste concursuri pentru cei mici). Instructiv traseul de orientare, conceput ca un labirint!

proba family – From Kids Race et 2 Clujul Pedaleaza – duatlon
From Kids Race et 2 Clujul Pedaleaza – duatlon
părinţii trebuiau să aleargă şi la proba individuală a copiilor – From Kids Race et 2 Clujul Pedaleaza – duatlon
From Kids Race et 2 Clujul Pedaleaza – duatlon
From Kids Race et 2 Clujul Pedaleaza – duatlon

A urmat după MPC Kids Race unde clar nu puteam lipsi, fiind Clujul Pedalează la timona organizării. A fost fain, îmi plac concursurile de duatlon, am şi alergat de mi-au sărit capacele să-mi încurajez copiii şi bineînţeles la proba family unde am participat alături de băiat. Cu greu am reuşit să depăşim familia Şandru pe ultima tură de MTB şi să câştigăm la family, tot din cauza alergării mele obosite. Copiii s-au luptat până la epuizare, Tudor smulgând un loc 3 la categorie, Andreea locul 1 detaşat.

zona Pater unde a avut loc concursul de orientare – From Cupa Berii Orientare – 2014
Nu-i uşor să fii trântor! – From Cupa Berii Orientare – 2014
mister, după developare a apărut cineva care levita în spatele nostru – From Cupa Berii Orientare – 2014
From Cupa Berii Orientare – 2014

Ce să mai spun de Cupa Berii la Orientare, unde anul trecut mi-am arătat măsura “talentului”? De data aceasta am fost alături de Sorin Hosu, coechipierul meu de la 2×2, care avea ceva experienţă la orientarea după azimut. Urma să facem o divizare a muncii, eu spunând azimutul şi el orientându-ne în teren, dar faza asta a ţinut doar la început, că efectele berii sunt benef…incalculabile. Practic e adevărat ce se spune, după o bere am fost alţi oameni. Ne-am distrat, ne-au mai fost alături şi copiii, Tudor alergând pe 2 din cele 4 bucle, Andreea pe una. După cele 4 ture punctul culminant a fost să găsim din memorie unul din repere, pe la care trecusem de trei ori, deci orientare fără hartă. Ce mai conta, că şi aşa harta începea să devină de prisos, iar la busola de care eram mândru că ştiu s-o folosesc acceptabil (mă antrenasem în casă cu o hartă de Piatra Craiului ce o aveam la îndemână şi pe care simulam că sunt la o cabană şi vreau să merg la alta) renunţasem după prima buclă – nu reuşeam să stabilizez nordul 🙂 . Norocul nostru  a fost că ne-am orientat după colega mea de serviciu Zsuzsa şi soţul ei – mulţumim, care terminaseră şi ei cele 4 bucle cu 19 repere – ce să-i faci, doar instinctul de supravieţuire mai rezista, că memoria am uitat unde am pus-o, vorba cântecului. Aşa că am terminat în sfârşit victorios – mulţumesc Sorin – cu toate reperele găsite, n-am fost ultimii, 1h21min timpul pentru cei 8km parcurşi (idealul erau 5km) şi locul 4 la categoria Trântorii (categoria grea, unde ambii coechipieri trebuiau să bea câte o bere la fiecare încheiere de buclă, inclusiv la început şi final).

start Cros Faget – From Crosul Faget 2014
ultimii metri la urcarea pe Măgura, cu nelipsita umbră 🙂 – From Crosul Faget 2014
From Crosul Faget 2014
la finish, alături tot de Sorin – From Crosul Faget 2014

