– Nu pot trei zile. Dar ce, s-au gandit ca e prea mult asfalt in zona Bistrita si fac noua varianta? Ca am fost pe acolo anul trecut la un concurs de MTB si am avut surpriza sa fie panglica de asfalt pe dealuri, iar la marginea ei cu totul surprinzator foisoare de vanatoare! Cine ar sta la panda la sosea?
Vin in prima zi, de la Monariu (prea lung pentru noi traseul cu pornire din Bistrita) si trecand prin Herina, Nețeni si Albeștii Bistriței la Jeica.
– Dar sa stii ca inca nu e inaugurat, mai au de lucru.
Si asa a fost. Un traseu care e chiar deosebit. Mai jos pun doar “colectia” de borne, as vrea sa stiu povestea fiecareia din gura creatorilor. Pentru ca au clar tematici, e greu pentru un om obisnuit sa le gaseasca intelesul corect.
Ma marginesc sa spun doar ce e sigur, in una din imagini e precis Sfantul Gheorghe in lupta cu balaurul.
Iar pentru ca era langa satul Herina, borna cu pestele am spus ca e un hering care inota in Marea Sarmatica acum milioane de ani. In fapt o heringa (femininul de la hering – multe borne mi s-a parut ca reprezinta personaje feminine ) la care s-a taiat “g”-ul si asa a aparut denumirea de Herina.
Sigur ca am intrebat chtgpt-ul despre originea Herina (vechea denumire a fost Monchsdorf (1246) acum 760 ani – Herina doar din 2006. L-am blocat, se invartea rotita in nestire… Poate pentru ca nu aveam semnal… dar poate nu.
Si veti vedea in alte poze ca aveam obiceiul sa intreb localnici, ciobani… Un localnic mai in varsta – 63 de ani – pe care l-am gasit in vechea scoala de langa biserica a spus ca e pe aceeasi logica ca si denumirea de Sibiu dupa Hermannstadt. Cautati si voi!
”Album_Via_imagini” / Google Photos
O continuare a poveștii cu bornele deosebite de pe Via Transilvanica.
Sunt și cadre surprinse cu ochi de fotograf de o prietenă din grupul nostru. Cadre care ilustrează poveștile nostre cu localnici, ciobani, ciurdari…
Bătrânul de la geamul fostei școli din Herina (credeam că e fosta casă a preotului, fiind lângă biserică și având aceleași simboluri grafice pe pereți și purtând același număr de clădire – 171) ne-a mai spus povestea salcâmului bătrân de lângă, un salcâm ce pare de cel puțin 100 de ani. Au fost trei, se văd trunchiurile tăiate de la ceilalți doi. Supraviețuitorul era loc de joacă pentru copiii care se câțărau în el, fiind cu crengi înclinate.
Pe ciurdar l-am întâlnit în drum spre Nețeni. Prietena a vrut musai să-i facă poză cum stătea el rezemat în bâtă. Eu doar pe furiș ce l-am pozat înainte de a sta de vorbă. Dornic de poveste ca orice om care stă mai departe de civilizație. Mere greu la tăți, chiar dacă majoritatea au trecut de la oi la creșterea vacilor.
Așa, tot din poze, la Herina este și un muzeu al uneltelor vechi, parte din ele aduse și de pe alte meleaguri.
Traseul are ceva diferență de nivel, peste 1000m, dar cu prietenii alături și din poveste în poveste totul pare mai ușor. Multe dealuri au pante line, tot traseul e potrivit și pentru MTB.
Da, momentan sunt porțiuni mai sălbatice, greu de urmat trackul deși e marcat traseul. Cum coborâți de exemplu spre șoseaua de Domnești mai bine țineți liziera pădurii și ajungeți la șosea cât mai scurt. Altfel faceți 30min pe 1km.
Partea a treia
Aflați pe traseul clasic de la Bistrița spre Domnești al Via Transilvanica, similari trovanților noștri de pe dealurile Feleacului, sunt niște bolovani la care li se spune păpuși. Nu vreau să vă spun cu ce-i aseamăn eu… Dar bine că există și astfel de botezători.
Pe hartă găsiți Râpa cu Păpuși. Nu e departe de varianta nouă de traseu.
