Locul de start – Valea Draganului… de multa vreme n-am fost pe acolo. Si nici n-am “atacat” Vladeasa din acea parte, dar eram convins ca nu va fi usoara o urcare de MTB pe triunghi albastru sau orice alt marcaj.
Traseul. Portiunea de urcare pe Vladeasa a fost asa cum mi-am inchipuit: pietre, pante abrupte – combinatia optima pentru push-bike. Cam 600 de metri diferenta de nivel din cei 700 de urcare spre Vladeasa au fost pentru mine push-bike cu scurte portiuni de mers pe bicicleta – asta ca sa nu uit pentru ce car obiectul. Mi-a trebuit aproximativ 1h5min sa trec de push-bike, iar practic de la baza urcarii (PA2) pana in punctul de maxim – 1641m – timpul a fost de 1h30min.
|
multumesc Igor Stirbu pentru poza |
Pentru mine totusi cea mai stresanta portiune a fost cea din jurul lacului Floroiu, un nesfarsit drum de ţară unde ma asteptam din moment in moment sa fiu depasit de concurenti. Am pierdut timp faţă de cei din jur, oricat m-am straduit sa tin pasul, sa limitez pierderile. Daca la inceput am fost alaturi de Zsuzsu, la PA2 – cand am scapat de lac – am intrebat mi s-a spus ca are 5 minute avans, iar Horatiu Campian m-a ajuns.
Pe mine push-bike-ul ma avantajeaza asa ca ar fi culmea sa ma plang. Am reusit sa ajung printre altii si pe Klosz Viktor aproape de varf si m-am intalnit cu Zsuzsu la PA3, situat langa cabana Vladeasa.
Alt link, unde apare si timpul de parcurgere: mapmyride
O istorisire a competitiei in sine. Am plecat cu gandul ca trebuie ca de obicei sa-mi depasesc limitele, sa incerc sa ma apropii ca timp de cei buni si, avand in vedere cei inscrisi in “grupa mortii” cum am inceput sa-i spun eu celei 40+, un loc 5 era superonorabil. De ce grupa mortii? Nu musai pentru ca din ea odata intrat nu mai iesi (iesi la pensie sau sapun etc), ci pentru ca an de an se strang in ea oameni foarte competitivi, la nivel apropiat de cei tineri. Veteranii care participa la competitii sunt seriosi, nu lasa nimic la intamplare, nu gresesc decat rar, au experienta, n-au caderi fizice bruste, asa ca la aceasta categorie e ca la sah: ai o valoare, ea se reflecta in rezultat aproape sigur, nu are rost sa faci pariuri, pronosticuri sau declaratii politicianiste.
Pana la urma am incheiat pe locul 7 la categorie, 28 la general, cu un timp de 5h13min, la aproape 1 minut de Klosz si 2 minute de Zsuzsu.
|
la start |
Inceputul a fost clasic: urcare de cam 10 km, nu foarte abrupta, dar sustinuta. Scopul meu: sa ma tin cat pot de Vaum, ca stiam ca merge bine. Nu ma puteam compara cu el decat la urcare, asa ca m-am straduit sa-mi folosesc usorul avantaj. Cum a inceput terenul sa fie ma valurit, cum gata, dus a fost. Am cautat alte provocari, am si coborat multumitor, asa ca m-am pomenit alaturi de Horatiu. A urmat o scurta abatere de la traseu, cam 40 secunde, vazusem sageata dar din cauza vitezei n-am ochit “spartura” din gard. Asa ca iar dupa Horatiu, dar urma coborarea mai abrupta spre lac si am cautat sa profit sa nu ma mai ajunga. Cu ocazia asta am intrat in pluton cu Zsuzsu dar nu-s in stare sa tin ritmul. Parca la ei nu sunt pietre si nu-i sufla vantul.
