{"id":3925,"date":"2022-06-18T19:44:43","date_gmt":"2022-06-18T17:44:43","guid":{"rendered":"http:\/\/www.unpicdetimpliber.ro\/?p=3925"},"modified":"2022-06-18T23:19:00","modified_gmt":"2022-06-18T21:19:00","slug":"100-miles-of-istria","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.unpicdetimpliber.ro\/wordpress\/2022\/06\/100-miles-of-istria.html","title":{"rendered":"100 Miles of Istria"},"content":{"rendered":"
<\/fb:like><\/div>
<\/div><\/div>

Un titlu simplu. \u00cen fond, e o curs\u0103 care a devenit o obi\u015fnuin\u0163\u0103. Am fost pentru a patra oar\u0103, poate a\u015f fi spus a \u015fasea oar\u0103 \u00een acest an dac\u0103 se \u0163ineau cursele din anii trecu\u0163i.
\n\u00cen primele trei particip\u0103ri am tot progresat ca timp, \u015ftiam c\u00e2t m-am zb\u0103tut de fiecare dat\u0103, va fi grea lupta cu mine de atunci. Dar deja aveam dou\u0103 r\u0103spunsuri s\u0103 m\u0103 justific \u00een caz c\u0103 nu mergea totul spre bine. Mai \u00eent\u00e2i, traseul era modificat. \u00cen al doilea r\u00e2nd, poate anul acesta nu m-a\u015f fi \u00eenscris la cum evolueaz\u0103 lucrurile, dar aveam \u00eenscrierea f\u0103cut\u0103 \u00eenc\u0103 din 2020. De ajuns a fost c\u0103 am renun\u0163at la UltraBalaton anul trecut, tot un concurs la care m\u0103 \u00eenscrisesem cu un an \u00eenainte.
\nDar mai bine s\u0103 rememorez ce am scris la timpul potrivit, c\u0103 eram cu amintirile mai vii. Ce voi ad\u0103uga vor fi c\u00e2teva poze \u015fi poate c\u00e2teva l\u0103muriri. De obicei c\u00e2nd m\u0103 oblig\u0103 ceva s\u0103 fiu mai concis iese bini\u015for.<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

\u201dCuvinte_de_final_prieteni_Rupicapra\u201d \/ Google Photos<\/a><\/p>\n<\/div>\n

3 aprilie <\/strong>Dup\u0103 ce \u00een iarn\u0103 m-am str\u0103duit s\u0103 m\u0103 preg\u0103tesc, a venit prim\u0103vara cu ale ei obliga\u0163ii c\u0103p\u0103tate de mine \u00een ultimii doi ani. Dar, \u00een clipele de r\u0103gaz \u00eencep s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la Istria.<\/p>\n

Urmeaz\u0103 pentru mine concursul din Istria, unde sunt cu num\u0103rul 36 de concurs (pe baza punctajului ITRA \u2013 687). Nu sunt elit\u0103 dar nici prea departe. Robert Hajnal (870 ITRA) e principalul favorit la acest concurs mare din UTMB World Series, o premier\u0103 cred cu un rom\u00e2n la v\u00e2rf. O alt\u0103 premier\u0103 posibil\u0103 pentru un concurs de ultratrail din str\u0103in\u0103tate e reclama la Dacia Duster ca sponsor. Ata\u015fez c\u00e2teva poze din Race Guide , cu lista de la cursa Red (100mile) \u00een ordine alfabetic\u0103, unde figureaz\u0103 \u015fi al\u0163i rom\u00e2ni, inclusiv Istvan.
\nObserva\u0163ie:<\/strong> a fost concuren\u0163\u0103 mai mic\u0103 ca-n anii buni. La fel a fost de altfel p\u00e2n\u0103 \u015fi la UTMB. Oamenii au tot felul de probleme iar mobilitatea e mult mai mic\u0103. \u00cen album am pus \u015fi pozele cu Race Guide-ul cu lista de participan\u0163i \u015fi favori\u0163ii.<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

\u201dAlbum\u201d \/ Google Photos<\/a><\/p>\n<\/div>\n

5 aprilie <\/strong>Preg\u0103tiri
\nAm inceput partea denumita de mine “birocratia alergarii”, ultima suta de metri inainte de start.<\/p>\n

Acea parte cu pictatul fe\u0163ei si ascutirea armelor la razboinicii vechi, iar la cei moderni cu pregatirea la amanunte incredibile comparativ cu scopul, cu dileme existentiale majore cum ar fi ce culoare sa fie ciorapii ca se sa asorteze cu rucsacul si daca sa pui 20 sau 21 de geluri. Pentru a se feri de a uita ceva important si a stapani piticii din cursa, unii poarta tot felul de mu\u0163unache cu ei (vedeti poza) ca pe un talisman.<\/p>\n

