25 aprilie 2026
Zona Aiton, nu departe de Cluj
Unul din voluntariate, din zecile, nu cred că sunt sute, n-ar fi bine. Pentru că mie nu-mi place în general să asist la acțiuni, îmi place să particip. Mai ales când nu e vorba de parapantism, desant, master chef, arte marțiale, ci de un sport la care particip regulat la competiții.
Mereu am considerat că va veni cândva vremea voluntariatului și de acolo voi ieși în copârșeu. Și tot atunci voi reveni la șah, la care de fapt fac voluntariat săptămânal cu emisiunea pe TVR Cluj. A, dacă pun la voluntariat asta… sunt peste 500 de emisiuni pe parcursul a mai mult de 20 de ani. Bune, mai puțin bune, mie mi-au plăcut toate pentru că în fiecare a fost ceva nou, iar la fiecare am petrecut cel puțin 5 ore, și asta pentru că prezentatorii și invitații sunt și au fost cu creația, eu doar cu restul. O pacoste cu apariția Facebook-ului, Youtube-ului, Instagram-ului, X, Tiktok-ului și altele, atâta mai trebuie și Whatsapp, am și renunțat practic la site, doar nu-i platformă de ziare. O, ce vremuri! Doar radio și TV! Iar TV pe la două ore.
La Aiton, concurs Rupicapra? Mie îmi place să ajung din timp la un punct de pe traseu. Să am timp să mă uit în jur, să merg în ritmul meu, să pot așeza “șezlongul”. Și apoi să-mi văd prietenii în acțiune, cu MTB-ul de această dată.
Dar ce am scris atunci?
Câteva ore intr-un loc mai anost de pe traseu, pe un drum prafuit din Sărădiș și totusi… capeți parcă alți ochi dacă nu ești pe grabă într-o competiție. Mai că aș fi pictat.
Demult n-am mai văzut atâția știuleți de porumb depozitați ca la țară. Am putut pune crengi în drum că nu circula mai nimeni. Numai bine că mai schimbam o vorbă o dată la oră.
Lupta la feminin – tura lunga. Două ture – Sărădișul undeva la mijlocul traseului. Trenuleț… tactică… îmi închipui cum a fost finalul… s-a făcut rocadă la vârf.
M-am chinuit ceva cu aparatul, acum fix un an l-am mai folosit. După ce au trecut primele rachete în ceață totală am mai umblat la setări, n-a mai măcinat atât motorașul de la scharf. Pentru “manual” e prea obositor pentru minte. Am un capitol lung și special cu rateuri. L-am intitulat “Pasteluri”.
Tot Aiton Bike , tot PC12. Mai o față zâmbitoare, mai un prieten, mai o concentrare la traseu și adversari…
Fără pozele din album nu se înțelege mai nimic. Crâmpeiele unei zile de primăvară. Una în care ai făcut un bine, în care ți-au atras atenția detalii pe care altfel le-ai fi trecut cu vederea, în care ai văzut că viața se poate scurge și există și în alt fel.