Sezonul competiţional 2014 l-am încheiat cu Crosul Făgetului (cine ştie însă, mai găsesc eu provocări), unde m-am înscris în ultima zi de online, necaracteristic pentru mine. Realitatea e că aveam tot mai mari probleme cu alergarea, nu mă simţeam în stare să rezist la regimul alert de competiţie şi doar câteva clipe de euforie au decis înscrierea. M-am străduit, doream ca măcar să fiu mereu concentrat şi ca urmare m-am răbdat să nu mă uit în spate – aveam o “umbră” care alerga la maxim un metru de mine şi care, ciudat, încetinea odată cu mine pe unele porţiuni. Doar pe Măgura am aflat cine este, când a trecut în faţă – era prietenul meu Radu Kiss, care era mulţumit cu ritmul meu. Cum aveam probleme cu viteza la coborâre l-am rugat să încerce să se ţină de Zsolt Langviser care era în faţă şi de alţii care tocmai ne depăşiseră, eu sperând să-mi crească motivaţia şi să revin în acel mic pluton. Practic am alergat cu Radu cam 17km din cei 22 ai concursului. Momentul când m-am depărtat de el şi am accelerat a fost când l-am vazut undeva în faţă pe Robike. Atât i-am strigat la Radu: “Robike!”. Şi am mărit ritmul, apropiindu-mă metodic de ţintă. Abia pe penultimul deal, la vârf, mai aveam cam 1,5km de finish, l-am ajuns şi apoi am forţat, prinzându-l pe valea abruptă şi pe Langviser. Nicicum n-am reuşit să-l depăşesc după ce am trecut pârâul, deşi vedeam că e la maxim. Am încheiat la 2 secunde de Zsolt, cu un timp de 1h58min15s – locul 24 la general şi 8 la categorie. M-a apucat şchiopătatul după ce m-am “răcit”, semn că ambiţia mea a fost prea mare.

Numai bine că vine iarna, am timp să-mi revin, am timp de înot şi poate de schi de tură. Dar până anul viitor voi fi cu familia la tradiţionala plimbare de CicloMoş prin Cluj. Cu bine!

Oct 312013
 


Am spus eu că mă retrag ca ciobanii mai pe lângă sat că vine iarna, totuşi câteva mici excepţii sunt permise. La Făget Tour doream neapărat să particip, iar la ultima etapă de XCO de la Colina era musai să merg, chiar dacă nu mă refăceam după alergare.

foto Dan Tăuţan – mulţumesc – From Faget Tour 2013

Sâmbătă am fost prezent la Făget Tour cu scopul de a-mi îmbunătăţi timpul de anul trecut de 1h58min când am terminat pe locul 2 la categorie. Acum eram mai antrenat dar mă simţeam uşor obosit după o săptămână cu program de deşteptare pe la 4.30 dimineaţa. Aşadar, după Crosul Făget m-am îndreptat iar spre Roata, unde m-am întâlnit cu prietenii alergători. Deja încep să le ştiu potenţialul şi mi-am întipărit în minte câteva tricouri. Am lăsat-o pe Andreea să se descurce singură cu startul şi proba de copii – deja e mare – are 10 ani şi mi-am făcut o încălzire uşoară. Nu insist cu cursa mea – a fost una normală, în care am tras cât am putut încă de la start pentru că … acum pot – spun doar că am văzut vreo 10 concurenţi care au terminat în faţa mea pe urcarea de Măgura, dovadă că nu eram la mare distanţă de ei. N-au participat la categoria mea concurenţii de la Crosul Făget care au terminat acum o săptămână cu un timp mai bun şi rezultatul a venit de la sine: primul meu loc 1 la un concurs de alergare, la categorie, cu 1h51min pentru cei 21,5km şi aproximativ 600m diferenţă de nivel şi locul 14 în clasamentul general. Am fost nevoit să alerg la maxim şi spre sfârşit, văzând în urma mea concurenţi cum se apropie.

From Faget Tour 2013
multmesc pentru poze Runsilvania – From Faget Tour 2013

Andreea a terminat prima la fete, la categorie, dar clasamentul s-a făcut pe general, cu băieţii, încheind pe locul 7 având şi o alunecare cu căzătură pe parcurs. La final mi s-a întregit şi familia, aşa că la premiere am fost toţi. Mulţumesc foarte mult pentru încurajări, pentru poze, Făget Tour este un concurs unde întotdeauna am venit cu plăcere, mari părţi din traseu parcurgându-le în timpul anului atât cu bicicleta cât şi în alergare pentru că îmi place zona. Pun şi câteva poze făcute de Dan Tăuţan care mi-a făcut favoarea să mi le dea pe privat, ajustându-mi astfel puţin burtica ca să arăt a campion :). Prea se văd defectele pe pozele lui, trebuie să-şi schimbe obiectivul :)! Mai trebuia să blurez câte ceva, dar n-am avut timp.

