A treia editie a maratonului de la Zalau – a treia editie pentru mine. De fiecare data a fost altfel: la prima editie am participat la proba de 50km si am mers binisor si am prins un podium, la a doua la proba de 90km si dupa o vreme pe care o mai tin oamenii minte majoritatea concurentilor de la proba lunga au avut probleme si doar cativa au incheiat – eu am ajuns sa inchei cursa de 50km (oficial dnf) cu alta bicicleta, iar acum am ales din nou proba lunga – complet schimbata dupa experienta de anul trecut.…
-
-
Si a fost editia a doua a maratonului de la Zalau. Anul trecut am participat la race din motive legate de bicicleta, anul acesta m-am inscris la elite, la proba de 94km, cu speranta sa inchei onorabil cursa. Dar … a fost prima oara cand m-am confruntat cu situatia de abandon fara speranta din motive tehnice. Sa nu se inteleaga ca n-am mai avut “ocazii” de abandon tehnic: am tot avut, am mers cum am putut, pe cate o foaie, am facut la pene de mi s-a acrit, am avut in fine, ca orice om normal, parte de tot felul…
-
M-am tot gandit si iar m-am gandit pana m-am hotarat: subiectul nu era daca particip sau nu la concursul de la Zalau, ci la ce proba: maraton (elite) 94km sau race (50km) – mai era si optiunea hobby 30km. In ultima vreme tot la probele lungi am fost si acum sa fac exceptie?! Dupa experienta “Winter”Maratonului Alpinsport aveam motive: a fost prima data cand a trebuit sa repar la bicicleta si, mai important, m-a cam lasat in drum. Din cate mi-am dat seama, principiul e urmatorul: ori ai totul, ori nimic, cam ca si la formula 1 – ori rezultat bun…