Via Transilvanica Medias Copsa Mica
Bazna - Copsa Mica - de la Medias la Copsa Mica - Drumetie - Medias - Tarnava - Via Transilvanica

Pe Via Transilvanica, Medias – Bazna – Tarnava – Tarnavioara – Copsa Mica

A fost o nouă excursie cu prietenii pe Via Transilvanica, în două zile am reușit să parcurgem porțiunea Mediaș – Micășasa, o zonă nouă pentru mine chiar dacă anumite bucăți le-am vizitat sau le-am atins în unele preumblări sau concursuri. În drum spre Târnava, pentru a ajunge la Copșa Mică, am observat cu surprindere dealuri – movile cum sunt cele mai cunoscute de la Păucea, întâlnindu-le și la concursul de MTB “Movilele Blăjelului”.

Pozele mai reușite de pe traseul din prima zi sunt mai jos, doar câteva le mai afișez în povestea ce vine.

”Album_Medias_Copsa_Mica” / Google Photos

Pentru că în cele două concursuri de alergare “Transylvania Legends” am văzut cu ochi de alergător, mai pe grabă și superficial, jumătatea de Via Transilvanica de la mănăstirea Putna la Mediaș, am ținut neaparat ca de fiecare dată când merg în drumeție să fac exact opusul, adică să mai stau de vorbă cu localnicii, să ascult poveștile reale sau mai romanțate, chiar de legendă sau surprinzătoare ale ghizilor noștri de la bisericile vizitate.
N-am scris încă despre drumul nostru în sens invers de la Mediaș la Sighișoara, cuprinzând varianta nouă pe la Moșna și Richiș, o variantă care arată și o modificare de gândire a traseelor Via Transilvanica, făcând mai evident aspectul turistic, de pelerinaj, prin satele retrase și izolate ale țării. Dar… timp mai este, pe FB am scris suficient.
Apreciez mult inițiativa prietenilor de a vedea în timp, pe bucăți, calea Via Transilvanica și de a descoperi lucruri noi și interesante despre viața de altădată.

Pot spune că sfârșitul de săptămână pe Via a fost marcat de uraganul Petrică. Cum, n-ați auzit de el? E drept, numele i l-am dat eu, fiind inspirat atât de al doilea prenume al meu, cât și de istorisirea cu tâlc “Petrică și lupul”, dar mai ales de … ciclonul Așlei sau Ashley, cum vreți să-i spuneți. Da, am citit câte ceva despre modul de a denumi uraganele, de când a apărut, am întrebat despre cum aș putea să dau eu un nume, aflând că cel puțin la cicloane și anticicloane se poate și… după cum ți-e norocul, sau ghinionul pentru alții, vezi pomenit numele respectiv mai multe zile sau deloc. E clar de unde mi-a venit interesul, după evacuările pripite în urma amenințărilor posibilului ciclon Așlei. 
Lăsând gluma la o parte, este și regula ca în cazul unui uragan devastator să nu se mai folosească acel nume, cum este Katrina. Și da, noi, cei doisprezece, am vrut să renunțăm la excursie din cauza vremii dar… versurile copilărești cu uraganul Petrică ne-au motivat.
Nu vă fie frică
De uraganul Petrică… 
Și așa am ajuns vineri seara în Mediaș, la startul călătoriei.

Mai întâi Mediaș, orașul lui Stephan Ludwig Roth, care a scris înainte de moarte „Am avut cele mai bune gânduri pentru nația mea, fără să fi voit răul celorlalte națiuni”. M-am întâlnit cu numele lui și în Moșna, Nemșa, un mare om. Am făcut doar câteva poze în Mediaș, fiind unul din orașele mele răsvizitate. Dar trebuie să spun acel nume – Roth.

”Medias” / Google Photos

Drumul spre Bazna.
Cine n-a auzit de stațiunea balneoclimatică Bazna, de apa minerală de acolo? Dar de rasa de porci Bazna? Ei bine, noi inițial doream s-o ocolim, “am fost acolo”, planul nostru pentru sâmbătă era de două zile în una, adică 21km pentru Mediaș – Axente Sever, unde urma să ne cazăm seara. Și seara am văzut că aveam 32km parcurși, că ploile uraganului Petrică nu ne-au slăbit determinarea, ci chiar ne-au amuzat. E drept, la Bazna încă nu ploua.
Ce e de spus despre traseu? Dealuri domoale, fără ascensiuni formidabile, mai câte o ciupercă pe care prietenii se abțin cu greu să o culeagă (ziua următoare însă…), instalații de gaz, doar e zona specifică… și viță de vie. Da, mai este viță de vie, deși în Ținutul Săsesc s-a cam renunțat la culturi, nu mai sunt oameni. Au rămas doar dealurile terasate. 

