Aşa cum am spus data trecută, ne aştepta o zi lungă şi de aceea am vizitat biserica din Mălâncrav seara precedentă (mulţumesc Christiane Lorenz pentru sublinierea că la Mălâncrav se ţin slujbe săptămânal, că exista o mare comunitate – din ce am auzit spre 200 oameni).
”Album_Malancrav-Floresti-Cris-Stejarenii-Sighisoara” / Google Photos
La ora 7 dimineaţa deja vedeam Mălâncrav în depărtare şi prima localitate a fost Floreşti. Un sat micuţ, o biserică nefortificată, cum a spus Luşu – nu mai era nevoie, au trecut timpurile. N-am putut s-o vizităm şi impresia generală a fost plăcută, m-au atras şcoala din sat cu desenele cu flori de pe geamuri, culorile vii la unele case. M-a distrat să văd o căruţă apicolă pusă la vânzare pe care am numit-o cutia poştală a satului.
Până la Floreşti, având încă cei doi câini mărişori pe lângă noi, am evitat o stână aflată în drum şi am urmat un drum paralel pe dealuri vreo trei km. A văzut astfel de departe localitatea dar am fost mai lenţi.
Din Floreşti drumul ne-a dus la Criş. De data aceasta o localitate mare, cu o biserică evanghelică aflată lângă Castelul Bethlen. Castelul – domeniu e în curs de renovare dar se pot vedea multe lucruri interesante. Din păcate ne-a “furat” vizita lui şi la biserică n-am intrat. Am ataşat poze cu arborele genealogic al familiei Bethlen, dă o idee generală şi asupra castelului. Noi, românii, nu avem tradiţia de a ne însemna strămoşii. E o raritate să găseşti pe cineva preocupat de linia lui genealogică, eventual ne apucă nostalgiile pe când suntem bătrâni şi mai neputincioşi. Sper totuşi să nu ajungem cu ţara asta dată înapoi urmaşilor nobililor, boierilor de altădată, cu sate retrocedate… “pentru că aşa e corect”.
Am putut vedea încăperea luminoasă şi caldă unde stăteau femeile, cu un foişor construit special pentru ele, au şi coborât de acolo o doamnă cu fetiţele îmbrăcate în costume de epocă. Ne-a povestit ghidul despre filmele care au avut ca locaţie acest castel, despre “temniţa” lui, despre incendiul accidental şi cu mare scandal la un film al lui Sergiu Nicolaescu… Şi ne-a spus să punem mâna pe gratii. Zis şi făcut. Mergeţi şi voi.
Am trecut apoi în grădina din spate, cu arbori seculari. Am făcut-o şi cu scopul de a evita câinii care ne aşteptau cuminţi afară la intersecţie de drumuri. Nu doream să ajungă la Sighişoara, aici era un mediu mult mai potrivit pentru ei. În Criş ne întâlnisem cu puţin timp înainte cu o pereche de drumeţi nemţi din Dresda, le-am spus de cazări şi i-am convins să ducă înapoi câinii, nicio şansă. Din grădină am trecut prin cimitir şi cu un mic ocol am purces spre Stejărenii.
A fost a patra localitate unde n-am putut vizita biserica, după Nemşa, Copşa Mare şi Floreşti. Aici am găsit omul dar n-avea cheia. Şi el lucra, mereu e de lucru la ţară.
Ne-am îndreptat apoi spre Breite, rezervaţia de stejari seculari aflată la nici doi kilometri de Sighişoara. Nu-mi vine să cred că n-am ştiut de ea şi nu mi-am dat seama că e ceva deosebit deşi mai trecusem în alergare de două ori pe acolo. Alţi ochi, altă privire…
Breite (întindere, platou) e şi o zonă cu păşune unde localnicii ieşeau la iarbă verde. Înainte de ea e şi o bifurcaţie spre un sat părăsit şi la care ultimii săteni au distrus toate casele la plecare. Angofa parcă îi spune.
În drumul nostru am văzut urme de urşi proaspete, am pozat una. Era şi una drăgălaşă de pui în noroiul drumului.
”Ca_in_tinerete” / Google Photos
Am făcut poze la “Bunicul”, noul cel mai bătrân stejar, de 800 de ani. L-am înconjurat ca pe arborii sequoia de la Rogojel de lângă Cluj. Fostul “cel mai bătrân” era de 600 de ani, pe acela îl ştia Luşu, aşadar am mers şi la el. Şi ne-am făcut poză şi într-o scorbură a altuia, tot m-am zgăriat, inclusiv pe cap.
Am ajuns cu bine la Sighişoara pe o coborâre frumoasă potrivită pentru MTB şi am prins personalul de Mediaş de ora 18.50. Doar vreo 30km cu trenul şi 50 minute, cum am putut noi face trei zile?!
Și un update:
Am fost invitat in studioul TVR Cluj impreuna cu Lucian Fechete sa vorbim din perspectiva drumetilor despre Via TransilvanicaVia Transilvanica (official group), iar prin zoom a fost Iulian Gabor, coordonator proiecte de la Tasuleasa Social , cei care se ocupa de acest traseu si tot ce implica el. In partea a doua a emisiunii, min 18.40, intre fluturii albastri din judetul Cluj si calatoriile unui drumet profesionist prin lume.