\n
Eu numesc piticii cursei toate acele probleme care pot aparea: digestive, accidentari, vreme nefavorabila. Apropo de vreme, cine stie ca mai mereu prinde vreme proasta nu mai bine se profileaza pe alte activitati unde ar fi mult mai util, cum ar fi agricultura? Ca oamenii care aduc ploaia sunt foarte cautati acum, cu schimbarile climatice.<\/div>\n<\/div>\n
\n
Piticii respecta si ei o statistica si se aliniaza pe acel clopot al lui Gauss (vedeti desen). Putem considera pe axa 0x viteza de deplasare si pe 0y numarul de pitici.<\/div>\n
Cu cat reusesti sa ai viteza mai mare ai parte de mai putini pitici, aici se incadreaza elita. Pe masura ce viteza scade, piticii te ajung din urma, adica numarul lor creste. Din pacate pe aici sunt si eu, dar am avantajul ca-i cunosc bine, vorbesc cu ei si nu am nevoie de mu\u0163unache. Mai e si cea de-a treia categorie (observati, n-am spus ca e ultima), pe care piticii nu-i afecteaza oricat s-ar stradui. De ce? Pai nu poti sa-i faci nimic la unul pe care nu-l intereseaza rezultatul.<\/div>\n<\/div>\n
\n
Ah! Acum ca mi-am adus aminte. Am vrut sa va spun de Istria 100 Mile. E a patra oara cand particip. Acum e o restanta de acum doi ani cand judecam putin altfel concursurile. Va dati seama, cum ar fi ca voi la 20 de ani, cu mintea si puterile de atunci, sa va inscrieti pentru cand ati avea 50 de ani la un concurs de ultra sau la o aselenizare? Pai sa nu te enervezi? E normal asta?<\/div>\n<\/div>\n
\n
Acum, ca pasul e facut, imi tot aduc aminte. Sa zic si ceva util pentru unii, colegi de suferinta. Am ajuns la faza de traseu. Si am incarcat pe harta trackul meu din 2019 si sunt deosebiri destul de importante.<\/div>\n
Pe harta cu rosu e cursa RED de 170km, cu albastru e BLUE de 126km si rosu inchis e fostul traseu RED din anii trecuti. Unde sunt coincidente apare doar marcarea cu rosu.<\/div>\n<\/div>\n
\n
1. E o diferenta majora si de principiu de care se pare au ajuns sa tina cont organizatorii. S-au gandit in sfarsit ca ar fi momentul ca toate probele (eu am verificat la RED 170km si BLUE 126km) sa urmeze acelasi traseu, adica RED porneste din Labin, apoi inainte de Poklon (cel mai mare altitudine, Everestul lor care masoara undeva sub 1400m) se uneste cu BLUE care porneste din Lovran. Continua impreuna pana la Buzet etc.<\/div>\n
De aici urmeaza o intreaga tevatura.<\/div>\n
2. Buzet e tot punct de dropbag la cursa rosie, dar e la 100km nu la 90km ca inainte. Daca la BLUE e cam mjlocul traseului, la RED categoric nu. Si pentru cine nu are asistenta pe traseu e nitel mai greu ca inainte, ma refer cel putin la alimentatie.<\/div>\n
3. Pentru a se realiza aceasta schimbare si a ramane distanta la RED tot pe la 170km, s-a pus o coborare la mare la Moscenicka Draga care a devenit PA (punct de alimentare) si, in consecinta, urcarea la Poklon a devenit mai abrupta (spre 1400m diferenta de nivel).<\/div>\n
Cu putin inainte de Poklon se intalnesc traseele RED cu BLUE.<\/div>\n
4. Din screenshot-ul cu portiunea de urcare la Poklon de pe road-book-ul lor reiese ca primii la RED si cei de la BLUE se intalnesc probabil la ora 22.43 la Poklon (km12 la BLUE, km51,7 la RED). De aici incolo, conform estimarilor, cei de la BLUE sunt mai rapizi si se distanteaza, e si firesc – alta distanta, alt grad de oboseala, alta viteza.<\/div>\n
Pe mine ma ajuta daca e mai animata cursa.<\/div>\n
5. S-a scapat de localitatea Hum de dupa Buzet (unde e si startul la GREEN 68km). Nu ca ar fi fost oaie neagra, e chiar un punct de referinta, din ce mai tin minte e considerata cea mai mica localitate din lume (adica, sa aiba si primar). Problema era ca dupa Buzet, dupa ce te schimbai, traversai de doua ori un parau si ajungeai ud la picioare. Adica, dilema la Buzet era de fiecare data – are sens sa mai schimbi sosetele si papucii?<\/div>\n
6. Timpii de anii trecuti nu mai conteaza. Oricum s-au mai schimbat si PA-urile. De exemplu nu mai e Motovun (unde e startul la maratonul Yellow) ci Livade.<\/div>\n
7. Ramane asadar Buzet ca punct unde se termina ascensiunile ametitoare cu mari diferente de nivel. In 2019 am prins zapada pe sus. Dupa Buzet mai ramane doar cam o treime din diferenta de nivel ce trebuie urcata, dar e tricky. Doar pare usor. Temperaturile devin mai mari spre Umag, e alergabil pentru cine mai poate. Raman urcari brutale spre cetati, eu doar in mers mai pot pe acolo.<\/div>\n
8. Atentie, s-a schimbat putin si traseul in portiunea finala. Poate e mai clar, eu inainte mereu am avut dificultati pe la sensurile giratorii.<\/div>\n
9. Una peste alta, pare mai echilibrata distributia punctelor de alimentare.<\/div>\n<\/div>\n
\n
\n

