Dupa o pauza de efort de cam doua saptamani, imi fac planul sa particip la Targu-Mures atat la Cupa F.R.C.T. – cross-country (cu vechile sperietori pentru mine – coborarile tehnice) – sambata, cat si la Gepida Mountainbike Maraton (la proba lunga de 60km) de duminica. Planul meu suna bine: testez piciorul solicitat la maratonul de alergare de la Cluj la cross-country, unde evident va trebui sa si alerg pe langa bicicleta si, daca totul e ok, raman in Targu-Mures numai bine sa ma odihnesc si sa particip la maratonul de MTB.
Nu mi-au iesit planurile in totalitate, m-am intors in Cluj dupa-masa ca sa plec din nou duminica dimineata la Targu-Mures – cu oboseala de rigoare acumulata, dar lucrul esential e ca sunt apt neconditionat.
Si acum despre concursuri.
Incep fireste cu cross-country. Noroc cu facebook-ul prietenilor, ca publicitate la concurs – ioc. Am ajuns la 8.45 la zona de start si pas inscriere, ca n-aveam la cine. In sfarsit, pe la 9.40 m-am inscris, aflu ca startul de amana spre 10.30 si ca ne fluiera adunarea si merg sa ma incalzesc si sa-mi verific din nou bicicleta. Am fost inspirat ca nu m-am dus prin parc aiurea, ci spre zona de start, ca altfel ratam pornirea. N-am avut nici timp sa ma duc sa-mi las haina si cheile de masina, a trebuit sa rog pe o doamna (bine aleasa :)) sa mi le tina.
Prima tura (din 3 la amatori) am facut-o in 26 min (foarte lent, dupa cum am primit o observatie chiar de la un concurent pe care l-am depasit spre final si am terminat cu 4 secunde avans – dar explicabil). Tura a doua, in aproximativ 24 min, in care m-am si ratacit de 2 ori – nu mai aveam “iepuri” in fatza, prima data am vazut marcaj la stanga si am luat-o gresit (am aflat pe urma ca ramasesera marcaje de anul trecut) – estimativ cam 30 secunde pierdute, iar a doua oara ma pomenesc pe coborare ca vin doi MTB-isti din dreapta, si ei in plina viteza. Prima data am crezut ca-s organizatori si am strigat sa nu ne izbim, apoi mi-am dat seama ca-s concurenti si m-am gandit ca eu am ratacit din nou traseul. Ca urmare, stop si am luat-o inapoi, urcand cativa zeci pe metri, crezand ca am ratat vreo bucla si o sa fiu descalificat. Intre timp coboara un alt concurent pe unde am venit si eu si … asta e, ma intorc si eu si vad pe urma daca figurez la DSQ. Toata afacerea – minim un minut, plus o paguba … mentala necuantificabila. Tura a treia – cel mai bine – sub 23 min.
La final – locul 11 – 1h13’23”, din 17 adulti – din care 2 DNF si 2 overlapped. Am fost totusi foarte multumit, n-am avut probleme, nu m-am obosit decat putin si din coborari cam doua le-am facut per pedes, fiind prea dure pentru mine si pentru franele mele V-brake.
Startul la proba de 60km |
Si acum, despre maratonul de MTB – tinta mea principala. N-a fost sa fie – sa raman in Targu-Mures si sa ma odihnesc. S-a vazut, plus ca am uitat acasa mancarea ce o folosesc la ture si al doilea bidon. Noroc ca mai aveam la masina, ramas de cam un an, un tub cu efervescente cu minerale, bine-nteles netestat. Cred ca-i al lui Voichita, l-a uitat la bord si am tot uitat sa-i pomenesc de el. In sfarsit, n-a inceput ziua de concurs prea bine. Am fost cam lesinat, am depins de napolitanele de la punctele de alimentare – fara ele ajungeam ca si frunza toamna. Mi-am testat GPS-ul, care mi-a fost cu adevarat util – chiar daca traseul a fost in cea mai mare parte bine marcat, am avut totusi un efort mai mic de orientare si o siguranta mai mare. Fara om in fatza, iti ia din forta de concentrare cautarile perpetue. Si cum la mine cam tot depinde de cap…
Cateva peripetii… In primul rand, o ratacire de aproximativ 300m si 1min30 pierdere de timp. Cred ca a fost singura intersectie nemarcata de sageata de pe tot traseul (poate a fost luata de “binevoitori”) si, cum aveam oamani in fatza si cam 14km/h pe o usoara coborare prin padure, nu m-am uitat pe GPS. Macar n-am fost singurul si au fost cativa bunisori care au pierdut mai mult ca mine la timp. Asta mi-a fost invatatura de minte si m-a facut sa-mi arunc mai des privirea pe GPS, chiar daca trebuia sa franez uneori. O alta posibila problema – sa nu mi se rupa suportul de GPS pe coborari, fiind prima data cand il utilizez in regim de competitie. N-a fost cazul, dar de picat mi-a picat bidonul de rezerva pe trepidatiile de pe un camp.
