Feb 032024
 
FagarasAdventure

 

 

Un “shorts” pe baza filmării organizatorilor, le mulţumesc pentru tot!

Acum, la jumătate de an de la Făgăraş Adventure, conştientizez parcă mai tare ce a însemnat şi înseamnă pentru mine câştigarea concursului de aventură (45h25min), considerat cel mai greu concurs din ţară pentru nişte amatori, atât ca efort susţinut pe durata mare de până la 50 de ore, cât şi ca folosire a tot ce înseamnă complexitatea unui om, cu bagaj intelectual, cunoştinţe acumulate, imaginaţie etc. Iar doza de şansă, de “all in one” trebuie extinsă pentru că e vorba de concurs pe echipe.
Ce pot să spun, sunt mândru că soarta ne-a ales. 🙂 Felicitări încă o dată participanţilor, îndeosebi tinerei echipe Grind Piatra Craiului Jr.!

Concursul a avut loc în perioada 7-9 iulie 2023, la sub o săptămână de Carpathia Trails proba de 102km pe care am încheiat-o pe loc 2 la categorie şi 8 la open (18h48min).

Luna iulie s-a încheiat cu veşnicele mele explorari, în căutarea de drumuri şi poteci, de data aceasta pentru MTB Odyssey.

Dar, să ataşez doar o mică parte din postările mele pe Facebook referitoare la aceste evenimente. Pentru Făgăraş Adventure, pentru popularizarea lui, m-am străduit să scriu despre toate probele prin care am trecut, care ne-au întrebuinţat în multiple feluri.

Despre Făgăraş Adventure.

Sigur, sunt extrem de bucuros pentru locul 1 la Făgăraș Adventure, multumesc in primul rand prietenilor – coechipieri Oana Marina , Adrian Brîndușan si Radu Botezan pentru tot ceea ce a insemnat acest concurs, inca dinainte de desfasurarea lui. In mod clar combinatia artist – avocat – spirit liber si “cel ce nu face nimic” a avut succes, oricat de dificile ar fi fost unele momente de pe parcurs.
Multumesc pentru sprijin fostilor coechipieri Vasile Cipcigan , Bagonya Oszkar , prietenului meu Marcel Giurgea , multumesc pentru like-uri la postarile cu echipa Cheile Turzii tuturor.
O editie grea, acum as spune ca cea mai grea cel putin pentru mine, dar poate sunt sub influenta oboselii.
Probe interesante, numai bine sa stim cat de multe nu stim despre natura si lumea frumoasa din jur. “Codurile acelea de bare” ce reprezentau culorile penajului pasarilor au fost distractive, ma simteam ca un copil ce invata alfabetul, nu mai spun de identificarea si corespondenta plantelor medicinale cu organele pe care le trateaza, la care daca le stiai dinainte erai castigat, altfel memoria in regim de efort si oboseala este dintre primele sacrificate.
Am fost pana pe la CP7 cel putin la 2h30min in urma echipelor Creasta Cocosului si Muntii Fagaras. Stiu ca am si cronometrat.
Ceea ce ne-a ajutat sa trecem in fata a fost traseul spre PC10A Valea Lotrioarei, cu improvizatia spre PC11 Boita doar ceea ce a iesit in evidenta. In mod sigur echipele din fata au trecut prin portiuni foarte dificile, acea parte de care beneficiem in fiecare an cel putin in doua segmente de cursa. Adica am avut si noroc.
Am fost impresionat de echipa Grind Piatra Craiului jr, care continua traditia parintilor. Ei au folosit o alta strategie, cand au mers au stiut sa mearga, cand au facut pauze au stat sa se odihneasca cat este necesar, ceea ce denota acea liniste si stapanire de sine necesara la un concurs pe mai multe zile si… potentialul din anii urmatori.
Sunt evident bucuros, cum sigur sunt si coechipierii mei, acestea sunt primele cuvinte pe care le scriu mai coerent dupa concurs.
Felicitari tuturor! Pana la urma n-a fost o vreme atat de rea, dar ca exemplu au fost echipe care au prins pe urcare ploaie spre PC7 Saua Apa Cumpanita, nu vreau sa stiu cum le-a fost.
Multumim organizatorilor pentru inca o editie reusita, cu zgarieturi la caiac 🙂 unde in sfarsit am ajuns pe lacul Scoreiu, locul unde mai demult era proba de inot la triatlonul Transfagarasan. Felicitari inca o data tuturor participantilor! Si multumesc evident si voluntarilor, acei oameni fara de care toate evenimentele nu pot avea loc, au avut o munca imensa care isi are rasplatirea doar in interiorul lor.

Despre Carpathia Trails (1 iulie 2023).

Sa stiti cand mai dati mana cu mine ca sambata am pus mana pe o vulpe. Sigur, stiu, e ca la rozatoare, nu stii ce primesti. Dar eram obosit, era miezul noptii si tocmai incheiasem 102km cu vreo 5900m dif nivel la Carpathia Trails Si, pe una din mesele cu fursecuri si alte mancaruri, tot se urca o vulpe superba. Cu hâş-hâş n-a tinut decat la inceput, apoi s-a adaptat urgent. Nici cu lumina frontalei n-am pus-o la respect.
Asa ca, incet, dupa ce mi-am revenit, reusind sa inghit o bucatica de banana si o singura pasta pe care am pus tot parmezanul ce era acolo, timp in care vulpea cred ca s-a umflat pana la crapare de fursecuri, m-am schimbat si in sfarsit m-am ridicat cu succes si, sub lumina frontalei, i-am sters o palma pe umarul drept. A sarit ca arsa si cat am fost acolo n-am mai vazut-o.
La cum eram de parfumat de la toate prostiile mancate pe traseu, oricat s-ar spala tot nu scapa de mirosul meu, asa ca am facut-o clar de rusine in comunitatea ei din Cheile Gradistei. Cine-a mai auzit de-o vulpe atinsa de om?
Postarea nu se refera doar la rezultatul meu la concurs, un loc doi la categorie si 9 la open, ci si la Făgăraș Adventure , un concurs de anduranta si aventura ce incepe vineri, cu timp limita de 50h. Unde vom interactiona cu animalele cel putin la nivel teoretic.
Pot spune ca participarea la Carpathia Trails a fost si ca un ultim sunet de sirena de avertizare ca vine UTMB cu 170km si 10.000m dif nivel si daca nu iau masuri urgent va fi problematica chiar incheierea cursei.
Carpathia Trails cursa de 102km e o cursa 3 in 1, adica organizatorii au inlantuit practic traseele din cele trei zile de concurs din anii precedenti: Piatra Craiului, Bucegi si Leaota. Da, acele dealuri imense de la sfarsit (cineva a numarat 12 urcari) pe care speram sa nu le prind pe inserat erau Leaota. Stiti, Fagarasul nu e departe, animalele sunt tot aceleasi si vor fi voluntari din Piatra Craiului la Fagaras Adventure, ceea ce e un indiciu, ca la un concurs de aventura nu se stie unde ajungi.
A fost foarte greu pentru mine, m-am tot conservat pe coborari, am mancat impreuna cu Adrian Surubaru zapada pe Omu din Bucegi, dand la o parte pamantul de deasupra, era foarte cald si sute de turisti doar in acea zona. Foarte faini organizatorii, o multime dintre ei fiind din elita alergatorilor de la noi si da, erau la punctele de alimentare Milea (cel mai mult am vorbit cu el, multumesc), Balan, Alexandra, surorile David, Dani Florea, evident ca l-am recunoscut pe Adi Bostan de la punctul cu Dinu Turcanu. Pacat ca echipa Vulcanii Noroiosi nu participa la aventura in acest an. Cu Alex Petrut m-am intalnit cum cobora de la Omu, evident nu s-a rabdat sa-mi bage fitilul ca Stefania Buzincu e in fata. Da, stiam, si nu e o noutate ca incheie in fata mea, e chiar dovada normalitatii. 🙂
Frumos concurs, am intalnit multi prieteni pe care altfel e greu sa-i intalnesc datorita distantei, stiu ca a fost in paralel Rodnei Sky Race unde iar a fost vreme buna si stiu ca au participat si … organizat majoritatea prietenilor mei alergatori.
Ca orice viteaz, la inceput m-am gandit ca 16 ore de cursa e pretabil, mi-am dat seama dupa coborarea de La Om ca nu-i asa si mi-am tot ajustat dorintele. Am incheiat cu “daca reusesc sa nu pornesc frontala” si apoi cu maxim o ora pe intuneric. Am avut si ceva probleme tehnice cu ceasul ce m-a lasat cand era plin de lume in jur, pe la Pestera, am si bajbait in zona Padina, reusind sa-mi regrupez mintea si concentrarea dupa vreo 20min pierdute.
Dar sa continui acum pe linia interactiunilor om – animal, una dintre ele fiind si cea cu vulpea. Adevarul e ca in ultima vreme mereu ma intalnesc cu vietati, pe unele ca nici nu le mai pun la socoteala, au inceput sa fie o obisnuinta: caprioare, veverite, arici, iepuri. Stiu si locuri pe unde ele trec adesea in padurea Fagetul Clujului pe unde ma antrenez de obicei. In Cheile Turzii ma duc mai rar, dar acolo legatura cu Trascaul e mai puternica, iar daca am vazut pui de urs in Faget pe inserate… poate sa scrie orice la fauna obisnuita de acolo.
Pur si simplu animalele salbatice au inceput sa se inghesuie spre asezarile oamenilor. Si sa obtina mancare mai usor de la locurile de picnic de exemplu, de la livezile parasite – o multime langa Cluj.
La Carpathia Trails spre noapte un baiat din fata mea s-a intalnit cu ursul. Unul mare, fata in fata pe carare. Cel mai destept a cedat si a fugit in vale – era de fapt si cel mai puternic. Inca o dovada ca evitarea conflictelor inutile e practica obisnuita la animale. L-am tot auzit cum striga prin padure, asa am stiut ca nu mai poate alerga. Eu fac altfel, strigatul imi conturba gandurile. Asa ca vorbesc cu voce tare. Se mai uita cu mila cate un ciupercar la mine, asa ca nu spun chiar orice. Si oricum, la cum miroseam, un urs m-ar fi simtit de la sute de metri. Cica are mirosul de 2000 de ori mai bun ca oamenii.
Ce animale am mai vazut in “excursia” mea in Meridionali? Mai nimic, multumita miilor de turisti de pe creste. Locul cheie e Leaota, cu padurile ei, si acolo doar niste arici mai spre sat si seara. Si o alerta de urs, dar cica spre Dambovicioara, vorbea femeia aia la mine-n rucsac fara oprire in toate limbile… Asa ca n-am avut conflicte.
Daca doriti mai multe amanunte despre urs, ca tot ii vedem tot mai des, va dau din linkurile primite si un link dintr-un ziar local, cu explicatiile unui ecolog.
Si, multumita prietenului meu Ovidiu Brindusan , un mare iubitor si cunoscator de natura, pun mai jos poze de langa Cluj, din Faget. Literalmente langa Cluj, din gradina lui. Are si caine, dar e batran si sta ca babele la intersectie de drumuri alaturi de alt caine si tot povesteste cu cine-l baga in seama.
Viata e frumoasa doar impreuna! 🙂
Aug 132022
 

A mai trecut o ediţie Propark Adventure, a cincea pentru mine – ediţiile anterioare. Frumoasă, interesantă, cu doi coechipieri noi şi foarte buni la care am apelat cu încredere pe ultima sută de metri, când am ştiut că la Vasi a intervenit ceva şi Andreea avea de lucru şi era departe. Tot echipa “Cheile Turzii” am fost, dar cu noul format, alături de prietenii mei Annamaria Bako, Oszkar Bagonya şi Adrian Cosma. La fiecare ediţie am avut coechipieri deosebiţi, nici acum n-a fost excepţie. În fond nici nu chemi şi, la rândul lor, nici nu acceptă să fim împreună într-o competiţie cu de toate, unde contează pe lângă pregătirea fizică şi determinarea, puterea de a trece peste eşecuri, imaginaţia, cultura generală şi multe altele. S-au dovedit a fi grozavi în ciuda unor momente dificile ce au dus la mari întârzieri clar insurmontabile, care pe alţii poate i-ar fi dus la abandon.
În principiu cine ajunge sus în clasament a făcut un echilibru mai bun între reuşite şi nereuşite, a avut poate şi niţel noroc sau l-a ocolit ghinionul.
Rezultatele spun multe, iar organizatorii sunt convins că la sfârşit de concurs se uită şi le studiază, să vadă dacă se acordează pe visul lor, pe profilul dorit al competiţiei, mai cer reacţia concurenţilor… Pe scurt, anul acesta din 19 echipe au încheiat tura completă 11 şi doar o echipă a abandonat. Limita de timp de 50h nu a mai fost aşa o sperietoare, pregătirea fizică a contat mai puţin ca altădată în reuşită, în schimb a contat extrem de mult traseul ales şi să nu faci greşeli majore, că atunci nu mai puteai să revii.

Pentru că nu mă îndur să las poze pe dinafară pun şi linkuri la albume, doar unele poze le afişez separat.

Cum presimt că va urma o pădure de cuvinte în rătăcirea căreia cu greu voi mai şti de unde am plecat şi ce am vrut să spun în momentul când realizez problema, lăsând la mare ananghie pe eventualii cititori, voi crea nişte pagini pe subiectele adiacente. Pentru cei pe care-i interesează mai întâi rezultatul ca să anticipeze ce urmează, am încheiat pe locul 5, după primele trei PC-uri am fost pe locul 1 etc. Timpul nostru total a fost de 41h30min, timpul limită de 50h. Clasamentul este aici. Pentru cine e interesat de cum a evoluat competiţia, recomand ce am scris anul trecut, comparativ, mai ales pentru că tot de Munţii Făgăraş a fost vorba.

1. Mai întâi un link la subiectul cu tema “Prezentaţi ca turist în zona… Cheile Turzii obiectivele turistice, cu referiri dacă se poate la Munţii Făgăraş şi festivalul Făgăraş Fest”, cu titlul “Să fii turist în rezervaţia Cheile Turzii”. Să fie cel puţin trei articole pe Facebook sau Instagram.
Despre aceste articole ne-au întrebat la PC3 înainte de proba de caiac. Pentru că am făcut referire la Munţii Făgăraş am primit trei vouchere, din care două am folosit apoi de identificarea de triluri de păsărele la PC4, lângă cabana Suru din Făgăraş. Eu consider că e bine să rămână cele scrise de mine despre a fi turist în Cheile Turzii, e util.

2. Ce am scris deja, un rezumat

Propark Adventure race – cuvinte de final, pe scurt.
A fost a cincea participare pentru mine http://www.unpicdetimpliber.ro/…/propark-adventure-race
Am fost in echipa cu Bako Annamaria, Bagonya Oszkar si Adi Cosma. O echipa tare pentru mine sub aspect fizic, care in combinatie cu problemele aparute pe parcurs m-a facut sa simt si efortul din saptamana precedenta de la Mures 24h unde am incheiat pe locul 1 la trail. Oboseala te face mai putin sprinten la minte ceea ce la un concurs unde cuvantul aventura inseamna si previzibilitatea imprevizibilitatii duce la alegeri mai putin bune si de acolo aparitia unui lant de probleme. Cum se spune, ghinionul ti-l faci si singur si nu vine singur.
A fost pentru prima data la Propark cand m-am vazut in postura de a fi primul pe parcurs, adica pana la CP3. Am mers bine si la final de la CP10, cand n-a mai trebuit sa tot opresc sa umflu o roata.
Partea foarte buna e ca am convingerea ca am castigat doi oameni foarte buni de partea aventurii, pe Anna si Oszkar. Adi a devenit si mai bun ca inainte. Faptul ca am ajuns sa fiu veriga slaba spune multe si e de bine.

Concursul de aventura a avut probe speciale de parc aventura combinate cu cunostinte despre alimentatia si comportamentul ursilor, de gasit frunze de plante si copaci ale caror fructe le mananca zimbri (aclimatizati in muntii Fagaras), de ghicit condimente de gulas facut in tinutul sasesc, de ghicit pasarele dupa ciripit, de rezolvat un puzzle cu figuri geometrice ce reprezenta un munte cu lacuri, stanci, paduri. Am folosit o noua aplicatie de reperat si marcat deseuri.
Toate au avut legatura cu muntii Fagaras, colinele Transilvaniei, turismul si ecoturismul. Incetul cu incetul muntii Fagaras se indreapta spre postura de parc national, iar acest lucru implica schimbarea unor obiceiuri, a modului de castigare a existentei pentru localnici, fiind in stransa legatura cu educarea turistilor in general. Pentru aceasta este si evenimentul Făgăraș Fest care vad ca se tine an de an.
Punctul de start si finish a fost langa Avrig, la poalele Fagarasilor. A fost bike, traversare inot a Oltului, 21km de caiac pe Olt in jos de la Turnu Rosu la Cainenii Mari, trail pana la cabana Suru din Fagaras, bike pana la final dar cu condimentul de trail si portiune de drezina sau mocanita intre gara Hosman si gara Cornatel.
Noi pentru partea de trail am ales mersul pe creasta si ne-am ales cu un traseu pe la soare dar cu privelisti deosebite. Pe partea turistica n-am avut ce ne plange.
A fost cu probleme tehnice – multime de pene si la sfarsit un schimbator blocat pe un pinion, partea cu penele aparand in momentul cand situatia din teren ne-a trimis pe improvizatie si am ajuns pe un camp cu spini, cositi si pe care nu i-am vazut fiind noapte. Am fost toti patru pe pana, dar Adi si cu mine nu eram pe tubeless.
41h30min a fost timpul final, limita fiind 50h si probabil am incheiat pe locul 5, clasamentul de mai jos nu e definitivat.
Au fost 19 echipe, a fost interesant, provocator, m-a scos din rutina concursurilor clasice bazate mult mai mult pe componenta fizica.