Spor la strunirea piticilor!<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

\u201dPitici\u201d \/ Google Photos<\/a><\/p>\n<\/div>\n

 <\/p>\n

<\/a><\/p>\n

\u201dHarta_actuala_vs_ani_trecuti\u201d \/ Google Photos<\/a><\/p>\n<\/div>\n

 <\/p>\n

<\/a><\/p>\n

\u201dMu\u0163unache\u201d \/ Google Photos<\/a><\/p>\n<\/div>\n

 <\/p>\n

<\/a><\/p>\n

\u201dExemplu_prezentare_PA\u201d \/ Google Photos<\/a><\/p>\n<\/div>\n

7 aprilie<\/strong> Am ajuns. Cu greu, nu cum a\u015f fi vrut, m\u0103car cu dou\u0103 zile \u00eenainte de curs\u0103<\/p>\n

Greu cu pozatul. O fi vreun semn?<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

\u201dGreu_de_atins\u201d \/ Google Photos<\/a><\/p>\n<\/div>\n

11 aprilie<\/strong> Desf\u0103\u015furarea cursei<\/p>\n

\n
Asa, pe scurt. Probabil si ceva interesant, adica nu despre mine.<\/div>\n
Sunt imagini de la start din Labin, apoi un mic video cu atmosfera.<\/div>\n
Apoi sunt screenshot-uri cu timpii intermediari … si nu doar ai mei.<\/div>\n
Felicitari la toti ai nostri de la Istria, la loc de frunte fiind premiantii mari – Robert Hajnal locul 1 la RED (170km, cursa la care am participat si eu) si Cristina Cecan – locul 3 la open fete la cursa YELLOW (41km).<\/div>\n<\/div>\n
\n
Despre cursa mea.<\/div>\n
Am avut probleme pe ultima urcare mai mare dupa Livade (mai erau 33km pana la final), probabil inceput de insolatie. Eram locul 25 general, 1 la categoria mea, evident habar n-aveam, dar la cum se desfasurau lucrurile nu era mare inghesuiala in jurul meu. Dupa ce alergasem toata noaptea in tricou prin zona mai inalta din Istria, cu vant puternic si cand se mai calma picaturi de ploaie, de la Butoniga la Livade incepuse un soare pentru mine puternic.<\/div>\n<\/div>\n
\n
Am luat pauza cateva minute si apoi am mers agale pentru revenire. A urmat o mica ratacire la Opartalj dupa vreo 2-4km care a avut rol pozitiv, m-a trezit si am reinceput alergarea usoara.<\/div>\n<\/div>\n
\n
Vantul s-a transformat in furtuna cu ploaie si grindina partial, s-a schimbat tot traseul, a devenit mocirlos (ultimii 25km) si am alergat tot pe langa poteca sa nu patinez de la ultimul PA – Buje la finish-ul din Umag.<\/div>\n<\/div>\n
\n
Asa ca in cursa mea care a inceput sa fie fara sfarsit mi-am schimbat scopul, de la 25-26 ore maxim cat doream initial, am ajuns sa lupt pentru sub 27 ore si mai ales sa fiu cat pot de rapid ca inghetam si mai tare m-as fi chinuit mergand.<\/div>\n<\/div>\n
\n
Daca tot a intrebat cineva ce mi-a placut in cursa aceasta, eu nu m-am referit la peisaje. Este a patra oara cand particip la cursa RED, am fost anii trecuti si am vizitat Motovun si Hum de exemplu, am fost de atatea ori in Croatia… Eu mai degraba sunt impresionat si retin intamplari cu oameni, cu concurenti… Aceste intamplari si senzatiile raman eterne chiar daca nu le mai pot localiza peste ani.<\/div>\n<\/div>\n
\n
Asa ca trei din “imaginile” intiparite in minte. Povestite.<\/div>\n
La start. Imaginea cu Sarge Sherpa, scund si fit si alaturi de el Robert. Robert isi da jos geaca de ploaie si ramane in tricou ca si Sarge. Spre comparatie eu eram cu caciula si foita de vant. Eu cred ca toata lumea il considera pe nepalez (a incheiat pe locul 3-4) principalul adversar al lui Robert. Si eu sunt convins ca nu intamplator s-au plasat unul langa altul. E un fel de ritual ca la box, doar ca la box e evidenta dorinta de intimidare prin incordare a muschilor si cuvintele spuse. La alergare e mai subtil, la sah e complex. Intr-un fel poti spune ca prin plasarea unui concurent bun langa un alt concurent bun ii recunoaste acestuia valoarea si dovedeste respect. Nimic rau pentru competitie.<\/div>\n<\/div>\n
