02.01.2026
Ziua întâi
Eger – Sosirea
La început de an alegem cu prietenii o destinație mai deosebită. Anul precedent am fost la Gyula, acum suntem la Eger, tot în Ungaria, un oraș al vinului și al băilor termale. Mai îmi aduc aminte că în Gyula am prins trecerea peste ani care a însemnat și intrarea noastră în Schengen.
La Eger e încă atmosferă de sărbătoare, plin de luminițe și veselie, lume multă. Dar se strâng tarabele.
Explorăm pe noapte, vizităm centrul. Suntem cazați foarte aproape de zidurile măreței cetăți Eger. Mă uit la poze, au trecut câteva luni de atunci.
N-am omis poze cu EGER scris mare iluminat, dar și cu statuia lui Dobo Istvan, eroul care a apărat cu 2100 de oșteni cetatea împotriva a 40000 otomani.
Deja sunt impresionat de bisericile imense, de clădirile medievale din jur. Dar mi-au mai atras atenția o mașină Dacia bine întreținută cu reclamă la Retro Muzeum Eger și o bornă lângă o clădire cu restaurant – 610km până la fabrica de bere Csiki Sor de la noi din țară.
Seara se încheie cu Dixit, un joc însoțit de povești și ambiții care a devenit o obișnuință în zilele următoare.
03.01
Ziua a doua
Drumetie cu prietenii in zona Cserépfalu și o explorare pe seară în alergare prin Eger
https://www.strava.com/activities/16923648677
La Dixit-ul de seară am aflat și planul pe ziua următoare. O excursie ușoară, marca Lușu. 11km cu 300m+ diferență de nivel în aproximativ 5 ore conform Strava.
Să nu uităm că e iarnă, mai e și gheață și un pic de zăpadă. Nu e ca la noi iarna, dar trebuie să fim atenți.
Lângă Eger sunt multe obiective de vizitat, e și parcul național Bukk (Bükki Nemzeti Park). Chiar dacă înălțimile nu sunt amețitoare – am urcat la mărețul vârf Mesz de 358m, e frumos și e bine amenajat. A fost un prim contact cu stilul lor de marcare, cu bolovanii care s-au format. Din explicații reiese că toată zona e din roci sedimentare marine, nu vulcanice.
Ne-am dat seama că și aici, ca și la noi, o parte din fonduri sunt europene. Și, la ce desișuri sunt pe acolo, poate să scrie orice pe un indicator – să fie un obiectiv turistic deosebit, turiștii nu merg decât dacă e accesibil.
Ce am mai remarcat: ca și în Mehedinți, una din ocupațiile de bază ale locuitorilor era fabricarea varului, folosit la liant în ziduri. Am vizitat și mici peșteri iar în sat, la întoarcere, am văzut și o mica bibliotecă amenajată la marginea șoselei sub un acoperiș ce era folosit ca adăpost pentru stație de autobuz și stație telefonică. Și am înțeles și moda care a ajuns la noi, se vede și pe un deal de la Vlaha, de amenajare de mici biblioteci în spațiile de recreere accesibile și copiilor. Voi nu vă faceți undeva la țară?
Sigur că alegerea Eger nu s-a bazat în principal pe drumețiile din zonă, ci în special pentru băile din oraș. Noi ne-am petrecut o parte din seară la băile turcești. Să nu uităm că în Eger mai este minaret, să nu uităm de influențele otomane. O fi câștigat Dobo Istvan o luptă, a apărat orașul, dar doar s-a amânat cu câțiva ani un deznodământ.
În plus, pentru că nu-mi place să stau prea mult într-un loc, am făcut și o alergare prin oraș și la marginea lui înainte de băi – 11km.
https://www.strava.com/activities/16925559783
04.01
Ziua a treia
Drumetie cu prietenii in zona Szomolya
https://www.strava.com/activities/16935237114
Din nou lângă Eger, o excursie de 13km cu 400m diferență de nivel, tot aproximativ cinci ore. Doar trebuie să ajungem și la băi! Oare ce-am alege?