”Pe_drum” / Google Photos

 

”Sa_fie_si_o_borna_Via” / Google Photos

Bazna și stațiunea.
Și ajungem în Bazna, la biserica evanghelică fortificată. Aflăm de la gazda noastră, e de-a locului, dar e venită pentru trei luni din Germania unde locuiește acum, ce eforturi uriașe se fac pentru întreținerea și reparațiile bisericii. Investițiile până la urmă le fac tot foștii locuitori, sașii. E de fapt ce am mai auzit și în alte localități săsești. Vorbește mult în germană cu Bianca, mai trag și eu cu urechea și mai înțeleg câte ceva. 

”Bazna” / Google Photos

 

”Bazna” / Google Photos

Drumul nostru continuă în stațiune, unde se văd vestigiile stațiunii de odinioară, clădiri imense în paragină, aflate la marginea lacurilor acum ascunse de vegetație. Cine știe, poate peste ani vor avea o nouă viață. Până atunci vizitatorii, mai ales cei vârstnici, pot fi văzuți plimbându-se pe alei, existând facilități noi de cazare și baze tratament.

”Lac_din_fosta_statiune” / Google Photos

Drumul spre Târnava și Târnava.
Ei da, se face ora 14 și ploaia vine. Noi, cu ponchou-uri și … o umbrelă, ca niște vrednici pelerini, nu uităm să ne murăm bine la picioare și ocolim cu tot mai puțină grijă bălțile și noroaiele.
Vedem acele movile despre care am menționat la început – nu, nu sunt magazii de arme și nici creații nepământene – și suntem captivați de sculpturile de pe bornele întâlnite.

”Spre_Tarnava” / Google Photos

 

”Spre_Tarnava” / Google Photos

În Târnava oricât ne-am învârtit n-am reușit să găsim o cale de vizitare a bisericii evanghelice, iar din ce țin minte am reușit să ne mai încălzim cu o cafea caldă “de automat”. Asta e, mai faci și pași greșiți – nu totul pentru sănătate, doar oameni suntem.

”Biserica_Tarnava” / Google Photos

Drumul spre Târnăvioara și Copșa Mică și câte puțin din bisericile vizitate
Cum ne-am desprins de Târnava am și văzut furnalul imens din Copșa Mică, acum nefuncțional ca întreaga fabrica de dinainte. Pe un panou întâlnit pe traseu am văzut obiectivele interesante de vizitat. Nu am putut să nu remarcăm în listă biserica fortificată din Valea Viilor, sit UNESCO, aflată la trei kilometri de Copșa Mică. Pentru că eram presați de timp, ploaie, eram și obosiți, am convenit să vizităm ce doream ziua următoare. Cum se spune, “God bless”  pe cine a avut ideea să lăsăm mașinile la intrarea în Copșa Mică, altfel până la Axente Sever unde ne cazam mai aveam de mers mulți kilometri pe asfalt.

”Pe_drum” / Google Photos

 

”Pe_drum” / Google Photos

 

”Pe_drum_echipare” / Google Photos

Ceva deosebit de pe (lângă) traseu? Altceva decât ce văzusem până atunci? Un cimitir de oase… multe oase de animale mari. Nu erau cu descrieri, erau împrăștiate.

”Cimitir_oase” / Google Photos

Pentru că țin de Copșa Mică am pus pentru această zi și pozele de la biserica luterană din sec al XIII-lea, fostă romano-catolică. “Noua” biserică romano-catolică a fost construită în apropiere. Noi am ajuns înainte de slujba de duminică, am putut vorbi și cu preotul, și cu femeia care avea grijă de biserică. Era și sărbătoarea recoltei, un frumos aranjament cu fructe și legume era și în biserică. 

”Biserica_luterana” / Google Photos

 

”Biserica_luterana” / Google Photos

 

”Biserica_luterana” / Google Photos

 

”Biserica_luterana” / Google Photos

La biserica ortodoxă din lemn, construită de meșteri moldoveni, n-am făcut poze decât din exterior, seara după drumeție. Era slujbă și acolo dimineața, puteam intra, dar noi eram grăbiți să plecăm în sfârșit la drum spre Micășasa. Petrică nu arăta prea bine dispus încă de dimineață.

”Biserica_lemn_Copsa_Mica” / Google Photos

 

”Biserica_lemn_Copsa_Mica” / Google Photos

Pe mâine! Poveștile gazdelor au cel mai mare efect dacă mergeți acolo! 

One comment on “Pe Via Transilvanica, Medias – Bazna – Tarnava – Tarnavioara – Copsa Mica

Comments are closed.