Maratonul Băişorii – Cluj Bike Challenge 2014

A venit rândul celei de-a patra competiţii de MTB din acest an pentru mine – Maratonul Băişorii – după prima etapă din Cluj Bike Challenge – Maratonul Făgetului, urmată de  Crater Maraton MTB Oradea şi Bike 4 Mountains. Sunt puţine faţă de alţi ani, dar în compensaţie am participat la peste zece competiţii de alergare, ultima fiind chiar săptămâna trecută – Marathon 7500 în Bucegi.

locurile 3 la 40+, baieti 6-8 ani, family – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

Mulţumesc pentru poze:
Dezso Csaba
Tudor Stupariu
Sandor Manases
Bogdan Pal

N-am avut scopuri măreţe de dus la îndeplinire, m-am bucurat că pot să vin şi cu familia (nu chiar toată, Andreea fiind la Iaşi la campionatele naţionale pe echipe), fiind mai aproape de casă. Foarte repede trece timpul şi acum îmi dau seama că ultima dată împreună am fost la Maraton Apuseni, culmea că tot la Muntele Băişorii şi tot la pensiunea Skiland a fost startul. Fiind tot pe drumuri şi tot departe n-am apucat să fac recunoaştere de traseu decât pentru proba de copii şi family, dar nu mi-am pus mari probleme pentru că prin zonă am fost de multe ori, iar pentru Maraton Apuseni am fost să văd traseele cu MTB-ul şi nu în alergare. Pe câteva segmente de pe Strava figurez că le-am parcurs de cel puţin două ori.

la start – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

N-am putut parcurge în competiţie decât prima buclă, mie mi-a plăcut – a fost în întregime ciclabilă şi coborârile mi s-au potrivit ca tehnicitate. Aş fi vrut să fac şi coborârea de la Pietrele Mărunte de la tura lunga, pe care am făcut-o de câteva ori şi la alergare, dar n-a fost să fie. În orice caz sistemul cu parcurgerea primei bucle urmat de decizia concurentului de a continua sau nu la tura lungă mi se pare ok, deşi s-a dovedit că puţini au ales să continue. La start, după ce Levi a spus că cei care doresc să participe la tura lungă pot trece în faţă, peste 40 de concurenţi s-au plasat în faţa mea, iar din ei doar 21 au perseverat. Eu nu ştiam ce voi face pentru că aveam probleme. Tot e bine, câţiva din concurentii cu tinta tura lunga chiar au avut probleme tehnice sau fizice şi n-avea sens să continue, în fond acesta este avantajul acestui tip de concurs, întâlnit din câte am înţeles şi în Ungaria. Pe vreme proastă de exemplu mai bine să ai participanţi fericiţi că încheie cursa decât multe abandonuri mai ales din partea celor buni. Mai ales aici, la Muntele Băişorii, vremea e atât de sucită că extrem de rar am prins să nu plouă. De fapt, la fiecare din preumblările mele a plouat, uneori abia apucasem să fac câţiva km şi m-am întors, excepţie însă au fost fix concursurile. Şi acest tip de competiţie a mai arătat ceva: cei de la tura lungă chiar sunt mai buni şi ar ocupa podiumurile la proba scurtă. La noi la 40+ primii trei au continuat – Maus, Robike şi Vaum, iar eu am încheiat pe podium pe locul 3 la proba scurtă fiind de fapt pe locul 6 la “general” categorie şi fiind cam o utopie să cred că-l mai pot ajunge pe Vaum. Probabil aş fi încheiat ca de atâtea ori pe unul din locurile 4-6 la tura lungă.

la alergare parca era mai simplu 🙂 – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

Mi-am făcut noi prieteni la alergare, dar cei mai vechi şi mai mulţi tot la MTB îi am. Mă mai întâlnesc cu unii dintre ei şi la alergare şi la triatlon, nu sunt singurul care sar de la una la alta. M-am întâlnit în sfârşit şi cu Sorin Simu, care a fost o mare lipsă la Bike 4 Mountains – ar fi fost şi mai interesantă lupta la echipele master men. Nu arăta prea bine, era lovit bine la frunte, la un umăr, după o căzătură în Piatra Craiului. Mi s-a părut puţin aiurea să mă plâng în astfel de condiţii de degetul meu mare de la mâna stângă, infectat la unghie, deja umflat şi dureros 🙂 . Sâmbătă seara am fost la Salvamont să-mi împrumute betadină, le mulţumesc pe acestă cale (normal, acolo m-am întâlnit cu Joe, care a şi câştigat la categoria mea la traseul scurt), dar tot nu am putut dormi liniştit. Asta e, am venit la concurs, era păcat să nu participăm, mai ales că traseul era fain, zona – am spus de multe ori – e deosebită, iar Clujul Pedalează e organizatorul.