From Faget Tour 2013
From Faget Tour 2013
From Faget Tour 2013

Felicitări pentru organizare, a fost o atmosferă de familie ca de obicei. Ca noutate – au apărut probele de alergare pentru copii – un lucru bun care compensează lipsa probei de MTB.

la proba copii – From Ultima etapa de campionat – Colina – MTB XCO Clujul Pedaleaza
proba family – From Ultima etapa de campionat – Colina – MTB XCO Clujul Pedaleaza

Mulţumesc pentru poze:
Imprezzio Global
Beatrice Dobos
Meli 
Alin Igritan 

Bucuros că am obţinut aşa un rezultat la alergare, am început să mă pregătesc pentru ziua următoare la etapa a IV-a Clujul Pedalează – MTB XCO. N-am făcut recunoaştere de traseu sâmbătă, simţindu-mă obosit. Eram pe locul 5 în clasamentul general la avansaţi şi-n mod normal nu-l puteam pierde, iar să trec pe locul 4 sau 3 era o utopie, mai ales că nu mă puteam reface. În concluzie urma să fie o cursă de minimizare a pierderilor şi trebuia să mă concentrez pe ce va face restul familiei, fiecare dintre ei având de dus lupte grele pentru a se menţine pe locul 1 la general (copiii) şi locul 2 Diana. Proba family de asemenea trebuia să o privesc ca pe o încălzire, cu speranţe doar la maxim locul 3.
Duminică am făcut o tură de recunoaştere traseu, suficient cât să-mi dau seama că sunt fără vlagă – ridicarea din şa fiind o adevărată provocare şi creşterea cadenţei un chin. Ca urmare am stabilit de la bun început că cele două urcări mai grele urmează să le fac în alergare. Am încheiat pe locul 11 şi mi-am păstrat locul 5 la general. La family, cu Andreea, am încheiat pe locul 4.
Familia în schimb s-a comportat extraordinar, Andreea terminând pe locul 1 atât etapa cât şi la general, Tudor pe 3 la etapă (având o mare şi puternică concurenţă) şi 1 la general, iar Diana pe locul 2 şi la etapă şi la general.

family la finish – Rocada Mare, Tudor îşi aşteaptă partenera – Rocada Mica – From Ultima etapa de campionat – Colina – MTB XCO Clujul Pedaleaza
tura campioanelor – From Ultima etapa de campionat – Colina – MTB XCO Clujul Pedaleaza

Frumos concurs, sper să continue tradiţia acestor concursuri şi anul viitor, chiar dacă e foarte greu din punct de vedere financiar. Un bravo pentru colegii mei de la Clujul Pedalează, mulţumesc pentru încurajări publicului (chiar am avut nevoie de impulsuri).
Concursul s-a încheiat tot la Roata, care devine încetul cu încetul un bun punct de plecare/sosire la concursuri sau trasee de antrenament atât la alergare cât şi la MTB, orientare.

la avansaţi – From Ultima etapa de campionat – Colina – MTB XCO Clujul Pedaleaza
ai mei – From Ultima etapa de campionat – Colina – MTB XCO Clujul Pedaleaza

Clujul Pedalează a adus ceva nou la această etapă: tura campionilor/campioanelor – la care au participat cei de pe podium în clasamentul general. Mi-ar fi plăcut să particip şi eu, dar asta e, rămâne pe anul viitor :).
Mulţumesc pentru premiul primit de la club – un suport Thule pentru bicicletă, acum încă aştept maşina de la reparat :). La MPC mi-am găsit cu cine să merg, ne vedem acolo!