Toate cele bune si felicitari colegilor de aventura, din echipa si din echipele concurente, multumesc echipei Propark pentru gandirea probelor, a punctelor de control (cateva unde a trebuit sa facem poze de grup sa dovedim trecerea prin ele). Am avut multe surprize placute, incepand cu caiacul pe Olt in jos. Pentru mine a fost o mare provocare partea de parc aventura, dar cumva am reusit doua trasee. Eram clar mai avantajati daca acceptam direct punctele de penalizare.

Pun mai jos trackul nostru.

Am inceput sa studiez traseul facut de ceilalti concurenti, diferentele dintre traseul nostru gandit si cel realizat. Pentru mine concursul nu s-a incheiat, vreau sa mai invat cate ceva.

3. Despre probele speciale şi punctele de pe traseu, de reţinut

Nu voi pune linkuri, cine doreste să ştie mai multe sunt convins că prima intrare o va face pe facebook pe pagina Propark.
Aici este un link cu hărţile scanate, sunt mai clare decat pe Google Photos.

Au fost 12 puncte de control unde puteau fi probe speciale. Nu ştiam dinainte ce va fi şi când. Ataşez hărţile de concurs, sunt utile pentru exersare la partea de stabilire trasee, ori eu acolo voi mai avea de spus câteva cuvinte. Cu cât ştiu mai mulţi despre acest concurs şi sunt mai buni, cu atât mai bine pentru mine. Oricum cel mai mult contează cât de bine faci tu şi apoi alţii.

Start: Pensiunea Brânduşa – lângă Făgăraş Fest
bike la PC1 drum forestier lângă pârâul Mârşa
proba specială 1 : de numit dintr-o listă ce mănâncă zimbrul (aclimatizat şi în Munţii Făgăraş în câteva locaţii), erau în listă şi anumite fructe, şi apoi de găsit frunzele acelor plante/copaci în jurul acelui punct
pedeapsa: distanţe de alergare
bike la PC2 Turnu Roşu, punct de dropbag 
eram pe locul 1
schimb pentru alergare-trail pe munte, de luat drybag şi costum baie
run la PC3 balastiera lângă Olt
tot locul 1
proba specială 2: de prezentat cele trei articole despre a fi turist (vedeţi punctul 1), am obţinut trei vouchere
Anna şi Adi înot pe malul opus al Oltului, luat un caiac şi un canoe (gonflabile) cu patru veste de salvare
caiac la PC4 Câinenii Mari malul stâng
locul 3, minute de locurile 1 (Vulcanii Noroioşi), 2 (Piertrele Roşii) şi tot aşa de 4 (Creasta Cocoşului care a încheiat pe 1), 5
21km în aval pe Olt, o ocazie unică pentru mine, peste 3h în care am avut parte şi de mici vâltori şi de curenţi mai iuţi; au fost excavatoare care adânceau albia, în unele porţiuni am atins pietre cu fundul caiacului, canoea nu avea probleme
run la PC5 lângă cabana Suru
am ales un traseu care ştiam că nu-l vor alege restul, pe creastă, cruce roşie şi apoi bandă roşie; totul sau nimic
dezavantaj căldura şi lipsa apei (am luat la Câineni), avantaj peisaje
am ajuns pe locul 5, 30 minute întârziere de locul 1
proba specială 3: identificat cântat de păsărele, din 10 obligatoriu 8, am identificat 6 (n-am ascultat de Adi) şi 2 puncte penalizare scoase cu 2 vouchere
am plecat repede spre PC6
run la PC6=PC2 Turnu Roşu, punct de dropbag

am ales tot traseu unic, trecând pe la cabana Suru, apoi triunghi albastru şi roşu; am oprit în Sebeşu de Sus, apoi prin Sebeşu de Jos am ajuns la Turnu Roşu
1h întârziere faţă de locul 1
proba specială 4: identificat ingrediente gulaş săsesc (cartofi, morcovi…, era vegetarian, foarte bun), listă de 30 obligatoriu 20, am găsit şi ciuperci care nu erau în listă
bike la PC7 Hula Bradului, primul punct critic care a departajat mult echipele, nu cred că ar fi ghicit cineva de la început că acesta va fi
am avut şi harta Colinele Transilvaniei, dar am ales un traseu pe care l-am bibilit mult, ce ocolea dealul
începea distraţia cu drumurile interzise, DN interzise, zone pe lângă Sibiu interzise
calea cea mai bună Pietrele Roşii (nu ştim la Creasta Cocoşului)
nu am reuşit să de ţinem de traseu (grabă), până la urmă tot pe deal am ajuns dar eram rezonabil faţă de echipa care a ajuns pe 3 (am văzut ulterior, fosta 1, Vulcanii Noroioşi)
noapte, ghinion, pene toţi patru (crenguţe pe jos cu ghimpi mulţi de porumbar – prun sălbatic, tăiate de curând, altfel se vedeau că e arbust ce creşte de 1-3m) Adi la două roţi, Adi şi cu mine cu camere, dar şi Oszkar a avut probleme de sigilare cauciuc, întârziere majoră de 1h30min în plus, la Adi cu greu am putut da roata spate jos
când credeam că am rezolvat o bicicletă ne întorceam la alta şi până terminam cea dinainte era pe geantă
bănuiesc că organizatorii au gândit că vor fi excepţii cei care reuşesc să aleagă varianta mai uşoară şi rapidă ce ocoleşte dealul, ştiind că sunt garduri, proprietăţi
noi am ocolit un gard pe partea dreaptă, altă soluţie necâştigătoare, mai lentă, echipa lui Erzsebet pe stânga, după noi, mai inspirată
proba specială 5: parc de aventură, două slackline (coardă de asigurare şi de care te prindeai cu mâinile) şi panglică pe care păşeai între doi copaci;
două corzi între alţi copaci de care te asigurai şi trebuia să te deplasezi cu ajutorul mâinilor, cine putea se prindea cu un picior să repartizeze greutatea şi să cruţe efortul braţelor
carabele se deplasau astfel, asigurând şi frânarea ca să nu revii înapoi
Anna a încercat pe proba coardă, greu, a trebuit să renunţe, Adi un slackline, eu cu chiu, cu vai un slackline şi o coardă cu carabă
timp enorm pierdut, conform clasamentului 2h30min, noi în continuare nu eram rezolvaţi cu penele pentru că mai rămăseseră ghimpi în cauciucuri
noi am făcut 3 din cele 4 lungimi cerute, am avut şi pedeapsă că nu am încheiat provocarea, nici n-am primit indiciu pentru proba următoare
în general echipele petreceau în medie 1h15min la proba specială, doar echipa care a încheiat pe locul 4 (Munţii Făgăraş) cred că au refuzat să o efectueze executând direct pedeapsa maximă,
doar că pedeapsa a fost mers cu bicicleta şi ei au fost singurii care au stat la CP7 23min
aici a devenit clar pentru noi că trebuie să greşească cei din faţă pentru a ajunge pe podium
bike la PC8 Hamba
poză ca dovadă cu biserica evanghelică
traseul ales de noi a fost cu parametri asemănători cu al celorlalţi, dar n-am ales banda roşie
ca evenimente: a trebuit să ocolim în zona Bungard un depozit de deşeuri materiale de construcţii prin care trecea drumul, cică sâmbătă şi duminică populaţia nu are acces, deşi noi doar treceam
aşa că l-am ocolit pe nişte poteci de capre şi oi
drumul a trecut prin curtea unui om; poveşti cu el, că dacă avea el nişte câini mai deştepţi, de rasă, că da, până acum drumul era valabil, se circula
în continuare luam pauze de umflat roţi
bike la PC9 spre Salcău
poză la intersecţie de drumuri cu doi fagi cu rădăcini ieşite din pământ
bike la PC10 Ţichindeal, punct de dropbag
calea cea mai bună a avut-o Pietrele Roşii, cum ne-am obişnuit
proba specială 6: de arătat în aplicaţia instalată în timpul şedinţei tehnice că am marcat un deşeu găsit pe drum
Pfui, ce probleme de memorie am avut, n-am mai ştiut cum îi spune şi eu chiar am o grămadă de aplicaţii instalate pe mobil, una chiar cu acelaşi scop! Şi pe care am folosit-o în zona Clujului! Noroc cu Adi! Cuvânt cheie HARTA! Harta deşeurilor îi spune, dar cu “ş”. No way s-o găsesc fără diacritice. Nu ştiu sigur, dar cred că la Ţichindeal am fost întrebaţi de ea şi am primit ceva vouchere.
Pare ciudat să fie două probe speciale la Ţichindeal, dar momentan sunt mulţumit că mi-am amintit de aplicaţie.
proba specială 7: de construit din figuri geometrice din placaj (în general triunghiuri) pictate cu stânci, lacuri, păduri, jnepeniş un munte
am fost singurii care am găsit soluţia dintre cei care nu aveam indiciul de la proba specială 5 – Anna a construit, bravo
n-am fost penalizaţi, dar în continuare eu tot schimbam un petec prost pus
nu ştiu cum de am rămas cu trei vouchere, dar cum nu aveam ce face cu ele, le-am dat pe un pepene roşu (oricum îl primeam)
Doar de fun
Noi când am coborât la Ţichindeal am trecut prin zona de pedeapsă (urcare) şi ca urmare ştiam denumirile de la punctele de pedeapsă (de exemplu Maliţa) şi când am ajuns la proba specială am spus că avem deja pozele de la punctele de pedeapsă, nu mai trebuie să facem proba, le putem arăta.
run la PC10B gara Hosman
la fiecare echipă i se spunea unde merge – gara Cornăţel PC10A sau gara Hosman PC10B, urmând să parcurgă cu drezina distanţa de 7km de cale ferată de mocăniţă
şi apoi să se întorcă la Ţichindeal de unde lasă drezina
în două intrevale orare însă, când circula mocăniţa cu turişti, trebuia să luăm mocăniţa
încă o idee foarte frumoasă şi cred, originală, a organizatorilor noştri, încă o experienţă unică pe care urma s-o trăim
“mocăniţă” la PC10A gara Cornăţel
nouă însă ne-a venit rândul la mocăniţă, mai lentă, şi – cine s-ar fi gândit că va fi plină cu turişti şi toate cele 41 de locuri vor fi ocupate
în sfârşit, din aceste întârzieri (mocăniţă, o singură drezină, manipulare drezină să fie întoarsă pe şine) vine explicaţia cu bonusurile de timp din clasamentul final
run la PC10 Ţichindeal, punct de dropbag
bike la PC11 Noul Român
poză cu biserica ortodoxă
noi am ales un track peste deal la Hosman în partea de început, mai scurt dar mai greu
deja începea noaptea a doua
bike la PC12 Porumbacu de Jos
poză la Monumentul Eroilor din primul război mondial
bike la Finish la Pensiunea Brânduşa, lângă Avrig
Mie, aflat la a cincea ediţie, mi s-a părut interesant, au multă imaginaţie organizatorii şi se vede şi în poze că s-au străduit să ne aducă zâmbete pe buze chiar dacă uneori nu eram chiar în forma … maximă. Eu ştiu ce mai am de îmbunătăţit, ştiu şi cât va dura – toată viaţa.
Foarte mulţumesc încă o dată!

4. Anumite porţiuni, pentru unii critice, de pe trasee
Titlul mai corect ar fi ce rute au ales unele echipe pentru a ajunge la anumite puncte de control.
Pentru că vreau să mă ajute şi pe mine în viitor, fiind vorba şi de lucruri de principiu, voi pune în pagină separată partea aceasta de trackuri.

Trasee comparative alese de echipe în ediţia din Aiud a Propark 2022 Munţii Făgăraş – Colinele Transilvaniei

Închei acum epopeea Propark, mi-a făcut plăcere să-mi amintesc şi sunt convins că, cu atât mai mult, le-a făcut plăcere celor care au conceput-o şi realizat-o. Sper că a fost bine pentru toţi, cei care au avut probleme şi-au revenit. Să ne revedem anul viitor!
Oare ce mai inventează?!

Jun 062017
 


Așa s-a întâmplat, de ziua mea am fost la un concurs ProPark Adventure – 1-4 iunie 2017.  38h50min a durat aventura noastră (spre comparație, la UTMB anul trecut timpul meu a fost de 38h58min pentru 170km cu 10.000m+ diferență de nivel), a echipei Cheile Turzii, care a început în dimineața zilei mele de naștere – 2 iunie. Startul a fost la sediul administrației rezervației naturale Vânători Neamț, locul unde au fost și colegi de-ai mei de la “Natură și Aventură” cam cu o lună înainte să filmeze … zimbri. Aștept să văd prin ochii lor zona… 🙂
Foarte fain concursul, greu că nu se poate altfel, am pedalat, vâslit și am alergat aproximativ 217 km prin Munții Stânișoarei, Ceahlău… N-am dormit, dar dacă intram mai mult în a doua noapte era musai.

La rece, fără polologhie, cam așa a fost:
Strava flyby – parcursul echipelor care și-au încărcat trackurile – Flyby
Rezultatele oficiale

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-n0WDG1RMU2w/WTaH–B24KI/AAAAAAAAlN4/xdq5BMYEVi0gG_58cac9LDVQAtb8UOO7wCCo/s144-o/PeStrava.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428475033990389922″ caption=”” type=”image” alt=”PeStrava.jpg” image_size=”1035×757″ ]

traseul nostru pe Strava
Din rezultate reies mai multe trasee, obligatoriu a fost atingerea CP-urilor, la unele din ele fiind și probe speciale, ca de obicei. Deosebirea față de anii precedenți a fost că dacă nu ajungeai în anumit interval de timp la un anumit CP (în cazul de acum – CP4 care a fost și CP14 și CP16 – Hangu, lângă cel mai mare lac de acumulare din România – Izvorul Muntelui – Bicaz și al doilea din țară ca suprafață după Razim de lângă mare) nu erai descalificat, doar redirecționat pentru a parcurge trasee mai scurte. Nu puteai traversa lacul noaptea. De aceea apar în clasament traseele B, D … A fost mult mai bine așa. După cum spunea Suni, noi, care am încheiat pe locul 2, am reușit să ajungem aici doar cu 2 ore înainte de timpul limită de la CP4 (hai să zicem că nu chiar 2h), ceea ce e elocvent că n-a fost ușor, probele speciale au răpit ca de obicei un timp important și o mică rătăcire te putea împinge ușor dincolo de timpul limită pentru a putea parcurge întregul traseu.

Mai reiese de pe Strava că noi am avut (din cei afișați) traseul cu parametrii cei mai buni: cel mai scurt și cu diferența de nivel cea mai mică – 216km cu 6700m diferență de nivel. Mulțumim Suni și Voichița pentru ajutor! E drept că n-a fost ușor, am străbătut la lăstărișuri prin păduri… și nu era pe plat. Vorba lui Suni “Aici trebuie să fie drum” am crezut-o sincer. Eu pot spune acum, după ce am cosit cu bicicletele prin păduri, că exprimarea corectă este “Acum este pe aici drum” sau “După voi va fi drum”.
Noi am încheiat pe locul 2 în spatele echipei Fodorilor – “Avenul Piciorul Boului” și în fața echipei “Grind” a lui Luci Clinciu. Pe locul 4 a fost “Munții Țarcu” a lui Alin Ciula și pe 5 “Vulcanii Noroioși” a lui Roșioru. Celelalte echipe, până la 14, au parcurs trasee scurtate. Am plecat în varianta cea mai fericită cu șansa a patra la drum, considerând ca principali favoriți: Grind, Vulcanii Noroioși și Avenul Piciorul Boului. M-am distrat și eu de gluma cuiva de pe FB, când sosiseră primii Fodorii: “Da’ restul boului când vine?” Puteți citi ce au scris Hoinarii aici, iar dacă sunteți mai sensibili, puteți ajunge la o lectură normală dacă scoateți cele două cuvinte, unul începe cu “c” și celălalt, evident, cu “p”.

