Început de septembrie.
De concediu nu scapi, vorba aia cu impozitele. Și dacă nu e UTMB pentru că lumea din jurul meu e sătulă de Chamonix, nici eu nu vreau Grecia pentru că-mi place mai mult Croația, aterizăm în Creta. Care, practic vorbind, e tot Grecia. Dar e insulă, găsesc eu ceva sălbatic pe ea fără să fug prea departe.
Anul trecut m-am mărginit să scriu mai mult doar în social media clasică. N-aveam timp. Am început să înțeleg de ce abia acum, când tot completez în activitățile pe 2024, să pot începe odată anul acesta cu Făget Winter Race. Într-adevăr, n-am fost la așa de multe concursuri. Dar ele sunt doar vârful icebergului.
Și merită să rămână ca reper Malia, să pun în album poze de acolo. Am izbutit să simt acolo atmosfera din trecut, să pot să-mi imaginez cum era viața cel puțin cu zeci de ani înainte.
Dar să rememorez impresiile de atunci, așa lapidare cum erau.
Din Malia la Mochos si inapoi prin Stalida. O alergare pe potecile de piatra de acolo, multe garduri si porti – fiecare cu caprele si oile lor.
La Mochos, un sat de pe deal, piateta plina de oameni la mese, muzica greceasca. Am aflat abia apoi, citind, că era ziua de sărbătoare a satului, cunoscută în zonă, că merita să rămân… dar eu oricum eram în alergare și anticipam că mă va prinde noaptea în locuri necunoscute pe dealuri, fără frontală.
6 septembrie Din nou pe poteca Maliotiko ce duce din Malia in Mochos.. A treia oara, de data aceasta cu Andreea, Tudor si-a gasit un loc unde sa se antreneze pentru … catarat.
De ce tot merg la Mochos? Pe masura ce citesc mai gasesc cate o noutate. In ritmul acesta ajung la pestera lui Zeus si la lacul de acumulare cel mai mare din Creta – Aposelemis – peste 10 vieti. Si nu-s departe, pot alerga pana acolo…
A doua oara cand am fost, drumetie cu Tudor, m-am oprit la taverna Lythos din Mochos. Sa aflu si de ce in ziua precedenta piata centrala era plina de oameni, cu atmosfera ca de nunta, inclusiv cu muzica si formatie in costume populare. Foarte buna mancarea, atunci am servit carne de capra in sos de rosii (m-am gandit ca e traditionala, fiind lumea caprelor acolo). Stati linistiti, azi am mancat salata, interesanta si cu contraste, si acrisoara, cu otet, si dulce cu smochine taiate.
Si am aflat ca in fiecare miercuri este festival traditional, lumea vine, de peste tot din zona, stiu si turistii, Si eu care nimerisem cu alergatul fix pe la ora 20 cand incepuse… dar nu aveam frontala si n-am stat.
Ce am mai aflat? Ca este pestera Maria, neamenajata, mica, langa poteca. Am vizitat-o, am vazut si cateva formatiuni, iar unele stalactite erau rupte. Ne-am racorit putin inauntru.
Si… am urcat si la situl de mori de vant Mochu aflat langa Mochos. Sunt cinci mori de vant, trei inguste, care aveau palele angrenate de vant doar dintr-o directie, si doua rotunde, multidirectiionale, mai scumpe.
Dar de ce mori de vant si nu cu apa? Pentru ca in zona estica Creta sufera de lipsa apei inca de demult, cu mii de ani inainte de era noastra, cu civilizatia minoica.
Cam atat am reusit astazi, in afara de gasitul geocache-ului de pe insula Afentis Christos (200m in largul marii) cu ajutorul altor pasionati de o astfel de activitate, care venisera pregatiti cu de toate: drybag cu papuci, mobile, creioane…
Drumeție Drumetie cu familia de la Malia la Mochos, la intoarcere pe la morile de vant