Alergare - Baile Herculane - Crovuri - Drumetie - Hercules Maraton - Localitati si zone - Munti - Muntii Mehedinti

Hercules Maraton – un nou inceput?

Muntii Cernei – parcursi altfel. Ultima vizita – anul trecut, a fost cu ocazia Maratonului de MTB de la Garana. Acum, clubul Altenative TM a organizat o noua editie de maraton de alergare mai sus de Baile Herculane, cu punct de start Motel Dumbrava. Cum dupa o anumita varsta vad ca tot marchez inceputuri, m-am inscris acum la primul meu maraton montan de alergare si am ales Hercules – fiind unul dintre maratoanele de varf de la noi. Pozele sunt si pe picasa.

La premiere – nu puteam sa nu observ si … TVR Timisoara – dar doar pe afis
Inscrierea imi place s-o fac din timp, si aceasta m-a “prins” inainte de Maratonul International Cluj – primul meu maraton de sosea – 4 aprilie, cand inca nu stiam “oficial” ce inseamna o alergare pe distanta lunga. Deviza mea – “Liber sa fii tanar”, cu care m-am inscris si de aceasta data. Acum, dupa ce am parafat “Mica Intelegere” din aprilie cu CAR Universitar (pentru alergari) si CCN (pentru MTB) – triatlonul va necesita o anexa la protocol, as fi putut sa modific la cluburi si sa scriu CAR Universitar, dar n-am vrut sa deranjez organizatorii, stiind ca orice modificare pe lista creeaza probleme si … sunt destui clienti potentiali in randul carora nu vreau sa ma numar. Intr-un fel imi pare rau, mai ales ca am fost 8 CAR-isti participanti la probele de maraton si semimaraton si acest numar ne permitea o clasare pe cluburi mai sus, poate chiar pe locul 2, dupa RoClub Maraton.
de pe traseu, toate pozele sunt facute de participanti si organizatori si le multumesc pe aceasta cale
In sfarsit, sa ma concentrez pe maratonul propriu-zis. Pentru el m-am pregatit … pe bicicleta. Am participat, dupa problemele cu un genunchi care au urmat maratonului de la Cluj, doar la concursuri de bicicleta: Primavara pe doua roti – maraton MTB 60km Targu-Mures, Cupa FRCT cross-country – tot la Targu-Mures, Maraton Preluca – 90km, Clujul Pedaleaza – etapa Colina – cross-country. Am evitat alergarile ca sa am timp sa-mi refac suspensiile, lucru care a tinut cam 25 km la Hercules. Tot e bine, dar problemele, desi nu asa grave, m-au impiedicat la propriu sa alerg la vale in viteza. E drept ca si-n specificatiile papucilor mei de alergare scrie o juma de ora de alergat pe saptamana pe teren usor denivelat! La Hercules au fost cam 44,5km si 2300m diferenta pozitiva de nivel, pe care i-am parcurs in 6h29min45sec. Acum sunt cu trimiterea la ortoped in buzunar dar nu stiu cum sa-i spun: stiti, cu mersul e ok, daca trebuie sa urc – zbor, la bicicleta n-am probleme de nici o culoare, dar dupa 20km de alergare incepe sa ma doara un ligament lateral de la un genunchi de nu pot fugi la vale decat cu pasi mici. Poate o sa-mi dea la randul lui o trimitere sa ma uit in oglinda si, daca nu are efect, imi da alta la psiholog. In fond, e frustrant sa fii depasit pe coborare de peste 10 concurenti si apoi sa te chinui sa recuperezi!
M-am bucurat foarte mult de intampinarea CAR-istilor la biserica Dobraia, dupa prima urcare mai puternica. Au fost 22! Si nu i-am pus la socoteala pe participantii efectivi la maraton. In orice caz, a fost o incurajare buna care m-a motivat pe portiunea urmatoare mai de plat. L-am depasit pe Lucian Clinciu – m-am mirat atunci foarte tare, ne-am incurajat reciproc, dar am rezistat sa nu-i pun cateva intrebari. Apoi am aflat, cu totul intamplator, ca Lucian era dupa 9 zile de alergat pe munte (nu stiu sigur de unde a pornit – poate din Bucegi), iar Hercules Maraton a fost finalul. Daca nu alerga pe munte si-l vedeau oamenii poate se gaseau dintre ei care sa-l urmeze 🙂 (ma gandesc la Forrest Gump). Lasand gluma la o parte, alergarea lui face parte dintr-un proiect si, atat cat il cunosc, sigur nu este un moft.