A, şi acum să vorbesc despre poşete. Că nu mă pot abţine, chiar dacă n-are legătură directă cu concursul. Dimineaţa înainte cu câteva minute de start eu eram în căutarea unui ac pentru degetul meu. Acum peste 10 ani pe orice femeie întrebam nu exista să nu aibă la ea. Probabil s-au pensionat toate, că n-am găsit. Şi aşa ajung să primesc de la o fată de la organizare (scuze că nu-i ştiu numele, deşi la multe competiţii ne-am întâlnit) nu un ac, ci … o lamă sterilizată de bisturiu. Nu m-am aşteptat, cu aşa ceva am lucrat doar demult la dezizolat sârmă când nu existau cutterele. Şi … mi-a arătat şi unde trebuie să tai. Am încercat eu ceva dar n-am reuşit, mă gândeam că poate leşin şi nu mă mai primesc la concurs. Şi aşa am ajuns atunci să mă gândesc nu la concurs ci la trusele de scule – pardon – la poşete. Şi la reguli la care ni le însuşim ca fiind de bun simţ şi poate au în spatele lor alt substrat. Şi o mică sistematizare:
1. “Nu umbla în poşeta unei femei”. E regula de bun simţ, dar atât, ce se ascunde în spate? Eu zic că regula e făcută de bărbaţi pentru autoapărare. În poşetă găseşti în majoritate lucruri care se rostogolesc, împung sau taie.
2. Sună telefonul în poşetă. Nu-l cauţi să-l duci la aparţinătoare, duci toată poşeta. E de bun simţ. Motivul – vezi pct 1 plus că nu vei putea niciodată să-l iei la timp, mereu va fi o pânză care te desparte de el.
3. Vezi în filme că hoţii, poliţiştii, vameşii, ba şi Sandra Bullock, răstoarnă conţinutul poşetei pe o masă ca să caute ceva, să vadă ce conţine. Ai fi tentat să crezi că e bădărănism, nonconformism, nu? Ei bine, nu – e Profesionalism! Aşa se face, dar e bine dacă ai să pui pe masă şi un prosop flauşat, ca să nu cauţi apoi pe jos.
4. Poşetele sunt sau nu scumpe? Eu zic că nu, având în vedere câte criterii trebuie să respecte. Sunt extrem de rezistente, sunt elegante, nu-şi arată volumul, sunt practic truse de scule cu sertăraşe făcute din piele sau înlocuitori şi fiecare perete e dublat cu pânză pentru rezistenţă la întindere şi împungere.
Cam atât, că începe concursul.

traversarea partiei vechi – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

Nu m-am grăbit, ca pentru cursa lungă. Un pic am accelerat când am văzut că mă depăşeşte Eszter, în rest linişte şi pace până la coborârea de la Buscat spre Crucea Crencii. Acolo mi-am dat seama că nu mai pot schimba cu mâna stângă, nu pot debloca cu ea furca, că va trebui să fiu fericit că pot ţine ghidonul ferm. Şi am trecut pe regim de tură scurtă, că nu se ştie dacă pot continua. Traseul scurt chiar m-a ţinut în priză tot timpul, aşa cum spunea Tibi de la Clujul Pedalează. Abia am putut să iau câte un gel sau baton. Vedeam în faţă deja pe cine credeam că e concurenţa mea directă la podium şi mă apropiam.

