Trasee comparative alese de echipe în ediţia din Aiud a Propark 2022 Munţii Făgăraş – Colinele Transilvaniei

Aici este un link cu hărţile scanate, sunt mai clare decat pe Google Photos.

 

 

Pentru multă lume punctul critic, de departajare şi care în fapt a decis podiumul a fost… PC7 Hula Bradului, unde s-a ţinut şi proba specială de parc de aventură. Ce han-tătar (cum se mai spune) s-a întâmplat? Ce a determinat acest lucru, ce a favorizat, în fapt singurul abandon din concurs a fost între CP6 şi CP7 – o echipă foarte bună care a câştigat în 2019 concursul, e drept că în componenţă era atunci Lavinia Şulea şi nu Melinda Braga. dar eu le cunosc pe amândouă, sunt obişnuite cu muntele şi greul, băieţii e clar că au experienţă şi am stabilit înainte că în acest an în orice caz nu factorul fizic a fost decisiv? Cine ar fi ghicit?
Ce pot spune? Privesc spre mine… De exemplu că lumea s-a relaxat. În fond, tocmai am bifat mijlocul concursului way-away de limita de timp finală. S-a trecut la bike, s-a trecut de munţii înalţi, multe echipe au punct tare bike-ul. Şi noi! Doar nu ne-om împiedica de-un ciot… dealuri, Colinele Transilvaniei. Ce-i aia? Că n-are rost să faci hărţi pentru nişte dealuri! Doar la munţi înalţi… A, bine, mai e şi Zenith Maps, n-au şi hărţi online… Blană!… Da, şi unii cu speranţă la podium vor să recupereze. Cel mai fain e de cei care nu pot nici tare, nici nu vor podium. Culmea, noi, echipa Cheile Turzii, am bibilit cel mai mult trackul în acea zonă, cred că am stat dublu timp la acea porţiune decât în celelalte. Şi nu l-am urmat! Şi ce-a urmat…
Dar mai e un aspect, care chiar contează. A venit noaptea. Ori noaptea nu-i ca ziua, vorba unui huhurez. Sau o fi cucuvea, cântă cam ciudat… Noaptea ori ai trackul mai exact, mai uşor, ori dacă nu, atunci vezi mai ales în pădure numai tufe sau, dupa tipul de om, numai poteci. Şi când eşti în faţa unei probleme contează să nu te grăbeşti ca să ajungi nicăieri şi e bine să fii niţel orientarist.

Nu m-am uitat pe toate trackurile pe care le-au pus prietenii din concurs pe Strava, dar nici  nu este asta ideea. Tot ce vreau e să subliniez câteva diferenţe şi, pe cine interesează analiza retrospectivă, să compare cu ce a gândit el, iar pentru cei mai noi în concurs sau care vor să vină, să vadă cum mai judecă alţii, pe baza hărţilor să încerce să creeze ei trackul lor. Dacă nu le ajung să zicem 6 ore e cam nasol, din start încep cu o noapte nedormită, urmând aproape sigur alte două. E şi opţiunea cu harta în mână, dar eu de exemplu nu sunt în stare, cu atât mai mult cu cât în principiu doresc să concurez pentru podium. Şi când te gândeşti că la concursurile de aventură din afara ţării nu te lasă decât cu hartă şi busolă! Şi acolo e foarte greu fizic.

Bun, deja am pus un număr – 6 ore. Ca să înţeleagă toată lumea, harta se primeşte de la organizatori în mod standard la ora 20 joi, iar vineri dimineaţa la ora 8 e startul. Anul acesta am fost domni, că anii trecuţi startul era la 6 dimineaţa.
Despre hărţi:
tot ce e zonă cu roşu e interzis;
toate drumurile naţionale sunt interzise, pot fi traversate o dată între un punct de control la altul, maxim 500m pot fi parcurse
toate drumurile care sunt colorate pe harta cu mov sunt interzise, în regim de drum naţional
dacă sunt ceva excepţii ni se comunică, organizatorii sunt foarte darnici

Doar câteva puncte voi sublinia.
Ca observaţie, cel mai bun track pe care l-am putut vedea a fost al echipei de pe locul 2, Pietrele Roşii. Bravo lor! Şi atunci nu încep cu PC7, ci cu … Startul!

Start- PC1
Pensiunea Brânduşa – drum forestier lângă pârâul Mârşa… se vede pe hartă.

