10 noiembrie
Foarte frumoase excursiile, să le spun generic așa: Lușu cu prietenii. Practic, săptămână de săptămână, se străduiește să meargă într-un ritm accesibil pe cărări mai puțin cunoscute din munții noștri. Și le gândește bine, sunt circuite care pot fi parcurse rezonabil într-o zi, ține cont de multe amănunte… Cu el am fost alături în drumeții pe Via Transilvanica. Poate ideea inspiră și pe alții care au experiența necesară. În orice caz, cine nu are Lușu să-și cumpere. 🙂
Trebuie spus că pe multe hărți din colecția Munții Noștri veți vedea scris mărunt la rubrica trasee parcurse cu gps de… un nume. Dar unde ne poartă acum Lușu în Munții Trascăului? Și evident în cazul cel mai fericit să pot spune că “am fost acolo” dacă măcar am atins pe zeci de metri acel traseu?
Valea Inzelului. Vreme de toamnă, culori pentru cine le poate vedea. 🙂 Am spus eu că e cu amănunte și n-am glumit.
Pentru că urăsc încă din copilărie pe Geo Bogza, mă rog, stilul descriptiv pe care l-am avut de învățat pentru treapta I de atunci, să nu vă așteptați la așa ceva de la mine. Numai gândul mă împinge la depresie, stricându-mi feng shui-ul. Plus că stilul acela literar în care descrie în cuvinte și în ritm asemănător creșterea ierbii implica început și sfârșit simetric.
Sper că voi l-ați citit altfel, eu abia acum am văzut cât de complex a fost. Să scrie el „Jurnal de sex”? Să treacă și pe la închisoare? Să aibă carte de vizită pe care să scrie “Geo Bogza – achitat”? Păi în ce lume am trăit eu?
Dar revin. Din Poiana Aiudului a fost accesul, s-a putut merge și fără mașină de teren pe valea Inze(lului) (așa scrie pe Google Maps). Tura noastră a fost în jurul Colților Pleșii, cu cheile respective, am ajuns pe la Floresti de Alba, biserica din Valea Inzelului… Un circuit mai altfel de unde am putut vedea înălțimile din jur cum sunt Colții Trascăului și Piatra Secuiului. Cum spunea cineva, din munții mici vezi mai bine splendoarea celor mari. Prin acele mici sate, aproape părăsite, ținute în viață încă de bătrâni, vezi acele detalii ale vieții de altădată și dacă ai timp să asculți le și retrăiești prin cuvintele localnicilor.
Nouă ne plac vârfurile. Ne uităm pe hartă la ce e ieșit în evidență și vedem așa: Data, Ardașcheia, Trascăului… Unde ai fost? Trebuie să răspunzi cu ceva impunător.
Uităm că un vârf cu cât e mai mare cu atât are sprijinul mai mare. Asta e. În orice domeniu, la orice. Cu baza avem o problemă, nu e cine, nu iese în evidență, trebuie vocație pentru că mulțumirea va fi în Ceruri. Trebuie să fii capabil, să ai acea coastă de credință sau să fii sonat să crezi în mulțumire și eternitate. Un exemplu e învățământul.
Unde am fost acum? Am povestit cu prietenii, am privit în jur. Am văzut mai mulți oameni strânși la tăierea porcului deși era abia mijloc de noiembrie. Nu i-am deranjat. Dar am ascultat pe un bătrân de la casa cu numărul 13. Nimic important. Dar mi-a făcut bine.