Noi am fost o echipa echilibrată, hotarâtă și cu oameni care țin la greu fără să comenteze și care s-au ajutat unul pe altul când era nevoie.
Mulțumesc în primul rând lor că s-au străduit să-mi facă viața mai ușoară 🙂 – Simon Gyongyi, Vlad Sâncrăian, Ionuț Silinc!
Mulțumesc echipei de suport care ar fi vrut ca tot timpul să fie alături de noi și să ne dădăcească, au pus mult suflet! Ne-au ajutat enorm în alcătuirea traseului … ideal, prin lăstărișuri și râpe. 🙂 Baba – Simon Suni Andras , Voichița Bodea și Dan Lupșa. Foarte buna organizarea, știu că le-a fost extrem de greu să coordoneze atâtea puncte, probe speciale… Felicitări și sper ca Propark să continue an de an – au arătat în cei 3 ani când am fost participant (în echipele Iezerele Cindrelului, Pietrosul Rodnei și acum cu Cheile Turzii) că în spatele concursului e o echipă de organizare bine închegată, cu oameni pregătiți. Știu că au anunțat ca aventura va continua la 2 ani, dar să lăsăm greul de acum să treacă și hotărârea să se ia după Marathon 7500, în scurtele clipe de odihnă pe un val de optimism. Mulțumesc Dan Lupșa pentru alegerea ta, știu că ți-a fost extrem de greu să renunți din motive medicale la locul din echipă. Mulțumesc cu atât mai mult cu cât tu l-ai găsit pe Ionuț și apoi ai ținut neaparat să vii alături de noi ca și suporter la concurs!
Mulțumesc voluntarilor că s-au angajat la așa ceva, pentru ei a fost un efort extrem care a durat mult mai mult decât efortul nostru, al concurenților. Pot să spun că ei sunt dintre cei capabili să ducă această aventură până la final și ca și concurenți. I-am văzut pe o parte din ei anul acesta la Maraton Bucegi și probabil am să mă mai întâlnesc cu ei la 7500.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-jTO-flISlIU/WTaH8R6RMpI/AAAAAAAAlN4/RBJSNg2r4LYfIFUrjWD5bGl4qqHxcq4bwCCo/s144-o/IMG_20170604_232141.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428474987787661970″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170604_232141.jpg” image_size=”1536×2048″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-isv5unlO82U/WTaH817emEI/AAAAAAAAlN4/28uXHzKNOvcYOq3akzQAdIngYY0nkehhwCCo/s144-o/IMG_20170604_232945.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428474997456410690″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170604_232945.jpg” image_size=”1536×2048″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-3j1ulAwJuGw/WTaH9vHGYlI/AAAAAAAAlN4/1kijPiFjI4YRjeLASm-6kDWCn1igM7odQCCo/s144-o/IMG_20170605_002600.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428475012805976658″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170605_002600.jpg” image_size=”2048×1536″ ]

Mulțumesc pentru încurajări, pentru tot! Am avut o zi de naștere mai lungă, de peste 50 ore dacă pun la socoteală și pregătirea din noaptea precedentă. 🙂
Un pahar de șampanie din partea mea, să ne ajute pe toți să trecem cu bine zilele acestea grele și frumoase! 🙂

Cursa noastră

Pfui! 18 puncte de control, va fi greu sa scriu despre toate. Harta. Am primit-o, o prima impresie – mult mai compact ca anul trecut traseul, fără a ajunge mai departe de Ceahlău. Practic, MTB în Stânişoarei, apoi trecem lacul Bicaz cu caiacul şi ajungem la trailul din Ceahlău. Şi apoi, înapoi, caiac şi MTB până la finish. Să vedem dacă va fi mai uşor, doar anul trecut s-a plâns lumea… Anul trecut am făcut peste 270km, acum … au interzis posibilitatea de a folosi drumurile naţionale.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ikmYghE-fS8/WTaHotZdAnI/AAAAAAAAlN4/uO3HBtxGlN8SP45KS9QjBZDmnJ1yX8SKQCCo/s144-o/2017-06-01%2B22.43.58.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428474651568833138″ caption=”2017-06-01 22.43.58.jpg” type=”image” alt=”2017-06-01 22.43.58.jpg” image_size=”1536×2048″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-UBzjN7QHma0/WTaHqmlipjI/AAAAAAAAlN4/ZkCYBIt5uAgEuckbgHkedYIpYpir3Z3AQCCo/s144-o/2017-06-01%2B23.09.49.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428474684100224562″ caption=”2017-06-01 23.09.49.jpg” type=”image” alt=”2017-06-01 23.09.49.jpg” image_size=”2048×1536″ ]

Părţi din hartă
Am făcut tot posibilul să-mi revin după Maratonul Apuseni din 27 mai. Nici n-am apucat să spun câte ceva despre maraton, eram epuizat, cu febră şi tuşeam non stop. Mă prinsese probabil o răceală după ce marcasem pe ploaie traseul de family si băusem ceva rece, în orice caz la maraton nu mă simţeam bine, speram să-mi revin după primii kilometri de încălzire şi la început chiar aşa a fost. Atâta că trebuia să mă hidratez şi apa nu-mi făcea bine: răguşisem, nu mai puteam vorbi, nu puteam tuşi, respiram greu, iar treaba asta avansa, la urcări n-aveam aer. În fine, spre sfârşit fugeam tare doar dacă era panta mai abruptă, că oricum nu era lungă şi cumva mai îmi ţineam şi respiraţia. N-am scos un timp rău – 5h31min, 33 general şi 8 categorie, dar sub timpul de anul trecut de 5h07 min. Ziua următoare era musai să merg în drumeţie, aşa că luând paracetamol, nurofen şi alternându-le am trecut şi acest hop. Apoi, zilele următoare cum ajungeam acasă cum mă duceam în pat şi acolo îmi duceam veacul. Ajunsesem să mă târăsc şi-n pat… Dar a trecut, minus tusea, cumva la limită – eram stresat că voi fi o povară în echipă.

Planuri… nu e mult de spus. Era clar că trebuia să fim în primele 8 echipe dacă doream ceva, pentru că doar primele 8 aveau posibilitatea să meargă pe lac cu combinaţia caiac rigid – caiac gonflabil. La caiac mă ştiu binişor, anul trecut am reuşit să fim cei mai rapizi la proba respectivă (cu Lupşa în tandem). Am tot verificat echipamentul obligatoriu, am avut echipamentul de echipă, plus ceva cordelină de tras şi … două foiţe. Nu ştiu de ce, dar aşa am considerat că trebuie. Ca să spun şi eu de mâncare, am avut pregătite batoane, am cumpărat 4 geluri să am şi eu, de gura lumii, plus că aveam ceva jeleuri. Mă bazam însă pe sandwichuri, am avut vreo 10, din are 5 la punctul de schimb de la Hangu. Ce am folosit: toate sandwichurile (am şi dat), jeleuri, 1 baton şi doar două geluri, unul doar pe jumătate. Şi la Istria la ultra mai mult sandwichuri am mâncat, va trebui să vând batoanele până nu expiră.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-4ufHwxEWDek/WTaHrG7ntnI/AAAAAAAAlN4/IT_axMdLH1YGGBRVGktbOmf1nJgoMtbyQCCo/s144-o/2017-06-02%2B07.28.56.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428474692782765682″ caption=”2017-06-02 07.28.56.jpg” type=”image” alt=”2017-06-02 07.28.56.jpg” image_size=”2048×1536″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-YCTRiBp5wh4/WTaHxIb8YNI/AAAAAAAAlN4/tWI8MNwVArUlcF6xjFtP1T4gLCAj1TCpACCo/s144-o/2017-06-03%2B05.38.24.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428474796265988306″ caption=”2017-06-03 05.38.24.jpg” type=”image” alt=”2017-06-03 05.38.24.jpg” image_size=”2048×1365″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-DcjpEOlP4Xk/WTaH-AvteyI/AAAAAAAAlN4/wDN1CkEeEDc77T4Bc5CKtCkWvvuUt7U9gCCo/s144-o/18837070_1500846446633771_9080581335908409506_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428475017539713826″ caption=”” type=”image” alt=”18837070_1500846446633771_9080581335908409506_o.jpg” image_size=”2048×1365″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ySJaL5ifeag/WTaH7Qzub5I/AAAAAAAAlN4/teFN59mA-Pc13F0CqQeymt4slKR4zXoTwCCo/s144-o/2017-06-04%2B23.46.37.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428474970311913362″ caption=”2017-06-04 23.46.37.jpg” type=”image” alt=”2017-06-04 23.46.37.jpg” image_size=”2048×1365″ ]

Primele două CP-uri – Schitul Sihlei şi Mănăstirea Agapia Veche au însemnat acomodarea cu coechipierii, stabilirea unui ritm care să ne mulţumească pe toţi şi pe care să-l putem duce la nesfârşit. Momentan băieţii eram mai tari, aşa că am început să folosim cordelina, traseul nu prezenta porţiuni tehnice deosebite. Ne menţineam la început cu greu în primele 5-6 echipe, iar Fodorii erau singurii care luaseră avans mai mare. La Agapia Veche am avut prima probă specială, în stilul celei de anul trecut – identificarea unei căsuţe cu arhitectură specifică, cu povestea ei. Noi am avut de găsit căsuţa cu liliac – a avut numărul 36. A durat ceva, noi ajunsesem se pare pe locul 2 şi am pierdut câteva poziţii în căutarea noastră. Realitatea e că anul trecut căsuţele specifice erau împrăştiate prin sat, nu erau toate la drumul principal, iar noi am baleiat în coborâre şi câteva uliţe lăturalnice. Acum îmi pare rău că nu mai reţin ce simbolizează liliacul ca motiv popular în zonă, dar dacă aveţi curiozitatea… Din punct de vedere strict al competiţiei, deja se formase în jurul nostru un mic grup cu care aveam să luptăm în continuare – Grindul, Munţii Ţarcu, Vulcanii Noroioşi, la distanţă de peste 10 minute de Avenul Piciorul Boului. Ceilalţi nu erau nici ei departe.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-rbHXUL7rNVs/WTbuKVDW64I/AAAAAAAAlOI/7AnxKJXt_3YcRjCRTrB2APlGLGlUUzw1ACCo/s144-o/02-drumetie-lacul-cuejdel.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428587379335293826″ caption=”” type=”image” alt=”02-drumetie-lacul-cuejdel.jpg” image_size=”800×533″ ]

lacul Cuiejdel
La punctul CP3 – lacul Cuiejdel am avut din nou o probă specială, a doua. Frumos gândite punctele intermediare, toate aveau ceva de arătat sau erau deosebite, păcat că în Ceahlău am mers mai mult noaptea. Lacul Cuiejdel de exemplu e cel mai mare lac de baraj natural din Europa. Proba specială era din nou ceva întâlnit în anii precedenţi – identificare unor frunze din zonă pe baza unor poze. Ca să fie mai interesant, din 11 poze am putut elimina 3 pe care le consideram mai greu de găsit, urmând să căutăm restul de 8. Fiind arie protejată în jurul lacului, ne-am spus că nu degeaba şi-a răcit gura Tibi la prezentarea probei şi am pornit în căutare fix în direcţia opusă lacului, în pădure. Aici am văzut că sunt două tactici: una, ca a noastră, am cules toate frunzele mai deosebite într-un timp cât mai scurt, urmând să vedem ce mai lipseşte la faţa locului şi apoi să ne hotărâm ce facem – penalizare sau căutare. A doua, adoptată de Clinciu, dar pe care noi nu ne-o puteam permite pentru că nu cunoşteam aşa bine frunzele, era să cauţi fix ce frunze trebuie, ţinând minte pozele. Dura mai mult dar probabil scăpai cu penalizare mai mică. În orice caz noi am găsit din cele 8 frunze şapte, dar nu ne-am prins că noi trebuie să le aranjăm şi, din grabă, am pus invers două din ele pe poze.  Aşa că am avut de alergat 3x600m, nu erau bucle aşa că am şi urcat niţel pe o potecă. La final, acum când mă uit în clasament, s-au strâns tare rândurile în faţă, eram la 4 minute de Fodori şi mai rămăsesem 3 echipe în luptă directă pentru locul 2 – cu Grindul şi Munţii Ţarcu. Munţii Ţarcu începeau să fie deja o surpriză şi am început să ţinem cont de ei.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-aFDXsrqEksA/WTaHuPb1i5I/AAAAAAAAlN4/rrDI1DhGrXkXQ24FuSAS6G20wy1md5tEACCo/s144-o/2017-06-02%2B14.21.22-1.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428474746604981138″ caption=”2017-06-02 14.21.22-1.jpg” type=”image” alt=”2017-06-02 14.21.22-1.jpg” image_size=”2048×1536″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-E3-TILDLch4/WTaHtZ1NYRI/AAAAAAAAlN4/–7AiAzRXgsrwXtvcoPFkDWn-ea5DcoEgCCo/s144-o/2017-06-02%2B14.21.20.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428474732215886098″ caption=”2017-06-02 14.21.20.jpg” type=”image” alt=”2017-06-02 14.21.20.jpg” image_size=”2048×1536″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-YCTRiBp5wh4/WTaHxIb8YNI/AAAAAAAAlN4/tWI8MNwVArUlcF6xjFtP1T4gLCAj1TCpACCo/s144-o/2017-06-03%2B05.38.24.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428474796265988306″ caption=”2017-06-03 05.38.24.jpg” type=”image” alt=”2017-06-03 05.38.24.jpg” image_size=”2048×1365″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-lWOqz9ZlK2s/WTaHu7HO6rI/AAAAAAAAlN4/5FD2XRJcU4c6-YHHfJsLCGzbi_hsho9WwCCo/s144-o/2017-06-02%2B14.21.23.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428474758329723570″ caption=”2017-06-02 14.21.23.jpg” type=”image” alt=”2017-06-02 14.21.23.jpg” image_size=”2048×1536″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-f-NL_1R-93c/WTaHvbQQu6I/AAAAAAAAlN4/dhrJB-msyjQYdK3KcAdKHpIV5owbKssgwCCo/s144-o/2017-06-02%2B14.23.02.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428474766957525922″ caption=”2017-06-02 14.23.02.jpg” type=”image” alt=”2017-06-02 14.23.02.jpg” image_size=”2048×1536″ ]

A urmat CP4 – prima întâlnire cu sala de sport din Hangu, unde urma să lăsăm MTB-urile şi să ne echipăm de trail. Practic între CP3 şi CP4 a fost prima dată când echipele au ales trasee diferite şi o parte din diferenţa de la CP4 reflectă şi greutatea traseului ales. Noi am avut de parcurs un traseu mai scurt dar pentru prima dată am avut de furcă cu desişurile de pe “drum”. Eram toţi ok, era doar începutul. Nu mă interesa locul nostru, mă bucuram că n-am avut evenimente şi suntem echilibraţi ca forţe. În clasament scrie că eram pe 2, la 36min de Aven şi cu aproximativ 50min în faţa urmăritorilor. Dacă totul mergea bine şi aveam şanse să încheiem fără să prindem a doua noapte, nu aveam de gând să ne oprim la somn pentru mai mult timp, doar la nevoie. În general la competiţiile de anduranţă nu dorm, iar pauzele lungi mă obosesc foarte tare. Dacă şi coechipierilor le convenea acest lucru era extraordinar, eu nu eram antrenat pentru … pauze, rar am poze la concursuri la PA-uri.

CP5 – prima traversare de lac – 5km. Ne-am înţeles şi ne-am aşezat în configuraţia Ionuţ – Veze caiac rigid şi Gyongyi – Vlad în gonflabil cu remorcare. Ştiam că gonflabilele sunt tare lente. Dacă nu era ok, urma să schimbăm perechile. N-am mers rău, trebuia să fim atenţi noi cei din faţă la direcţie şi cei din spate să nu ne “mute fundul” caiacului. La o căsuţă ne-au întâmpinat două femei simpatice în costume naţionale, invitându-ne să mâncăm sarmale. Aveau cu ciuperci, urdă (dulci) şi carne.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-n0EWrnrURNw/WTb0G0LMEOI/AAAAAAAAlOs/nqKwYgxQc2YJDs9JwR4-xRtp4m4tkd9YQCCo/s144-o/19023468_10207163002833100_8777894539967467945_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428593916039925986″ caption=”” type=”image” alt=”19023468_10207163002833100_8777894539967467945_o.jpg” image_size=”2048×1152″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-oGkmOL0rSKI/WTb0G2aSZJI/AAAAAAAAlOs/4uiA2tomi7Y5rrQKgyViJ8zImOw2wcRZgCCo/s144-o/18839755_10207163001793074_5517822942740726325_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428593916640126098″ caption=”” type=”image” alt=”18839755_10207163001793074_5517822942740726325_o.jpg” image_size=”1920×1080″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-uRdJQC3I8Fw/WTb0G-3cVdI/AAAAAAAAlOs/qk0iuMqFSxIW7CIBfm_62cdIku3Yb7GNACCo/s144-o/18922447_10207163002113082_805394115780241882_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428593918909896146″ caption=”” type=”image” alt=”18922447_10207163002113082_805394115780241882_o.jpg” image_size=”2048×1152″ ]

N-am mai mâncat cu urdă aşa că, deşi nu-mi era foame, am luat una. Apoi, fiind probă specială şi considerând că mai bine ne pricepem la sarmalele cu carne, am mai mâncat şi cu carne să simt ce conţine. Ce de ingrediente! N-am vrut nicicum să-i ascult pe Ionuţ şi Vlad cu dafinul (mama lui Vlad pune dafin în orice) şi cu mărarul (Ionuţ a văzut mărar), în plus n-am spus de cimbrişor şi uite-aşa ne-am pomenit cu 21 minute de penalizare pe care le-am executat la PC7 – rapel lângă cabana Dochia. Ce mai conţineau sarmalele? Carne de porc şi vită, orez, cimbru, pătrunjel, hasmaţuchi (specific), frunze varză, sare… Nu era borş, că şi aceasta era o problemă la alegere – dacă spuneai ceva greşit iar erai penalizat. Diferenţele s-au cam păstrat între echipe.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-0vhYfVs0o-Y/WTaHs9q57mI/AAAAAAAAlN4/_WNbJqDqMGsRalqKfiIr53zEQx6ZPcfFgCCo/s144-o/2017-06-02%2B13.48.22.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428474724656475746″ caption=”2017-06-02 13.48.22.jpg” type=”image” alt=”2017-06-02 13.48.22.jpg” image_size=”2048×1536″ ]

lacul Izvorul Muntelui – Bicaz
Până la CP6 tot pe lac am vâslit de ni s-a acrit. Ionuţ se plângea că i s-au umflat palmele, ne şi gândeam ca la întoarcere să schimbe cu Vlad. Am şi avut în această tranşă peste 10km de vâslit. Eu n-am avut astfel de probleme, dar aveam ritm aproape dublu de vâslit şi nu puneam atâta forţă. Scopul e să întreţii deplasarea şi pentru asta era important să nu tot ajustăm direcţia, să fim cât mai cursivi.

