Excursie pe Dealul Mieilor

Dar prima poză nu m-am putut răbda și am pus-o cea cu Vlădeasa în depărtare. În prim-plan lateral (dacă se poate spune așa) este Nostalgia. O budă românească ce tronează pe vârful semeț de 1313m Dealul Mieilor. Nu se știe cât e de adâncă groapa și când a fost făcută. Altii ar construi cetate. De ce i-am spus Nostalgia? Nu pentru că azi, cu totul neîntâmplător e 26 ianuarie, ziua nașterii fostului președinte Nicolae Ceaușescu, ci pentru că prietenii înfrigurați și-au adus aminte de Eger – Ungaria, despre care încă n-am pus poze, zonă în care am stat la spa noaptea, sub o ninsoare puternică, la Nostalgia Resort – piscina publică pentru localnici, ca amărăștenii. Și ei își aduceau aminte de condițiile de altadată, când erau tineri și sălbatici, când nu existau hotelurile din jur și localuri de fițe.

În altă poză apare celebra și zgomotoasa Norica, cățelul lui Lușu, stând nițel să-și încălzescă lăbuțele pe paiele unei hrănitori rustice de căprioare.

Sigur că pe un traseu atât de puțin umblat de turiști, fermecați mai degrabă de altitudinea unor vârfuri decât de peisaje, nu putea lipsi ceva ce să ne aducă aminte de prietenii noștri apropiați, chinezii. Care pătrund peste tot și în toate domeniile.

Așa că o poză le e dedicată pechinezilor care ne-au atacat pe întoarcerea de pe Valea Răcătăului.

Și chiar am și citit despre ei pe wiki câteva amănunte pe care vi le împărtășesc cu drag, cu drag pentru timpul vostru și ochii voștri.

“Pictori și sculptori l-au reprezentat în operele lor așa cum este astăzi. Se numește așa după Pekin, fosta denumire a capitalei Chinei, Beijing. În China străveche a fost rezervat în exclusivitate palatului împărătesc, fiind îngrijiți de eunuci, iar furtul sau vânzarea unui pechinez erau pedepsite cu moartea. Este cunoscut după trei nume: câinele soare (datorită culorii galben-roșiatice), câinele leu (datorită coamei bogate) și câinele mânecă (pentru că era atât de mic încât putea fi purtat în mâneca robelor curtenilor). “

Călătoria noastră fantastică s-a încheiat apoteotic la magazinul sătesc de unde am cumpărat renumiții pufuleți cu cașcaval, doriți de toți de față. Eu așa închei de obicei excursiile prin sate, făcând vânzătoare fericite prin mărinimia mea de nabab de orash.