A trecut Maraton Apuseni si am dorit ca in weekendul urmator sa merg intr-un loc nou si cat mai aproape, sa pot ajunge dimineata direct din Cluj la start. Si am avut de ales in principal intre Retezat Sky Race, Maratonul Maramuresului al prietenului Sebastian Butcovan si Maraton Scaunul Domnului .
”Album_Maraton_Scaunul_Domnului” / Google Photos
Retezatul Mic era cel mai departe si am mai participat la el pe traseul Custura de vreo doua ori. Spectaculos, tehnic… In Maramures la maraton n-am mai fost, e si concurs tanar… dar nici la Scaunul Domnului n-am fost.
Si iata-ma in weekendul ce a trecut la Scaunul Domnului (14 iunie 2025). Sa vad si acea parte a Calimanilor, cu start pe Valea Bistrei langa Deda. Fiind un concurs din Circuitul Carpatilor nu mi-am pus mari probleme ca voi avea surprize pe traseu si, chiar daca erau concursuri frumoase concomitent, eram sigur ca vor veni si alergatori buni, ce tin la clasamentul general pe acest Circuit, ca va fi concurenta.
Si mai era un aspect care m-a atras, faptul ca e rezervatie naturala, are o mica poveste si… e denumirea aleasa de echipa prietenilor de la aventura Propark cu care am concurat anul trecut. Seamana cu un jilț al judecatorului suprem, Cel care ne hotaraste soarta la Judecata de Apoi?
Ceva adevar o fi, “cineva” m-a impiedicat pe ultima coborare, partea de padure. Jocurile acelea de lumini si umbre pana la urma m-au distras si am zburat nitel pe burta, noroc cu manusile de la betele Leki. Macar atat, ca doar de un bat m-am putut folosi, celalalt avea un segment blocat si oricat am incercat sa-l scot, inclusiv lovindu-l de copaci, n-am avut succes. Cu greu am reusit asta acasa, cu un cleste de instalator si o carpa.
E din culisele alegerii de a ajunge pe ultima suta de metri la start, cand nu mai ai vreme sa verifici mare lucru si totul trebuie sa mearga snur. Si s-ar putea sa trebuiasca sa ma obisnuiesc cu ideea ca dupa o varsta o cazatura pe concurs e normala…
Dupa profil parea un maraton solicitant, cu peste 2100m diferenta totala de nivel, cu doua urcari lungi si mari pana pe platoul Scaunul Domnului, amandoua cu peste 700m diferenta de nivel, intercalate si cu o coborare ceva mai lina si evident si mai lunga, nu aveam idee cum va fi – a fost forestier in cea mai mare parte.
Ca sa nu ne plangem ca nu avem priveliste decat sus, ca am tot urcat prin paduri pe poteci interminabile dar mai mult de pamant, la sfarsit am avut parte si de coborare tehnica si printre pietre. Cumva m-a dus cu gandul si la traseul din Retezat.
Desi am inceput cam greu, acel ritm constant pe care-l capeti pe urcarile si coborarile lungi mi-a dat timpul necesar sa ma motivez, sa incerc sa ma folosesc de putinele avantaje pe care le mai am. Am incheiat pe locul 2 la categorie, 24 la general, cu un timp de 5h35min.
N-am reusit sa o ajung de data aceasta pe Eniko Bartok, a terminat cu 5 minute in fața mea, pe locul 22. De fapt asa i-am si urat la inceputul cursei, sa incheie in fata mea. Se vede treaba ca a fost o lupta mare intre femei, au ajuns una dupa alta. In afara de Mara si Alexandra care au avut competitia lor, eu m-am intercalat in “gașca” Luminita, Dariana, Eniko si Sânziana, reușind să trec doar de cea din urmă.
Am avut o lupta frumoasa cu baietii din jurul meu, am vazut cum se tineau sistematic dupa mine, fara sa renunte pana in ultima clipa. Pe scurt, a fost o cursă antrenantă și pentru nivelul meu.
M-am bucurat să întâlnesc mulți prieteni, inclusiv de la Salvamont: dacă e Călimani atunci e Serghey… pe care nu demult l-am întâlnit la Maraton Apuseni. Cum nu mă prea înșală memoria vizuală… nici organizatorii nu mi-s străini, oare unde, oare unde? Să fie la concurs de ski de tură?