Gata cu vâslitul, nu cred că a fost o echipă să nu se bucure că a scăpat parţial de o probă care ca durată se apropie de durata de MTB – noi am vâslit până aici cam 5 ore pentru 15km fără a socoti proba specială.

De la CP6 am avut doar … Ceahlăul. Nu mai era aşa problemă orientarea, punctele de control se puteau atinge urmând potecile. Dificultăţi în acest sens aveau să fie doar la întoarcerea la caiace. Intram în fieful alergătorilor montani, aşa că ne aşteptam ca Grindul să recupereze terenul pierdut şi să treacă oricând în faţă. Ne-am dezechipat (ca să nu-mi ud hainele de trail rămăsesem cu pantalonii de bike) şi am pornit spre Dochia, lîngă care ne aştepta CP7  cu proba specială anunţată – rapelul.

Ştiam că vom avea aproximativ 45km (s-au dovedit a fi 50km) de trail, dar nu mă aşteptam să dureze un maraton ceva mai lung … 14 ore! E drept că au fost şi probe speciale. Noi ne tot puneam problema – ce se întâmplă dacă ajung înainte de ora 5 dimineaţa mai multe echipe la CP13 (fostul CP6) unde urma ultima traversare de lac. Ei bine, mai bine ne foloseam neuronii la alte întrebări dintr-un viitor mai apropiat.

Multă urcare, fain Ceahlăul şi destul de sălbatic. Mai ales în iunie, cu atâta vegetaţie, totul e vesel. Noi, ca furnicile, ne duceam povara în spate. Eu îmi lăsasem doar un bidonaş de 330ml ca să am bagaj mai uşor, dar tot căram destule. Rucsacul lui Gyongyi cred că era cel mai greu, aşa că l-au mai luat în spate Vlad şi Ionuţ, alternativ. Într-un final am ajuns la rapel, deja aprinsesem frontalele. După probă şi penalizare eram în urma Avenului la o oră, Grindul recuperase puternic şi erau la 11min în spatele nostru. Munţii Ţarcu în schimb se depărtaseră spre 3h, la fel şi Vulcanii Noroioşi. Atunci habar n-aveam de diferenţe, dar ne întâlnisem cu Grindul – ei intraseră la proba de rapel pe când noi eram în timpul penalizării şi mâncam. Atâta ştiam, că trebuie să mergem, că probabil ne vom odihni înainte de a ne îmbarca. Ţăcăneală curată, ca la ultra.
Aici la rapel era să rămânem fără foiţa lui Gyongyi. A căzut într-o gaură de vizitare de peste 2m adâncime de la aducţiunea de apă. Mulţumim voluntarului care ne-a ajutat şi a scos-o cu un rest de tub Henko. Era leoarcă, dar era păcat să rămână, o studiasem înainte că mi se părea mai ciudată şi mai deosebită. Aşa că în continuare i-am oferit bucuros a doua mea foiţă la Gyongyi şi se pare că s-a îndrăgostit de ea – a purtat-o până la final.

Au urmat CP8 şi CP9 – adică bucla de Ceahlău pe la Văratec. Coborâre mai abruptă, potecă, apoi poiană, urcare uşoară şi lungă pe drum de ţară… Atât pot spune, că era noapte şi doar mergeam, creierul se odihnea.
Într-un final am închis bucla şi am intrat la Dochia – CP10. Ne-am întâlnit cu Roşioru, echipa lui urma să intre în bucla de Ceahlău. Prima oară când trecusem pe lângă Dochia nu intrasem. Chiar simţeam nevoia să mâncăm ceva cald, aşa că pe lângă ceai am comandat şi supă. Am răspuns şi la întrebările legate de ariile protejate, ca şi anul trecut – fără greşeală – proba 5 după socoteala noastră. Abia am apucat să mâncăm. Şi ne-au arătat cum funcţionează ceasul de penalizare, să ştim şi noi. Foarte fain, dar am dat şi sugestii. Nu mai ştiu ce au spus ai mei, dar contribuţia mea era legată de poze cu tipe în loc de numere, iar pe măsură ce scade numărul să se împuţineze şi hainele.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-NL3QIm1ZLUg/WTaHxv0NKBI/AAAAAAAAlN4/MUHkC0_zjywldKwc3Y54sTrjizH5tkdbgCCo/s144-o/2017-06-03%2B07.50.45.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428474806836733970″ caption=”2017-06-03 07.50.45.jpg” type=”image” alt=”2017-06-03 07.50.45.jpg” image_size=”2048×1536″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-va91o3Ca3QM/WTaHyKCUbuI/AAAAAAAAlN4/_E_qoyCAwicjTER2FPlAkH22fVzHmsXjACCo/s144-o/2017-06-03%2B07.51.48.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428474813875252962″ caption=”2017-06-03 07.51.48.jpg” type=”image” alt=”2017-06-03 07.51.48.jpg” image_size=”2048×1536″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-3_qM6CFKPUY/WTaHy-00jbI/AAAAAAAAlN4/oGVqKwSnQ5gCUuDUBXdSKuXBfSRZ91etACCo/s144-o/2017-06-03%2B07.55.03.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428474828045716914″ caption=”2017-06-03 07.55.03.jpg” type=”image” alt=”2017-06-03 07.55.03.jpg” image_size=”2048×1536″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-AFR_zVnyD5Q/WTaHznZWvYI/AAAAAAAAlN4/MxBQNcLjWsEvbExxFMgb3DW9uxUWwaYcgCCo/s144-o/2017-06-03%2B07.55.23.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428474838936370562″ caption=”2017-06-03 07.55.23.jpg” type=”image” alt=”2017-06-03 07.55.23.jpg” image_size=”1536×2048″ ]

în clipele de răgaz, somn
Aveam deja 19 ore de concurs, spre ora 3 dimineaţa. A devenit o himeră sosirea la ora 5 la caiace. N-am făcut mulţi paşi spre CP11 – Cascada Duruitoare şi ne-am întâlnit din nou cu Grindul ce urma să intre la Dochia. Mereu au rămas aproape de noi, practic la distanţă de o probă specială. De la CP11 la CP12 Cabana Fântânele am avut ceva de bălăurit, dar măcar eram fără biciclete. Ne-a cam prins somnul, dar ne-au mai activat câinii de la cabană. Pesemne le intrasem în consemnul de zonă, ce să faci dacă aşa e drumul!

Nu mai aveam decât să ne îndreptăm direct spre caiace. Acest direct a fost mai lung decât credeam, nu se mai termina. Ştiam noi un drum… Vechea poveste. Se făcuse dimineaţă. Am întâlnit un bătrân niţel cam surd la un schit care a vrut să ne deschidă să ne închinăm şi noi ca toţi oamenii. La Vlad îi pare rău şi acum că i-am răpit plăcerea asta… Noi restul eram preocupaţi să găsim drumul de Cerebuc, să terminăm cu ocolirea Ceahlăului. Ne-a ajutat omul, ne-a rugat să nu sărim gardul că-i prea greu şi să ocolim grajdul.

Şi iar caiac, suntem la CP13. Dar mai întâi, promisiunea e promisiune – 15 minute de somn pentru cine doreşte. Era plăcut afară. Cei din faţă tot la o oră.

Ne îmbarcăm şi pornim. Rămânem la configuraţia iniţială şi bine facem, Ionuţ nici nu se mai plânge de palme. Deja s-a obişnuit. Şi cu rapelul s-a descurcat foarte bine, deşi ne-a spus că-i pentru prima oară. Pentru că apa era liniştită şi nu era vânt, am ajuns cu toţii la concluzia că mai bine cei din gonflabilă se odihnesc. Păcat că era apă în caiac, că altfel ar fi putut să şi doarmă. N-am pierdut cine ştie ce din viteză, cei 9km i-am făcut în aproximativ 2h20min.

La Hangu CP14 aveam o oră jumătate în urma Avenului. Pornim în sfârşit pe MTB spre CP15 Poiana Largului. Auzisem că-i greu. Cred că organizatorii s-au gândit că lipsesc din traseul nostru porţiunile de push-bike mai serioase şi coborârile tehnice şi apoi toată lumea va comenta că e ingredientul ce lipseşte. N-au ştiut ei ce am ales noi! Aici s-a cam rupt filmul mersului într-un ritm constant. Vlad a început să aibă probleme, o combinaţie de lipsă somn, soare, push-bike direct după stat în caiac două ore. Ne-am mişcat încet, pe când urcam i-am văzut pe Hoinari. Deja aveau mare distanţă faţă de noi. Au câştigat o oră pe bucla CP14 Hangu – CP15 Poiana Largului – CP16 Hangu, ajungând la 2h30min diferenţă. Partea bună era că nu mai părea mult de mers, până în 40km, şi nu ne prindea noaptea. Asta iniţial, că apoi …

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-jZCcNP8vUd4/WTaHvwfmDpI/AAAAAAAAlN4/n63mkhMhuTIXMRRSjFjQ5Jdgpb5cb0_BQCCo/s144-o/2017-06-02%2B14.45.03.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428474772658982546″ caption=”2017-06-02 14.45.03.jpg” type=”image” alt=”2017-06-02 14.45.03.jpg” image_size=”2048×1536″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-FV7ETO1exBo/WTaHwVLqIoI/AAAAAAAAlN4/M5opEK2qy2QDVHNM3pQBi-Bc-tmMXetowCCo/s144-o/2017-06-02%2B14.45.36.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428474782507475586″ caption=”2017-06-02 14.45.36.jpg” type=”image” alt=”2017-06-02 14.45.36.jpg” image_size=”960×1280″ ]

De CP17 ce să mai spun… Nici nu mai ştiu cum îi zice. Probabil protecţie mentală, eu am obiceiul să uit ce nu-mi place. Undeva pe lângă Poiana Răchitelor. Raiul zimbrilor. Am ajuns până la 2km de punct. Şi Vlad, care era în faţă cu Ionuţ a trebuit să facă pauză. Probabil cădere glicemică, am tot avut de urcat şi a uitat să mănânce. Am stat şi am aşteptat, i-am dat ultimul sandwich, am pus pe el folia de supravieţuire. Am aflat pe urmă că e rău de foame, adică seamănă cu mine. Dar asta are şi partea pozitivă, că una – două îţi revii, ai metabolismul foarte rapid, numai să ştii ce să faci. Şi să manânci! La mine în casă eu sunt barometrul la mâncare, sunt un fel de paharnic. Dacă ceva naşpa îmi scapă, mi se întâmplă cu ore înainte şi se pot lua măsuri că e vreme. Aşa că Vlad şi-a revenit. N-au fost 10minute cât am crezut, dar în acel moment nu asta conta. În plus, a ieşit Ionuţ la rampă şi ne-a ajutat făcând pereche la bicicleta lui Vlad. Mulţumim echipei Cheile Nerei (cred că ei erau) pentru ajutor, aveau şi ei apă foarte puţină şi totuşi ne-au dat. I-am cam repezit noi ca răsplată pentru ajutorul lor. 🙂
La “proba de căcat” cum a descris-o pe scurt amazoana noastră nu ne-am aşteptat. 🙂 Adică mie nu-mi păsa câte probe sunt şi nu reţinusem, iar Gyongyi reţinuse că sunt 5 probe speciale în total, dar se pare că rapelul nu intra în calcul. N-am trecut proba identificării balegei de zimbru (deja cu “balegă” am dat un indiciu), deşi Tibi ne-a dat indicii, mură-n gură cum se spune, şi am mai stat 20minute, dar nu mi-a părut rău. Vlad a avut o pauză suplimentară, apă era destulă acolo, iar în continuare, deşi iar ne-au aşteptat porţiuni cu bicicleta în braţe, ne-am putut baza din nou pe forţele lui.

Şi în sfârşit am ajuns la CP18 şi finish! Nu înainte de a trece de o “scurtă” porţiune de pădure virgină în care push-bike-ul era o binecuvântare, nu mai mult de 200m de urcare. Ca trofee luate de pădure am văzut coarne de bicicletă rămase de la alţi zimbri pe două roţi ca şi noi. Cică e drum! După ce am scăpat de pădure şi am ajuns la lizieră am început să căutăm coborârea. Se lăsa noaptea şi nu ştiu dacă mai aveam 20min de lumină să vedem ceva. Aşa că am mers pe lângă lizieră pădurii baleiând un drum la vale, şi la un moment dat am lăsat bicicleta şi am început să alerg să caut o zonă fără tufe, mai accesibilă. Şi am avut noroc, de astă dată drumul chiar exista, înierbat la început.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-oXAEytlJxj8/WTaH023b2dI/AAAAAAAAlN4/gogte3uDSrUPMqY3vqctE1aPSLiiF3LBgCCo/s144-o/2017-06-03%2B22.19.55.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428474860268935634″ caption=”2017-06-03 22.19.55.jpg” type=”image” alt=”2017-06-03 22.19.55.jpg” image_size=”2048×1536″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-NpBiz1Nh_p4/WTaH1QC-WwI/AAAAAAAAlN4/VZr8XHze5sQoJkEuyQSWT6zj13_NpwDlACCo/s144-o/2017-06-03%2B22.20.04-1.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428474867028220674″ caption=”2017-06-03 22.20.04-1.jpg” type=”image” alt=”2017-06-03 22.20.04-1.jpg” image_size=”2048×1536″ ]

Am ajuns pe noapte, peste 7h ne-a luat să parcurgem ultimii 40km de aventură. Dar măcar n-au fost 14h cât ne-a luat trailul de 50km. 🙂
Am terminat la aproape 5h de echipa Avenul Piciorul Boului, la peste 2h în faţa Grindului. Munţii Ţarcu probabil a aşteptat ziua să scape de pădurea cu trofee, la fel şi Vulcanii Noroioşi. În orice caz frumos concurs, greu şi plin de învăţăminte. Felicitări tuturor echipelor, de aceea sunt puţine pentru că e concursul de aşa natură.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-iARf6muy9tY/WTaH2pSx1BI/AAAAAAAAlN4/azP6D3zug2UIGNmOHIbphB9M-I5ehm1PgCCo/s144-o/2017-06-04%2B12.06.29.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428474890985264146″ caption=”2017-06-04 12.06.29.jpg” type=”image” alt=”2017-06-04 12.06.29.jpg” image_size=”2048×1536″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-wyoMrWMIOdU/WTaH4jHD1QI/AAAAAAAAlN4/wSsPbqZYn7o-3RXCQJVAPt_GbsEZBWtrgCCo/s144-o/2017-06-04%2B12.32.00.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428474923685238018″ caption=”2017-06-04 12.32.00.jpg” type=”image” alt=”2017-06-04 12.32.00.jpg” image_size=”2048×1536″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-jI6pUxxDieM/WTaH3eS9WvI/AAAAAAAAlN4/jBOzcaPOMgwQbLb_wMkK-Kb6iBx9dcLcQCCo/s144-o/2017-06-04%2B12.10.21.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428474905213098738″ caption=”2017-06-04 12.10.21.jpg” type=”image” alt=”2017-06-04 12.10.21.jpg” image_size=”2048×1536″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ET6B9Px9In4/WTaH5SEvnBI/AAAAAAAAlN4/3qX_B2300kUDgcuM3AKx2ecPEP1xizJbwCCo/s144-o/2017-06-04%2B12.32.06.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428474936291990546″ caption=”2017-06-04 12.32.06.jpg” type=”image” alt=”2017-06-04 12.32.06.jpg” image_size=”2048×1536″ ]

Bine că am terminat! Şi de scris a fost greu… Ce să mai spun de drumul înapoi. M-am oprit să dorm puţin pe parcurs, să ajungem teferi acasă…

Mulțumesc pentru poze! Am mai căutat și pe internet poze cu zonele prin care am trecut, momentan am pus cea cu lacul Cujerdel. Trebuie să trec și pe ziuă prin Ceahlău, demult n-am mai fost iar acum mai mult l-am simțit decât am văzut.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-cRZT7Qo1SoQ/WTaH6z6uxYI/AAAAAAAAlN4/MHpIYOq0KBw_rUPTZciq3GVaRpLmFcVRQCCo/s144-o/2017-06-04%2B17.07.55.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428474962556667266″ caption=”2017-06-04 17.07.55.jpg” type=”image” alt=”2017-06-04 17.07.55.jpg” image_size=”1536×2048″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-f4KVaZz43W4/WTaH6YjTOcI/AAAAAAAAlN4/nSLaKGfCh74KlrMJrFAyIqVnoQtN3WCHACCo/s144-o/2017-06-04%2B16.54.59.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6428474612259063201#6428474955210635714″ caption=”2017-06-04 16.54.59.jpg” type=”image” alt=”2017-06-04 16.54.59.jpg” image_size=”1536×2048″ ]

 

 

Sep 062016
 


Concediu, concediu, dar ce fel de concediu? Să n-apuc să dau cu bățul deloc, să scriu nimic? Am fost așa de prins cu relaxarea că efectiv nu făceam mulți pureci pe acasă, fie că “acasă” însemna Crveni Vrh (Monte Rosso) – Croația, Saint Gervais les Bains – Franța sau Babarunca – Brașov.
34194689
Vara aceasta am avut parte de concursuri grele, care fiecare ar fi meritat o atenție specială și o pauză corespunzătoare de la unul la altul. Mă uit în urmă și văd însă grupări de la o săptămână la alta, pauzele fiind mai mici de o săptămână datorită faptului că unele concursuri au fost și pe mai multe zile: Bike 4Mountains – 17-20 iunie și X-Man Romania – 25 iunie, Marathon 7500 – 15-17 iulie, Geiger tura lungă – 24 iulie, Traversarea Tarniței – 30 iulie și Triatlon Cluj – 31 iulie, iar acum UTMB – chiar proba regină – Ultra Trail de Mont Blanc 170km cu peste 10.000m diferență de nivel pozitivă, timp limită 46 ore – 26-28 august urmat de Propark Adventure – 01-04 septembrie, timp limită 50 ore și … Walking Month 12 septembrie – 11 octombrie.