 

 

Cu totul surprinzător încă de la început unele echipe ca Pietrele Roşii şi Cheile Nerei au ajuns la PC1 mai repede ca … favoriţii. Trebuie înţeles că ambele echipe de care am pomenit au multă experienţă, doar că n-au ajuns pe podium. A fost Pietrele Roşii a doua echipă cu traseu integral parcurs în anul cu Ţara Haţegului şi Sarmizegetusa, dar au depăşit timpul de 50h. Alte vremuri, dacă încheiai atunci în timpul regulamentar erai aproape sigur pe podium. Şi ca instrument pentru trasee folosesc şi Strava Heat Map. Cineva trebuie să aibă Strava cu plată pentru modul Route. Staţi liniştiţi, mulţi folosesc. Şi favoriţii… Doar că pe acest tronson nu. Nici nu pare mare diferenţă.
Dacă ne uităm pe screenshotul meu, unde e “Adina” sunt Pietrele Roşii. “Petru” e de la Cheile Nerei. Tot restul grupaţi la, deja, 15 minute în spate. Şi abia a început concursul. Acel track ales de ei figura doar pe Strava, fiind al unui concurs de MTB din Avrig.
Nu comentez cum au ajuns la PC1, ce a fost după aceea, cât sunt de buni unii sau alţii, care le sunt punctele slabe şi tari. Doar strict partea de de traseu e în discuţie.
1-0 Pietrele Roşii şi Cheile Nerei faţă de restul lumii
Pe criteriul de orientare turistică de acasă au fost mai buni.

PC6 – PC7
Turnu Roşu – Hula Bradului
Vedeţi descrierile
Nu e distanţă mare. E însă un deal, şi la bike nu pare plăcut. Şi lumea caută alte soluţii. Şi culmea că sunt care găsesc. Cred că organizatorii se bazau mai mult pe varianta pe deal, mare consumatoare de timp, în rest, soluţia pe păşuni şi câmp, fără diferenţă mare de nivel, a fost de aproximativ 1h30min. Am să vă spun şi cât a durat la echipa noastră. Se vede în clasament, dar sunt anumite amănunte.
De ce pe deal? Este traseul ce figurează pe harta Colinele Transilvaniei, pe cea a organizatorilor. Dar nici nu contează, avem Strava! Şi segmente! Plin! Traseu de concurs! Dar aici intervine ceva: scopul competiţiei. Care e diferenţa faţă de porţiunea de concurs dintre Start şi PC1 şi această porţiune? Scopul diferit al organizatorului de concurs.
Eu n-am fost la curse de MTB în Avrig. Doar presupun. Am mai creat şi eu trackuri de concurs. Presupun că startul a fost în Avrig. Că s-a intrat spre PC1 în pădure. Că acolo era bine să fie spaţiu să nu se calce între ei riderii, să nu fie obligaţi aşa repede la şir indian. Dar în zona PC6 şi PC7 organizatorul spune: ai de mine! Ăştia ajung la finish şi parcă e cursă de copii! Trebuie traseu mai lung, mai greu, cu sus-jos. Şi iaca, traseul plin de segmente la Hula Bradului prin pădure, pe culme, cu întoarcere de parcă nu vrea să ajungă. XCO!
Cum a făcut Pietrele Roşii? Poate mai bine şi Creasta Cocoşului, că au ajuns deodată? Pe un dig pe lângă Olt, zero diferenţă de nivel, mai o stradă laterală, au dat ei de un obstacol, probabil gard mai scurt ca lungime, un stânga-dreapta şi au trecut. Poate a fost noroc, poate au ştiut mai bine zona. Poate s-au gândit că s-or descurca ei cumva un kilometru, n-or sta în faţa vitrinei privind prăjitura. Cert e că au fost iar mai buni.
2-0 Pietrele Roşii faţă de restul lumii în afară de Creasta Cocoşului, unde conduc cu 2-1 dar acele 15min s-au dus demult
Ce au făcut restul, din ce am văzut eu.
Vulcanii Noroioşi, care erau primii, au ales calea Strava şi hărţii Colinele Transilvaniei. Corect. Au mai avut probleme cu trackul, dar acum era noapte şi pădure. Când totuşi au văzut că traseul se depărtează de destinaţie, urcând spre înapoi, s-au supărat şi s-au întors, luând-o direct spre destinaţie. Au pierdut cam o oră jumătate faţă de Pietrele Roşii.
Ce a făcut echipa Cheile Turzii? Adică noi? Dacă ar fi dupa trackul stabilit de acasă (mulţumesc Oszkar) am fi perfecţi. Dar nici noi (ca şi Creasta Cocoşului) n-am găsit intrarea figurată pe Google Earth aleasă de acasă, atâta că ei au intrat mai adânc în tufe şi apoi au văzut drumul. Un drum care era ceva mai scurt decât cel pe dig al Pietrelor Roşii, nu mă mir că i-au ajuns la PC7. După cum se vede în screenshot, eu am încercat ceva mai sus să găsesc drumul, cel cu albastru era cel de acasă. Am văzut drum dar … era noapte, nu m-am uitat fix atunci la ceas, nu ştiu…
Apoi graba şi faptul că eram pe un drum clar care urca ne-a adus la abandonarea variantei de acasă. Poate am fost ceva mai rapizi ca Vulcanii Noroioşi dar pe când să ne bucurăm că ieşim pe câmp am făcut acele pene. Mai departe, din punct de vedere al traseului am dat de garduri, zona “Livada satului”, am tras iar paiul scurt mergând la dreapta spre vale, dar acel gard se tot continua neregulat. 4 ore pentru noi, din care peste 1h30min pit-stop pene.
Echipa Someşul Inferior am văzut că parcă ne-au urmat, poate s-au luat după urme ca şi noi, dar la acel gard au făcut stânga şi au ajuns mai direct la PC7.

