21 februarie 2026
https://www.strava.com/activities/17475314433
Cupa Vlădeasa Schi Alpinism/Cupa Memorială ”Ioan Potra” , o ediție mai deosebită și pentru toată lumea, dar și în mod particular pentru mine.
În primul rând gazdele – pentru că ei pe acolo “își duc veacul”, salvamontiștii organizatori de la Cupa Vlădeasa , au dorit să rămână înscris numele fostului cabanier Ioan Potra de la Cabana Vlădeasa (aflata la o sută-două de metri depărtare) care s-a identificat cu această cabană zeci de ani, practic o viață, să nu fie doar o comemorare. Astfel proba de schi de tură a purtat și va purta numele lui.
Pentru mine, în plus, a fost prima participare la proba de schi-alpinism (mereu am fost la schi de tură), o probă mai dificilă în principiu, nu doar fizic, ci și tehnic. Vlădeasa, fiind un munte mai prietenos și cunoscut pentru mine, mi-am spus că voi avea mai puține surprize. În fond vine rândul să încep o nouă viață, nu? Când nu mai poți, mai poți puțin… când nu mai poți fizic treci la celelalte fațete ale unui om. 
Mai un împrumut de kit de avalanșă de la un prieten salvamontist Răzvan Potîng , mulțumesc, mai un uitat de cască după care a trebuit să fac drum întors de la Gilău, mai un interval de urcat pe grabă să prind startul, am ajuns cam legumă și m-am plasat cum era și firesc la coada plutonului de concurenți.
Cam acolo am și rămas, cu toate zbaterile mele a căror efort m-au făcut să fac primele două coborâri la modul recuperare, fără să simt plăcerea schiatului. Apoi m-am mai liniștit și împăcat cu soarta și totul în jur a devenit mai luminos, cu toată ceața din jur.
Am ajuns la final mulțumit, a fost greu dar atmosfera din jur, prietenii cu care am și concurat, provocările de parcurs, toate au făcut să mă bucur că am venit din nou aici.
Am încheiat în 3h48min un traseu cu 5 urcări, din care patru mai mari, cu două porțiuni de urcat în clăpari, pe locul 21 din 26 concurenți. Aproximativ 19km cu 1400m diferență de nivel în care mereu a trebuit să fac ceva, intenși de la un capăt la altul.
O comunitate nu mare, dar puternică, a schiorilor de tură, mă bucur că ne-am întâlnit, mulțumesc și organizatorilor, voluntarilor și fotografilor pentru “tură”.
O iarnă ca-n povești în continuare!