1. Croația – Crveni Vrh
2. Ultra Trail de Mont Blanc
3. Propark Adventure
4. Cuvintele scrise de Gyongyi despre Propark Adventure
 1.
În drumul spre UTMB am purces cu familia în Croația, partea nordică, aproape de granița cu Slovenia, în peninsula Istria. Am stat în Crveni Vrh (Monte Rosso în italiană), nu departe de Umag, vizavi de Portoroz și Piran din Slovenia.
Foarte fain a fost acolo, am alergat zilnic și am străbătut zona în zig-zag, ajungând până aproape de graniță. E puțin mai scump ca în alte locuri din Croația, dar a fost un loc nou pentru mine și, foarte important, nu a trebuit să mă abat prea mult de la drumul ideal spre Franța.
Ca și în restul Croației, aici e o combinație de locuri foarte bine amenajate, de lux, întretăiate de porțiuni sălbatice, “la liber”. Ei au campingurile plasate în locuri ideale, nu “remorci” la câte o stațiune “bengoasă”. Chiar dacă nu am stat la camping, am fost la mare cu ei pe acolo, au putut să joace baschet cu alți copii. Eu în alergările mele exploram iar apoi mergeam pe gps fix în locațiile mai potrivite, chiar cu nisip bun de construit și intrare lină la mare. Pun mai jos o alergare în care am urmărit coasta, trecând de la Umag la Crveni Vrh prin Punta, Basanija, Savudrija. Noi am mers la plajă dimineață chiar lângă noi, iar în rest – cu mașina câțive km – la autocamp Veli Joze, la Savudrija, iar în partea opusă la Kanegra, unde este și o plajă FKK.

Ca să atrag și copiii la mișcare în restul timpului am încărcat coordonate și am făcut și geocaching în zonă, ajungând astfel și-n locuri mai ascunse, pitorești, la castele vechi. Ce mai e de spus, e altfel, altă lume… Multe drumuri de țară, poteci, cu indicatoare la intersecții, pentru bicicletă și drumeție. Trece prin zonă și un “drum european” de bicicletă, cred că e marcat cu E1.
Cum e la noi? Știm! 🙂 Avem umor… Un mic episod – cum am intrat în România, de data aceasta pe la vama Petea (am și stat acolo ca pe vremea când nu eram în UE, erau moldoveni la coadă care erau controlați foarte strict – ne aducem aminte și noi), să mai schimb câte ceva, am trecut printr-un sat din Sălaj, în drum pre Zalău. Și pe drum, un biciclist. Nu era el prea semnalizat, în stil clasic. Adică pe portbagaj fiu-meu a văzut o pisică, ținută de cap de stăpân. Într-o străfulgerare le-am spus: are ochi de pisică, circulă regulamentar.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-s_E6Vzhkszw/V85wU7g-TbI/AAAAAAAAgtQ/hATzl0KcERIP0MOhTFAtg0yAJdadDtlsACCo/s144-o/IMG_20160813_101125.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327118031377812914″ caption=”imagine de la pensiune – în depărtare Piran – Slovenia” type=”image” alt=”IMG_20160813_101125.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-xtmh-AfM3EQ/V85wUxWo5qI/AAAAAAAAgtQ/eSTk_h6av6w9oXN2fcTxB8JMNwbGhUU1gCCo/s144-o/IMG_20160813_105250.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327118028650112674″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160813_105250.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-q1fECRIqi70/V85wmSH_qzI/AAAAAAAAgtQ/KVunXuLbdSUWtfpzNKPEZ6dU2UJFTd9TgCCo/s144-o/IMG_20160815_171730.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327118329504836402″ caption=”deasupra la campingul Kanegra” type=”image” alt=”IMG_20160815_171730.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-zQ8rI_QobQY/V85wmRMxYRI/AAAAAAAAgtg/P5USZvJZXW8SiCDKpHYQB_G3pWD-Gb6MACCo/s144-o/IMG_20160815_171918.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327118329256435986″ caption=”pe drumurile ciclabile din zonă” type=”image” alt=”IMG_20160815_171918.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-hU8UvpKrroQ/V85xWm1r1iI/AAAAAAAAgtQ/BvwVffeCP4gD8D8H5y_PIsoiRsrQHBkagCCo/s144-o/IMG_20160817_165611.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327119159698904610″ caption=”schimb de jucării – amintiri la un geocache” type=”image” alt=”IMG_20160817_165611.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-L35JhMa5tpY/V85xkExHe2I/AAAAAAAAgtQ/YiZ7m-ZaoEUsdczHf8uD9laxWIzsL7X2ACCo/s144-o/IMG_20160817_165642.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327119391071107938″ caption=”într-o zonă mai sălbatică” type=”image” alt=”IMG_20160817_165642.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-YjMvJiJ3fTY/V85xkKY_u4I/AAAAAAAAgtQ/K9jhddUdXQsmNHw_GeJOYyOvUSMIjwONQCCo/s144-o/IMG_20160817_191808.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327119392580549506″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160817_191808.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-CrTOCgMIAU4/V85xkGcxJ5I/AAAAAAAAgtQ/PdL40MNFg8kEMgWlbroj4ZhgaixaBmNogCCo/s144-o/IMG_20160818_204928.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327119391522629522″ caption=”un geocache nocturn, la o mică bisericuță distrusă, dar fără să fie părăsită, încă vie” type=”image” alt=”IMG_20160818_204928.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-1kFOBqSrwRE/V85xWs5F9KI/AAAAAAAAgtQ/Br-XtPFi6iEM9YhWSxQnfCqNkoxefW_TACCo/s144-o/IMG_20160817_163112.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327119161323812002″ caption=”castel, se va renova – pentru geocaching” type=”image” alt=”IMG_20160817_163112.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-BZ2MFbBj5QY/V85xK0BrzTI/AAAAAAAAgtQ/ZVicNfottksZ1p4yUw_aAW-Pv9gU8yZpwCCo/s144-o/IMG_20160816_174543.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327118957080464690″ caption=”în campingul Veli Joze” type=”image” alt=”IMG_20160816_174543.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-TEhmkfiFagQ/V85xK5BRm8I/AAAAAAAAgtk/8H0_aaVeSYMHsFrTq3kMapem1pojNVqNQCCo/s144-o/IMG_20160816_174332.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327118958420925378″ caption=”la plajă în Savudrija, la un camping, nu departe se vede farul” type=”image” alt=”IMG_20160816_174332.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/–0dF28tXQqw/V85xK-PJ9fI/AAAAAAAAgtQ/vgbi7blHFl0pLN55fXFFixw1pK7VZd-IwCCo/s144-o/IMG_20160816_182024.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327118959821321714″ caption=”farul de la Savudrija” type=”image” alt=”IMG_20160816_182024.jpg” image_size=”2368×4208″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-zABHw27DxjA/V85x3lR7CcI/AAAAAAAAgtY/OyEWX5VjcrI4c83HCVTqyNVi8PtSkfcRACCo/s144-o/IMG_20160819_165155.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327119726216153538″ caption=”așa arată și aici indicatoarele pentru drumeție și bicicletă” type=”image” alt=”IMG_20160819_165155.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-7TEuCDd8Bwk/V85x_kIz4sI/AAAAAAAAgtc/ren58_C_BkkFZkbuNBr1EESxv2CDQ7dnQCCo/s144-o/IMG_20160820_192928.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327118028485685809#6327119863348454082″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160820_192928.jpg” image_size=”4208×2368″ ]

 

Top

 2.
Și acum despre UTMB.

Anul trecut am stat în partea italiană într-un camping, eu participând la TDS, cu startul în Courmayeur. Acum ne convenea să stăm cât mai aproape de Chamonix. Noi ne-am stabilit la Saint Gervais les Bains pentru că acolo își găsise loc de cazare și prietenul Gabor Sztranyiczki, care și el era cu familia. În fond, noi urmând să lipsim o zi și aproximativ două nopți (startul la UTMB era la ora 18 și probabil unul din motive era că estimarea de timp final pentru primii era în jur de 22 ore, aceștia urmând să ajungă astfel la o oră de maximă audiență), în restul timpului familiile puteau să fie împreună, să ne vadă când trecem prin Saint Gervais (km21, al doilea punct de cronometrare și primul de alimentare, noi ajungeam acolo conform planului nostru de cursă pe la ora 21). Ne-am mai întâlnit cu prieteni români, cu Sove, cu Polgar în Chamonix, dar n-am putut sta decât de vorbă puțin – noi ne făceam programul și în funcție de ai noștri.

Până să vină Gabor ne-am și ales un traseu mai ușor prin care să ne acomodăm cu munții. Am găsit în locuința noastră mai rustică, foarte dotată cu tot felul de accesorii de bucătărie și jocuri de societate, un ghid montan cu o mulțime de trasee pentru toate vârstele și puterile, cu startul în diverse localități din zona Chamonix. Așa am ales un traseu declarat pentru familie, cu start în Les Houches – la vreo 10km de Saint Gervais, care ne urca până la 1533m, la Col de la Forclaz. Era recomandat și pentru pitorescul cabanelor de pe traseu. Mai jos sunt câteva poze mai semnificative.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-oHe8abfc-x8/V86p9keUQNI/AAAAAAAAg18/dqDGMBXi0jsznGvHfwzxOEuYUStCc-2JgCCo/s144-o/IMG_20160823_144531.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181401730072786″ caption=”intr-o excursie spre Col de la Forclaz, cu start din Les Houches, conform ghidului gasit in locuinta” type=”image” alt=”IMG_20160823_144531.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-MVQ1R9bVksA/V86p9kotCvI/AAAAAAAAg18/w9LyRMSxrqs0BqcA7VTafaR67MjVj1QvQCCo/s144-o/IMG_20160823_155211.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181401773640434″ caption=”caldura mare” type=”image” alt=”IMG_20160823_155211.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-RKUEBeIp67o/V86p9opr2rI/AAAAAAAAg18/Xm629i6YsZUSZYU1HQySFFocMhg5cYJbACCo/s144-o/IMG_20160823_150002.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181402851498674″ caption=”casuta pentru pasari pe perete la o casa” type=”image” alt=”IMG_20160823_150002.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-R-J0RsfHl2I/V86p9hPtCcI/AAAAAAAAg18/5NcTf2gFIeMJKj29WhcV6Mfe-tApr6zsQCCo/s144-o/IMG_20160823_170736.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181400863476162″ caption=”am ajuns la Col de la Forclaz, destinatia noastra” type=”image” alt=”IMG_20160823_170736.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Qouvrw1kNkM/V86p9vjhMGI/AAAAAAAAg18/ZHNlPhLAjWUlHmrJnQOb2DWsf0MJmT0SgCCo/s144-o/IMG_20160823_174008.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181404704682082″ caption=”inapoi” type=”image” alt=”IMG_20160823_174008.jpg” image_size=”2368×4208″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-XPxcJJ4p6MI/V86p9pLUwhI/AAAAAAAAg18/1JVvVG7Ak_kXVA8eOsDKDVEcfBN9EIjKACCo/s144-o/IMG_20160824_193952_1472105972910.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181402992591378″ caption=”ghidul nostru de calatorie, cu trasee, gasit in dulap in locuinta din Saint Gervais” type=”image” alt=”IMG_20160824_193952_1472105972910.jpg” image_size=”720×1280″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-wT9i6hLmUms/V86p9vF2K5I/AAAAAAAAg18/ChnIcqJJcSctTflNi7LNt5Z8gkFAbSnJACCo/s144-o/IMG_20160824_194039.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181404580227986″ caption=”am ales traseul 34, mai usor” type=”image” alt=”IMG_20160824_194039.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Bv4QLeRpKXM/V86p9rD97BI/AAAAAAAAg18/LzAX9VJroUImY4FuIKCZGCAgd-N-ugCBgCCo/s144-o/IMG_20160824_194111.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181403498605586″ caption=”descrierea traseului ales de noi” type=”image” alt=”IMG_20160824_194111.jpg” image_size=”2368×4208″ ]

A venit apoi și rândul unei excursii cu Gabor, a ales el un traseu unde noi ne puteam testa acomodarea cu altitudinea, urcând la Mont Jolie 2525m. Normal că nu am făcut efortul să urcăm chiar de jos, era deja joi, am luat telecabinele aflate chiar lângă noi. 1000m diferență de nivel tot am făcut, pe vârf ajungând dintre copii doar cu fiică-mea. Pe lângă priveliște mi-a plăcut și placa de orientare din vârf, care arăta în toate punctele cardinale ce vârfuri și obiective sunt vizibile.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-gwVMaSlXFIg/V86p9sCQ6LI/AAAAAAAAg18/tmPzf7txTK0WgQeFLEXoOBnSTqIPyJH6wCCo/s144-o/IMG_20160825_112726.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181403759896754″ caption=”cu familiile spre Mont Jolie, poza facuta de Gabor” type=”image” alt=”IMG_20160825_112726.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-gs3nXZpu_Qs/V86p9gYDTYI/AAAAAAAAg18/cmE0VEVGOPU-I-0dI-j-ZGxo4zga0KzSACCo/s144-o/IMG_20160825_124035.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181400630054274″ caption=”o terasa” type=”image” alt=”IMG_20160825_124035.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-L5k6byvaiik/V86p9lLXWFI/AAAAAAAAg18/Rr3GmmdCxUULaOr6c6RaTOk_AQST78QugCCo/s144-o/IMG_20160825_133738.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181401919019090″ caption=”Mont Jolie” type=”image” alt=”IMG_20160825_133738.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-z5DH9l3JSzc/V86p9okLpqI/AAAAAAAAg18/Cpu6qFE3r3kLPnY5VWou0F7Y6urChyKpgCCo/s144-o/IMG_20160825_135904.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181402828416674″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160825_135904.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-UV5EECnNplU/V86p9s4fbWI/AAAAAAAAg18/boT6-VfXeeM_YpRQkTZOAzWf8OopnrQoACCo/s144-o/IMG_20160825_135858.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181403987340642″ caption=”Mont Joly 2525″ type=”image” alt=”IMG_20160825_135858.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ReW3ux8oyfM/V86p9mAdqII/AAAAAAAAg18/26ic1q8s6WsVeb0J6PbG3hw1_McI6um-QCCo/s144-o/IMG_20160825_135951.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181402141730946″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160825_135951.jpg” image_size=”4208×2368″ ]

Și în sfârșit a venit vremea ca noi să ne concentrăm strict pe cursa noastră. Eu aveam planul făcut, de care încercam să mă țin. Pe baza TDS-ului de anul trecut mi-am găsit o viteză medie pe care era posibil să o obțin și am aplicat-o pe un grafic în timp făcut de un francez în excel. Acolo figurau și durata pauzelor, se ținea cont și de încetinirea normală datorată efortului pe măsură ce te îndreptai spre finish. Eu anul trecut am reușit să mă comport mult mai bine decât previziona spre final, sărind din grila de finish de 25-26 ore la cea de 24 ore.
Schița cu timpii era bună și pentru familia care mă urmărea și putea estima unde mă aflu, plus că am tipărit și timpii la mai multe persoane care au încheiat anul trecut la interval de o oră, începând de la 31 ore până la 36 ore. Dacă depășeam grila de 36 ore nu mai urma să lupt așa mult pentru rezultat, pentru timp final, însemna că s-a întâmplat ceva, nu-s chiar ok. Pauzele le-am pus foarte scurte, de 3min, utopice, ca anul trecut de altfel, și nu însemna că voi ține cu dinții să plec repede de la PA-uri. De terminat nu-mi făceam probleme, îmi făceam griji însă că trebuie să închei apt pentru Propark Adventure, să nu-mi trag în jos echipa. Asta însemna că nu aveam voie să risc la coborâri, să rămân cu sechele. Oboseala și lipsa de somn urma să le recuperez cât de bine mă pricep.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-0Mwi2r5cA7k/V86pbzPuF9I/AAAAAAAAg18/qLbUqClPavUD87JKFofhT7fVUc22QjY0ACCo/s144-o/planificare.png” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327180821579831250″ caption=”planul initial” type=”image” alt=”planificare.png” image_size=”881×728″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-UJNFOomxF34/V86pb7H17nI/AAAAAAAAg18/PuH6rhLcwc4GODRn_CKmTY–7nPS0670ACCo/s144-o/rezultat.png” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327180823694274162″ caption=”evolutia mea” type=”image” alt=”rezultat.png” image_size=”1002×807″ ]

