Vii la Mediaș? Să văd… vin. Am amintiri plăcute de la concursurile de MTB de acolo, m-am uitat cu atenție la regulament, e interesant… Și așa am ajuns cu sora mea vineri seara, gata pentru începutul meu de an la un concurs de MTB.
Pregătiri
Având o prezență sporadică în ultima vreme ca participant la concursurile de MTB am ales cursa de 45km, cu cei mai mulți concurenți, dar la care anticipatul ritm mai lent al meu să nu mă scoată în evidență la sfârșitul clasamentului și, în plus, nici să nu mă solicite excesiv dacă va fi vreme mai rea și teren noroios. Și de acolo regulamentul îmi permitea, dacă mă simțeam bine, să trec la următoarele curse, mai lungi, de 60km, 80km sau chiar 100km.
Frumoasă idee, e un efort suplimentar pentru organizatori, dovadă și regulamentul – poate cel mai stufos citit până acum, dar pentru rideri a fost perfect. Mi-am făcut niște calcule pentru 100km să văd cum mă încadrez de exemplu în timpul limită de la Biertan (km70), cât îmi trebuie media orară să prind premierea, adică vreo 8 ore, știam cât a făcut Suzi anul trecut, am văzut că traseul de 60km e cel mai lăudat, iar trecerea la el de la 45km e atractivă pentru că e distanță mică între punctele de bifurcație 45/60 și 60/80, vreo 2km. Și știam că voi fi tentat să trec și la 80km, iar până la bifurcația 80/100 voi avea timp suficient să meditez la prostia mea dacă lucrurile vor merge rău. Dar cea mai mare provocare mi s-a părut interzicerea categoriei 60+ la proba de 100km. Și, cum nu-s așa de departe de acea limită, mi-am zis că măcar o dată în viață să parcurg acel traseu.
Au avut și grup de whatsapp făcut de organizatori, dominat în ultima săptămână de întrebările despre vreme și starea traseului, dar în care au apărut și linkuri la clipuri pe youtube cu grupuri mari de concurenți care au fost în recunoașteri de trasee.
Da, lumea cam are frică de noroiul de Mediaș. Dar s-au schimbat porțiuni de trasee, s-a tuns la iarbă pe mulți kilometri, s-a mai săpat, nu știu cine mai face acest efort. Și a rezultat ce ați văzut la concurs, pentru mine foarte bine. Sigur că mi-am luat măsuri de precauție, mi-am schimbat cauciucurile cu unele mai degrabă de gravel, am și apucat să le testez vineri dimineață prin noroaiele de după ploile din Făget. Minusuri la rădăcini (la Mediaș nu prea sunt), off camber, treci prin noroaie mai fara griji dar și te poți îngropa… dar m-am gândit că poate voi parcurge Via Transilvanica pe MTB și acolo, fără regim de competiție, mă vor face per ansamblu mai rapid. Aici categoric va fi distractiv cu ele, dar oricum va trebui să fiu mai prudent pe coborâri.
Concursul
Și sâmbătă dimineața la 9.30 startul. Tam-tam, instrucțiuni să nu greșească unii și alții de la alte probe să ia startul cu noi, atmosferă faină și cu cicliști liniștiți și relaxați. Văd că ceasul am uitat să-l încarc și e undeva pe la 51% și poate fi o problemă la final.
Merg apropiat de soră-mea, nu mă agit excesiv pentru că nu știu care va fi distanța finală. Și au început primele porțiuni cu noroi, nu mare lucru, dar suficiente să facă diferențieri. Roata spate patineaza, doresc economie de energie, nu-mi convine să pedalez în gol, prea mare efortul, și trec la mers sau alergare ușoară, nu mă forțez să rămân pe bicicletă. Rămân în urmă față de Simona și clar, dacă și la deal urcă mai bine, n-am cum s-o mai ajung. Pe lângă mine încep deja discuțiile ca-ntre pedeștri ce împing bicicletele pe tema “nici tu nu poți”. Dar mai pe lângă, mai pe MTB, episoadele de împins se succed repede și sunt scurte, vremea e frumoasă și gradul de optimism crește.
Și îmi aduc aminte că nu-mi place înghesuiala. Începeau să vină cei cu e-bike. Dacă trec la 80km voi fi probabil doar eu și cu mine. Și am momentan o viteză medie de 13,1km/h, cu scăderi la urcări spre 12,2, e acceptabil. Mă uit la timpii pe 5km, ba sunt 17-22 minute, ba 30-32 minute, tot sus-jos traseul. Așa am ajuns la 100km cu buline de trecere la 60, 80 si 100km, tot cu țârâita.