From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

Ultima urcare înainte de Valea Vadului  era pe la căsuţele de la cantonul Zăpodie, pe culmea dealului Boinic. A fost greu ca la toată lumea, speram să nu pierd teren şi pe ultima coborâre să recuperez distanţa. Cred că eram cu Rusu Doru pe aproape când trecem pe la ultimul PA. Şi mă aud strigat din spate, nu-mi dau seama ce se întâmplă – ori am pierdut ceva, ori am luat-o greşit. M-am oprit, şi el la fel. Marcajul era ok, am pornit la vale şi mai tare, supărat că m-am oprit de prisos. A urmat ultima curbă pe dreapta, cam 200m până jos. Atât am apucat să văd, un mic şanţ pe care am încercat să mă încadrez şi apoi următoarea clipă eram pe burtă într-un feieş în mare viteză pe iarbă. Mi-a plăcut senzaţia, mi-am întins mâinile în faţă cum am văzut că fac fotbaliştii. Uau, credeam că e doar un gest infantil să te arunci aşa pe burtă pe gazon după un gol, dar e chiar fain. Mi-am întors din reflex capul spre dreapta şi ce-mi văd ochii: roţile de la o bicicletă care trece la un metru de mine. Mă uit puţin mai sus şi-mi dau seama că e bicicleta mea condusă parcă de o mână nevăzută. Mă uitam la ea ca şi şoferul care vede trecând pe lângă el o roată şi îşi dă seama că e roata de la maşina lui. Am reuşit să-i dau direcţia deci, doar cu inerţia mea am stat mai prost, nu m-am înclinat suficient de exemplu. Mă opresc din alunecare, se opreşte şi bicicleta vreo doi metri mai jos. N-aveam nimic, doar o uşoară zgârietură la braţul drept şi tricoul înverzit. Sar pe bicicletă şi … lanţ căzut. Mă mai urc o dată şi nu mai văd gps-ul. Asta m-a cam dărâmat, n-au trecut doi ani de când am pierdut unul la Vlădeasa. M-am pornit pe cautat, au început să treacă concurenţii, Minulescu cred că m-a şi avertizat că poate da cineva peste mine. A trecut şi Suzi pe lângă mine şi atunci m-am hotărât să plec, să termin numai tura scurtă ca să am timp să caut.

Valea Vadului, în special urcarea pe forestier, e ceva care pe mine mă termină şi la alergare şi la MTB. Nu-i abruptă, n-are schimbări mari de pantă, e de forţă, de fiecare dată parcă înot.

in trafic pe coborarea spre Crucea Crencii – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

În fine, am terminat cu bine, dar cu o obsesie. Am aflat de la cronometrare că sunt pe locul 6, că Joe e pe locul 4, că Maus şi Robike au continuat. Eu urmam să fiu pe locul 3 sau 4 la traseul scurt, după cum mi-e norocul. Numai bine am nimerit când erau la masă ai mei, m-am bucurat că au terminat pe podium şi la family (spre surprinderea mea Diana totuşi s-a înscris la probă cu Tudor), şi Tudor la categorie. Finalul a fost super, toţi cu locul 3 la probele noastre, plus că mi-am găsit gps-ul foarte repede (cu urechiuşele de prindere rupte de la şoc) – am urmărit unde a căzut “calul”, nu “măgarul’. Nu-s făcute gps-urile pentru MTB la regim de concurs, trebuie asigurate. Cu ceasul n-am avut probleme, are un suport de cauciuc de care se prinde cu o curea cu scai.

start copii si family – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

spre finish – Diana – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

vine si Tudor – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

Am terminat la 45sec de locul 2 şi 3 minute de Joe. Dacă mai erau 2-3 km mă ajungea Sorin – el, pe lângă că era accidentat, a avut şi pană. Am văzut în poze că nu era departe de ritmul lui Robike până la eveniment. A terminat pe locul 4 la categorie, urmat de prietenul meu Tibi Bereczki. Tibi a mers în ritmul lui Eszter, că altfel… Sper să-i urmez şi eu într-un an-doi exemplul alături de ai mei.

podium baieti 6-8 ani – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

podium family – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

podium 40+ traseu scurt – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

Felicitări Levi, Vali, la toţi care au ajutat în organizarea concursului. Pentru mulţi a fost o provocare traseul, eu rămân cu trackul încărcat să parcurg şi ce a mai rămas din tura lungă.

PS. M-am întors mulţumit acasă, dar cu problema nerezolvată la mână. Luni n-am mai rezistat, nu puteam face nimic, am luat lama primită şi acum sunt ca nou, pansat şi pe antibiotice. Nu ştiu sigur ce urmează pentru mine, în mod normal 2×2.