24 mai 2025 Ce am vizitat înainte în Bran am scris aici.
Am fost acolo. La Transylvania 100 (editie aniversara, a X-a), proba de 100k.
21h08min, loc 53 open, pe ultimii vreo 12km de la Guțanu (noapte de la Moieciu de Sus 20km pana la finish) am facut dublul timpului celor care au apucat sa alerge ziua (peste 2h in loc de 1h). Că de, daca esti lenes alergi alta cursa, a venit ploaia, noroiul a curs șiroaie, n-am fost chiar singur, ritm de grup… Dar ziua a fost superba, din povesti știu ca n-a mai fost asa, a fost unică.
Fac acum o alăturare mai simpatica de poze, cateva momente memorabile cu explicații, să zicem o poveste din keyframe-uri. Și nu poate lipsi una surprinsă de un voluntar, cu un urs. Titlul la poză, de Ursuleț alergător, l-am dat fiind inspirat din denumirea unei echipe de family de acum mulți ani de la Maraton Apuseni.
A fost zăpadă pe Hornul Mare, pe Omu, totusi mult mai putina decat m-am asteptat. Dar la vreme sunt o gramada de specialisti, dovada ca prezicerile au fost sumbre dar ziua a fost de poveste.
Sigur ca am eu metodele mele de sondare a vremii, am apelat la localnici, si unde sunt ei mai povestitori decat la o crâșmă? Si m-am trezit nitel in atmosfera din “Peripețiile bravului soldat Švejk” de acum peste un secol, cu crasmarul venit sa puna lacat pe gura unui “comesean”. Va aduceti poate aminte de episodul cu tabloul unui Ferdinand ce atarna in birtul acela inaintea inceperii primului razboi mondial? Cum a spus crasmarul ca l-a dat jos ca se căcaseră muștele pe el (scuzati exprimarea, dar exact asa scria) de cata vreme era expus? Si l-au luat la interogatoriu? No, eu pesemne nu eram de-al lor, desi povestitorul s-a dezvinovatit cu “îi ardelean de-al nost’ “. Nu m-au luat pe sus, dar altceva decât despre vreme n-am mai întrebat.
Dar ce poze sunt mai jos si care-i legatura cu sticla de cola cumparata pe drum dintr-o benzinărie?
Mai intai este o poza de la start – întuneric dar e 5 dimineata – castelul Bran. Apoi am o poza facuta de Eny Bartok , multa rabdare a avut cu noi (Cozmin Ardelean , Adrian Craciunescu ), cu Vlad Tepes care mergea printre noi nevăzut de majoritatea. Dar noi îl vedem pentru ca știm istorie. Si am pus mâna pe paloșul lui, să fiu aspru ca el, să rezist în cursă.
Sigur ca in primul rand ar fi trebuit sa incep cu Francois D’Haene, marele câștigator de UTMB, castigator si acum la cursa aceasta cu un timp de record, 12h47min, adica a ajuns inainte de 6 seara la finish. Bravo lui, pozele sunt facute de o alta prietena si alergatoare cunoscuta, Viorica Henry . D’Haene e fix cum aratam eu in tinerete si cum va imaginati: înalt, ochi frumosi, modest, om de munte… Eu zic ca a fost un traseu care i s-a potrivit perfect, tehnic, salbatic si cu urcari pe care cu greu le poti alerga mai ales multa vreme, și unde mersul lui face diferenta. Ce a spus el despre cursa am gasit pe Strava, laconic dar suficient. Am sa pun la sfarsit ce a scris si el, dar si castigatoarea la 100k, o americanca, cu timpul de 18h30min.
Mai este poza cu medalia de finisher, pusa pe o perna cu elefanti si palmieri, sa fie in contrast cu peisajele din Bucegi. Sa zicem Africa inalta.
Și ajung la sticla de cola, luata “ca sa fie”. Daca pe Jepii Mari am fost mai aproape de o suedeza, Karnerud, loc 3 la veterane, in special in ultimii 20km de la Moieciu de Sus am alergat alaturi de o tanara Georgiana, un nume mai rar intalnit, de care sigur veti mai auzi. Si m-am amuzat gandindu-ma la coincidenta de nume, mai ales ca am avut un motiv mai traznit sa aleg acea sticla. La benzinarie cu greu am gasit cola, nu ma asteptam sa fie botezata cu nume de femei. Eu nu o căutam pe Georgiana, sau pe Ioana, sau pe Maria, eu o căutam pe Cola.
“Off the records”, pe urcarea de “atinge Omu”, de la Pestera la Omu a doua oara, am vorbit cu un grec. Era parte dintr-un mare grup, au fost vreo 30 de greci la noi, dintre ei alergatori foarte buni, campioni ai Greciei. Se vad si la rezultate, eu dau doar un nume, al castigatoarei la 50k (7h08min), o foarte buna maratonista, Lemonia Panagiotou.
Sa inchei cu citatele amintite mai sus despre cursa.
Francois D’Haene – castigator 100k (la aceasta cursa are peste 10.000 like-uri pe Strava)
Une belle journée sur les sentiers de Roumanie mais pas une journée facile . Course exigeante mais très jolie.
Emily Keddie – castigatoare 100k
Transylvania 100k:
Feeling: grateful to be in Romania with my friends Amanda Riggs & Danielle Sigman ; honored to be an American woman taking the W; SO extremely grateful that my shin held up all day, never hurt at all, which was a huge surprise as I was 90% sure it would limit my race and potentially stop it early; elated to have had a strong race; and stunned at the beauty, technicality, ruggedness, and brutality of the course. Harder the most because it’s not even all trail as we Americans think of it. Very similar to Swiss Peaks 360, with dashes of Crazy Mountain, the TMB, and Ouray. What a day.
Atașez o poză sa vedeti cum a fost pe sus, multumesc Dinu Țurcanu , voluntar pe traseu.
Dar cum descriu ei, aka sponsorii, “a glimpse” din ceea ce a fost Transylvania 100k, alaturi de François D’Haene, de patru ori castigator al UTMB, care a castigat detasat si aici, la noi, in Bucegi.
Anul acesta va participa din nou la UTMB, va putea fi o lupta mare cu Jim Walmsley si Kilian Jornet daca vin si ei (later edit – a fost nevoit să abandoneze). La cum s-a descurcat in natura salbatica de la noi, prin jnepenis, trunchiuri doborate, portiuni cu lanturi, zapada, atatea prilejuri de a incetini viteza, ii dau prima sansa.
Noi, mari admiratori ai muntelui, sigur ca am “preferat” sa stam mai mult pe traseu, iar cei favorizati de sansa au prins si ploaie si noroi in noapte (confirm).
A glimpse into @francois_dhaene’s victory at his season opener, the @transylvania100k.
Beginning and ending at Bran Castle, known as “Dracula’s Castle”, in Romania, the race is, like Dracula himself, a blend of beauty and brutality with steep climbs, s2wnow fields and an abundant population of brown bears to navigate.
Francois wanted to test his legs, and his kit, ahead of a big summer of racing and, just as importantly, immerse himself in a new landscape. He came away with every box ticked, and excitement about starting the next phase of his build toward UTMB.