\n
O alta imagine de pe portiunea de final unde pe langa mine au trecut multe picioare zvelte si pline de noroi in mare viteza de la cursa GREEN (55km). La o vreme cainoasa cum spunem noi, alta sansa sa rezisti in pantaloni scurti nu era decat viteza si timpul cat mai scurt la finish. Antilope…<\/div>\n<\/div>\n
\n
In a treia imagine, o scurta discutie cu concurenta cu nr 15 pe o coborare (deja nu mai tin minte unde exact, imi trebuie calcule si harta). Era in fa\u0163a mea, am ajuns-o fara sa ma mai uit al marcaj si brusc am realizat ca nu am poteca clara de continuare. Discutia e cum am perceput-o, nu e exacta.<\/div>\n
Eu. Markings? Where are the signs?<\/div>\n
Ea. Do not trust in me? Zambet…<\/div>\n
La faza asta cu o femeie frumoasa e greu de dat un raspuns in care sa iesi basma curata, adica cu tact…<\/div>\n
Eu. I trust in you, but I want to see the signs.<\/div>\n
Atata am putut, eram dupa vreo 100km de cursa, ori spre Buzet, ori spre Butoniga. Ne-au strigat altii sa ne intoarcem.<\/div>\n<\/div>\n
\n
Acum si partea posibil interesanta, nu neaparat adevarata.<\/div>\n
Robert a incheiat pe locul 1 cu al doilea timp ever (posibil tinta lui initiala, poate dorea record de cursa) – 18h26min – la proba RED, dupa Dylan Bowman in 2017 – 17h51min. A fost insa schimbat traseul anul acesta, diferenta de nivel pozitiva fiind pe la 7400m. La final timpii intre PA-uri au fost mai buni ai lui Robert decat ai lui Bowman, asadar… Pana la urma s-au doborat recorduri de cursa anul acesta, dar nu la cursa cea mai mare.<\/div>\n
Cum am fost si in 2017 la cursa, am trackul si stiu ca pana si intre Poklon si Brgudac era traseu schimbat. Adica Dylan pe acea portiune a castigat 27minute fata de Robert doar in vreo 15km. Daca nu-i greseala de cronometrare atunci e minune. Mai sunt cateva amanunte pe care ma bazez. Am atasat niste screenshoturi. Prin 2017 cronometrarea se facea pe Stotinka, cu Livetrail e abia din 2020-2021, de cand cu afilierea concursului la UTMB World Series.<\/div>\n
Pe scurt, Robert a alergat extraordinar si a fost greu sa-si faca timpi intermediari de comparatie ca sa stie daca poate obtine record de cursa. Asta daca chiar a dorit…<\/div>\n<\/div>\n
\n
Ca observatie, Istria 100 Mile s-a tinut si in 2021, dar in toamna. Atunci a castigat cehul Toma\u0161 \u0160tverak, prezent si acum – a incheiat pe locul 8.<\/div>\n<\/div>\n
\n
Pentru cei care sunt interesati sa vada cum a alergat locul doi, italianul Roberto Mastrotto – pe Strava: https:\/\/www.strava.com\/activities\/6953683651\/overview<\/a><\/div>\n
\n

Se vede pe inregistrare si pulsul, vedeti de curiozitate de la ce distanta a inceput sa coboare sub 120bpm. Doar zic…<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

\u201dLa_start_Labin\u201d \/ Google Photos<\/a><\/p>\n<\/div>\n

 <\/p>\n

<\/a><\/p>\n

\u201dLa_start_Labin\u201d \/ Google Photos<\/a><\/p>\n<\/div>\n

 <\/p>\n

<\/a><\/p>\n

\u201dLa_start_Labin\u201d \/ Google Photos<\/a><\/p>\n<\/div>\n

 <\/p>\n

<\/a><\/p>\n

\u201dCu_Istvan\u201d \/ Google Photos<\/a><\/p>\n<\/div>\n

 <\/p>\n

<\/a><\/p>\n

\u201dNumar_concurs\u201d \/ Google Photos<\/a><\/p>\n<\/div>\n

 <\/p>\n

<\/a><\/p>\n

\u201dRezultatul_meu\u201d \/ Google Photos<\/a><\/p>\n<\/div>\n

 <\/p>\n

<\/a><\/p>\n

\u201dRecord_cursa_din_2017_Dylan_Bowman\u201d \/ Google Photos<\/a><\/p>\n<\/div>\n

