9 mai 2026
Activitatea pe Strava 9h10min de la start, 87,2km cu 2512m diferență de nivel, viteza medie 9,8km/h
Medias Bike Marathon traseul lung 80plus, loc 2 categoria 50+ pășunist, adică nici elită, nici amator FRC
traseul de 100km a fost schimbat cu 80plus din cauza vremii
Introducere, ziua precedentă de vineri
“Saruta marea, la Mamaia”, Dan Spataru. Potrivita pentru Medias si Medias Bike Marathon . Am “decat” 100km. Anul trecut am primit inscriere gratuita pentru cele mai multe treceri – buline, de la 45km la 100km. Amu’ daca fac pasii inapoi se pune?
Dar de dormit voi dormi bine, ca niciodata. Incaperi cu mobilier vechi, alta lume… Sa intreb chatgpt-ul: pian, pianina … Numai sa nu apara vreun duh ascuns in tablouri.
Carti, Bernard Shaw – Teatru. Oare cine a locuit aici?! Mi-am pus bagajele in mijlocul dormitorului si cred ca ma voi intinde pe covor langa pat…
Sunt optimist: tot ce ploua astazi nu ploua maine. Am uitat haina de ploaie, am doar foita de vant. Inca un semn bun.
Comentariu explicativ: vreme ploioasă, venisem cu cauciucuri de uscat clasice, erma tubeless și nu aveam nicio dorință să-mi fac de lucru. M-am cazat într-o locuință parcă din filmele ce reflectau viața oamenilor bogați de la sfârșitul secolului al XIX-lea – apartamentul Anastasia, stil vagon. Doar bucătăria și toaleta erau evident de secol XXI.
După cursă, ziua următoare.
Azi zbor spre Lisabona sa parcurgem El Camino, cât putem. Aflu că avem reducere la cazări pe acolo, eu fiind peste 55 am dreptul și la însoțitor (“fake news”, poate că ce e adevărat e cifra 5, dar atașată la altă cifră din față, sau poate e în altă parte din Spania sau Portugalia). Păi da, florile nu îmbătrânesc niciodată…
Dar să nu uit, despre Medias Bike Marathon am vrut să spun câteva cuvinte. Mi-a fost dor de bici și atunci, indiferent de vreme, am ales 100km. Noroc cu organizatorii, au înlocuit 100km din cauza vremii și au pus 80kmplus. Adică mie, cu tot cei 3km de la start, ceasul mi-a indicat 87km cu vreo 2500m diferență de nivel.
Judecând după training readiness de dimineață azi sunt liniștit. Adică așa speră cineva, că voi împacheta fără comentarii. Prin liniștit femeile înțeleg docil. Că de aia bărbații fac muncile grele de când sunt, chiar și munci inutile, nu că femeile n-ar putea: devin mai docili.
Mă întreb cât era trainingul ăla ieri după peste 9h de cursă. Știu doar că soră-mea mă ghida: urcă pe podium că ești locul doi la categorie (sigur, Augustin Vlaic, care a încheiat la ani lumină în fața mea era cam neliniștit, dar așa cu MTB-ul acum – clasamente și clasamente). Adică eu figuram la o categorie 50+ care nu era nici elită, nici măcar FRC amatori. Un fel de sub-amator, pășunist, terminând cu totul întâmplător traseul. Dar se pune.
Apoi soră-mea m-a trimis în două locuri: să ridic premiul și să îmi valorific bonul de masă. Oboseala m-a făcut să gândesc ceva mai mult, adică am stat pe loc. Și până la urmă am luat ultima porție de paste și am așteptat … docil să se lămurească doamnele de la premii ce hram port, în ce clasament figurez. Sigur soră-mea nu greșise, să caute.
Și cum a fost cursa în sine? Cel puțin dublul timpul cât primii spune ceva. Pe ei probabil ploaia nici nu i-a atins chiar dacă ploua încă de la start. Cred că e ceva legat de efectul doppler – îmi place numele, reflectă multă știință. În orice caz la mine nu s-a aplicat. La început m-am încălzit și am mers doar în tricou. Ploi sporadice, plăcut prin pădure. Apoi, după vreo jumătate de oră de ploaie puternică mi-am zis că nu pot rezista așa și am luat foița de vânt și așa am continuat până la final.
Când mă uit pe flow-ul de la Garmin e dezastru: numai roșu, n-am mers constant deloc. Primii 40km a fost rezonabil și cu cauciucurile mele care n-au fost de noroi: 3h30min. Dar apoi… restul până la 9 ore. A început lanțul să mi se adune pe foaia mică față când eram pe ultimele pinioane. Abia ridicam MTB-ul fiind încărcat cu noroi. M-a ajutat un endurist ce tocmai ieșea din casă să-mi spăl cu furtunul angrenajul. Și cu ulei lanțul și-a revenit. Singura bucurie era că 40km rămași pot să-i parcurg și-n alergare pe lângă bicicletă. În fapt aproape că aș fi fost la fel de rapid dacă parcurgeam tot traseul în alergare fără bicicletă la ce timp final am scos.
Restul cursei a fost așadar cu lupta aceasta în paralel, să țin bici funcțională, chiar dacă nu mă ajuta pentru nivelul meu nici la vale, orice off camber trebuia să-l tratez fără forță, să pedalez cât mai fluent. Dar măcar n-am mai fost ultimul, adică am depășit doi băieți de la tura mea și unul de la 60km. Sper că au încheiat cu bine, în clasament eu figurez ultimul, al 40-lea.
Mulțumesc voluntarilor, au fost simpatici, optimiști și m-au ajutat cât au putut. Inclusiv cu spălări de angrenaj ori cu apă din bidon, ori parcă în Biertan cu furtun. Cine știe, poate nu doreau să abandonez fix la ei. 🙂 Știu că le-a fost greu să stea atât în ploaie, măcar eu mă mișcam și aveam un țel.
Traseul fost deosebit, s-a muncit mult la el, s-au săpat poteci în serpentine să poată fi ciclabil integral. Atâta că pe mine nu m-a ajutat, dar pe cei din față care contau la campionatul național clar i-a avantajat. Felicitări! E o grupă mare de cicliști prieteni pe acolo, altfel nu s-ar fi putut face așa ceva.
Felicitări pentru organizare, mie mi-a plăcut tot și dacă a fost ploaie. Sigur că la atâtea clasamente ca să mulțumești pe toată lumea e greu să … mulțumești pe toată lumea. Mulți și-au modificat din mers distanța parcursă din cauza vremii și a trebui atunci așteptat mai multă vreme pentru premiere.
Anul viitor, cu plăcere!
Vă las o vreme buna in continuare. Si, ca sa va faceti impresie cum era traseul la final, dupa ce se reunificau toate, asemanarea e cu pamantul framantat de mioarele de la o stana. Doar ca stanele sunt asezate in general in zona plata, sa nu alunece toate oile spre un gard.
Sigur voi reveni. Mi-a plăcut. Cum am văzut că le-a plăcut la majoritatea, deși unii arătau paradiți rău și plini de noroi.
