Bran – micul parc, Muzeul Național și Muzeul Etnografic

Greu mă împac cu turismul! Cu vizitarea unor locuri doar cu scopul de a le vedea prin ceea ce se remarcă. Momentan acest aspect este ca o anexă la o activitate mai energică cum este în cazul de față concursul de ultrarunning Transylvania 100k.
De fiecare dată însă încerc să trec prin filtrul personal ceea ce mă înconjoară.
Inaugurez astfel acum categoria “Turism”. Am și eu o vârstă, pregătesc îceputul unei noi etape din viață.

În 22 mai 2025 am ajuns la Bran și m-am cazat la o casă tipică locului, cu acareturi, cu animale și păsări, cu grădină mare și cu mic loc amenajat pentru turiști și copii. Adică la Bran, capitolul “la țară”.

Ziua următoare, de răgaz, am petrecut-o în trei locuri. Ce am povestit la timpul potrivit este mai jos.

Azi plimbare prin Bran. Am avut grija sa nu ma impiedic de cateii gazdei care mă încurcau pe drum, apoi am trecut prin micul parc din Bran, cu multe statuete si un monument.
Nu-i de mirare ca aproape e localitatea Poarta, că a fost o vama si ca au fost lupte in ambele războaie mondiale.
Interesant e si adapostul pentru carti “la liber”, aflat langa monument.
Cumva in contrast cu obiceiurile vechi si trecute, cu femeia cu fusul, cu infanteristul, la sfarsit sunt doua poze cu o mica camioneta, tip moped cu coviltir. Acolo, pe langa numarul oficial e si o tabla cu “Instructor Sex”. E ca și cum cineva are două fețe, când merge la muncă se travestește într-un muncitor mai puțin educat, dominat de instinctele primare, iar apoi își dă jos hainele ponosite și murdare și merge acasă unde respectă tradiția, e un model pentru comunitate. 

Dar la ce am ajuns pornind de la o simplă glumă, acea tablă de număr fictiv de înmatriculare!

Acum cativa ani am fost in vizita la castelul Bran. Acum m-am uitat in jur si nu mi-a putut scapa Muzeul National din Bran.
E o cladire retrasa aflata la una din marginile parcului Bran. In jurul orei 12 am fost primul vizitator! Toată lumea doar atât știe, după ceea ce vede pe internet și în reclame: castelul Bran.
Eu nu stiam ca mobilierul din castelul Bran a fost mutat aici. Ca atunci cand s-a facut retrocedarea mobilierul, apartinand statului roman, a ajuns la acest muzeu lasat de izbeliste, cu oameni care nici nu visau ca nu se vor pensiona ca angajati la Castel.
Poveste trista cu retrocedarile, nu doar aici.
Sunt piese de mobilier din incaperile reginei Maria, dormitorul ei, dormitorul regal cu baldachinul mare, una din camerele de toaleta… Sunt stiluri diverse, dar din ce scrie, poarta si amprenta gustului reginei.

Iar controverse, nimic parcă nu poate fi liniștit și clar la noi. Citez de pe FB.
“Mobilierul nu apartine statului roman. Statul roman l-a furat de la proprietarii de drept, urmasii Reginei Maria. Iar acesti urmasi detin castelul Bran, care le-a fost retrocedat fara mobilierul furat.”
“Am inteles, statul roman e hot. Ma gandesc sa ma mut din Transilvania ca precis cineva va revendica tot Clujul.”
“Exagerezi cu monarhofilia.”
“Acesta este adevarul istoric. Situatia este identica la Peles.”
“Cand divortezi si cineva are apartamentul, nu inseamna ca celalalt nu-si poate lua lucrurile personale, inclusiv mobilier. Motivul invocat a fost ca apartineau reginei Maria. S-a retrocedat castelul, constructia.”

:i inchei cu muzeul etnografic din Bran. Adica o plimbare printre casute de demult care reflecta obiceiurile locului, cum sunt cresterea animalelor si exploatarea lemnului.
Am facut poze si cu o varnita, ca aducere aminte. Anul trecut am fost cu Propark Adventure in Mehedinti, am avut ca proba speciala construirea unei varnite, de fapt asezarea pietrelor de calcar in varnita.
Pitoresti micile casute de locuit, unele cu pridvor, altele cu cuptor de paine in spate, cu adapost pentru animale (poiata), una care a functionat ca moara. Seamana cu ce avem in Apuseni.
Dar este si aici o poveste trista legata de retrocedari. Poate vizitatorii n-au luat in seama ca toate aceste casute erau inchise. S-au gandit ca asa e normal. De aceea am pozat si cateva panouri explicative, unde e scris ce e in interiorul lor.
Aici pamantul e proprietate privata, casutele sunt ale statului.

Un orășel turistic desoebit, unic prin plasament și istoric, foarte multă lume dar doar în zona castelului, unde sunt și restaurante și nelipsiții vânzători de amintiri. Merită să vă uitați la toate pozele din album. Sunt multe după o mare sortare!