 <\/p>\n

<\/a><\/p>\n

\u201dTimp_castigator_2022_al_doilea_timp_Istria_Robert_Hajnal\u201d \/ Google Photos<\/a><\/p>\n<\/div>\n

Un link la descrierea unor poze oficiale in care se prinde atmosfera de concurs: 18 iunie pe FB<\/strong><\/a>
\nSi un mic video cu atmosfera de la start: video Labin<\/strong><\/a><\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n

Eu zic c\u0103 nu mai trebuie completat nimic. A fost fun, cum se spune. A meritat s\u0103 merg chiar dac\u0103 rezultatul n-a fost chiar cum am dorit. A\u015fa c\u0103 nu m-a\u015f mira s\u0103 mai merg \u015fi anul viitor.
\nMul\u0163umesc pentru companie lui Alex \u015fi fratelui s\u0103u, cu care am b\u0103tut at\u00e2\u0163ia kilometri \u015fi cu ma\u015fina, Cristinei \u015fi lui Istvan \u015fi bine\u00een\u0163eles celor care mi-au acordat aten\u0163ie \u015fi cu care am vorbit. Mul\u0163umesc \u015fi prietenilor de la RupiCapra pentru cuvintele frumoase din final.<\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Un titlu simplu. \u00cen fond, e o curs\u0103 care a devenit o obi\u015fnuin\u0163\u0103. Am fost pentru a patra oar\u0103, poate a\u015f fi spus a \u015fasea oar\u0103 \u00een acest an dac\u0103 se \u0163ineau cursele din anii trecu\u0163i. \u00cen primele trei particip\u0103ri am tot progresat ca timp, \u015ftiam c\u00e2t m-am zb\u0103tut de fiecare dat\u0103, va fi grea lupta cu mine de atunci. Dar deja aveam dou\u0103 r\u0103spunsuri s\u0103 m\u0103 justific \u00een caz c\u0103 nu mergea totul spre bine. Mai \u00eent\u00e2i, traseul era modificat. \u00cen al doilea r\u00e2nd, poate anul acesta nu m-a\u015f fi \u00eenscris la cum evolueaz\u0103 lucrurile, dar aveam \u00eenscrierea f\u0103cut\u0103 \u00eenc\u0103 din 2020. De ajuns a fost c\u0103 am renun\u0163at la UltraBalaton anul trecut, tot un concurs la care m\u0103 \u00eenscrisesem cu un an \u00eenainte. Dar mai bine s\u0103 rememorez ce am scris la timpul potrivit, c\u0103 eram cu amintirile mai vii. Ce voi ad\u0103uga vor fi c\u00e2teva poze \u015fi poate c\u00e2teva l\u0103muriri. De obicei c\u00e2nd m\u0103 oblig\u0103 ceva s\u0103 fiu mai concis iese bini\u015for. 3 aprilie Dup\u0103 ce \u00een iarn\u0103 m-am str\u0103duit s\u0103 m\u0103 preg\u0103tesc, a venit prim\u0103vara cu ale ei obliga\u0163ii c\u0103p\u0103tate de mine \u00een ultimii doi ani. Dar, \u00een clipele de r\u0103gaz \u00eencep s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la Istria. Urmeaz\u0103 pentru mine concursul din Istria, unde sunt cu num\u0103rul 36 de concurs (pe baza punctajului ITRA \u2013 687). Nu sunt elit\u0103 dar nici prea departe. Robert Hajnal (870 ITRA) e principalul favorit la acest concurs mare din UTMB World Series, o premier\u0103 cred cu un rom\u00e2n la v\u00e2rf. O alt\u0103 premier\u0103 posibil\u0103 pentru un concurs de ultratrail din str\u0103in\u0103tate e reclama la Dacia Duster ca sponsor. Ata\u015fez c\u00e2teva poze din Race Guide , cu lista de la cursa Red (100mile) \u00een ordine alfabetic\u0103, unde figureaz\u0103 \u015fi al\u0163i rom\u00e2ni, inclusiv Istvan. Observa\u0163ie: a fost concuren\u0163\u0103 mai mic\u0103 ca-n anii buni. La fel a fost de altfel p\u00e2n\u0103 \u015fi la UTMB. Oamenii au tot felul de probleme iar mobilitatea e mult mai mic\u0103. \u00cen album am pus \u015fi pozele cu Race Guide-ul cu lista de participan\u0163i \u015fi favori\u0163ii. 5 aprilie Preg\u0103tiri Am inceput partea denumita de mine “birocratia alergarii”, ultima suta de metri inainte de start. Acea parte cu pictatul fe\u0163ei si ascutirea armelor la razboinicii vechi, iar la cei moderni cu pregatirea la amanunte incredibile comparativ cu scopul, cu dileme existentiale majore cum ar fi ce culoare sa fie ciorapii ca se sa asorteze cu rucsacul si daca sa pui 20 sau 21 de geluri. Pentru a se feri de a uita ceva important si a stapani piticii din cursa, unii poarta tot felul de mu\u0163unache cu ei (vedeti poza) ca pe un talisman. Eu numesc piticii cursei toate acele probleme care pot aparea: digestive, accidentari, vreme nefavorabila. Apropo de vreme, cine stie ca mai