Un scurt remember de peripeții.
Mai întâi legat de cazare. Am ajuns în Saint Gervais luni, cu ceva după ora 19 care era trecută limită că găsesc gazdele/omul de la agenție, la pensiune/motel. A fost coadă de o oră la tunelul pe sub Mont Blanc. Așa că a trebuit să sun, conform indicațiilor de pe booking. Totul ok, trebuie să găsesc o cheie într-un plic într-o cutiuță poștală cu cifru de la agenție aflată pe strada X. Mi s-a dat cifrul. Coordonatele GPS erau însă greșite, strada nu știu din ce motiv nu era scrisă nicăieri pe indicatoarele stradale (aveam să văd că de fapt era cea principală) și uite-așa am ajuns să introduc codul pentru cifru la o cutiuță din preajmă … care era de la altă agenție. Nu a mers, era și culmea. Mi-am dat seama că de fapt nici nu mi s-a spus numele agenției, am presupus că e totuși Interhome, am găsit-o pe google maps și după multă tevatură am reușit să intru în casă. Adică, pe scurt, parcă am făcut geocaching dar nu în joacă.
Dar chinurile nu s-au terminat, în instrucțiuni era trecută parcare subterană. Am găsit-o, am văzut poarta, aveam cheia dar nu știam unde s-o bag. Nu puteam deschide. Am studiat pereții, mi-am folosit imaginația, degeaba. Ca-n filmele cu proști. Nici cei din jur pe care i-am întrebat nu știau. În fine, găsește soția locul de introducere, la metri buni de poartă. Intru, loc îngust, în pantă. Numărul de garaj 44 nu există, numerotarea se termină undeva la 32. Precis mai este o intrare, un alt șir de garaje. De ieșit doar cu spatele, trebuie talent de șofer nu glumă. Reușesc să parchez unde trebuie. S-a dus ziua.
Apoi, legat de numărul de concurs. Am fost cu Gabor miercuri să ne ridicăm pachetele de înscriere. Atâtea verificări s-au făcut, de atâtea ori le-am arătat plicul cu numărul primit … acasă am observat că din toate lipseau tocmai numărul și eticheta pentru bagajul ce urma să-l las la start pentru Courmayeur. Am simțit că turbez. Verificasem la ieșirea de la standuri, cu Gabor de față, că nu pot pierde nimic, că nu mi-a căzut nimic, dar nu m-am gândit să verific că e tot ce trebuie la mine, că am primit tot ce trebuie.  Sunt destul de tipicar în astfel de situații, prefer să pierd timp mai mult dar să fiu sigur că ceea ce fac e aproape de perfecțiune. A fost ca-n scheciul cu Dem Rădulescu și Jean Constantin, că nu mai știi dacă ai dat ceva sau ai primit.

Și am rememorat, nu mi-a venit să cred. Mi-am adus aminte că la ultimul punct, când primeam punguțele pentru gunoi și alte chițibușuri/reclame n-am văzut să mi se introducă și plicul. Și telefon la organizatori. Engleză, stres… S-a lămurit, urma să iau un nou număr ziua următoare. Adică trebuia să mă întorc la Chamonix, să încerc să ajung și la excursia programată cu Gabor (se vede treaba că am reușit). Eu știu ce complicații pot apărea la o schimbare de număr, ce implică, așa că nu eram deloc liniștit. Dacă trebuia să se întample așa ceva și reușeau să-l schimbe atunci ori eram extrem de norocos (cu totul improbabil) ori aveau o organizare nepământeană.
Și la prima oră am ajuns la Chamonix, de fapt cu jumătate de oră înainte de distribuirea de noi pachete. Câteva întrebări și în fața mea apare plicul meu. Era acolo, nu s-a pierdut. Fuga înapoi la excursie.
Cum UTMB e pentru toți, au fost și curse pentru copii, pe categorii de vârstă. Foarte încântați au fost ai mei, mi-au tot adus aminte să nu uit. Asta tot miercuri a fost, atunci drumul la Chamonix a fost cu dublu rol: ridicare pachete și curse copii. Ai mei au fost la MiniUTMB – Tudor și MiniPTL – Andreea. Pe Andreea am însoțit-o, era mai complicat ca o alergare, era și orientare. La fiecare reper avea câteva poze cu numere pe ele și ea trebuia să memoreze numărul din dreptul pozei corecte. Pozele erau cu sigle de la sponsorii concursului sau cu ceva legat de concursul în sine. La final obțineai 4 cifre care reprezentau ceva. Noi am greșit una, dar nu conta. Doar totul era pentru spiritul UTMB. Cele 4 cifre, rearanjate, însemnau … înălțimea Mont Blanc 4810m, deci era ceva semnificativ pentru concurs. Fain, acum ea vrea direct la UTMB… sau la cursa cea mai scurtă de la UTMB. M-am liniștit, n-are vârsta, nu poate da vina pe mine. 🙂
[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-LJHZAXtuUz8/V86p9gkOflI/AAAAAAAAg18/MahqZ6wE18QDZeC2-Q_GdV62FeuisQafgCCo/s144-o/IMG_20160824_141654.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181400681119314″ caption=”ai mei la cursele pentru copii pe categorii de varsta, fara premii, dar cu multa voie buna” type=”image” alt=”IMG_20160824_141654.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-hPGiDxwXw6I/V86p9sliR_I/AAAAAAAAg18/qMkqjWN9eSkd0hSJ3gAwPPcugNSbUPA0wCCo/s144-o/IMG_20160824_192628.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181403907835890″ caption=”traseul de orientare al fetei, cu puncte unde trebuia sa tii minte cifre” type=”image” alt=”IMG_20160824_192628.jpg” image_size=”2368×4208″ ]

Apare o schimbare de plan pentru cursă… Era o idee frumoasă să ajungem împreună la Saint Gervais să ne vadă copiii, așa că am fost de acord cu Gabor să alergăm împreună prima parte, primii 21km, iar apoi, dacă ritmul era asemănător, să continuăm și noaptea ce urma.

Asta însemna că la cursa mea puteau să fie modificări și de fapt am și împărțit-o la modul cum am mers în 4 etape.
Mai întâi câteva poze de la start. Ne-am așezat acolo cu mai bine de o oră înainte, să putem privi și simți ce înseamnă o atmosferă ca de corridă.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-t4tKZtC2aEE/V86p9hGYcuI/AAAAAAAAg18/EKSNCUcfk0AgxGiAGOTsDaKpLwINgU0FQCCo/s144-o/IMG_20160826_170718.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181400824378082″ caption=”in asteptarea startului de peste o ora” type=”image” alt=”IMG_20160826_170718.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Bbn5t69sZvs/V86p9ioc3uI/AAAAAAAAg18/ZtRr7fDNsIwKoEuE7iNRFSLgKHbtPwITwCCo/s144-o/IMG_20160826_170832.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181401235709666″ caption=”cu Gabor” type=”image” alt=”IMG_20160826_170832.jpg” image_size=”2592×1920″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-B5SoqbWUUIM/V86p9peKaVI/AAAAAAAAg18/7HEt4bZIIv0v4vSVjWRf2vl6aTss4BCvwCCo/s144-o/IMG_20160826_164215.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181403071605074″ caption=”la startul UTMB” type=”image” alt=”IMG_20160826_164215.jpg” image_size=”2368×4208″ ]
Prima etapă a fost Chamonix – Saint Gervais – 21km, în care am alergat alături de Gabor. Am mai și povestit, era doar începutul, încălzirea. Gabor era ușor mai lent pe coborâri, dar aveam ritm bun. La Saint Gervais am ajuns cu câteva minute întârziere față de grafic, 2h50min față de 2h45min.
A venit a doua etapă, în care am alergat cu Gabor, dar nu cot la cot. De fapt el avea o țintă de timp mult mai rezonabilă, de 40h, nu 34h ca și mine, așa că nu avea sens să se grăbească mai ales la început. Era important pentru amândoi să avem ritmul nostru, mai ales pe coborâri e o solicitare suplimentară să mergi mai încet, să frânezi după ritmul altuia. Așa că am preferat mici pauze în vârfuri sau pauze suplimentare la PA-uri, deci să poți face și ceva util în așteptare. Așa ne-am înțeles, să ne anunțăm când încetăm să mai mergem împreună, să nu ne stresăm și să alergăm ca iepurii unul după altul. A fost fain, mi-a făcut plăcere să alerg împreună cu el, cel puțin pe distanțe scurte-medii suntem apropiați ca nivel. La 7500 a mers foarte bine.
La refugiul Croix de Bonhomme, km45 știam deja că va urma despărțirea. Urma coborâre. La Les Chapieux, km50 ne-am strîns mâinile și ne-am urat succes.
Porneam în cea de-a treia etapă, de recuperare timp, cu bun simț, dacă se putea. Din păcate euforia vitezei pe coborâri mi-a creat o febră musculară de care nu am scăpat până la sfârșit. Ce să-i faci, din când în când mai ești copil. Am luat doar o jumătate de aspirină o dată, mi-a făcut bine, dar cum nu mai luasem nu am vrut să fac experimente chiar acum, am mers pe siguranță și mai lent.
Știam că sunt în urmă față de grafic, n-am avut răbdare să mă uit cu cât. Acum știu: 8h25min față de timpul estimat de 8h05min. Toți din lista mea au fost mult mai iuți decât calculul hârtiei, sub 8h, deși terminaseră unii în 35-36 ore.
Astfel că am început aventura de unul singur destul de tare. Urma urcare. La Col de la Seigne aveam 10h41min față de 10h26min, recuperasem chiar mai mult decât se vede pentru că la punctul precedent am și stat să aștept. Ajunsesem pe poziția 633, cu peste 100 poziții recuperate.
La Lac Combal, km67, după coborâre, începusem să-mi simt mușchii și a trebuit să o iau mai încet. Coborârile erau și abrupte, cu bolovăniș, și mai ales spre Courmayeur m-au liniștit cu totul, fiind numai trepte de pământ separate cu lemn sau rădăcini. Și asta kilometri întregi, până aici coborând peste 4000m diferență de nivel.
Poze de pe traseu făcute de mine:
[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-H5hXlwJv-To/V86p9mSZbxI/AAAAAAAAg18/TdEflYDAzDkeUvzDRzA0KtrXz5aReeQFQCCo/s144-o/IMG_20160827_150820.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181402216951570″ caption=”poza facuta de mine pe traseu” type=”image” alt=”IMG_20160827_150820.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-N3JpjHH-b6s/V86p9rEZm5I/AAAAAAAAg18/7x6RhCE6US0M0l9Zut-paUbQnQ7kZ_bPwCCo/s144-o/IMG_20160827_150832.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181403500419986″ caption=”la Grand Col Ferret” type=”image” alt=”IMG_20160827_150832.jpg” image_size=”4208×2368″ ]

La Courmayeur am intrat în etapa a patra și ultima: alergarea și mersul să rezist la infinit, indiferent de ce urma. Eram la km80, poziția 547, 15h14min de la start, dar la aproape 2 ore față de țintă. A durat ceva și să-mi iau bagajul, să-mi schimb șosetele, să-mi schimb bateriile la gps, să-mi iau altă pungă de mâncare etc. Dar aveam șanse la 36ore.
Până acum mă lămurisem de niște aspecte diferite și față de TDS. Coborârile erau mai solicitante, nu era atâta drum de țară la vale. Concurenții din jur erau foarte liniștiți, nu făceau gesturi în plus. Alergau foarte economic, nu tare dar constant.
M-a distrat o femeie, probabil englezoaică, care se plângea că i-e somn. Era cu un grup. I-am sugerat să cânte, ceva simplu. 🙂 Așa am făcut și cu Gyongyi la Propark mai apoi. Am cântat “un elefant se legăna”. Infantil, dar ține faza. Cântam în studenție tot felul de cântece simple și repetitive când eram obosiți în excursii și ne prindea noaptea, țin minte și acum coborârea de la Vârful lui Pătru la lacul Oașa, unde ocolirea ni s-a părut interminabilă. O prietenă chiar a vrut să traverseze înot lacul, iar un coleg tot dădea în gropi până ne-am dat seama că umbla pe întuneric cu ochelarii de soare. 🙂 Nu mi-a venit în minte cum să-i dau exemplu, dar un prieten de-al ei i-a dat unul. Ne-am mai întânit de vreo 3 ori până la final, ne recunoșteam chiar dacă era noapte.
Un lucru care pe mine (și nu numai) mă termina psihic era ocolirea. Nu eram singurul afectat. Ajungeai la localitatea de destinație dar nu o luai direct spre punctul de alimentare, ci ocoleai pe poteci localitatea până ajungeai aproape. E drept că nu încurcai astfel deloc circulația, dar mai dura peste o jumătate de oră să ajungi.

Totdeauna pauzele lungi strică. Mi-a fost greu să ajung la refugiul Bertone după Courmayeur. S-a făcut și foarte cald. Mă străduiam să merg cât mai bine, dar fără mișcări suplimentare. De febră musculară scăpam temporar după ce se obișnuiau mușchii cu coborârea, și asta însemna să fie cel puțin jumătate de oră de mers la vale.
La Champex Lac, km122, aveam 25h46min, poziția 530. Era de ploaie, se vedea în depărtare, și începea să picure. Urma din nou noapte. M-a prins ploaia cu tunete și fulgere sus, pe La Giete (1884m altitudine). Și beznă. Mai vedeam luminițe de la concurenți departe, dar în rest pe lângă mine pustiu. Cred că mulți se opriseră, fulgera pe lângă mine. N-aveam ce face, n-avea sens să mă întorc. Noroc că traseul nu mergea chiar pe creastă, ci sub ea, mai erau și conifere din când în când, mă bucuram când le vedeam. Am umblat foarte încet, aplecat, cu bețele târându-le după mine. Am văzut acum că am avansat până pe poziția 458, dar asta pentru că eram cam singurul nebun pe sus. Deja trecuseră 29 ore. Foarte bine mi-a prins echipamentul obligatoriu care era de calitate. Mi-am luat și suprapantalonii la refugiul Bovine de după Giete.
Poze de la organizatori:
[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-FI3L_QEszzA/V86p9n46ueI/AAAAAAAAg18/3BSrVglYAjU80_N39VDCH3oZHMZ5MKhRQCCo/s144-o/34227110.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181402646952418″ caption=”” type=”image” alt=”34227110.jpg” image_size=”2992×4488″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-xrF9oJcag2U/V86p9m8zfoI/AAAAAAAAg18/C_HesAGTboMp2QCBXknXHtBfMgjgazY2wCCo/s144-o/34181473.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181402394820226″ caption=”” type=”image” alt=”34181473.jpg” image_size=”2992×4488″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Z7TiRHcTIhc/V86p9ngnbDI/AAAAAAAAg18/4KxyHyu5VLUXh7WRF2FzeKga5Y0v7x1MQCCo/s144-o/34220802.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181402545024050″ caption=”” type=”image” alt=”34220802.jpg” image_size=”4470×2988″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Qi_zc0ZeRrs/V86p9kFN9xI/AAAAAAAAg18/li2OT_YitREWv9489t82uoevHAZ7RakxwCCo/s144-o/34201966.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181401624803090″ caption=”” type=”image” alt=”34201966.jpg” image_size=”4470×2988″ ]

Apoi vremea s-a calmat, s-a făcut frumos. M-am întâlnit cu Bogdan Petruțu la Vallorcine, cu 20 km înainte de finish. Mi-a dat o pastilă de săruri și două de BCAA  (mulțumesc), dar de senzația de somn n-am scăpat. 🙂 Pe urcarea de La Tete aux Vents, abruptă, era să pic o dată, noroc cu bețele. Pășeam atât de rar și legănat că mi se făcea somn. M-am consolat că măcar ajung pe ziuă și o să-mi iasă pozele bine la finish. De această dată n-am fugit ca nebunul la linia de finish, să dau timp la fotografi să se așeze. De altfel organizatorii au pus linia tehnică de finish înainte, tocmai pentru a se putea bucura concurenții și cei din jurul lor de un final mai liniștit și eliberat de spiritul de competiție. Mulți așteptau să le vină prietenii, copiii, să treacă pe sub poartă împreună. Am încheiat pe poziția 470 la general, 182 la categoria V1H, cu un timp de 38h58min. Am fugit cât era necesar să termin sub 39 ore. Din 2555 de concurenți au încheiat cursa 1468.
L-am așteptat apoi pe Gabor, a terminat și el cu bine sub 42 ore, n-am reușit să-i fac o poză mai bună, am uitat să-l avertizez să nu se grăbească. Felicitări la românii noștri, și la finisheri și la cei care au fost nevoiți să abandoneze. Când încerci să te autodepășești se întâmplă să nu reușești, dar asta pentru că ai vrut mai mult.

