Preambul
Să revăd ce am scris atunci…
29 august
Maine la Jidvei Weinland Trails ma straduiesc sa alerg un maraton prin vii. Inca nu stiu daca sa ma concentrez pe alergare sau sa ma pastrez pentru final. Poze cu Castelul Bethlen-Haller am sa am timp tot maine sa fac…
Dar de ce am scris în titlu de Cetatea de Baltă? Ce e atât de important încât să merite acel loc? Poate e o chestiune personală, deși eu am umblat mult prin țară și nu de puține ori prin zonă. Am fost și pe Via Transilvanica unde am parcurs de câteva ori jumătatea de traseu de la Putna la Mediaș, am fost la concursuri de MTB în podișul Târnavelor. Și totuși n-am scăpat de convingerea/confuzia că Cetatea de Baltă nu e în Transilvania ci undeva în Dobrogea sau chiar în actuala Ucraină, zona Chilia – Cetatea Albă. Un aspect mărunt îmi dă o justificare: e un sat vechi, reședință administrativă a fostului comitat al Târnavelor.
Inchin un pahar de vin pentru alergatorii de la UTMB si CCC, sa incheie cu bine. Sa caut niste citate de pe copacul lui Bachus de pe Tarnave.
“Povestea incepe cand se toarna vinul.
Vinul e limbajul universal al bucuriei.
Pamantul, timpul si omul – reteta unui vin bun.”
Eu zic ca daca am ajuns aici toate cele trei ingrediente de la sfarsit se implinesc.
Tschüss!
After Race
Târnăveni
31 august
Târnăveni, un orășel… municipiu din județul Mureș. Am poposit acolo peste noapte, fiind doar la 12km de Cetatea de Baltă – Castelul Bethlen-Haller, locul de desfășurare al Jidvei Weinland Trails.
Am fost impresionat de zecile de clădiri istorice renovate, e ca o mică bijuterie. N-am mai văzut orășel cu atât de multe biserici. În poze apar doar câteva. Când mai treceți pe acolo, fiind o intersecție importantă de drumuri, aruncați o privire.
Știți că a fost reședință de județ? Al unui comitat cu dealuri pline de viță de vie, adică o țară a vinului, Weinland. A județului Târnava Mică, avea și prefectură. Apoi a fost Blajul reședință de județ, apoi… reorganizare teritorială. Acum în sediul acelei prefecturi e Liceul Tehnologic. Parcă altfel te simți când faci un liceu sau o facultate într-o clădire veche, gândul că atâția mii de oameni au trecut pe acolo, s-au format, au creat, îți dă o responsabilitate. E un anumit aer pe care-l simți, e ceva greu descriptibil pentru că se referă la ceva impalpabil.
Sunt o mulțime de parcuri, casele de asemenea nu sunt obișnuite, foarte multe păstrându-și arhitectura originală, localnicii parcă preferând să le renoveze și nu să le reconstruiască de la zero. Nu înțeleg cum oamenii de acolo au atâta timp să aibă grijă de florile de pe pervaze, inclusiv la școli și grădinițe! Foarte gospodari, e un semn al orașului, bravo!
Sigur că s-au născut acolo personalități, mulți profesori universitari. Dar, ca să revin la zilele noastre și la oameni cunoscuți, îl pomenesc pe Ladislau Bölöni.
Am fost nițel bulversat când am căutat la cazare parola de wifi și răscolind “dosarul” din sertar am dat peste cuvintele scrise dintr-o poză de mai jos. Eu tocmai băusem apă de la robinet, nu era tocmai rece deși am lăsat-o să curgă. Cum adică, într-un oraș din Transilvania să nu fie apă potabilă? Unde mă aflu, în vârf de munte, în Bărăgan sau pe malul mării?
Da, au fost probleme cu apa, rețeaua de apă potabilă fiind alimentată din Târnava Mică, râulețul ce străbate orașul. Citind acum mai pe îndelete, a fost un mare efort să ajungă apă potabilă la oamenii din avalul Praidului, Târnava Mică trecând pe acolo, pe lângă minele de sare. S-a cărat la apă mult cu ajutorul unităților de pompieri. Pun și o poză preluată cu unul din rezervoarele de apă de la marginea drumului la care oamenii veneau zilnic cu bidoane să-și ducă apă acasă. Au fost grădinițe și creșe închise etc.
Dar n-am avut probleme, apa e potabilă din nou sau … am rezistat. Dacă n-ai apă bei vin, nu? Conține H2O. Din păcate eram șofer, am avut multe restricții în aceste zile. Mi-ar fi plăcut ca după maraton să pot face ca alți concurenți, să stau la un pahar de vin. Nu mi-a trecut prin cap să închiriez microbuz să mă ducă de la Blaj la Cetatea de Baltă și apoi înapoi, cum au făcut niște prieteni.