Si uite-asa m-am pomenit singur. Am luptat incrancenat sa nu fiu ajuns, iar PA2 a fost ca o izbavire: urma urcare. Evident n-am scapat de ce trebuia sa se intample: am fost ajuns de Horatiu, am pierdut 5 minute faţă de Zsuzsu si mi-e frica sa ma gandesc cat am pierdut faţă de altii. De aici incolo urma ultima mea sansa sa urc in clasament: urcarea la Vladeasa. Asa a si fost, am fost campion la push-bike, pe portiunile mai abrupte ducand bicicleta pe umar. Am intalnit pe urcare si drumeti care se uitau relaxati la agitatia noastra. “Nu-i mai bine pe aici decat la sosea?” “Ba da, dar si mai bine daca as fi pe coborare!” Abia sus l-am ajuns pe Viktor si deja eram convins ca podiumul e ocupat: nu l-am vazut nici pe favoritii din plutonul 2: Fogoros, Lupsa, plus ca mai puteau fi si altii. Cu Viktor numai la portiunile mai abrupte si mai tehnice mai aveam sanse, asa ca am cautat sa ma departez de el imediat dupa varf. Am coborat destul de tare pe bolovani si la un moment dat s-a schimbat structura… macar am incetinit si n-am cazut rau, o mica tumba si doar o mica zgarietura la un cot plus o contuzie care pana la urma m-a deranjat – la podul palmei stangi. Am luat decizia inteleapta de a cobori pe iarba, abandonand drumul in serpentine. La PA3 eram deja iar cu grupul “Targu-Mures”, m-a ajuns si Viktor si el … n-a oprit. Singura mea dorinta era sa ma tin de ei, aveam chiar sperante ca la vale… Din pacate de la scuturaturi durerea la podul palmei nu-mi mai permitea sa prind cum trebuie ghidonul si sa schimb si a durat ceva vreme să ma obişnuiesc, aşa că am si fost depasit de vreo doi vitezisti. In fine, spre final am vazut grupul dar atat.
Despre organizare numai de bine. Stand in curtea gradinitei peste noapte cu cortul ma gandeam ca iar a fost desfiintata o gradinita sub o legislatura, pentru ca urmatoarea sa se planga ca nu sunt locuri pentru copiii mici si sa gaseasca solutia cu grupa nula (0), uitand ca inainte cu doua legislaturi s-au inchis scoli si ca urmare până şi copiii din invatamantul primar trebuie sa mearga de dupa-masa la scoala, parca ar fi la seral unde pe vremea … ajungeau cei plictisiti sa invete si uneori cei care au fost nevoiti de soarta vitrega. M-am intalnit cu Vali – seful gulasului, am avut parte la final si de concerte (am asistat doar la unul), am povestit cu multa lume de peste tot din tara.
Si asa ajung la Clujul Pedaleaza si la cuvintele unui prieten: e tot mai greu de razbatut in fruntea clasamentului aici, in zona Clujului, de cand au aparut competitiile Clujul Pedaleaza. Sunt tot mai multi tineri care practica MTB-ul de putini ani si care merg extraordinar, se stiu si la coborari, trec pe langa tine cu alta viteza. Si eu cred ca am avansat mult de cand particip la XCO-urile CP si particip la “avansati”, desi ma incadrez si la “intelepti”, numai ca sa am parte de noi provocari si sa mai invat cate ceva.
|
dupa alergarea de la family incepe proba de bicicleta |
|
start la baieti 6-8 ani |
|
la finish baieti 6-8 ani |
|
o saritoare |
|
si un viraj |
|
la finish avansati |
|
inteleptii si incepatorii |
|
podium intelepte |
Acum, dupa etapa a 5-a de la Observatorul Astronomic, urmeaza ultima etapa, mai deosebita, in 3 noiembrie, in parcul Colina. Va fi in regim de noapte cel putin pentru avansati si experti si la sfarsit se vor face premierile si pentru clasamentul general in cadru festiv, la Polus.
Dar pana atunci ma recuperez dupa maraton si dupa Micul Biciclist si siguranta lui … tot de la Polus, o alta competitie simpatica organizata de Clujul Pedaleaza in colaborare cu Politia Cluj.