14 septembrie
A fost un weekend cu MTB pentru mine.
Sambata am fost la marcat cu prietenii pe Muntele Mare la MTB Odyssey, eu fiind cu mtb normal am ales traseul de e-bike. Ei “au ales” in consecinta: mediul, adica lung in alte acceptiuni. A durat cam mult dar pot confirma ca ciobanii s-au tinut de cuvant: au luat-o la vale cu oile saptamana trecuta. Nu-s specialist, ma gandesc ca oilor poate le ingheata dintii cand mananca iarba uda si ciubotelele nu le mai tin de cald. Despre vaci numai de bine.
Duminica pe langa Cluj, o mare invartita cu sus si jos prin Faget: tura lunga de 60km cu aproape 2000m diferenta de nivel de la Cluj Bike Fest 2025 . 4h41min pentru mine, rezonabil. Un loc 4 la categorie (29/45 la general), aproape – aproape de podim la vreo 20 de secunde, dupa ce il prinsesem din urma pe onorabilul loc 3 Ioan Pop, am facut si cunostinta: eu nu prea mai am idee cine e concurenta.
Nu mai sunt obisnuit cu ritmul competitional la MTB, mult mai alert ca la alergare, pe la km 17 eram ultimul la categorie. Au fost si doua coborari mai in cap pe care am preferat sa le “studiez” mai cu atentie alergand pe lângă bike, in zona spre Roata era si ceva noroi. La izvorul Sf Ion era acel off camber pe pietre, cum bine a observat Suzi, o rememorare pentru mine a ceea ce au fost XCO-urile Clujul Pedaleaza.
Ultimii 12-15km au fost antrenanti. Adica nu-i putin lucru spre final, dupa push-bike-ul meu pe Magura, sa ma simt presat din spate de una din fetele de podium. Oare ce o motiva? Eu iar eram in mod push-bike, ea se incapatana pe mtb. Si aud din spate: loc, loc! Alta voce feminina. La push-bike sunt expert, fiind acum si cu alergatul: pentru mine pulsul e mult mai jos decat in acelasi ritm pe bicicleta. Si la momentul cuvenit m-am dat la o parte, stiu demult ca in lupta dintre ambitiile fetelor daca ma amestec nu ies bine. Pur si simplu ele merg asa de la limita ca nu de putine ori abandoneaza, ori eu vreau sa ajung la final. Corpul are ritmul lui, e uzat pinionul pe care scrie transpiratie. Le-am urmat cat am putut, dupa coborarea la Lacul Micesti s-au tot dus, la final au avut un avans de 2-3 minute. Au avut si norocul ca Suzi nu s-a simtit prea bine si asa au prins amandoua podiumul. Probabil o lupta intensa a avut loc si intre Suzi si Anca, castigatoarea, in prima jumatate de cursa, dimensiunea am putut-o vedea si noi la premiere, unde Anca a fost cu perfuzie, epuizata. Comod rolul de comentator, ca la fotbal. Ceva adevar o fi în constatările mele.
Frumos concurs, sa ne vedem cu bine in weekendul ce vine!