mereu prinde vreme proasta nu mai bine se profileaza pe alte activitati unde ar fi mult mai util, cum ar fi agricultura? Ca oamenii care aduc ploaia sunt foarte cautati acum, cu schimbarile climatice. Piticii respecta si ei o statistica si se aliniaza pe acel clopot al lui Gauss (vedeti desen). Putem considera pe axa 0x viteza de deplasare si pe 0y numarul de pitici. Cu cat reusesti sa ai viteza mai mare ai parte de mai putini pitici, aici se incadreaza elita. Pe masura ce viteza scade, piticii te ajung din urma, adica numarul lor creste. Din pacate pe aici sunt si eu, dar am avantajul ca-i cunosc bine, vorbesc cu ei si nu am nevoie de mu\u0163unache. Mai e si cea de-a treia categorie (observati, n-am spus ca e ultima), pe care piticii nu-i afecteaza oricat s-ar stradui. De ce? Pai nu poti sa-i faci nimic la unul pe care nu-l intereseaza rezultatul. Ah! Acum ca mi-am adus aminte. Am vrut sa va spun de Istria 100 Mile. E a patra oara cand particip. Acum e o restanta de acum doi ani cand judecam putin altfel concursurile. Va dati seama, cum ar fi ca voi la 20 de ani, cu mintea si puterile de atunci, sa va inscrieti pentru cand ati avea 50 de ani la un concurs de ultra sau la o aselenizare? Pai sa nu te enervezi? E normal asta? Acum, ca pasul e facut, imi tot aduc aminte. Sa zic si ceva util pentru unii, colegi de suferinta. Am ajuns la faza de traseu. Si am incarcat pe harta trackul meu din 2019 si sunt deosebiri destul de importante. Pe harta cu rosu e cursa RED de 170km, cu albastru e BLUE de 126km si rosu inchis e fostul traseu RED din anii trecuti. Unde sunt coincidente apare doar marcarea cu rosu. 1. E o diferenta majora si de principiu de care se pare au ajuns sa tina cont organizatorii. S-au gandit in sfarsit ca ar fi momentul ca toate probele (eu am verificat la RED 170km si BLUE 126km) sa urmeze acelasi traseu, adica RED porneste din Labin, apoi inainte de Poklon (cel mai mare altitudine, Everestul lor care masoara undeva sub 1400m) se uneste cu BLUE care porneste din Lovran. Continua impreuna pana la Buzet etc. De aici urmeaza o intreaga tevatura. 2. Buzet e tot punct de dropbag la cursa rosie, dar e la 100km nu la 90km ca inainte. Daca la BLUE e cam mjlocul traseului, la RED categoric nu. Si pentru cine nu are asistenta pe traseu e nitel mai greu ca inainte, ma refer cel putin la alimentatie. 3. Pentru a se realiza aceasta schimbare si a ramane distanta la RED tot pe la 170km, s-a pus o coborare la mare la Moscenicka Draga care a devenit PA (punct de alimentare) si, in consecinta, urcarea la Poklon a devenit mai abrupta (spre 1400m diferenta de nivel). Cu putin inainte de Poklon se intalnesc traseele RED cu BLUE. 4. Din screenshot-ul cu portiunea de urcare la Poklon de pe road-book-ul lor reiese ca primii la RED si cei de la BLUE se intalnesc probabil la ora 22.43 la Poklon (km12 la BLUE, km51,7 la RED). De aici incolo, conform estimarilor, cei de la BLUE sunt mai rapizi si se distanteaza, e si firesc – alta distanta, alt grad de oboseala, alta viteza. Pe mine ma ajuta daca e mai animata cursa. 5. S-a scapat de localitatea Hum de dupa Buzet (unde e si startul la GREEN 68km). Nu ca ar fi fost oaie neagra, e chiar un punct de referinta, din ce mai tin minte e considerata cea mai mica localitate din lume (adica, sa aiba si primar). Problema era ca dupa Buzet, dupa ce te schimbai, traversai de doua ori un parau si ajungeai ud la picioare. Adica, dilema la Buzet era de fiecare data – are sens sa mai schimbi sosetele si papucii? 6. Timpii de anii trecuti nu mai conteaza. Oricum s-au mai schimbat si PA-urile. De exemplu nu mai e Motovun (unde e startul la maratonul Yellow) ci Livade. 7. Ramane asadar Buzet ca punct unde se termina ascensiunile ametitoare cu mari diferente de nivel. In 2019 am prins zapada pe sus. Dupa Buzet mai ramane doar cam o treime din diferenta de nivel ce trebuie urcata, dar e tricky. Doar pare usor. Temperaturile devin mai mari spre Umag, e alergabil pentru cine mai poate. Raman urcari brutale spre cetati, eu doar in mers mai pot pe acolo. 