 

 

 

 

Încă o facilitate Strava – urmărirea comparativă – flyby, intre traseele Cheile Turzii, Vulcanii Noroioşi şi Somesul Inferior. Somesul Inferior au tot luat-o greşit, probabil au fost nevoiţi să folosească harta şi nu aveau pe gps, dar la sfârşit spre PC7 se vede că au luat-o stânga faţă de Cheile Turzii, acolo era un gard.
Pe vremea când Strava inventase segmentele am fost foarte uimit să văd că nu sunt acaparaţi de giganţi ca Garmin. Sunt creativi, păcat că lumea a ajuns aşa de reticentă, totul e dominat de GDPR.

Până acum am văzut două puncte rezolvate mai bine de echipa Pietrele Roşii. Primul a venit ca un fel de deşteptare pentru toată lumea, al doilea a făcut diferenţa atât de mare încât a devenit insurmontabilă deşi Vulcanii Noroioşi sunt mai buni la bike. Noi am avut şi alte probleme, inclusiv la parcul de aventură. Nu contează fix diferenţele de track ale echipei mele, pentru că uneori am dorit intenţionat asta, de exemplu la trail, ci să mai arăt locuri unde gândirea diferă.

În principiu lumea a urmat BR de la PC7 la PC8. Trecem peste. Tot aşa, pe BR au continuat la PC9.

Pc9 – PC10
şa la sud de Salcău – Ţichindeal

Există o diferenţă între Pietrele Roşii şi restul, inclusiv noi. În general s-a ales continuarea spre Ghijasa de Jos şi apoi prin Vurpăr sau Nochrich la Ţichindeal. Pietrele Roşii s-au întors pe acelaşi traseu pe BR până au dat într-un drum ce cobora la Vurpăr şi de aici la Ţichindeal. Deci măcar avantajul unui traseu mai scurt nou.
Din punctul meu de vedere e 3-0 Pietrele Roşii.

 

 

Şi ca să închei într-o notă de tipul “omul e supus greşelii”, “nimeni nu e perfect” şi de aceea trebuie mereu să lupţi până la capăt, pentru că “nu se ştie niciodată”, pun mai jos traversarea de drum naţional de la Porumbacu de Jos, care e PC12, ultimul înainte de finish.

PC11 – PC12
Noul Român – Porumbacu de Jos
Conform regulamentului şi a ce scrie în dreptul PC12 Porumbacu, nu aveam voie să traversăm drumul naţional pe la Porumbacu decât pe trecerea de pietoni din dreptul Monumentului Eroilor. Acel drum e marcat cu roşu.

 

După cum se vede mai sus a fost o echipă care din greşeală a traversat drumul naţional nu pe la monument, apoi s-a întors fix pe acelaşi traseu şi a traversat pe unde trebuia. Dacă nu ar fi făcut acest lucru penalizarea era de 5 ore.
Care echipă era? Pietrele Roşii… O greşeală de final şi puteau pierde podiumul. Au fost buni, au meritat podiumul, au încheiat pe locul 2 în faţa Vulcanilor Noroioşi la câteva minute. Sistemul cu bonusul de timp datorat aşteptărilor la drezină/mocăniţă probabil a încurcat primele echipe, pentru noi însă nu a contat.