Sep 152012
 
A treia ediţie, a doua mea participare. Un concurs de alergare pentru unii, de MTB pentru alţii. Traseul mai lung – cel de 23km, se preta şi la MTB, aşa că organizatorii au făcut şi o probă pentru pasionaţii de bicicletă.
Deja anul acesta am participat la peste 30 de competiţii –  MTB, şah, alergare, triatlon şi duatlon, aşa că acum alegerea mea a fost … evidentă: proba de alergare 23km. De ce? Pentru că majoritatea competiţiilor la  care am participat au fost de MTB – maratoane şi XC şi simt nevoia unei schimbări cel puţin până în 30 septembrie, pentru că profilul principal al competiţiei Făget Tour este cel de alergare. Mai era o competiţie, mare, Ciucaş Trail, dar numele spune că e departe, aşa că am rămas în Cluj.

– mai multe poze pe picasa

o poză frumoasă, parte din atmosfera de concurs, felicitări autorului

Ce mă leagă mai deosebit de Făget Tour? E prima mea competiţie de alergare la care am participat, acum 2 ani. Până atunci nu mi-am pus niciodată problema dacă sunt în stare să alerg pe o anumită distanţă, pentru că… mi se părea că pot alerga în neştire. Aşa-i când eşti tânăr, cerul e limita, culmea e că de multe ori ai dreptate. Şi acum doi ani, cu ceva probleme la picioare, am parcurs chinuit distanţa în 2h29min. Acum, studiind şi rezultatele de pe site, şi participanţii, ştiind şi cam care îmi sunt limitele, mi-am fixat ca ţintă un timp maxim de 2h06min, ca să sper să ating podiumul la categoria mea.
Fiind hârşit prin atâtea competiţii, fiecare cu parţile bune şi rele, eram curios cum va fi desfăşurarea concursului, cum a evoluat faţă de acum doi ani. Bănuiam că Sicardul folosit la cronometrare (acum 2 ani nu era folosit) provine din competiţiile de orientare şi era o noutate pentru mine: ai un cip înglobat într-un stic pe care-l porţi ataşat la un deget şi pe care-l introduci într-o “colivie” la punctele de control. Aparent e neplăcut că trebuie să te opreşti, dar nu deranjează prea tare pentru că toţi trebuie să facă asta, că oricum o scurtă pauză tot faci pentru alimentare. Ce legătură are Făget Tour cu competiţiile de orientare? Foarte mare, uitaţi-vă la rubrica contact de pe site şi daţi un search, asta dacă nu-i cunoaşteţi. Nici nu ştim noi clujenii cine ar trebui în realitate să fie cetăţeni de vază şi cine nu! SeppukuKulturaTV ne dezumanizează.
Din unghiul meu de vedere au fost numai părţi bune la acest concurs, începând cu programul care a fost respectat, marcarea ok (n-a fost nevoie de panglici, doar de indicatoare direcţionale pentru că era marcaj turistic pe copaci), locaţia de start-finish – restaurantul Roata – cu personal amabil, gulaşul foarte bun, clasamentul pus la timp, am primit până şi hârtiuţă tipărită la final cu rezultatele noastre, inclusiv timpii intermediari la PC-uri etc. Singurul meu regret e că sunt prea discreţi (un lucru specific văd şi concursurilor de orientare de la noi) şi nu se omoară cu reclama să vină mai mulţi concurenţi.
Ca observaţie, competiţiile pe distanţe relativ scurte ar trebui să fie privite mai cu interes şi de noi, competitorii, deşi tendinţa actuală e să cauţi mereu extremul, cel mai, cea mai… E foarte simplu de ce: se termină într-un timp rezonabil, nu oboseşte lumea aşteptând, nu se plictiseşte, eu de exemplu acum, la ora 18 … scriu, alţii au timp pentru alt program de weekend.