Împreună am plecat apoi la Saint Gervais să ne odihnim. Mulțumim prietenilor români care ne-au însoțit la finish. În rest atmosfera a fost deosebită, acolo toată lumea din localități pune suflet la acest eveniment, am și spus în glumă că scoteam un timp mai bun cu o oră dacă nu spuneam de sute de ori “merci” la strigătele lor de “allez” și “courage”.
Ca o concluzie, la cursele foarte lungi am să-mi pun mai mult sandwichuri decât batoane. Efectiv asta am tot căutat la punctele de alimentare: pâine, salam, caș, supă caldă, cola. Și cel mai greu și periculos e drumul spre casă cu mașina, după atâtea ore de nesomn. Cursa am terminat-o cu bine, iar după ce am dormit suficient n-am avut nici o problemă iar la Propark Adventure n-am ajuns să am slăbiciuni evidente, atât că … evitam mișcările inutile.

La finish:

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-qWaUWQwB89Y/V86p9jE66-I/AAAAAAAAg18/wenh3zjnUPkEssufcVe91jen4Htn_CnUQCCo/s144-o/34194688.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327180822061471841#6327181401355119586″ caption=”” type=”image” alt=”34194688.jpg” image_size=”2992×4488″ ]

Regretul meu a fost că am dormit așa de bine că m-am trezit după premiere. Nici anul acesta n-am reușit să ajung, deși acum eram pe “partea bună” a tunelului. Mai trebuie să mă duc o dată.
Traseul meu, parțial, că m-a lăsat și gps-ul, așa am fost de lent. Lipsesc vreo 5h, 20km și 1000m diferență de nivel.

Top

 3.
Propark Adventure

Le pun împreună cele două concursuri. Prea seamănă ca efort. Să fac două introduceri? Nu-i cazul.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-XuMKEY59xxo/V8-ZHaL0McI/AAAAAAAAg9Y/YBq2RM8oh7sHE0oKpRpt0CCbJT48SLuNgCCo/s144-o/2016-09-02%2B07.49.27.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327444354045850050″ caption=”2016-09-02 07.49.27.jpg” type=”image” alt=”2016-09-02 07.49.27.jpg” image_size=”3264×2448″ ]

Sunt însă și diferențe. Mari. Pentru că Propark Adventure e un concurs pe echipe. Minim o fată. Și e greu, anul trecut echipa mea a abandonat – Iezerele Cindrelului. Am avut și probleme tehnice la o bicicletă care oricum făcea irealizabilă încadrarea noastră în timp.
Acum a fost altfel. Mai întâi am încercat să mă lipesc de cineva cunoscut, de un prieten. Știam că Dan Jecan, care și el participase în altă echipă anul trecut și abandonase, era deja înscris. Ne știm de la CAR Universitar Cluj. Băiat de treabă, liniștit, obișnuit cu muntele, alpinist. Nu e el fan concursuri, nu l-am văzut participând la alergare sau bike, dar sunt lucruri mai importante decât acest aspect. Apoi a venit alături de noi Dan Lupșa. El e bun, uneori prea bun și e riscul că se plictisește. Dar mai important e să știi cu cine ai de-a face. 🙂 Am fost cu el la 4 Munți, ne-am înțeles, am mers bine împreună, chiar pe podium la categorie. Așa că știam că va trebui să-l lăsăm să povestească cu fetele de pe la punctele de control. 🙂 Și apoi a venit bomba: Gyongyi. Fata. Ea mai lipsea, nu știu cum de s-a hotărât și cum de-a vrut cu noi. Adică e foarte bună, orientaristă, hotărâtă, nu-i din aluat obișnuit. Și așa a luat naștere Pietrosul Rodnei, numele fostei echipe a lui Jecan. Mie-mi plac Rodnei… și toți munții din țară.

Ne așteptam la ceva greu. Adică dacă pui un termen limită de 50 ore e greu de crezut că scapi doar cu o noapte nedormită. Foarte secretoși organizatorii. Și frumos numele localității de … instructaj – Babarunca – județul Brașov. Apăi chiar putea fi startul oriunde în țară la ce munți am străbătut, se vede pe diploma noastră de locul 4: Piatra Craiului (startul pe bike până la urmă a fost din Zărnești), Iezer-Păpușa (trailul), Leaota, Bucegi, Baiului și Neamțului (finishul a fost la Babarunca).

Și încă ceva: nu poți spune că faci așa ceva de fun. N-ai cum. Adică numai dacă chiar ești masochist cu acte în regulă. Atunci e simplu, nu trebuie să gândești prea mult, trăiești doar clipa. 🙂 Pentru restul lumii, la care plăcerea se transformă încetul cu încetul din cauza oboselii și problemelor fizice într-o luptă cu tine însuți, totul funcționează pe bază de motivație și voință. Și mai ales să te gândești că ești în ECHIPĂ.
Mai jos sunt detaliile legate de traseu, ca de obicei fiind obligatorii doar trecerea pe la punctele de control în ordine și efectuarea probelor speciale unde era cazul, altfel erai penalizat cu timp de staționare.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-vokqf9OIhn8/V8_D_u-ixDI/AAAAAAAAhAU/AFeCbNiVK1cRSk04WvaUd2GomwEfD969ACCo/s144-o/IMG_20160907_103620.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327491501188367410″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160907_103620.jpg” image_size=”2368×4208″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-27LJMfYY16E/V8_D_gNNqgI/AAAAAAAAhAc/kPAQtnaXjPsgcP396DoJ9ylU_WgEFy4RwCCo/s144-o/IMG_20160907_103629.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327491497223367170″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160907_103629.jpg” image_size=”2368×4208″ ]

Noi aveam un mare avantaj, fata. Ea se descurca singură. Și mereu cu gps-ul în mână. Doar pe urcarea de Leaota puțin am ajutat-o (mai ales Lupșa) la împins bicicleta. Dar a fost doar o demonstrație scurtă, câțiva zeci de metri, să vedem că suntem o echipă. Dar condițiile noastre inițiale nu arătau prea bine și de aceea nu avea sens să pomenesc sau să-mi doresc prea mult un podium. Și nu neaparat din cauza concurenței, care era puternică – cu echipa Grind “a lui Luci” care după ce-am văzut punctele de control era clar în mediul lor, echipa Vulcanii Noroioși “a lui Roșioru” care câștigase anul trecut (acum era cu Iulia Găinariu în componență), a echipei EcoXtrem “a lui Hajnal” și celelalte până la 21, ci mai ales din cauza noastră, a băieților. Noi toți aveam câte o problemă fizică reală sau potențială: Jecan era în refacere după o căzătură la alpinism și la vale nu se putea pune problema de alergare, Lupșa trebuie să aibă și el grijă, iar eu eram după UTMB, abia marți ajunsesem în Cluj după un drum în care condusesem peste 1700km. Mă simțeam odihnit, dar așa se spune că te simți bine înainte de moarte. Nu se știe niciodată. Clar era un lucru: nu puteam spune “hai să”, doar mă puteam baza pe experiența lor și să am încredere că toți vom merge cât putem de bine, iar dacă cineva rămâne în urmă e pentru că așa e mai bine. Pentru toți.

Îi mulțumesc foarte mult lui Suni că a fost alături de noi ca suport. A renunțat chiar la triatlonul de la Sfântu Gheorghe la care trebuia să participe duminică. Acum, la sfârșit, sper ca toți coechipierii și el sunt mulțumiți de ceea ce am făcut, de cum am fost ca echipă. Eu sunt mulțumit. Că am fost buni sau nu, asta pot spune ceilalți, concurenții noștri. Poate le-am dat ceva emoții, eu m-am străduit. 🙂 Am încheiat pe locul 4, în 49ore și 28min, adică în timpul regulamentar inițial. Pe ultima urcare spre pasul Predeluș asta ne-am propus. Cum am avut motivație s-a văzut…

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-bfp0t4ZjZFw/V8-Y8cbSOrI/AAAAAAAAg8w/SANBpjQx29YknvIB9_0HkI5uEI8STWy-QCCo/s144-o/2016-09-02%2B00.36.44.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327444165669042866″ caption=”2016-09-02 00.36.44.jpg” type=”image” alt=”2016-09-02 00.36.44.jpg” image_size=”3264×2448″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-KFXFS3W6J48/V8-Y8SBgY6I/AAAAAAAAg8w/Qq4jiDYKylMipvnjaQV1v2NKQHetB-_KgCCo/s144-o/2016-09-02%2B00.36.41.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327444162876564386″ caption=”2016-09-02 00.36.41.jpg” type=”image” alt=”2016-09-02 00.36.41.jpg” image_size=”3264×2448″ ]

A contat foarte mult ”pierderea” a 3-4 ore de somn din noaptea dinaintea startului. Am făcut ședință cu privire la viitorul traseu și vreau să spun că așa a rămas. Cu o singură răzgândire, dată de condițiile din acel moment și de … o ultimă încercare. Meritul traseului este aproape în totalitate a lui Suni și a lui Gyongyi. Eu doar mi-am pus coordonatele PC-urilor pe gps și am spus “da” ca la nevastă. 🙂

S-au adunat mulți km – 282km, 8500m diferență de nivel, din care 56km și 3000m au fost la trail.


Nu voi face o descriere a traseului ales, sunt convins că știu alții mai semnificativ să o facă. Mai bine insist pe partea romanțată. Și se vede și pe trackuri, iar dacă sunt unele întrebări sigur răspunsurile sunt anticipabile.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Tzvxf1eXDSY/V88h58E6EhI/AAAAAAAAg7I/54SEA2NITYcR-lmVWdyL1lHvR13u8tZwQCCo/s144-o/14141608_1256700267697771_3327909323327901956_n.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327313280741806610″ caption=”” type=”image” alt=”14141608_1256700267697771_3327909323327901956_n.jpg” image_size=”960×720″ ]

Prima parte de bike ne-a purtat de la Zărnești la Peștera Liliecilor – PC1. Acolo am intrat cu Jecan și am luat o poză cu un liliac. Brrr… cică o specie de noapte. Adică e specializat… Cum și ceilalți circulă noaptea, bănui că ăsta e muma lor, noaptea nopții și coșmarul coșmarurilor. Și unii îi iubesc. 🙂 Am poză cu el dar n-o pun, să nu speriu blogul. A, da, am vrut să scap de intrare în peșteră și să fac o ambuscadă, să fur hârtia de la cei care deja se întorceau. Erau însă scrise cu număr de echipă.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-RN78rMYhdj0/V8-YrHKLSJI/AAAAAAAAg8w/SwHtlPCCNlYPWa4yBNanJvArvUUoX1qlwCCo/s144-o/14289831_1223141011070984_6355471228304544536_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327443867902363794″ caption=”” type=”image” alt=”14289831_1223141011070984_6355471228304544536_o.jpg” image_size=”2048×1365″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-36EtG78ehO0/V8-YrCZYkhI/AAAAAAAAg8w/2qE7-y2FBwI-ItjkaaA5WBDivlFf8cmQACCo/s144-o/14241492_1223141791070906_1447633400413816401_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327443866623971858″ caption=”” type=”image” alt=”14241492_1223141791070906_1447633400413816401_o.jpg” image_size=”2048×1365″ ]

La PC2 Dâmbovicioara a avut loc identificarea arătării din peșteră și proba specială de arhitectură din zonă. Am avut de identificat o casă după cum a fost construită, să le spunem numărul, Dan Lupșa a găsit-o, pe bike.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-NjJNx2I05Ek/V8-Zi58FOaI/AAAAAAAAg9k/QNUwq6yZVxIG4ktTqH0EbTPVj4AkgFRAACCo/s144-o/2016-09-02%2B12.07.26.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327444826426259874″ caption=”2016-09-02 12.07.26.jpg” type=”image” alt=”2016-09-02 12.07.26.jpg” image_size=”3264×2448″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-fXdnlLMJALg/V8-Zi-wtSeI/AAAAAAAAg9k/_7Yc_aMPDKwYmRAMxF19lVESj5LSnln9QCCo/s144-o/2016-09-02%2B12.07.25-1.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327444827720731106″ caption=”2016-09-02 12.07.25-1.jpg” type=”image” alt=”2016-09-02 12.07.25-1.jpg” image_size=”3264×2448″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-r8TeASY6HcM/V8-ZuHmU11I/AAAAAAAAg9k/PRnVOMX916E0DZaprVQj5ZJ0pZjiWIk7QCCo/s144-o/2016-09-02%2B12.10.33.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327445019071666002″ caption=”2016-09-02 12.10.33.jpg” type=”image” alt=”2016-09-02 12.10.33.jpg” image_size=”3264×2448″ ]

Podu Dâmboviței a fost PC3. Am mers de data aceasta fluent, ne acomodasem unii cu ceilalți și deja am avut câteva învățăminte de tras. Aici am trecut la trail.

La PC4 Poiana Pietricica am avut de identificat niște frunze specifice. Cred că le-au mâncat animalele din zonă, că noi 2 din 7 nu am găsit. Am preferat să fim penalizați cu 2x5min, că tot era timp de masă. De fapt de la început spusesem că concursul acesta de aventură se poate transforma ușor în concurs de cine doarme mai mult dacă nu trecem probele speciale. Chiar am făcut niște calcule. Nu știu sigur dacă ne mai puteam încadra în timp, dar sigur ne puteam îngrășa. În orice caz aici a ieșit Jecan la rampă, a dat două răspunsuri corecte la întrebările băiatului creț care ne-a povestit și de arii protejate la Babarunca. De acum preventiv am să trec pe trotuarul celălalt când văd vreun brunet creț pe stradă, să nu-mi pună întrebări. Dar acum știu că măcrișul nu are toxine (la cât am mâncat, cred) și că molidul e specia dominantă în zonă. Practic, degeaba cauți plante prin pădure, trebuie să te uiți prin poieni dacă vrei ceva deosebit.

Am ajuns și la PC5 Șaua Funduri. Conform fișei de concurs, aici urma să fim informați dacă următorul punct e Vărful Păpușa sau e un punct mai jos dacă vremea e neprielnică. Lozul a fost câștigător, meritam după atâta lene din noi să urcăm pe Păpușa. Am urmat triunghiul roșu și am ajuns în valea Dâmboviței. Iar Dâmbovița…

Până la Vârful Păpușa am urcat în neștire. Ne-a prins noaptea, așa că a fost bine că la întoarcere urma să avem aproape același traseu. Au fost peste 5 ore trecute de la PC5 la PC6 Păpușa, mai precis de la ora 15:42 la ora 21:13. Acolo oamenii au fost bucuroși de oaspeți, nu mai văzuseră fețe umane de ceva vreme. Am făcut și poze.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ExAaHdVMaJM/V88eQ4hex5I/AAAAAAAAg7I/B1a4r1_ZG5MMfjyaWmliAERBPZ9ZBNLWgCCo/s144-o/IMG_20160902_211512.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327309276878391186″ caption=”pe Păpușa, ora 21.15″ type=”image” alt=”IMG_20160902_211512.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-BsAQE16DK5w/V88eQ76rCoI/AAAAAAAAg7I/_opKopRG404bj50PKGdPe89kZHfYjLeSgCCo/s144-o/IMG_20160902_211450.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327309277789358722″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160902_211450.jpg” image_size=”4208×2368″ ]

Și în sfârșit am ajuns la Podu Dâmboviței PC7. Gata cu trailul. A fost lung drumul, aveam interzis la alergare, doar era la vale. 🙂 Am avut și aici o probă specială, am identificat dintr-un puzzle o specie de cerb. Denumire în latină. Și apoi am avut liber la echipare. Ceea ce am și făcut. Cred că am băgat puțin în sperieți concurența aici, dar noi nu am plecat practic din Podu Dâmboviței la ora 1:30 ci la 5:15. Cam mare pauza, ne-a costat. Oricum eu n-am putut dormi, nu pot dormi până nu duc o treabă la capăt. La partea asta mai trebuie să lucrez, la pauze. N-am dormit deloc nici la UTMB. Adică cele 39 ore plus că startul a fost vineri la 6 seara și înapoi la pensiune am ajuns la ora 14 duminică.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-eS86r4gDfzQ/V8-i38eTT8I/AAAAAAAAg-Y/ISyRu72t7QkQytnIdRI8UJXxBtjxLi2mgCCo/s144-o/2016-09-03%2B01.32.48.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327455083488563138″ caption=”2016-09-03 01.32.48.jpg” type=”image” alt=”2016-09-03 01.32.48.jpg” image_size=”3264×2448″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ecZmN0YrWA4/V8-i3xm6gPI/AAAAAAAAg-Y/IAfo9aTjEdEW3og-O5aBYuRR7wRkFr-OQCCo/s144-o/2016-09-03%2B01.47.32.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327455080571896050″ caption=”2016-09-03 01.47.32.jpg” type=”image” alt=”2016-09-03 01.47.32.jpg” image_size=”3264×2448″ ]

Dacă până aici pot spune că traseul a fost greu, de aici am făcut la push bike într-o veselie. Adică pentru știm noi cine, a fost chiar fun. Îmi place Leaota la nebunie, la 4 Munți anul acesta am avut-o de urcat dar era în sens invers. Ai de urcat, dacă nu faci pauze sigur îți zboară toate gândurile din cap, bune sau rele. Scapi de toate. Acum mă uitam pe trackul din iunie și cu jind la vale, pe unde cu plăcere aș fi schimbat sensul. Am ajuns și la PC8, aproape de vârful Leaota, la intersecția dintre muchia Leaotei cu Militarca. Aici altă probă specială, pe care am trecut-o ireproșabil. Au fost întrebări sigur crețe legate de suprafața pădurilor, de munți etc. Aici în sfârșit mi-am putut ajuta coechipierii, mai știam și eu câte ceva, plus că am fost la ședința de la Babarunca unde ni s-au dat niște informații. Iar eu numere pot ține minte, nu trebuie să aibă logică, deși ajută. Era deja ora 10.44 dimineața. Concurența noastră avea ore avans în față, iar de cei din urmă nu ne făceam probleme.