8. Atentie, s-a schimbat putin si traseul in portiunea finala. Poate e mai clar, eu inainte mereu am avut dificultati pe la sensurile giratorii. 9. Una peste alta, pare mai echilibrata distributia punctelor de alimentare. Spor la strunirea piticilor!       7 aprilie Am ajuns. Cu greu, nu cum a\u015f fi vrut, m\u0103car cu dou\u0103 zile \u00eenainte de curs\u0103 Greu cu pozatul. O fi vreun semn? 11 aprilie Desf\u0103\u015furarea cursei Asa, pe scurt. Probabil si ceva interesant, adica nu despre mine. Sunt imagini de la start din Labin, apoi un mic video cu atmosfera. Apoi sunt screenshot-uri cu timpii intermediari … si nu doar ai mei. Felicitari la toti ai nostri de la Istria, la loc de frunte fiind premiantii mari – Robert Hajnal locul 1 la RED (170km, cursa la care am participat si eu) si Cristina Cecan – locul 3 la open fete la cursa YELLOW (41km). Despre cursa mea. Am avut probleme pe ultima urcare mai mare dupa Livade (mai erau 33km pana la final), probabil inceput de insolatie. Eram locul 25 general, 1 la categoria mea, evident habar n-aveam, dar la cum se desfasurau lucrurile nu era mare inghesuiala in jurul meu. Dupa ce alergasem toata noaptea in tricou prin zona mai inalta din Istria, cu vant puternic si cand se mai calma picaturi de ploaie, de la Butoniga la Livade incepuse un soare pentru mine puternic. Am luat pauza cateva minute si apoi am mers agale pentru revenire. A urmat o mica ratacire la Opartalj dupa vreo 2-4km care a avut rol pozitiv, m-a trezit si am reinceput alergarea usoara. Vantul s-a transformat in furtuna cu ploaie si grindina partial, s-a schimbat tot traseul, a devenit mocirlos (ultimii 25km) si am alergat tot pe langa poteca sa nu patinez de la ultimul PA – Buje la finish-ul din Umag. Asa ca in cursa mea care a inceput sa fie fara sfarsit mi-am schimbat scopul, de la 25-26 ore maxim cat doream initial, am ajuns sa lupt pentru sub 27 ore si mai ales sa fiu cat pot de rapid ca inghetam si mai tare m-as fi chinuit mergand. Daca tot a intrebat cineva ce mi-a placut in cursa aceasta, eu nu m-am referit la peisaje. Este a patra oara cand particip la cursa RED, am fost anii trecuti si am vizitat Motovun si Hum de exemplu, am fost de atatea ori in Croatia… Eu mai degraba sunt impresionat si retin intamplari cu oameni, cu concurenti… Aceste intamplari si senzatiile raman eterne chiar daca nu le mai pot localiza peste ani. Asa ca trei din “imaginile” intiparite in minte. Povestite. La start. Imaginea cu Sarge Sherpa, scund si fit si alaturi de el Robert. Robert isi da jos geaca de ploaie si ramane in tricou ca si Sarge. Spre comparatie eu eram cu caciula si foita de vant. Eu cred ca toata lumea il considera pe nepalez (a incheiat pe locul 3-4) principalul adversar al lui Robert. Si eu sunt convins ca nu intamplator s-au plasat unul langa altul. E un fel de ritual ca la box, doar ca la box e evidenta dorinta de intimidare prin incordare a muschilor si cuvintele spuse. La alergare e mai subtil, la sah e complex. Intr-un fel poti spune ca prin plasarea unui concurent bun langa un alt concurent bun ii recunoaste acestuia valoarea si dovedeste respect. Nimic rau pentru competitie. O alta imagine de pe portiunea de final unde pe langa mine au trecut multe picioare zvelte si pline de noroi in mare viteza de la cursa GREEN (55km). La o vreme cainoasa cum spunem noi, alta sansa sa rezisti in pantaloni scurti nu era decat viteza si timpul cat mai scurt la finish. Antilope… In a treia imagine, o scurta discutie cu concurenta cu nr 15 pe o coborare (deja nu mai tin minte unde exact, imi trebuie calcule si harta). Era in fa\u0163a mea, am ajuns-o fara sa ma mai uit al marcaj si brusc am realizat ca nu am poteca clara de continuare. Discutia e cum am perceput-o, nu e exacta. Eu. Markings? Where are the signs? Ea. Do not trust in me? Zambet… La faza asta cu o femeie frumoasa e greu de dat un raspuns in care sa iesi basma curata, adica cu tact… Eu. I trust in you, but I want to see the signs. Atata am putut, eram dupa vreo 100km de cursa, ori spre Buzet, ori spre Butoniga. Ne-au strigat altii sa ne intoarcem. Acum si partea posibil interesanta, nu neaparat adevarata. Robert