băieţelul era prea preocupat cu maşinuţele ca să vină şi el pe podium



Şi acum despre cursa mea. Ţinta era clară, rămânea să încerc s-o realizez. M-am convins până acum că nu are rost să fac economie de energie la început, că şi aşa nu pot spune că sunt alergător şi nu alerg repede şi în plus de un lucru sunt absolut sigur: rezist până la final cu alergarea.
Aştept să ia startul MTB-iştii, unde în premieră la un concurs participă şi prietenul meu Luşu. Sper să-l prindă şi pe el microbul concursurilor de MTB, să-şi schimbe şi bicicleta cu una cît de cât competitivă. Nu vă descriu cu ce a participat şi totuşi s-a comportat onorabil!
Luăm startul şi noi, după 10 minute de la startul de MTB, fug şi eu mai repede ca de obicei, dar tot rămân în urmă. Totuşi, un semn bun: îi văd pe cei din faţă multă vreme, nu mă izolez în lumea mea, “nemuritor şi rece”. La primul punct de control, km5, am cam 25min, deci sunt şanse să mă încadrez în 2h. Ştiu că urmează tot urcare, ajung fete de la bicicletă, mai văd un băiat care se întoarce – probabil i-a căzut ceva, dar gluma mea că depăşesc bicicliştii se rezumă doar la atât. Categoric, concurenţii la MTB sunt mai buni ca acum 2 ani.
Reuşesc să ajung pe un băiat de 16 ani, ne încurajăm reciproc, mai ales când vedem în faţă pentru o clipă pe o fată. Trecem de PC de la Sălicea, de data aceasta pe urcarea vârfului Măgura baiatul ia avânt şi se tot duce. Reuşesc însă s-o depăşesc pe Ioana şi să-l ajung pe Ianovici din Braşov. A trecut deja o oră de la start. Bănuiesc că e la categoria mea şi cum îmi place să fie lucrurile clare, îl şi întreb pe coborârea de pe Măgura. Asta e, aleargă bine, abia mă pot ţine de el şi … e la categoria mea. Credeam că alergăm repede până trece Ioana de noi! Şi tocmai înainte Ianovici luase un gel, ce să-i faci, trebuia să-i studiez toate mişcările, să văd dacă pot avea undeva vreun avantaj. Nu mă surprinde că e în stare să se ţină de Ioana, ce mă surprinde e că pot şi eu mai repede. De acum majoritatea traseului e coborâre, nu fac paşii prea mari şi totuşi reuşesc să mă menţin la câţiva paşi de ei. E semn bun, înseamnă că nici concurenţa nu face paşi mari. Pot mai repede sigur dar aştept, poate e prea devreme. Îl ajungem şi pe băiatul care mă acompaniase pe urcare şi-l depăşim înainte de al treilea PC. Acum e acum, văd că Ianovici ezită să fugă după Ioana şi plec eu în urmărirea ei. Ce noroc am! Ştiu că fuge bine, dacă mă ţin de ea sunt grozav. Nu mă uit în spate, dacă vine cineva sau ţine ritmul, asta e, e bun, doar n-o să-i pun piedică. Trecem de şoseaua Sfântul Ion, spre surprinderea mea văd în depărtare doi alergători. Unul dintre ei nu poate fi decât Radu Vădan! Nu-mi vine să cred, dar … dacă lângă el e cineva de la categoria mea? Mai sunt maxim 5km, măcar să nu slăbesc ritmul. Are Ioana două încetiniri, trec in faţă, dar de fiecare dată revine. E ok, parcă dacă-s în faţă mă apucă durerile de genunchi. Nu reuşim să-i ajungem, cred că ea nici nu se obosea prea tare. În fine, trec în faţa ei definitiv, încercând să-i ajung. Parcă sunt Fata Morgana, nici urmă de ei. Începe coborârea abruptă din final. Cobor fără să frânez prea tare, mă mai sprijin de copaci. Cum a tot plouat pe parcurs, deja solul era alunecos. Pe când credeam că nu mai am nici o speranţă mă pomenesc la 5m în faţă cu ei. Îi ajung dar deja intră pe şosea. Mă aud că sprintez şi … sunt mai buni. Ultima speranţă, nu cred că i-a mai trecut la nimeni prin cap: să iau coliviile, să nu apuce să-şi introducă cipurile în ele. E glumă, o să mă uit totuşi dacă nu este vreo scăpare de regulament :)!

să ţin minte – hârtiuţa cu timpii intermediari şi cel final
diplomă pentru prieten

La finish, familia, un loc 2 la categorie şi, ce-i chiar important, am reuşit să termin în 1h58min datorită celor care m-au însoţit.

rezultate

Mulţumesc tuturor pentru atmosfera plăcută oferită, pentru concurs!

Sep 122010
 
M-am hotarat de pe o zi pe alta sa particip si la un concurs de alergare, desfasurat prin padurile din Faget.

