Iunie (6), zodia gemenilor. O vară care de atâția ani începe pentru mine cu Maraton Apuseni. Încă n-am apucat să pun laolaltă cele scrise fugar despre drumeția de 10 zile pe El Camino Portughez de Coastă dar nu-i grabă. Despre Istria 100 Mile – o strângere de mână cu generațiile am completat de curând.
Și uneori și statul pe loc are farmecul lui: ce urmează, ce a fost… Începe Walking Month cu pașii lui mai devreme anul acesta, e ediția a XI-a și nu am lipsit la niciuna. Privind la pozele care cu hărnicie au început să apară am intrat într-un pic de melancolie. Tulnicăresele din Apuseni (Câmpeni) au contribuit și ele la atmosfera “hoinarilor prin trecut”, la acele vremuri la care făcea referire și Eminescu în “Sara pe deal”, o poezie despre viața la sat “în ritmul muntelui”, al oilor, al cântecului de fluier, al clopotelor, al mersului obosit al oamenilor care se întorc ca de fiecare dată după o zi la coasă, dar și al idilei nelipsite parcă în poeziile lui. Un cântec frumos pe aceste versuri are și Tudor Gheorghe, rapsodul nostru.
Încetul cu încetul cătunele din Apuseni se pustiesc – Bocșești, Știolone, Zăpodie – acoperișurile căsuțelor se văd tot mai surpate, cu hăuri negre în ele.
Parcă și alergarea mea a împrumutat din acest decor nuanțele oboselii, al pasului apăsat și aplecat sub povara acestui traseu nu tocmai ușor. Cu idilele am lăsat-o mai încet, acum sunt mai mult cu coasa.
Am auzit și eu glasul chemător al buciumurilor, eram pe ultima urcare, cea pe Pietrele Mărunte. Oare cât va dura “munca” mea de astă dată? 6h32min, mai bine cu câteva minute ca anul trecut, dar un loc 7 la categorie și 40 la general. Coasa mea n-a fost așa de ascuțită ca a altora, am înaintat în iarbă pe final mai greu ca Csaba Papp și Iustin Pop și puțin mai bine ca Florin Chircu. Parcă nu-mi vine să cred ce bine a alergat Sânziana Popa care era încă în spatele meu la intrarea în coborârea mare spre Cornul Pietrei din rezervația Scărița-Belioara. În 6h6min a încheiat, de ce unii pot? Florin trecuse în fața mea, bag seamă că s-a ținut scai de mine pe urcarea pe Valea Boului, și abia pe urcarea Dealul Bilii l-am ajuns, după PA Valea Belioara.
Eram deja puțin faultat, resimțeam genunchii, periodic aveam cârcei, dar măcar vremea a fost optimă, n-a fost excesiv de cald ca anul trecut și n-am avut parte de ploaie, m-am strecurat printre picuri. Asta e, am un “ghiozdan” cam greu, cu potențial de accidentări. Prea mari solicitările și inerția. Cum era altădată, când alergam fără să-mi dau seama că alerg, îi spuneam joacă? Și ghiozdanul era de fapt o servietă pe care o purtam plină de cărți și caiete aproape trei kilometri pe jos până la școală, n-aveam răbdare să aștept autobuzul? Unele obiceiuri trebuie schimbate.
Tot cu Florin în jur am fost până La Răscruce a doua oară, 3h50min acolo. Să zicem standard pentru ultimii doi ani. Și, pe când m-am desprins de el pe cărarea înierbată de pe Delul Răfăilești pe unde trebuia să pășești cu atenție să nu faci vreo entorsă și l-am văzut pe Csaba, m-am pomenit ajuns de Iustin care dorea să treacă de noi nevăzut și anonim. I-am dat binețe și am făcut prezentările, să se cunoască între ei: uite Csaba, el e Iustin și e în categorie cu noi!
De obicei eu stau mai bine cu finalul, de data aceasta rezultatul nu a fost cel așteptat. Csaba a înțeles mesajul și s-a lipit de Iustin și, după întâlnirea cu prietenii mei de la PA Săgagea, Lușu&Co, s-au tot dus și n-am reușit să-i mai ajung, deși mulți kilometri i-am avut în vizor, până la Bocșești. Au terminat cu câteva minute în fața mea, Iustin fiind cel mai bun.
Dar ce povești oare au alții? Sigur unele mai interesante și nu lupte bătrânești. Un exemplu ar fi la ultra competiția feminină. Acolo a câștigat Eniko Bartok, cu câteva minute în fața tinerelor Chloe Thomas și Bianca Pascal. Știu că Bianca și Chloe s-au luptat pe tot parcursul traseului, poate au fost atât de absorbite că au și uitat de Eniko. Abia la sfârșit, pe coborârea de la Pietrele Mărunte a doua oară, cu un ultim sprint a învins Chloe la secunde. Mai știu că la început Chloe a alergat tare și a cam agitat apele. Și am bănuiala că fetele au fredonat melodia grupului Smokie “Who the F… Is Alice (Chloe)?”, pe youtube să v-o reamintiți. E din lucrurile inexplicabile la care savanții caută răspunsuri. Cine știe, ea se accidentase puțin după Istria 110k și s-o fi gândit că aleargă cât poate și apoi ajunge ea cumva la final. Sau poate a sărit o pagină din plan, sau a fost frig, sau a fost ceva instinctiv. Cine știe… Bravo, au scos toate trei timpi extraordinari, mai buni decât ai Adrianei Ploșniță și Ioanei Azimi-Anaraki din anul trecut, care sunt alergătoare foarte bune și cunoscute.
Felicitări competitorilor, copiilor care au avut de înfruntat puțin și o ploaie cu grindină, mulțumesc pentru poze și sunt convins că prietenii organizatori s-au străduit să fie totul bine.
Și să nu uit, am câștigat la tombolă două vouchere la un concurs din octombrie, Cluj Connect Run! E încă o implicare a Garmin Cluj în comunitatea noastră sportivă, la Maraton Apuseni proba de cros este sub numele Garmin. Și ideea de bază din spatele denumirii Cluj Connect Run este de a arăta legătura oraș – natură, de a încuraja oamenii să iasă în natura (dar și aplicația lor se numește Garmin Connect). Iar Clujul are păduri în jur, este privilegiat cu Făgetul și Hoia. Iar tot concursul va face parte dintr-o serie mai mare de concursuri din străinătate Garmin Marathon Series. Se vede că și grafica este la fel. Știu că traseele vor porni de la Parcul etnografic Romulus Vuia și o parte din ele vor ajunge pe malul Someșului.
Să ne revedem cu bine!
