Cluj - Cluj-Napoca - Clujul Pedaleaza - Localitati si zone - Maraton MTB - Maratonul Fagetului

Maratonul Fagetului la MTB – un inceput promitator de an


A fost un maraton deosebit Maratonul Fagetului in acest an. M-am si pregatit, am facut si concursul “Cei mai mulţi km pe traseul Maratonul Făgetului din martie până în aprilie” dintr-o joaca, dar care a inceput sa fie luat mai in serios spre sfarsit cand au venit la Cluj si au facut greseala sa-si puna pe Strava inregistrarile gps de la recunoastere traseu cei buni – de exemplu Kelemen – care la prima strigare a doborat KOM-uri (king of mountain pe urcarile-segmentele de la Maratonul Fagetului) cu peste 2 minute – dupa ce un an intreg pareau intangibile – si apoi s-au ambitionat si ceilalti :). Am inceput sa simt ca uvertura la o lupta pugilistica in care adversarii isi dau pumni virtuali inainte de lupta adevarata. Nu m-am uitat acum cum stau KOM-urile (oricum Blazso si Buruczki n-au avut vreme de asa ceva), dar clar ca-n regim de concurs au fost doborate.

startul

Dar inainte de povestea mea, ca sa nu va plictisesc inutil, va dau cateva linkuri unde gasiti poze si filmari. Le multumesc pentru poze la toti.

Stire pe TVR Cluj despre Maratonul Fagetului

In primul rand sa va uitati pe site-ul Clujul Pedaleaza (unde vor aparea curand) si apoi pe forum la ciclism.ro unde deja lumea a pus linkuri.

Bravo la organizatori care s-au zbatut mult sa fie un eveniment reusit, aducand si nume mari la concurs, atat din Romania cat si din Ungaria. Si la concursurile pe categorii au fost multe nume cunoscute si ciclisti foarte buni, eu chiar am considerat de exemplu ca pornesc cu sansa a 10-a la 70km +40 ani ceea ce nu mi s-a mai intamplat (evident, vorbesc de concursurile normale de MTB de la noi). Un lucru deosebit si care ma bucura e intarirea legaturilor intre cluburile din Cluj cu profil sportiv, alpinism, turism. Le multumesc colegilor de la Clujul Pedaleaza care au fost organizatori si voluntari, celor de la CAR Universitar Cluj si celor de la CCN (Clubul de Cicloturism Napoca). Stiu ca au fost si altii, de exemplu de la Faget Tour, daca nu am pomenit toate cluburile le pot adauga oricand – trimiteti-mi un mail. N-au fost multi, dar si-au facut treaba impecabil si au reusit sa acopere neasteptat de bine traseul. Se vede ca au venit oameni cu experienta care au participat si la alte maratoane, chiar daca mai mult de alergare. Voichita de exemplu a fost per pedes pe lungimea Salicea – Polus (cam 15km) si a facut si poze (a si laudat traseul si l-a recomandat si la plimbari), d-l Dinu a fost foarte simpatic si util cu fluierul la intersectia cu soseaua de Salicea etc.
pe urcările de început
Si acum despre concursul in sine, incerc sa fiu scurt. In primul rand traseul a fost mai bine legat decat anul trecut, mi-a placut si atunci, mi-a placut si mai mult acum. Eu am tot fost pe el, am alergat traseul scurt o data pe zapada, am fost cu MTB pe traseul lung de 1 martie pe niste noroaie si petece de zapada de am izbutit performanta sa fac in 7 ore cei 70km.
podium 30km +40 ani
Si acum despre ambitiile fetelor, cred ca stiti ce inseamna asta! Cat sunt ele de “firave”, sunt mari luptatoare, de moral, si termina de multe ori in faţa bărbaţilor … adevăraţi. Eu va povestesc numai puţin din lupta celor de la 30km, +40 ani, unde am fost indirect implicat. Ştiu că pare o luptă auxiliară, dar e un exemplu sugestiv. Nu sunt multe femei care să participe la MTB după ce au copii de îngrijit, serviciu care le împiedică să se antreneze şi cu atât mai mult trebuie apreciate. Am studiat lista scurtă de start, am ştiut că unele se antrenează cum le permite timpul liber, pot spune că şi la ele Dana (locul 4) le-a provocat pozitiv punând pe Strava parcursul ei de antrenament. Mutarea din plic cum se spune la şah a fost înscrierea Simonei – sora mea – la categorie. M-am tot gândit dacă să-i spun Dianei – soţia mea, că … deja câştigătoarea se ştie: cu copil sub 1 an, cu lipsă antrenament, Simona e – pentru cine işi aduce aminte de acum mai bine de 10 ani – cam ce este pentru mine Sarosi, Robike – intangibilă. Cu asta deja nu mai dădeam decât şanse infime de podium soţiei mele Diana. Sfârşitul deja se ştie: Simona pe primul loc la peste 20min de locul 2 – Anca şi locul 3 Diana, care a depăşit-o pe Golgota pe Dana. De frică să n-o ajungă pe coborâre unde nu se pricepe, Diana a forţat  şi a căzut destul de zdravăn (ştiu şi locul după înregistrarea ei) dar s-a ridicat rapid şi … durerile după finish. Faţă de anul trecut Diana a terminat cu peste 30 minute mai bine.
la început
Simona pe Golgota, poze Szakacs Zoltan – https://picasaweb.google.com/104865728172435029325/MaratonulFagetului?noredirect=1
cautati-va ca sigur aveti poza – multumesc
Diana pe Golgota
Dana pe Golgota, in prim plan Kelemen – locul 3 la elite 70km