Despre concurs
31 aug
Decat sa stau pe internet sa urmaresc cu sufletul la gura evolutia favoritilor si a prietenilor de la festivalul UTMB (sambata era chiar cursa UTMB), nu mai bine sa alerg la un maraton al… vinului, la Cetatea de Balta, castelul Bethlen – Haller?
A fost editia a patra pentru concursul de pe acele meleaguri, dar prima cu maraton. Nu am fost mulți, doar 38 la această probă, dar a contat că am pus mult suflet să încheiem cu bine și cu un rezultat onorabil. Un loc 1 la categoria 46-60 de ani pentru mine, 4h4min pentru o cursă de 42 de kilometri cu aproximativ 1000m diferență de nivel peste dealurile din Weinland, cum se spune acestei zone plină cu vii, unde tradiția continuă. În sfârșit mai văd și vie bine întreținută, după surprizele cu dealurile terasate dar goale de pe Via Transilvanica, unde au mai rămas doar satele aproape pustii, și mă refer tot la Terra Saxonum. Locul 8 general, cu Codrea Gheorghe Silip un merituos loc 2 la general, ceea ce l-a scos din clasamentul pe categorie. Așa că-i urez cel puțin bis data viitoare, pentru binele amândurora.
Cald acolo, noroc cu lungile porțiuni prin păduri. Am pornit de la crama Tăuni, unde se fermentează mustul, am făcut câteva poze la instalații. Am trecut și pe la baza Jidvei, unde se și îmbuteliază vinul. O curățenie exemplară peste tot, parcă nu există colb. Bine, cu excepția prafului de pe sticlele de vin învechit din pivnița castelului. Parcă și firele de iarbă cresc înclinate toate în același unghi. Clar nu mă potrivesc în acest decor, eu care eram plin de vârtejuri prin părul pe care-l aveam. N-a fost ușor traseul de maraton, dar umbra din păduri spre sfârșit ne-a ajutat. N-a fost ușor pentru că era și greu de încadrat, fiind între maraton de șosea și maraton de trail pe dealuri. Și echiparea noastră a arătat acest lucru: unii au avut rucsaci de trail clasici, alții, ca și mine, cu brâuri sau borsete, bazându-ne pe punctele de alimentare dese pentru apă și pe o viteză de deplasare destul de mare. Primul a încheiat cu câteva minute sub 3 ore, iar restul de la 3h24min în sus. Deci a fost o cursă rapidă.
“De ieri pe azi” mi-am făcut ceva teme, stând la Târnăveni. Adică un mic plan, ce să fac pe domeniul Bethlen – Haller, ce să vizitez. Am considerat că merită să văd atât cât s-a putut și castelul la interior. Să ascult și ce a mai povestit ghidul. Despre vinuri mai puțin m-am informat, am cumpărat pe bază de recomandări. Știu că, datorită schimbării climei, au început să cultive struguri negri și aici. Pentru vinuri roșii până acum s-au bazat pe terenurile viticole achiziționate în zona Murfatlar, adică lângă Constanța, în Dobrogea. Nici n-am putut gusta din vinul oferit la liber, las’ că ajung eu acasă. Va trebui să-mi folosesc pivnița de la bloc ca și cramă, să păstrez sticlele, mai ales dacă merg acolo anual (se va face și concurs de ciclism sau mtb).
O istorie veche are și castelul, construit ca și castel de vânătoare pentru unul din conții Bethlen. A avut mulți proprietari. Cum a ajuns la Haller? Cică a fost pierdut la jocul de cărți. Așa-i când ești puternic financiar și te plictisești, nivelul de joc al vieții tale ajunge la niște paliere la care omul obișnuit nici nu se gândește. Bine că suntem feriți de așa obiceiuri proaste! Cazul Epstein e tulburător. De la retrocedarea către urmașii lui Haller castelul a ajuns la proprietarul viilor Jidvei și a fost restaurat. Castelul e simbolul vinurilor Jidvei (unul dintre ele mai exact), domeniul viticol Jidvei fiind cel mai mare din Europa.
Dacă vedeți denumiri cu Ana și Maria la vinurile Jidvei să vă gândiți că nu sunt întâmplătoare. Sunt fiicele proprietarului. Și nici imaginile cu castele de pe etichete. Ele reprezintă castele, unul fiind Bethlen-Haller, celălalt fiind în curs de amenajare.
Felicitări pentru organizare, a fost într-adevăr un concurs mai deosebit de toate concursurile la care am participat. A fost și transmisiune live pe youtube, de unde am și făcut câteva screenshot-uri de la finish-ul meu. Am avut parte de mâncare și apă și… vin la discreție. N-a sărit nimeni peste cal. Iar dacă am pomenit de cal… acolo se cresc și cai de rasă.
Să fie un an bun pentru toți în continuare! Cred că e o urare potrivită și pentru cei de acolo.
PS: Jidvei e cunoscut pentru vinuri, dar eu am luat și dulcețuri și alte produse de casă. Merită să încercați, gusturi de odinioară.