vremea in schimbare – am prins doua rapaieli pe traseu
Dupa Bogaltin, la portiunea mai lunga de alergare pe linie de nivel pe poteca cu jnepenis au inceput problemele pentru mine. Aici m-a prins si prima ploicica. Nu puteam alerga numai intermitent pentru ca de cate ori erau tufele pe partea dreapta nu puteam sa le evit din fuga. Pe cand ajunsesem pe d-l Constantinescu – un alergator in etate si care in conditii de sosea cred ca ma mananca cu fulgi cu tot! Si uite asa tricoul lui galben s-a tot departat si au inceput sa ma depaseasca concurentii. Pe Elena o stiu de la MTB, asa ca nu puteam sa n-o pomenesc. A urmat o coborare puternica si lenta pentru mine, unde am si renuntat sa mai contorizez vitezistii.
Au urmat, normal, si urcarile, care m-au ajutat sa ma redresez. Din punctul acesta de vedere, e mult mai bine ca un maraton de sosea: e interesant – nu trebuie sa fii ca un metronom, locuri deosebite, mai putin solicitant pentru picioare desi timpul de parcurgere e mai mare. 
Plouand a aparut si noroiul. Am prins aripi cand am vazut o pata galbena prin padure. L-am ajuns pe Constantinescu! Se pare ca nu ma misc asa rau. A terminat pe locul 3 la categoria lui de varsta. E coborare, e noroi, dar e spre final. Merita sa mai intind un pic picioarele. Depasesc! Un singur baiat ma depaseste chiar pe coborarea finala. A terminat in fatza mea cam la un minut. Am crezut ca pica un bolovan si m-am tras disperat la o parte! Asa de tare s-a prabusit pe langa mine la vale! Si nici eu nu alergam chiar incet, eram la limita durerii. Inainte de d-l bolovan, la ultimul punct de alimentare m-a intampinat … Ioana Mica. N-a putut participa din motive de sanatate. Sper sa se faca cat mai repede bine.
Si uite-asa, ca ma tot intreaba oamenii la ce ma gandesc pe parcurs, nu m-am plictisit, iar finalul m-a surprins placut. 
sprintul de final
Am terminat pe locul 54 la masculin din 141, locul 12 din 27 la categoria mea de varsta. Ca sa spun asa, e ok.
Foarte buna organizarea, chiar m-am gandit ca daca stiam renuntam la camelbag. Poate data urmatoare… Felicitari la toti cei implicati, iar Hercules a fost un exemplu de urmat pentru Maraton Apuseni!
Duminica am avut in sfarsit parte si de o repriza de drumetie clasica cu prietenii din CAR Universitar si am putut schimba mai multe vorbe cu ei. Am vizitat Crovurile, iar povestea excursiei e frumos relatata pe blogul clubului.
Traseele urmate: maraton si Crovuri.
Maraton:


Crovuri:

Urmeaza Medias MTB Maraton. Cu el se incheie un an de cand m-am apucat de concursurile de MTB! Numai din motive obiective pot lipsi!

3 Comments on “Hercules Maraton – un nou inceput?

  1. Am patit la fel din cauza unghiilor (acum sunt albastre si inca ma dor)… am fost depasit la vale de multi concurenti.
    Altadata aleg sandalele 🙂

  2. Ai terminat inaintea mea, deci esti mai bun! La un maraton nu cred sa fie cineva care sa spuna: n-am avut nici o problema. Macar o cadere fizica la km x tot a avut. Important e sa fii deasupra impedimentelor si tu sa fii la control. Si, pentru ca eu cel putin sunt amator, sa nu raman cu urmari negative si sa-mi protejez si … echipamentul (valabil si la bicicleta).

Comments are closed.