Pe Via Transilvanica – ziua I – 1 mai – Mosna – Nemsa – Richis – Biertan

Mai jos sunt poze de pe traseul Moşna – Nemşa – Richiş – Biertan.

Zona Mediaş e arhicunoscută, umblată, ciclată, sunt trasee şi de concursuri. În 2021 şi 2022 am participat la Transylvania Legends , un concurs de alergare pe traseul Via Transilvanica de la Putna la Mediaş. Dar… n-am fost pe la Moşna, Nemşa şi Richiş. De ce? Pentru că traseul Via s-a schimbat şi se îmbunătăţeşte continuu, scopul lui fiind să atingă locuri deosebite din România, să arate ţara aşa cum e acum. Un “El Camino” românesc.

Una din primele modificări a fost deviaţia spre Bistriţa. Concluzia este că-i greşit să spuneţi că aţi parcurs Via Transilvanica în întregime. Ştampilele sunt doar destinaţii atinse, dar drumul… Altfel spus, veniţi din nou, noutăţile sunt deosebite!

Un bun exemplu este traseul nou pe la Moşna. Înainte se mergea peste coline de la Mediaş la Biertan. Acum am descoperit localităţi noi, cu istorie aparte. Iar biserica evanghelică din Moşna e peste celelalte mai lăudate şi mai mari pentru că … se poate vizita în întregime şi păstrează atmosfera vremurilor de când era foarte activă. Ştiaţi că există peste 150 biserici fortificate în Transilvania? De necrezut…

Cu ce începe cel mai bine o excursie? Cu o pauză.

Câteva elemente mai deosebite la Moşna:

– turnul slăninei… cu slănină expusă (şi usturoi). Ghidul de acolo ne-a explicat foarte frumos multe, mulţumesc! Fiecare tablă de slănină era ştanţată cu un fel de ştampilă, unică, de familiile care şi le păstrau peste an în turn. Doar duminica după slujbă aveau acces în turn, iar unde tăiau ştampilau, să nu poată lua alţii;

– şcoala din biserică, se mai păstrează tabla, băncile, elementele de socotit… Acolo învăţau copiii de clasele I-IV.

– cele trei clopote, cel mare l-am pozat cu cineva în cadru, pentru a reflecta dimensiunea lui mai bine

E trecută legenda creării Moşnei “Meschen” (vrabie). Şi am pozat şi un tablou cu etapele vieţii omului.

Sigur, despre elementele “comune” ca orga, altarul nu mai pomenesc.

După câteva imagini de pe drum şi o bornă, pozele arată Nemşa. Aici n-am vizitat biserica, e un sat mic. Dar mi-a atras atenţia statuia lui Stephan Ludwig Roth, un mare …român (sas, evident), care a ţinut mult la existenţa limbilor din Transilvania, a fost un vizionar, la 1848 a avut un rol important şi şi-a pierdut viaţa pentru asta. Roth, care a fost şi director la Mediaş, la liceul de acolo, după ce a fost înlăturat a predat şi a fost pastor la Moşna şi Nemşa.

După pozele cu bivoli în mediul lor optim am ajuns la Richiş, cu altarul sculptat, cu poveştile despre călugării cistercieni şi mai ales despre “omul verde”. Ghidul ne-a vorbit foarte mult despre omul verde din tradiţia celtică, ce semnifică renaşterea omului, cu reprezentarea lui sub multe forme de chipuri din care ies frunze, buruieni… Erau într-adevăr fresce ce te puteau duce cu gândul că nu sunt doar de decor, dar… parcă e doar o poveste pentru public.

Au fost interesante cheile de boltă, văd că am reuşit performanţa să casc doar ochii fără să fac poze. Una dintre ele era cu D-zeu cu două cruci în mâini, cu semnificaţia împăcării între două religii: catolică şi protestantă. La Richiş se zice că tranziţia de la catolicism s-a făcut în pace. Doar că era în lucru dezgolirea unei picturi catolice de pe un perete, acoperită cu un strat de vopsea de către reformaţi, conform noilor convingeri: fără sfinţi, scene biblice pictate. Exact ca-n toate bisercile reformate, iniţial catolice.

Ziua s-a încheiat cu Biertan, unde am innoptat. Am vizitat biserica fortificată dimineaţa următoare.

Au fost 21km, 8h40min de drum, 5h35min în mişcare, cam 600m diferenţă de nivel.