Drumeţie în Trascău la Ţelna, alergare la Făget Winter Trail şi Vlădeasa Winter Trail şi cantonament la Răchiţele

Au venit zilele mai liniştite de Paşti şi mi-am făcut timp să privesc înapoi la iarna ce a trecut. A trecut provocarea principală a începutului de an, Istria 100 Mile, şi e momentul să rememorez cu ajutorul pozelor locurile şi evenimentele mai importante după Făget Winter Race de la mijlocul lui ianuarie, evenimente organizat în acest an de Sove şi echipa Raw Nature Experience.

M-am străduit să am parte şi de diversitate, chiar dacă n-am depăşit depăşit decât arareori graniţele judeţului, şi să compensez cumva lipsa schiatului din acest an. Cred că e prima dată după zeci de ani când nu am încălţat clăparii şi m-am ocupat doar să pregătesc echipamentele de schi pentru copiii mei, dar nici nu pot spune că zăpada de pe la Cluj m-a îmbiat prea mult.
Am ieşit cu prietenii drumeţi la început de februarie în Munţii Trascău, am participat la concursurile de lângă casă la care în mod tradiţional merg ori ca alergător ori ca voluntar – Făget Winter Trail şi Vlădeasa Winter Trail şi pentru un weekend am fost cu prietenii de la Rupicapra într-un cantonament la Răchiţele.
Sigur că am încercat să-mi îndeplinesc şi dorinţa de aventură, mergând pe Muntele Mare să caut trasee pentru bucla de ultra de la Maraton Apuseni, ultra maraton care în acest an va fi mai scurt, la nivelul celui de la prima ediţie, spre 70km şi care, tot ca atunci, va începe cu bucla de maraton. Va fi frumos, va face o bucla în jurul “bilei” meteo de pe vârf şi va avea punctul de alimentare tot la Refugiul CAR. Am tot căutat ceva nou, era încă zăpadă, am mers prin jnepeni, pe drumuri de taf unde sunt încă trunchiuri de copaci doborâţi, prin zona puţin spus umedă de La Poduri. Dar “oldies but goldies”, mai sigur şi fără surprize e pe platoul Muntele Mare. Nu am prins vreme propice de alergare pe acolo, o dată m-am şi întors şi am sfârşit cu o alergare de consolare prin Făget. De altfel şi zilele trecute, cu unul dintre prietenii mei de mici aventuri, Adi Cosma, ne-am întors de la Buscat după ce am aşteptat în maşină ca ploaia să dea semne de liniştire. Am ales traseul scurt de la Cheile Turzii Race, ploua sporadic şi acolo dar a fost “altă viaţă”, mai uman, altitudine mai mică.

2 februarie: Drumeţie în Trascău, un circuit Țelna – Piatra Afinii – Dealul Stânii

Început de februarie şi lumea e dornică de primăvară, de a scăpa de zăpada de sub bocanci. Unde să mergi mai deosebit şi nu departe, într-o excursie de o zi? În Trascăul nu departe de noi, într-o excursie pentru toţi marca Luşu. Şi într-adevăr, chiar dacă natura era încă în adormire şi vremea încă rece şi cu soare cu dinţi, am văzut semnele primăverii. Nu eram doar noi cei dornici de a căuta semnele vesele ale primăverii, ci şi animalele. Turmele de oi deja erau pe dealuri, se auzeau behăituri şi lătraturi, noi vorbeam parcă neîncetat, era gălăgia şi bucuria vieţii. Aşa, mai discret, şi-au aruncat privirile curioase o văcuţă cu puiul ei.

8 februarie: Făget Winter Trail

A venit cursa organizată de Runners Club Cluj şi cu trasee de care se ocupă Rupicapra, Făget Winter Trail. Şi-n acest an a pornit de la Wonderland şi s-a alergat în zona superioară a Făgetului, traseul mai lung, de 14km, trecând pe la cel mai mare vârf de deal de la Cluj, fiorosul şi împăduritul Peana cu 832m. Spre deosebire de anii trecuţi am ales să particip, înainte de cursă ajutând doar la marcare. Şi pentru că am urmărit un clip inspiraţional, m-am gândit la vremea respectivă să-l postez, mai ales că rezultatul meu nu a fost grozav nici măcar comparativ cu alergătorii de vârsta mea. 
Ce am scris atunci:

“Incearca pana reusesti”, un motto care se intelege din viata unei adolescente de la “Romanii au talent”.