La bifurcația de 100km am întrebat dacă e cineva aproape în fața mea. Da, nu demult a trecut, mi se răspunde. Și apoi mi s-a părut și că-l văd. Tot străduindu-mă să-l ajung și trecând prin bălți, o dată mi s-a înfundat la propriu roata față: mâini pe ghidon, inerție etc. și m-am sprijinit cu fața și casca în noroi. Efect răcoritor, m-am liniștit, am început să mă curăț, să nu mă oprească careva pe la vreun punct de alimentare cum era s-o pățesc la Istria 100 Mile. Acolo era așa de cald că uneori mă puneam în genunchi lângă câte o baltă să-mi ud șapca și probabil arătam cu urme de cădere. Bun tricoul de Mediaș, e așa de pestriț că pare curat și la sfârșit de cursă!
Aud niște câini nu departe, mă gândesc că poate e cel din față acolo, trec apoi pe lângă o stână goală. Ciobanul sigur știa de concursul nostru, era mai departe cu oile, dar câinii ne-au simțit și își lătrau simpatia. Peste puțin timp ajung la punctul de lângă Mălâncrav, la jumătatea traseului. Băieți veseli, mă încurajează s-o ajung pe fata din fața mea, că nu-i prea încântată să meargă singură. Doar vreo două minute… Trec de Nou Săsesc, diferența a crescut la 5 minute. Dar sunt urcări puternice și în sfârșit… era de la Biciclim. Cred că ne-a prins bine întâlnirea, până spre final am tot mers împreună, care era mai rapid trecea în față, deși intenția mea era ca la reîntâlnirea cu traseul de 60km să nu ne străduim prea tare să ne sincronizăm ritmul (știam că fusese în recunoaștere la traseul de 60km, și ea trecuse acum de la 60km la 100km, având două buline).
Adevărul e că uneori abia mă țineam de ea, urca foarte bine și pe pantele abrupte unde eu destul de rapid alegeam mersul, iar la mers întins și vale fără mari provocări se vedea că e mai antrenată ca mine. Reunirea de trasee cu cel de 60km a fost la Biertan, acolo s-a relaxat puțin la șosea, știa ce urmează. Știam și eu, am fost nu o dată, dar nu-mi permiteam să zăbovesc, undeva trebuia să-mi refac media orară și la urcare n-aveam cum. Cred că am motivat-o când i-am spus de premierea de ora 17 și cele opt ore, de media ce trebuie să fie între 12,5 și 13km/h.
Am trecut de doi băieți, unul de la 80km și, spre final, unul de la 100km. La intersecția cu traseul plus, opțional, gândit pentru panorame și care era în afara concursului, pe care evident nu doream să-l parcurg și nici nu cred că aș fi avut dreptul conform regulamentului, cumva fericit că nu mai e mult, am început să strig de departe la voluntari ceva de genul: nu mai insistați, nu vreau să merg pe acolo, să fac traseul plus, nu mă interesează. Cred că puțin i-am scos din rutina acelui post izolat din pădure.
Când a bătut ceasul de 95km s-a și stins ecranul. Am început să am emoții, nu știam cum mă voi descurca în oraș cu marcajele. Mereu pentru mine finalul în orașe e stresant, iar acum n-am avut timp să-l parcurg înainte cum fac de obicei. Alexandra a rămas în urmă puțin, în caz de nevoie mă gândeam s-o aștept. Dar și polițiștii, și voluntarii au rămas la post, deși trecuseră atâtea ore. Și mai erau și marcaje, am mers pe baraj și totul a fost bine.
Finalul
7h56min (loc 3 categorie, 19 open), am ajuns la timp pentru premierea la 100km și tombolă. M-am bucurat și de atenția organizatorilor, fiind unicul cu trei buline (schimbări de traseu) pe număr. M-au și întrebat dacă e cea mai tare experiență a mea acest traseu, n-am putut spune da, îmi rememoram inclusiv participarea acum patru ani la MBM, și altele de aici cu peste 10 ani în urmă când am fost la ture lungi. Dar acum, după o zi, pot spune că e un traseu foarte frumos, specific Mediașului și nu degeaba acest oraș e pe traseul Via Transilvanica. Ar fi fost și greu de ocolit. Dacă scrieți pe blog la căutare “Medias” veți găsi o mulțime de postări, eu nu l-am ocolit. Marcarea întreținută cu punct roșu e foarte bună și efortul de amenajare e remarcabil, e munca multor oameni, s-au străduit să fie perfect. De reținut ideea de treceri fără descalificare de la o cursă la alta, te și provoacă dar și te liniștește că poți participa fără să te stresezi prea tare de starea vremii.
Toată stima pentru cei implicați în realizarea concursului, mulțumesc pentru poze, mulțumesc voluntarilor pentru răbdare și efort, m-am străduit să nu stea după mine. Când se implică și primăria la un concurs se vede, un mare plus și acest lucru.
Mulțumesc Alexandrei pentru ritm și companie, felicitări la toți concurenții! Am revenit puțin în lumea MTB, au rămas aici mulți prieteni consecvenți acestui sport. Sper să ne vedem cu bine anul viitor! Am acum și provocările mele de timp dacă traseele rămân aceleași.