La mine situaţia era clară: sunt realist, mă luptam cu performanţele mele anterioare. Am terminat pe locul 5 la 70km +40 ani, locul 42 din 98 la general numai pentru că o parte din concurenţii mei au avut probleme: Dan Lupşa a reuşit performanţa să se rătăcească trecând ca vântul de la Moara de… vânt spre fostul PA1 (nu a văzut că trebuie s-o ia la stânga) şi a întârziat suficient cât să-i trec în faţă, Sorin Simu a trebuit să se întoarcă din drum şi n-a mai participat, Fogoroş a schimbat distanţa trecând la 30km (a încheiat pe locul 2 acolo după Saroşi), iar Charles de la Dulwich Paragon nu a mai participat. Şi eu am scos un timp mai bun decât anul trecut cu peste 30min – 3h58min, dar nu mă pot compara cu Ulisse, Levente sau Robike. M-am apropiat la 1 minut de locul 4 – Vaum, care cred că la sfârşit n-a mai tras aşa tare.

Mi-am trecut pe harta cu profilul timpi intermediari de anul trecut: 26min la ieşirea spre drumul Sf Ioan, 58min după a doua urcare, 1h50min la PA2 Tureni. Ştiam că am mers bine pentru capacitatea mea anul trecut până la Tureni şi nu mă aşteptam să fac acum mari progrese. Mă mulţumeam să fiu în grafic şi abia în partea a doua a traseului să fac diferenţa. Aşa a şi fost: datorită startului, în care m-am şi oprit când i-am văzut pe cei din faţă făcând bucle, m-am pomenit depăşit de o mulţime de concurenţi de la 30km şi apoi la fiecare îngustare de drum am avut de aşteptat şi pierdut timpul. Puteam alege mici devieri de parcurs care erau în mod normal mai lente dar decât să stau tot eram mai câştigat, însă când l-am văzut pe Vaum în aceeaşi situaţie am renunţat. Singura porţiune din segmentele mele unde am fost cu 20 sec mai lent ca anul trecut aici a fost. Mă şi mir că numai 20 sec, totuşi la ieşirea Sf Ioan aveam 1 minut avans. A mai trebuit să pun piciorul jos şi la următoarea urcare, dar … eram mai bine ca anul trecut.

Filmare – Goga Ovidiu – prima parte (mai are de incarcat)

Prognoza s-a adeverit, am fost doar cu vreo 10 min mai rapid acum la Tureni.

Acolo am şi fost ajuns de un grup mai mare, între care şi Beata. Am trecut în faţă dar la PA ea a fost mai rapidă (singurul PA la care am oprit) şi era mai bună ca mine la şosea, abia reuşeam s-o am în vizor. Din păcate n-a văzut săgeata spre Miceşti şi a luat-o spre Cheile Turzii. M-am oprit, am strigat-o, ştiam că n-am şanse s-o ajung. Apoi mi-am zis că se mai uită ea înapoi şi mă vede pe deal, plus că vin şi ceilalţi. Am tras cât am putut de tare ştiind că e porţiunea unde pot recupera timp faţă de anul trecut şi că sunt cel mai vulnerabil faţă de ceilalţi. Mă tot aşteptam să mă ajungă, sperând că mă ajută stând la plasă. N-a fost aşa, abia la Miceşti m-a ajuns un ungur … din Ungaria de care m-am ţinut apoi ca un câine. Se depărta pe porţiunile mai rapide, îl ajungeam la urcările mai abrupte şi tot aşa. Îi mulţumesc pentru ritm, am şi povestit cu el atât cât ne permitea respiraţia. Am vorbit în germană, mai ţin minte numerele. Eu aşa reţinusem că are 33 de ani şi am sperat că e la altă categorie. Adevărul s-a văzut la final în clasament.
vaioaga mai abrupta de la iesirea din Cetatea Fetei, foto Imprezzio Global

 

pe Golgota
la finish, sub amenintarea ca sunt ajuns din urma 🙂
Practic de la Miceşti până la PA4 Sălicea tot împreună am fost. De acolo însă dus a fost. L-am văzut din nou abia pe Golgota, am reuşit să urc mai bine ca el şi experienţa mea în mers rapid (că de alergat nu prea aveam chef) şi-a spus cuvântul: l-am depăşit, în uralele celor de pe deal, în frunte cu Voichiţa (nu ştiu cum a ajuns în faţa mea acolo). Am terminat trăgând cât am putut pe coborâre şi bine am făcut: a terminat la 1 minut de mine şi era la aceeaşi categorie!
Gata, mi-a trecut pofta de vorbă, acum pot merge la lucru.