E drept ca astazi am fost unul dintre sutele de participanti la Faget Winter Trail, iar la proba de 15km am obtinut un loc 6 la categorie, 54 la open, cu 1h19min.

Pot spune ca a fost una dintre incercari care te face sa te pregatesti mai bine pentru data viitoare.

A fost o vreme frumoasa, rece, cu un traseu superalergabil, fara zapada dar cu pamant inghetat. Multumesc pentru tot, m-am simtit bine!

Dar ce e de retinut este acest indemn si daca aveti putina vreme puteti sa urmariti clipul din linkul primului comentariu.

Povestea din spatele acestui “golden buzz” e mai interesanta si in plus, mai inspirationala, decat ce as putea eu “compune” despre concursul din Fagetul… meu.

OBS: E frumos cum se luminează privirea copiilor când povestesc despre ceva ce le place, despre o pasiune, nu?

2 martie: Vlădeasa Winter Trail

Traseu clasic de 15km, cu urcare din Rogojel la vârful Vlădeasa şi coborâre înapoi, ce poate fi spus mai deosebit? Uite că am găsit ceva atunci, nici nu mai trebuie să adaug nimic. Poate doar, în clar, locul 1 la categorie (încă nu ştiu clasamentul final la open), cu timpul 1h55min.

Poze de la Vladeasa Winter Trail – duminica. Un concurs pe un munte de-al casei pe care imi place sa merg fiindca (uite o conjunctie rar folosita) e mereu altfel. Anul acesta parca a fost cea mai putina zapada aici, dar … fotografii sunt priceputi. De aceea si prefer sa dau un link la acest album decat la poze personale.

Revenind la competitia cu traseul standard de urcare din Rogojel la varful Vladeasa (mai precis statia meteo) si apoi coborare inapoi la scoala din Rogojel – 15km cu 1000m+ dif de nivel, au fost mai putini concurenti … fiindca s-a gandit Cozmin sa masoare puterea. Cum a cui putere? A media online, a FB in special. Nu a anuntat decat pe site. Pentru cunoscatori… Ce pot sa va spun cert e ca aceasta putere nu se masoara in wati.

Sa stiti insa pentru anul urmator ca fiecare participant a primit o inscriere gratuita pe care o poate darui la oricine n-a mai participat pana acum la acest concurs. Scriu ca sa se stie.

Dintre amanuntele mai deosebite pomenesc de podiumul la open, cu locul 1 un triatlonist (Mihai Cengher din Tg-Mures, pe care-l tin minte in special de la Transylvania Legends , un concurs de ultra pe Via Transilvanica unde l-a insotit pe Costea Adrian in cateva etape si de la Mures 24h), locul 2 un sahist alba-iulian foarte bun Mihnea Costachi (maestru international, campionul national la dezlegari), iar pe locul 3 primul alergator (locul 1 anul trecut) Sztranyiczki Gabor de la Clubul Sporturilor Montane Rupicapra . Gabor si-a batut recordul personal dar … Mihai alerga la vale cu pace sub 3 la mie.

Ca sugestie, ca sa nu ramana Cozmin singurul cu idei crete, propun ca anul viitor, pana la premiere, Mihnea sa tina un simultan de sah cu 10 doritori.