Si acum, lucrurile antrenante, care te fac sa participi la competitii, de orice fel. Am mai spus eu cu alte ocazii, ca vanatoarea se aseamana in mare masura cu o competitie. Si, mai mult, … ca o vanatoare de oameni, dar in sens bun. Am avut parte de asa ceva, cel putin asta m-a tinut “in viata” intre punctele de alimentare. Altfel, cand ajungi sa depinzi de aceste puncte, poti spune cu siguranta ca nu-i ziua ta si sigur ceva esential ai gresit.
Din doua ture, prima a fost fara istoric, singura consemnare a fost ratacirea. Fara stres, urcand cam toate pantele, unele asa – mai catinel (cred ca numai de 2 ori am urcat pe langa, si de fiecare data doar cativa metri). M-am intalnit pe una din ele cu un batran cu MTB – urca pe langa si l-am intrebat de ce nu participa si el. Mi-a raspuns ca n-are asa bicicleta buna ca si a mea. Poate l-a deranjat intrebarea, dar eu l-am intrebat serios, ca abia l-am ajuns. Greu sa te impui cu veteranii astia, dovada si locul pe care l-am ocupat la final! Tura a doua am inceput sa ma misc cu adevarat. Am tras de mine cat am putut, dar am scos un timp mai slab ca la prima, pana la primul punct de alimentare. Aveam in spate un concurent si ma simteam ca un iepure. N-am reusit sa ma detasez si el beneficia si de faptul ca nu trebuie sa se orienteze. Asta e, m-a depasit si s-a tot dus. Mergea mai bine ca mine la drum intins. Nu stiu daca si pe el sau numai pe altii i-am depasit spre final. Apoi, dupa napolitane, m-a apucat ambitia. Si traseul a fost de asa natura, ca au fost portiuni scurte de urcari pe foaia mica. In orice caz, m-am grabit. In general pe foaie mijlocie, foaie mare (la drum intins am constatat ca-i mai avantajos) si foarte putin pe foaie mica. Atat a mai trebuit sa vad pe cineva in fatza. L-am prins la vale. A fost singura persoana depasita de mine pe o coborare. Fatza de prima tura, la coborari am avut viteza mai mare cam cu 5-10km/h. N-am oprit la ultimul punct de alimentare, ca sa ma pot departa de el. Mi-a parut rau dupa napolitane, nu era in plan sa renunt la ele, dar n-am avut ce face. Nici nu m-am mai uitat in spate. Stiam ca, nefiind urcari puternice, sunt mai lent ca ceilalti. Nu stiu cum a terminat un baiat care avea schimbatorul rupt. In orice caz, l-am incurajat, am recunoscut ca-i mai bun ca mine, iar el: degeaba, ca termin in fatza lui. Stiu ca-i frustrant, eu am avut frustrari cu penele si de aceea acum am folosit camere cu solutie antipana si am schimbat unul din cauciucurile mai vechi care era destul de sensibil.
La final:
Pentru 60km, traseul n-a fost dificil, si pot spune ca a fost de viteza. Daca si eu am avut o medie de cam 14,5km/h! Prima tura de cam 29km am facut-o in aproximativ 1h54min, iar a doua in 2h05min, 3h59min per total. Am terminat pe locul 6 la varsta mea, la prima tura am avut timp mai bun ca locul 3 la proba de 30km.
M-am intalnit cu multi prieteni, unii fiind la prima participare. Astept rezultatele oficiale, sunt curios cum s-au descurcat. N-a fost usor si a fost si destul de cald.
Felicitari la toata lumea implicata intr-un fel sau altul, pentru mine a fost un weekend fericit, iar acum ma simt alt om. Multumesc pentru anturaj colegilor de la Clujul Pedaleaza si abia astept sa vad rezultatele afisate, sa stiu ce-au facut prietenii din CAR – Universitar – unii la prima participare.
Cateva rezultate:
– in primul rand, sanatate la Minulescu Andrei si accidentarea sa ramana fara urmari
– din Cluj a participat, as always, echipa Maros, care-i mai mereu pe podium sau aproape
– tot din Cluj – clubul Orca a inceput sa “inoate” tot mai consistent si la MTB
– de la Clujul Pedaleaza: Levi Kertesz – locul 4 la 60km, +40ani, Dezso Szaba – locul 12 la 60km, 19-29 ani
– de la CAR Universitar: Alina Carja – prima participare – locul 2 la 30km, femei 19-29 ani, Serghei – locul 9 la 30km, 19-29 ani si eu, locul 6 cum am spus mai sus