Traseul a implicat din nou o deplasare cu mașinile, dar n-a mai fost circuit, ne-am îndreptat spre periferia Eger-ului. Ca să recuperăm mașinile, în timp ce majoritatea dintre noi au mai mers o bucată bună și apoi au luat autobuz din Eger spre cazare, împreună cu Lușu m-am întors în alergare după mașinile lăsate în Szomolya – 6km pe traseul mai scurt.
https://www.strava.com/activities/16936157080
Foarte interesant acest traseu, am văzut “roci de stup” în traducere, roci vulcanice în acer oamenii au săpat niște nișe, mici intrânduri în care nu intră un om și care acum îți stârnesc imaginația să le găsești întrebuințarea. Să fie doar mici locuri unde se făcea foc protejat de vânt, să fie în scop religios? Sau doar se puneau niște lumini, să se vadă potecile de acces până la adăposturile de peste noapte? Dacă oamenii se adăposteau de intemperii, se fereau de animale sălbatice, oare nu erau construcții de lemn iar capetele de trunchiuri se propteau acolo?
Am mai citit și noi pe panouri cum am putut, am și găsit adevărate locuințe săpate în piatră. În acele locuințe am văzut cum se încălzeau oamenii, aveau paturi tot așa, cu margini de piatră cu un șanț în mijloc de-a lungul corpului, ca un canal, și prin acel canal trecea fumul care încălzea tot patul înainte de a ieși pe un fel de horn afară. Ceva asemănător am văzut la construirea de adăposturi “survivor”, acelea fiind însă gropi în pământ sub rădăcini de copaci.
Am văzut pe marcaje că și Via Mariae trece pe acolo, acel traseu de pelerinaj religios care ajunge și la noi în țară.
Eu așa țin minte că de data aceasta seara ne-am despărțit: unii am ales tot băile turcești, iar alții Egri Termál și de plajă de lângă. Egri Termal se închidea mai repede, de unde și împărțeala noastră.
05.01
Ziua a patra
O tura cu prietenii in zona Eger – Egerszalok, ultima parte alergare
https://www.strava.com/activities/16945864887
A fost o tură circuit cu plecare de acasă. 26km cu 450m diferență de nivel în peste 6 ore. Dar asta pentru mine, ultimii 7 km m-am încăpățânat să-i alerg și să nu iau ca și prietenii autobuzul. Oricum traseul a fost mai greu și a fost lăsat în responsabilitatea mea să-l cizelez. Că parcă aveam eu mari opțiuni! 😊
Dar care a fost scopul acestei drumeții? După două zile de admirat frumusețile sălbatice ale zonei Eger, stand ca în fiecare seară la Dixit și la un pahar de vin, s-a ajuns la concluzia că scăpăm unul din lucrurile esențiale pe care nu le-am prea arătat în poze: podgoriile din jur și mai ales tavernele de vinuri. De ce să nu mergem la acele taverne, să vedem ce au de vânzare? Mai ales că sunt multe în zona de recreere de la marginea orașului denumită “Valea Femeilor Frumoase”? Ce nume! Și da, acolo este o statuie cu o femeie frumoasă, elegantă și gingașă ca o balerină.
Primul obiectiv îl atingem, vedem ca de obicei omuleți din lut construiți de fapt din ghivece de flori în culori puternice. Multă imaginație, văzută de altfel peste tot prin sate, un exemplu am mai pozat cu o albină din ghivece cu fusta colorată ca și corpul lor – săteanul vindea miere.
Am ajuns apoi la un lac înghețat – Lasko, n-a fost să fie campingul de lângă deschis, doar e iarnă.
Și de aici al doilea mare obiectiv: să vedem băile renumite de la Egerszalók și Dealul de Sare (Sódomb) care fumegă. Traseul turistic pe la Egerszalók sigur că ne-a deviat puțin, am trecut pe lângă niște pivnițe de vinuri săpate în deal, unele părăsite, toate acestea aflate la marginea localității, n-am scăpat ocazia să intrăm și într-o grotă-peșteră, dar ne-am promis să nu mai întârziem cu ele, erau împânzite peste tot.
