Nov 042012
 
Am participat si eu la o olimpiada la proba de MTB! Cine ar fi crezut! Si sunt vicecampion olimpic! Adevarat sau fals? Adevarat, dar sa pastram proportiile!
Olimpiada Defileul Lapusului a avut rolul principal de mediatizare a frumusetilor Tarii Lapusului. Pentru aceasta s-au gandit oamenii sa creeze o competitie cu mai multe probe: caiac, orientare, MTB, pescuit, escalada …

mai multe poze pe picasa
traseul la MTB – cam 43km pe drumuri de tara, poteci si asfalt

Eu am participat la proba de MTB, unde de la inceput am identificat un singur concurent mai cunoscut, din Cluj, care avea sanse mai mari ca mine sa castige concursul. Asa a si fost, participantii veniti mai ales din Maramures fiind cu adevarat amatori, unii participand cu biciclete inchiriate oferite de organizatori si, cel mai important, venind cu scopul sa exploreze zona in stil cicloturistic.
Am sosit cu o seara inainte si am fost cazat la una din pensiunile din Rohia – pensiunea Maria. Pe aceasta cale le fac putina reclama – foarte buna mancarea si ei foarte primitori.
Pe scurt: multa voie buna, distractie, felicitari organizatorilor pentru initiativa si realizare, categoric am sa mai trec pe acolo cu familia. Cateva poze mai semnificative:

ceva noroi tot am gasit
finishul
echipare de participant la olimpiada
seara s-a incheiat cu muzica si dans
podiumul la MTB
produse autohtone oferite ca premiu
formatia e din Cluj

Si acum, despre ziua de 3 noiembrie – etapa finala din anul 2012 organizata de Clujul Pedaleaza. A fost etapa cea mai importanta, premiindu-se la final si marii castigatori in clasamentul general.

cateva poze de pe traseu si de la premiere pe picasa
finish-ul Dianei

Concursul de copii s-a desfasurat ziua in parcul Colina din Cluj, iar cel pentru adulti de la ora 18, in regim de noapte. Grea viata pentru organizatori – toata ziua au fost in alerta, de dimineata până târziu în noapte – premierea având loc la Polus. Toata stima pentru efort si realizare, cei care n-au fost au avut de pierdut.
Si graficul competitiei s-a respectat, asa ca ti-ai putut face un plan ca si concurent, mai ales daca nu puteai fi in zona pe parcursul intregii zile.

la Polus
multumiri tuturor celor care s-u implicat in organizare de-a lungul intregului an 
locul 3 la fete 9-11 ani

Despre familia mea: toti am participat, ca de obicei, minus proba family. Am avut un botez important in familie, asa ca am avut alt program pana seara, iar concursul meu numai bine ca mi-a mai scos din mancarea si whiskiul cu care am sarbatorit nepotelul. Copiii si-au dorit mult sa mearga la concurs, noroc cu bunica ca am avut cu cine-i lăsa. Culmea e că a fost şi ziua bunicii tot atunci, aşa că acum mă grăbesc să pun la loc ce-am pierdut seara – iar creste imperiul …
Evident, eu iar am fost veriga slabă, Andreea a terminat pe locul 3, Tudor pe locul 4 – având o concurenţă foarte serioasă încă de la vârsta lui, iar Diana – locul 2 la etapă şi – cel mai important – locul 1 la general după 6 etape, la înţelepte.

trial demonstrativ inainte de premierea campionilor

premiul acordat familiei

Dianei i-am pregătit bicicleta mea, din cauza aceasta ratând startul cu câteva minute, aşa că faptul că a reuşit să recupereze şi să termine pe locul 2 a fost mare lucru – bravo ei, bine că nu m-a batut :).
Fiind tot pe fugă şi eu, de dimineaţă, când am lăsat bicicletele copiilor la linia de start şi am luat pachetele de înscriere, n-am mai reuşit să schimb cauciucul faţă cu ceva adaptat mai bine condiţiilor de umezeală de pe traseu. Dianei i-a prins bine cred schimbarea bicicletei, dar eu am avut tot felul de probleme.
Despre cursa mea pot spune că a fost un dezastru încă de la prima tură şi abia acasă mi-am dat seama de cauzele problemelor, că acolo pe întuneric a fost imposibil.
Nu m-am pornit cu gânduri mari, dorind doar să ajung dacă se poate în top ten. Am fost suspect de calm la start, dar mi-am revenit de la primii metri parcursi. Momentan porneam cu dezavantajul ca n-am mai reusit sa pun spd-urile la bicicleta, dar nu credeam sa fie un incovenient asa mare precum s-a dovedit la sfarsit: aveam probleme pe urcari, fiind si intuneric, pedalam uneori pe calcâie sau cum se nimerea, pedala se invartea in ritmul invartirii rotii spate, ca si cum … s-ar fi blocat clichetii, in sfarsit, m-am gandit la inceput ca eu am o problema.
Ei, si de la prima tura am avut evenimente: ma chinuiam sa recuperez terenul faţă de primii, dar eram in trafic. M-am pomenit ca ma opresc secunde intregi pe una din micile urcari, nici acum nu inteleg ce s-a intamplat la cineva din faţă, asa ca am tras si mai tare sa depasesc, sa nu ma mai opresc aiurea. Si a venit una din coborari – cea cu vreo doua buturugi. In faţa mea, cineva care trecea prin dreapta: foarte bine, il pot depasi pe stanga, sarind peste buturuga respectiva. In mod normal e destul spatiu, nu si daca acel cineva pica de-a curmezisul. Ghinion, a trebuit sa trag tare stanga sa ocolesc, sa pun frana cand abia aterizasem, iar rezultatul a fost un … nu stiu, ca era intuneric, cert e ca m-am pomenit cu vreo trei metri mai jos de concurent si sper ca nu l-a lovit bicicleta mea. Am ramas fara farul de pe bicicleta – s-a rupt suportul, si am tasnit mai departe. Mai aveam frontala, care era ca lumina “just in case”, insuficienta sa vad cum trebuie in jur. Am trecut pe  urmarire luminite rosii de la cei din faţă, fiind nevoit sa raman in spate la cate cineva ca sa nu patesc ceva. La un moment dat am intrat in plina viteza in tufele de pe marginea unei poteci, crezand ca pe acolo e traseul. Chestia asta m-a cam linistit si ultimele doua ture le-am circulat in regim capusa.
S-au agravat problemele, imi fugea roata faţă în curbe, nu mai eram in stare sa ma tin pe bicicleta la serpentinele printre copaci, asa ca alergam. Si asa am reusit sa ajung un concurent, de care m-am tinut până în final. La vale era ok, dar numai la coborarile mai drepte. In fine, am terminat pe locul 18, la 2-3 secunde de cel pe care-l urmaream, cu dezamagirea ca nici macar planul de a-l depasi pe ultima urcare nu mi-a reusit.
Acasa, doua observatii: pană la roata faţă şi butuc spate cu clicheti nefunctionali, sper sa nu fie grav. Ma si mir ca am terminat cursa pe bicicleta.
Multumesc pentru premiul acordat familiei de catre reprezentantul Skoda – “cea mai armonios organizată familie” la MTB, ca-n rest nu recunosc nimic :).