Pe langa palinca standard pe care o puteai gusta cand ajungeai la varf (primita parca de la aceiasi voluntari care ne asteapta an de an acolo), la sosire au fost placinte de casa cu ceapa si marar, cu branza de vaca sau cu branza sarata de oaie si gogosi. Am aflat ca au fost facute la o gospodarie unde mai demult parcam masina ca sa urc cu schiurile de tura, langa cooperativa. Gospodaria, cam singura din sat care a pastrat culoarea albastra a peretilor, a devenit punct gastronomic local si chiar merita sa o vizitati. Punct gastronomic local Bucataria Vladesei

Incetul cu incetul se transforma si Rogojel, au planuri marete, cu poteca de mtb care sa treaca peste munte dinspre Rachitele si cascada Valul Miresei pana la rezervatia arborilor sequoia din Rogojel si apoi la Sacuieu. Sunt deja mai multe locuri de cazare, unele le stiti, altele abia au aparut. De instalatie de schi si partii pomenesc asa mai cu grija, ca de zeci de ani aud. Acum varianta pare mai plauzibila.

Eu am avut lupta mea cu Florin Chircu , iar a ajuns in varf inaintea mea, de asta data cu cativa metri, de mi-a spus Lusu sa-l mai las din stransura. Aproape de varf am trecut de Albert Kálmán , tot de la categoria mea, pe care-l stiu din vremurile cand ma luptam cu el la MTB in special la concursurile din Targu Mures. Se tinea si el de Florin ca la bici, parca statea la plasa. Nu avea nicio intentie sa-l depaseasca, doar aceea sa-i dea ritmul.

La vale, ca la vale, am alergat binisor, depasind concurenti, iar pe cand credeam ca n-am nicio problema, jos in sat m-a depasit Albert. M-am tinut cu greu de el. Noroc cu urcarea finala unde m-am straduit sa o alerg aproape integral… Am incheiat primul la categorie, cu Albert la cateva secunde de mine si cu Florin la vreo 3 minute. 1h55min, un timp bun pentru mine, cred ca tot PB, dar la vreo 23 minute de locul 1 la open.

A fost parca un concurs intre prieteni, ne cunosteam in cea mai mare parte intre noi, de la alergatori la voluntari si fotografi.

Un an frumos mai departe si … restul povestii s-o spuna pozele!

14-16 martie: Cantonament Rupicapra la Răchiţele

Este o tradiţie la prietenii de la Rupicapra să fie un cantonament de primăvară unde să ne strângem, să povestim mai pe îndelete, să alergăm împreună şi să mai spună cine doreşte ce planuri mai deosebite are în an, dacă doreşte ajutorul clubului în realizarea lui. De exemplu, Zoli Bogya vrea să parcurgă Meridionalii după un plan de acum câţiva ani, neîndeplinit atunci din motive obiective.
Am avut parte ca de obicei de o alergare mai lungă de grup, pe alt traseu decât acum câţiva ani când făcusem cantonamentul tot la cabana Şuşman. Merită să trec link la acest traseu, poate deveni uşor traseu de concurs, are de toate.
M-am bucurat că am putut participa, a fost tot sub semnul întrebării acel weekend, parcă dorit de toţi. Atunci a avut loc şi Gala Circuitului Carpaţilor, unii dintre membrii clubului fiind prezenţi acolo, fiind în top 10. Şi, să nu uit măcar acum, a fost Ziua Maghiarilor de Pretutindeni. Atunci pur şi simplu nu m-am gândit la asta, e momentul să le urez toate cele bune măcar acum.

Cab. Susman – vf. Lespezi – valea Cetatii – vf. Pietrocul cu Cruce (Biserica Frasinetanilor) – valea Racadului – cab. Vladeasa – Pietrele Albe – PG coborare la fosta mina
34km cu 1700m dif nivel

 

Nu uitaţi de Maraton Apuseni, sper să am vreme să fac recunoaştere traseu bucla ultra în săptămânile ce urmează.
Ce urmează pentru mine? Dacă tot am început mai consistent să mă antrenez la bici, voi participa la Mediaş Bike Marathon, după mulţi ani. Şi poate, fiind ediţie jubiliară, a X-a, să alerg la una din probele Transylvania 100, fără pretenţii mari la rezultat bun. Alte motive pentru aceasta? Au trecut ani de când n-am mai alergat în Bucegi, după dispariţia Marathon 7500, parcă şi vremea nu mai e aşa de dură la sfârşit de mai pe acolo (dar nu se ştie niciodată) şi … e invitat multiplul câştigător la UTMB, uriaşul şi la propriu François D’Haene.