a incheiat pe locul 1 cu al doilea timp ever (posibil tinta lui initiala, poate dorea record de cursa) – 18h26min – la proba RED, dupa Dylan Bowman in 2017 – 17h51min. A fost insa schimbat traseul anul acesta, diferenta de nivel pozitiva fiind pe la 7400m. La final timpii intre PA-uri au fost mai buni ai lui Robert decat ai lui Bowman, asadar… Pana la urma s-au doborat recorduri de cursa anul acesta, dar nu la cursa cea mai mare. Cum am fost si in 2017 la cursa, am trackul si stiu ca pana si intre Poklon si Brgudac era traseu schimbat. Adica Dylan pe acea portiune a castigat 27minute fata de Robert doar in vreo 15km. Daca nu-i greseala de cronometrare atunci e minune. Mai sunt cateva amanunte pe care ma bazez. Am atasat niste screenshoturi. Prin 2017 cronometrarea se facea pe Stotinka, cu Livetrail e abia din 2020-2021, de cand cu afilierea concursului la UTMB World Series. Pe scurt, Robert a alergat extraordinar si a fost greu sa-si faca timpi intermediari de comparatie ca sa stie daca poate obtine record de cursa. Asta daca chiar a dorit… Ca observatie, Istria 100 Mile s-a tinut si in 2021, dar in toamna. Atunci a castigat cehul Toma\u0161 \u0160tverak, prezent si acum – a incheiat pe locul 8. Pentru cei care sunt interesati sa vada cum a alergat locul doi, italianul Roberto Mastrotto – pe Strava: https:\/\/www.strava.com\/activities\/6953683651\/overview Se vede pe inregistrare si pulsul, vedeti de curiozitate de la ce distanta a inceput sa coboare sub 120bpm. Doar zic…               Un link la descrierea unor poze oficiale in care se prinde atmosfera de concurs: 18 iunie pe FB Si un mic video cu atmosfera de la start: video Labin Eu zic c\u0103 nu mai trebuie completat nimic. A fost fun, cum se spune. A meritat s\u0103 merg chiar dac\u0103 rezultatul n-a fost chiar cum am dorit. A\u015fa c\u0103 nu m-a\u015f mira s\u0103 mai merg \u015fi anul viitor. Mul\u0163umesc pentru companie lui Alex \u015fi fratelui s\u0103u, cu care am b\u0103tut at\u00e2\u0163ia kilometri \u015fi cu ma\u015fina, Cristinei \u015fi lui Istvan \u015fi bine\u00een\u0163eles celor care mi-au acordat aten\u0163ie \u015fi cu care am vorbit. Mul\u0163umesc \u015fi prietenilor de la RupiCapra pentru cuvintele frumoase din final.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":3933,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"ngg_post_thumbnail":0,"footnotes":""},"categories":[766,126,85,767],"tags":[768,424,417,769],"class_list":["post-3925","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-100-miles-of-istria-red-course-171km","category-alergare","category-croatia","category-umag","tag-100-miles-of-istria-red-course-171km","tag-alergare","tag-croatia","tag-umag"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.unpicdetimpliber.ro\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3925","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.unpicdetimpliber.ro\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.unpicdetimpliber.ro\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.unpicdetimpliber.ro\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.unpicdetimpliber.ro\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3925"}],"version-history":[{"count":8,"href":"https:\/\/www.unpicdetimpliber.ro\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3925\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3935,"href":"https:\/\/www.unpicdetimpliber.ro\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3925\/revisions\/3935"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.unpicdetimpliber.ro\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/media\/3933"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.unpicdetimpliber.ro\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3925"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.unpicdetimpliber.ro\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3925"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.unpicdetimpliber.ro\/wordpress\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3925"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}