Multumesc pentru poza de la sosire.
Le-am surprins aparatul foto cu viteza mea!

M-au atras mai multe aspecte: traseul prin padure si drumuri de tara, locul de desfasurare aproape de mine, posibilitatea de a ma intalni cu prieteni, vremea care se anunta buna (si, in urma ploilor usoare din ultima vreme,  terenul noroios din jur nu ma imbia la mers pe bicicleta) si … startul la ora 9.30 – trebuia sa ajung la serviciu la ora 14 (asa ca daca nu ajungeam la sosire pana pe la ora 13, trebuia sa abandonez).

Si daca tot particip pentru prima oara la un astfel de concurs (de alergat am mai alergat eu la triatlonuri), m-am inscris la proba de 23km, cea mai lunga, sa pot simti cu adevarat ce inseamna o astfel de intrecere. Au mai fost proba de 6km si, pe aceleasi trasee, probele de MTB, dar nu m-au atras. Daca e pe primul loc alergarea si traseele erau specifice pentru alergare, nu avea rost sa ma inscriu cu bicicleta. Ar fi fost ca-n fabula cu barza si vulpea, cand barza i-a dat vulpii sa manance dintr-un vas cu gat ingust, iar vulpea, in replica, i-a dat berzei sa manance dintr-o farfurie. Din punctul meu de vedere a fost o alegere buna, am si fost la o mica recunoastere de traseu cu o zi inainte (cu bicicleta) si m-am intors dupa vreo 5km – n-aveam chef de spalat o ora la angrenaje.

Le-am spus organizatorilor ca nu-s fan al culorii rosii la panglicile de marcare a traseului, iar la concurs am avut surpriza sa constat ca au fost si panglici albastre si portocalii. Le multumesc si pentru amabilitate.

N-am vazut inca rezultatele si timpii, dar de depasit mai mult am depasit biciclisti pe primii 10km, dovada ca traseul mai ales pe portiunile de urcare era prea dificil pentru un biciclist mediu pregatit. Am ajuns pe locul 6 la categoria mea de varsta (mi-e teama ca din 6 posibili care au terminat), in aproximativ 2h29min. Nu ultimul la general, dovada ca gaina batrana face supa buna. Nu ma asteptam sa termin asa repede, sotiei i-am spus sa ma astepte daca poate (fiind si cu copiii) dupa 3-4 ore, avand in vedere ca nu m-am antrenat pentru alergare. Am alergat o data de proba cam 12km acum 2 luni, in rest tot cu bicicleta. Am pornit destul de greu, pana mi-am gasit un ritm convenabil de respiratie. Intre timp majoritatea competitorilor se departasera, iar diferenta de timp n-am mai refacut-o, dar am reusit s-o limitez fata de cei din mijlocul plutonului cam la cat am pierdut pe primii 5km.

Concluzii: M-am intalnit si am povestit cu prietenii (cativa de la CAR Cluj Universitar), am reusit sa termin cu bine (diploma de participare mi-a luat-o baietelul, ca eu eram deja la lucru). A fost un bun antrenament si pentru probele de bicicleta unde am sanse sa fiu premiant la rubrica impins (eram peste medie si inainte, dar acum cred ca o sa rup tot). Nu-i usor nici cu alergatul, concurentii nu fac pana ca la concursurile de MTB si organizatorii nu au creat conditii de ratacire.

Daca vor mai fi concursuri de gen (nu pe asfalt) in zona, ma voi duce. Sper ca organizatorii de astfel de concursuri sa se grupeze si sa posteze pe un forum comun amanunte despre concursuri, sa ajungem mai usor la informatii, spre binele tuturor. Un bun exemplu este

http://www.ciclism.ro/forums/index.php?/forum/37-competitii-nationale/

(o luati ca informatie, fara interese ascunse).

Pentru mine urmeaza maratonul de MTB de la Targu-Mures si sper ca genunchii mei sa nu sufere prea mult zilele urmatoare. Trebuie sa mai exersez cu alergarea, sa nu pierd ce-am reinvatat acum. Sper sa pot atasa si o poza dupa cateva zile.