Si acum, cateva ceva din desfasurarea maratonului.
Cazare: Am stat la cort si masina. In prima noapte la campingul Cisnadioara – cam la 7 km de iesirea din Dumbrava Sibiului. Foarte bune conditiile, inclusiv dusuri cu apa calda de la panourile solare, multi straini, au si casute (de fapt ditamai cabanele), un loc de tinut minte. A doua noapte, inainte de concurs, ne-am mutat langa start. Cred ca intre timp organizatorii au facut curatenie, locul de campare a fost ok. Era de asteptat sa fie galagie, fiind ceva nunti la motelurile din apropiere, dar ceea ce a fost mai deranjant a fost ploaia si gandul ca a doua zi n-o sa fie prea vesela.
Organizare: Toata stima pentru organizatori, au tinut cu dintii ca totul sa decurga in grafic, chiar daca a plouat. Am un tricou de care-s mandru, pe care-l adaug la cel primit la Garana si care se potriveste cu buff-ul de la Medias. Multumesc baiatului de la punctul de alimentare dinainte de urcarea la Paltinis, mi-a spalat bidoanele (pana atunci tot suc cu noroi am baut) si chiar mi-a mai eliberat schimbatoarele de iarba si noroi. Fetita mea cred ca in urmatorii ani va fabula pe seama eroismului de care a dat dovada pe traseu. Am dus-o la tara si parca vad ca la aceasta ora isi arata medalia si restul trofeelor la fratele ei.
Rezultate si desfasurare: De fete am spus, de mine mai putin. Am participat la tura lunga, n-am reusit s-o termin pentru ca nu m-am incadrat in timp la Paltinis. Am parcurs deci cam 54 km din traseu, apoi pe sosea la vale inca 26km. Timpul meu pe contor a fost cam de 6h10min la sosea, 8,8km/h media, iar in realitate am ajuns la ora 16 si 12 min, nu la ora 15 cat era limita de timp (5h15min limita de timp). Aici am avut singura obiectie, pe care mi-o mentin: timpii intermediari au fost prea stricti (stresanti, mi-au dat peste cap pana si alimentarea), chiar si timpul de sfarsit de 8h a fost prea putin, mai ales tinand cont de conditiile meteo. Urcarea pe Magura am facut-o pe bicicleta, cu mici exceptii, dar urcarea spre Paltinis in cea mai mare parte pe langa. Nu stiu cati si in ce proportie au reusit sa faca pe bicicleta aceasta urcare, cu o viteza semnificativ mai mare decat 4km/h cat e viteza de impins. Parerea mea e ca cine a reusit sa faca timp foarte bun pe Magura a reusit sa compenseze pierderea de timp in continuare. Oricum, nestiind traseul, am sperat ca sa se intruneasca mai multe conditii:
– sa ma simt in forma – neindeplinita -(am fost cel putin la inceput ca si taurul Ferdinand din desene, fara vlaga si mirosind florile la umbra unui copac, poate victima a Fagarasilor cu o saptamana inainte)
– sa merg la inceput suficient de repede ca sa am de unde pierde timp in continuare – neindeplinita – deja cand am vazut ca merg doar cu 17km/h mi-am dat seama ca sunt mici sanse sa ma incadrez
– conditii meteo favorabile – neindeplinita – am si cazut de doua ori, o data stil feies peste bici, de m-a intrebat Elena (am aflat cine-i Elena) daca-s ok – am punctat spre fericirea mea doar la impresia artistica (pe iarba) si o data pe coborarea de pe Magura, la derapajele controlate, cand am lasat bicicleta sa se descurce singura si am fugit la vale vreo 5 metri; nu pun la socoteala alte nenumarate dezechilibrari
– urcarea de Paltinis auzisem ca-i cu pietre, dar destul de lata si am sperat ca-i ca un drum de tara si ca pot reface timp – neindeplinita (mai degraba semana cu o vale de torent) – din cauza asta n-o sa am sanse decat mici sa ma incadrez in cele 5h15min data urmatoare
– am sperat ca sa se modifice timpii limita, din pacate s-au modificat doar in timpul concursului, cand s-a vazut ca doar 15 persoane s-au incadrat, cu rezerva ca si din acestia o parte erau la limita si la punctul de control Calugarul nu se incadrau; ca urmare am aflat ca s-a marit limita cu 30 min, mai lasand sa treaca vreo 15 concurenti, pentru mine insuficient insa. Totusi nu s-au premiat nici cei peste 40 de ani, nici fetele, dovada cat de greu a fost traseul. A fost o singura fata in fatza mea, dar cred ca la mica distanta, a fost si ea descalificata si ea chiar urca pe bici bine (fata de mine).
– sa nu ma ratacesc – in sfarsit pot spune ok – cu precizarea ca datorita ceturilor am reusit totusi sa o dau in bara o data, urcand aiurea vreo 30 de metri pe o urma ce cred ca era de moto; m-am oprit si am strigat sa ma auda cineva; noroc cu baiatul ce o insotea pe Elena, care a facut putina prospectie si am luat-o la vale. Foarte de treaba baiatul, cred ca daca mergea singur se incadra in timp, in schimb a fost de ajutor cel putin cu incurajarile, pot spune ca mintea frumos cu privire la timpi si urcusuri care … imediat se termina.
Cu atatea puncte negre nu-i de mirare ca mi-a fost luat cipul ca recompensa pentru efortul meu. Data urmatoare, in urma deliberarilor logice si la rece (am avut tot timpul din lume la concurs), voi alege varianta totul sau nimic, adica tot 92 km. La urma urmei, face Maus 40 de ani peste un an – doi si scad sansele mele la … podium. Asta e de fapt unul dintre secretele care m-au impins la crazy choise.
Concluzie: Un concurs frumos, dar greu. N-am putut sa vad mare lucru (nu ca as fi avut mult timp), dar ceata si ploaia au fost mari inamici si cu atata gri in jur Bacovia era un mic copil fata de ce gandeam eu. Daca mi se mai da o sansa sa refac concursul, ma duc chiar si saptamana urmatoare (ca tot e vremea RR-urilor).
Felicitari pentru traseul pe care l-ai facut.Noi am sosit impreuna la PC unde ne0au fost retinute cipurile,si am mers o portiune pe asfalt.Dan Lupsa
Multumesc, la fel si sanatate! Ne mai intalnim. Ma grabeam la familie, de aceea n-am mai asteptat.