Eram presați de timp și încă nu ne alesesem băile unde urma să venim seara, să nu fie în Eger și să putem sta suficient, fiindcă majoritatea se închideau pe la ora 21. Și doream să vedem Dealul de Sare. Așa am ajuns la complexul balnear Saliris Resort, cu hotel, cu de toate. Impresionant ca și amenajare, impunător, cu dealul de sare lângă el, un deal care scotea aburi pentru că prin el trecea apa termală. Și, ochiul vigilent al prietenilor nu putea scăpa ștrandul Nostalgia aflat lângă complex, mai ales că am trecut pe lângă acesta.
Și ne-am găsit astfel alesul: Nostalgia, așa cum sugerează numele, e un strand retro, pentru localnici. Este mai ieftin și mai ales este deschis până târziu noaptea.
După ce ne-am întors la cazare am luat-o întins la aceste băi.
Și acum țin minte, este unul din locurile care n-au cum să le uit. Nu am poze, era și greu. Era noapte, ningea, ne mutam dintr-un bazin fierbinte în altul. Tot ce aveam erau în siguranță, atât cât pot fi atârnate pe niște cuiere de la bănci de lemn parcă din secolul trecut. Nu am realizat decât la sfârșit că trebuia să ne protejăm mai bine hainele și papucii, erau încărcate de zăpadă. În cabinele de schimb trebuia să te miști repede pentru că altfel înghețai. Singure, toaletele erau moderne, ai fi putut dormi acolo. 😊 Asta e, îți trec tot felul de gânduri când stai murat în frig afară.
Dar la așa descriere, de ce ne-a plăcut așa de mult? Trecând peste faptul că erau inscripții cu interzis cu băuturi la bazin dar toată lumea le punea pe margine – exista un singur bufet mic acolo. Era altfel, era atmosferă tinerească desi erau mulți oameni în vârstă, te simțeai liber, te îndemna să scapi de griji și să te relaxezi, iar toate micile neajunsuri au devenit provocări care parcă te întinereau. Ce mai contează restul când ești cu prietenii și e atmosferă faină, ca la munte sau la mare?
06.01
Ziua a cincea
Eger – vizitarea minaretului si a cetatii
https://www.strava.com/activities/16959631863
https://www.strava.com/activities/16958896888
Ziua de vizită la minaret și cetate. Plus o alergare mai lungă pe înserate fără frontală prin podgorii și în lătrat de câini.
Da, era ultima zi în Eger și am lăsat la sfârșit vizita renumitei cetăți și a minaretului de unde puteai vedea în jur până departe. Plus micile cumpărături, în special de dulciuri, pentru acasă. Doar ungurii sunt specialiști.
Mai întâi am urcat în minaret, pare el ca un stâlp mai mare dar e iluzie optică, practic e un turn în formă de con. E drept că ai de urcat la trepte de amețești. Și nu pot intra decât câțiva vizitatori o dată. Am și așteptat puțin să vină doamna de la bilete, se încălzea și ea la o cofetărie de lângă.
Despre cetate nu vă spun decât că e foarte bine reabilitată, merită vizitată, iar la încăperile cu instrumente de tortură să nu vă folosiți imaginația, să fiți ca oamenii de știință. Sunt multe explicații peste tot, zeci de încăperi, obiecte de tot felul, este și un muzeu de artă, trebuie să vă rezervați cel puțin două ore pentru cetate.
Seara mi-am luat rămas bun de la Eger printr-o alergare mai lungă. M-a și prins noaptea, noroc cu luna. Vezi altfel un oraș în alergare, ajungi în locuri mai greu de atins. De la o sală de sport cu terenurile aferente am ajuns în podgorii, m-am întors când am auzit câini de la o casă înfiptă acolo în pustietate, am trecut prin parcuri mărișoare străbătute de râușorul Eger.
Și când te gândești ce noroc au avut! În loc de exploatare de petrol Eger-ul are parte de băi termale, podgorii de vin, trasee turistice interesante pe dealurile din jur.