Cică așa se obișnuiește în Șaua Strungulița, vezi Bike 4 Mountains și poza de mai jos.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-mZSwOfnCWPI/V88hfKxSTCI/AAAAAAAAg7I/MS7h_X7xe2IG9kwhj-BWDwbyO6LVrJ34ACCo/s144-o/14215781_1084051194976691_1707150625_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327312820829572130″ caption=”” type=”image” alt=”14215781_1084051194976691_1707150625_o.jpg” image_size=”1920×1080″ ]

N-am crezut că ne poate lua peste 5 ore să ajungem la Bolboci la PC9 – ora 16.06, dar viața bate filmul. Dacă așa scrie pe hârtie așa este. Mai că eram îngrijorați că nu prindem proba de caiac în timp util. Am făcut echipă cu Lupșa pentru cele 3 repere mai îndepărtate și au rămas Gyongyi cu Jecan pentru cele 2 mai apropiate. A avut o logică alegerea aceasta, de fapt au fost mai multe motive. Și acum consider că a fost bine așa.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-dOXecWxyNMw/V8-aVBqSSNI/AAAAAAAAg-A/M_bSqqffKCMXfbVz21GItYhQe9nJfjcDwCCo/s144-o/2016-09-03%2B16.39.49.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327445687492561106″ caption=”2016-09-03 16.39.49.jpg” type=”image” alt=”2016-09-03 16.39.49.jpg” image_size=”3264×2448″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-FgtnLP-HFgk/V8-kjBsrCWI/AAAAAAAAg-s/drhW3vnFClsF35eDf3tMHzZ-Uq67xyRrwCCo/s144-o/2016-09-03%2B17.12.31.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327456923137018210″ caption=”2016-09-03 17.12.31.jpg” type=”image” alt=”2016-09-03 17.12.31.jpg” image_size=”3264×2448″ ]

La ora 17.13 ridicam ancora spre PC10 grota Sfânta Ana – Sinaia, Bucegi. Am făcut proba de rapel la crepuscul, aproape noapte și am plecat la ora 20.35.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-M123CLGn_VU/V8-lr7mZCcI/AAAAAAAAg_M/w-Ns3cQTyXkeTwsXovQ6gxVyGXSzvyBDwCCo/s144-o/2016-09-04%2B00.54.56.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327458175630510530″ caption=”2016-09-04 00.54.56.jpg” type=”image” alt=”2016-09-04 00.54.56.jpg” image_size=”3264×2448″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-C8J4RWpOU3k/V8-lrzzYHNI/AAAAAAAAg_M/l2imXAgUNwY8e5-C-gxHAztGs-PjaAiaACCo/s144-o/2016-09-03%2B20.09.54.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327458173537492178″ caption=”2016-09-03 20.09.54.jpg” type=”image” alt=”2016-09-03 20.09.54.jpg” image_size=”2448×3264″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-x-r8szHQkAI/V8-lr5XSghI/AAAAAAAAg_M/IAf2H2L41dUK7FePoFF1FDOyPN3uZpQ8gCCo/s144-o/2016-09-03%2B20.19.32.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327458175030297106″ caption=”2016-09-03 20.19.32.jpg” type=”image” alt=”2016-09-03 20.19.32.jpg” image_size=”2448×3264″ ]

PC11 a fost stâna din munții Baiului, se modificase traseul și punctul se mutase mai jos, nu pe vârful Baiul Mare. Și se schimbase și limita de 50 ore, se mărise cu vreo 3 ore, până la ora 13 duminică. De întrebări scăpasem, nu mai erau probe speciale. Se pare că am mers bine. Ora 23.40 am bifat trecerea. Eram la aproape 2 ore de echipa EcoXtrem, mai aveam șanse, dar trebuia să schimbăm ceva. Totul sau nimic. Și acea schimbare a fost traseul. Singura schimbare față de ceea ce stabilisem cu “da” înainte de start.

N-a funcționat pentru că trebuia să mergi. Bine, adică ca la șosea. Dar am încercat. Noi am luat-o prin nord, Clinciu prin sud. Aceeași logică în spate, motivele ușor diferite.
La somn în municipiul Săcele:

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-DjbToch0gVI/V88eQ24CPBI/AAAAAAAAg7o/9q6lyOSCKZEgqrUsrfZJwFvwWmcsBTXRwCCo/s144-o/IMG_20160904_034247.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327309276436118546″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160904_034247.jpg” image_size=”4208×2368″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-I71r5TBC9yQ/V88eQ4uGOZI/AAAAAAAAg7o/L4hs7g6-ki8NwFzj2ddn22A3a7TKl57wgCCo/s144-o/IMG_20160904_034143.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327309276931307922″ caption=”în municipiul Sacele înainte de urcarea spre pasul Predeluș” type=”image” alt=”IMG_20160904_034143.jpg” image_size=”4208×2368″ ]

Când urcam spre pasul Predeluș PC12 ne-am întânit cu Hajnal și ai lui. De aici încolo a contat motivația cu timpul sub 50 ore. Pentru că puteam.

Au încheiat oficial concursul 6 echipe. Bravo învingătorilor! Și felicit în continuare toate echipele participante, nu contează unde au ajuns. Anul viitor vor dori să deslușească mai multe probe speciale. Și la mine a funcționat anul acesta. Și mă bucur că echipa Iezerele Cindrelului a ajuns așa departe și a încheiat pe locul 9, când coboram de pe Păpușa ne-am întâlnit, ei urcau spre bucuria câinilor. 🙂 O parte din inimă mi-a rămas la acea echipă atunci, așa cum o parte îmi va rămâne alături de Pietrosul Rodnei.

Și am ales Marathon 7500 ca premiu pentru anul viitor. Așa, ca să se știe! 🙂

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-2fjMXh7aJq4/V88eQ8t55mI/AAAAAAAAg7I/b_BfrJmZZ_AAcBudR5frQLO7H-aEfZE_wCCo/s144-o/IMG_20160905_100318.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327309278004242018″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160905_100318.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-mz9_MHFeuAA/V88eQ6yyvRI/AAAAAAAAg7I/0ljQ-oZtk9QDQ5Cw8MTg7mbhc_9CDfmqQCCo/s144-o/IMG_20160905_085520.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327309277487873298″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160905_085520.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-pkMsqANJ5JI/V88eQ2eX0RI/AAAAAAAAg7I/ItzdWAAMoWoirTLgvXp8v8CXfWsQYvsQQCCo/s144-o/IMG_20160905_085454.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327309276328481042″ caption=”premiul nostru, înscriere 2 echipe” type=”image” alt=”IMG_20160905_085454.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-i-HvWYi3gOM/V88h5_eWOOI/AAAAAAAAg7I/7XpFT-CQBH40umGC3ikQtYmpb2VpRB-OQCCo/s144-o/14183780_1259218070779324_4735222476783677249_n.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327313281653815522″ caption=”” type=”image” alt=”14183780_1259218070779324_4735222476783677249_n.jpg” image_size=”960×720″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-iDIGWqq-5Lg/V88h56D6ErI/AAAAAAAAg7I/JagXmmjPq6EufYP0FLfKNIkAhghMyO8qwCCo/s144-o/14222233_1259218560779275_4019365212820428378_n.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327313280200741554″ caption=”” type=”image” alt=”14222233_1259218560779275_4019365212820428378_n.jpg” image_size=”960×720″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-j-grkW8a1HE/V88hfA1L7kI/AAAAAAAAg7I/mdontbXr5QECK6PnmocVNVDbh9HzGtjSACCo/s144-o/14215212_1084051141643363_2099675622_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327312818161577538″ caption=”” type=”image” alt=”14215212_1084051141643363_2099675622_o.jpg” image_size=”1920×1080″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-4uw0HPhcWwg/V88hfNQrrrI/AAAAAAAAg7I/r4aCBKCKajkf0VovwaTNimIcKYp0ky-_QCCo/s144-o/14233384_1084051444976666_757500749_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327312821498130098″ caption=”” type=”image” alt=”14233384_1084051444976666_757500749_o.jpg” image_size=”1920×1080″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-g2YkHod7G3g/V88h5_uSqoI/AAAAAAAAg7I/iZ3mwjqZG8Yj7PbBmHKgc-pLBQg8aRPzACCo/s144-o/14192537_1259218150779316_4305042472561848612_n.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327313281720691330″ caption=”” type=”image” alt=”14192537_1259218150779316_4305042472561848612_n.jpg” image_size=”960×720″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-DTRzeSpwfmo/V88h5-bmG-I/AAAAAAAAg7I/GflycSUNLRgic7_TamcTiGoPfVJxcw4UACCo/s144-o/14191903_1259218227445975_1277398770097908012_n.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327313281373838306″ caption=”” type=”image” alt=”14191903_1259218227445975_1277398770097908012_n.jpg” image_size=”960×720″ ]

Totdeauna las un spațiu în timp când scriu despre un eveniment ca să fiu mai lucid, cu atât mai mare cu cât sunt mai obosit. Acum pot spune că mi-a plăcut chiar dacă am avut de împins mult bicicleta, că am avut de învățat și că oamenii de la această competiție sunt deosebiți, indiferent din care parte privesc concursul. Și anul viitor sper să ne reîntâlnim și să aibă în continuare inspirație pentru probele speciale. Și tot ca o concluzie, lăsând la o parte prima parte de bicicletă care a fost mai ușoară pentru că am fost și mai odihniți, toate celelalte treceri de la un punct de control la altul pot fi considerate concursuri în sine de trail sau MTB, unele chiar grele, gen maraton.

Mulțumesc coechipierilor pentru efortul lor, pentru timpul petrecut alături de mine. Dacă dintre voi doriți să scrieți aici câteva cuvinte, m-aș bucura. Să ne vedem cu bine!

Top

 4.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-kOHGeLEb-Bo/V88hfOtckEI/AAAAAAAAg7o/4SEyzDxssd4ldL_YrdknJHH_097YlznxwCCo/s144-o/14233782_1084051241643353_1893629903_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6327309277718115665#6327312821887209538″ caption=”” type=”image” alt=”14233782_1084051241643353_1893629903_o.jpg” image_size=”1920×1080″ ]

Mai jos sunt cuvintele scrise de Gyongyi despre cursă, mulțumesc!

Ai avut o vara incarcata. Cum spuneam si pe traseu, nu stiu cum puteti face atatea concursuri ultra. Felicitari pentru rezultate!
Frumos ai descris Veze concursul Pro Park Adventure, realist pe fiecare sectiune de parcurs, doar ca ai exagerat un pic in ceea ce ma priveste pe mine. Nu am fost nu stiu ce, stiti si voi cat m-ati ajutat in sus spre Leaota, in zona no bike! unde ne-au trimis organizatorii cu bike 🙂 , mi-ati legat bicicleta (Dan Lupsa si cu Veze) de a voastra si eu nu trebuia sa o imping pe cativa km, doar sa o tin sa nu se imburde… M-a ajuat enorm ca sa-mi revin si sa pot merge mai departe. Spre Papusa la trail la fel, eram foarte jos cu bateriile dupa ce am grabit pasul catre stana salvatoare. Aici Dan Jecan si cu tine Laurentiu ati stat si ati mers la pas moale de tot in urma mea si m-ati ajutat sa ajung pe Papusa. Ti-am gatat gelurile si apele si sandvichul lui Dan Lupsa 🙂 . Dan Lupsa mi-a luminat drumul cu frontala lui din lateral pe toata coborarea de la CP11. Etc.
A fost o echipa buna spun si eu. Echilibrata. Nu ne-am certat. L-am avut langa mine pe puternicul Dan Lupsa, pe istetul si calmul Dan Jecan si pe cel “cu de toate” bune pentru un astfel de concurs, Vezentan Laurentiu, care tace si face 🙂 , te sprijina la greu si ce e cel mai important, merge. Ca asa cum arata si track-ul, e mult de mers si pe Suni baba 🙂 , el ne-a ajutat cu planuitul, eu doar am executat.
Eu nu pot sa spun nici azi ca mi-a placut 🙂 , prea greu pentru gustul meu, iese din categoria sport pentru mine, asa-numita “bomba” nu s-a recuperat nici pana azi. Dar ce pot spune e ca daca asta am zis ca facem, atunci a fost bine cum am facut noi toti. Si asta mi-a placut. Multumesc coechipierilor si lui Veze ca m-a chemat si ne-a adunat laolalta.
Nu mai merg niciodata! 🙂 )

Top

Jun 162015
 


E grindină afară, aşa că acum am vreme de scris. Să văd ce iese, că un concurs de adventure e mai altfel, mai complex. Acum, după mai bine de-o săptămână, am început să studiez puţin problema, inginereşte. Adică fix după modelul punerii în funcţiune a unui aparat – mai întâi butonezi, te joci cu el şi apoi, dacă vezi că nu te descurci citeşti instrucţiunile şi uneori speri că ţi-l iau la garanţii înapoi, că e … defect. Putem extrapola la oameni şi echipe şi evident cazul nostru se exclude. 🙂

echipa iezerele Cindrelului, multumim pentru poze si pentru companie lui Cornel – From Propark Adventure Race – Muntii Perşani

Propark Adventure Race a fost în primul rând o aventură în echipă, între prieteni. O aventură foarte bine organizată, cu oameni unul şi unul la punctele de control şi la probele auxiliare de pe parcurs. Până şi fotografii eu fost mai altfel pentru că într-un fel concurau şi ei alături de noi.

În ce direcţie am început acum să sap? Am început să citesc despre European Adventure Racing Association, despre concursurile din seria adventure din Europa – există şi un calendar. despre Raidaran… Şi, ştiaţi că-n august (eu voi fi la TDS) e concurs în Cehia? Pun mai jos un link, e edificator şi pentru Propark Adventure. Nu pot face comparaţii cu alte concursuri de gen, e primul meu concurs de adventure, dar pot spune că doresc să particip anul viitor la ceva asemănător. Când e vorba de echipă lucrurile trebuie pornite din timp. Când echipa e de patru persoane deja riscul e mare să apară vreo problemă la un coechipier. Dacă din echipă trebuie să facă parte şi o fată se poate înţelege de ce au fost doar 11 echipe la secţiunea Eco Challenge şi 7 la Outdoor Escape.


Motto: Sleep while you can!

Dar să lămurim pe scurt despre ce e vorba: MTB, alergare/drumeţie, probe de orientare după azimut şi pe hartă, caiac, rapel, tras cu arcul, tăiat cu joagărul, probe surpriză… Nu se dă track gps, toată lumea se descurcă cum poate, alege ce traseu doreşte, dar trebuie să atingă check-pointurile. La Eco Challenge ai timp limită 50 ore, la Outdoor Escape 26 ore. Şi n-a fost uşor – au terminat concursul 5 echipe (4 în timp regulamentar) la Eco şi 2 la Outdoor.

Am aflat de concurs de la prietenul meu Adi Cosma (cu care voi alerga din nou la Marathon 7500) destul de târziu ca să mai am şanse reale să obţin răspunsuri pozitive de la prieteni, am întrebat-o şi pe soră-mea. Aşa că am aşteptat cu răbdare să se ivească un loc liber într-una din echipele existente şi am sperat de asemenea că voi cunoaşte cel puţin unul din membri. Şi am avut noroc, Ady Beleanu a dat anunţ. Aşa s-a întregit echipa Iezerele Cindrelului. Am mai scris şi pe FB, scriu şi aici: mulţumesc Cristinelor – Cristina Beleanu, Cristina Trancă şi lui Ady pentru companie şi pentru aventură. Am fost o echipă, ne-am ajutat cum am putut şi ne-am înţeles limitele. De pe margine păream echipa extremelor: cea mai tânără şi poate cel mai vârstnic participant, singura echipă cu două fete de la Eco. Am renunţat la concurs după 176 km parcurşi în aproximativ 30h, în momentul când situaţia putea să se îndrepte mai mult spre supravieţuire, trecând peste partea de fun. A fost pentru mine un weekend de aventură, o excursie cu prieteni între prieteni, în care m-am simţit bine şi ce e mai important, voi participa cu plăcere la alte astfel de competiţii şi sper că de asemenea şi ceilalţi concurenţi.  Am încheiat pe locul 11, din punct de vedere tehnic, abandonând la CP7 – Pădurea Bogăţii, dar moralmente n-am fost ultimii pentru că noi am continuat, încercând să găsim CP8 şi apoi ne-am întors, după 4 ore. N-am folosit practic gps-ul pe acea porţiune, noi folosind doar harta, nu mă întrebaţi de ce 🙂 . Am văzut apoi că Horaţiu şi echipa Valea Rea au urcat tot pe acolo, ce să-i faci, munţii noştri sunt sălbatici.

de pe Google Earth, muntii Perşani – From Propark Adventure Race – Muntii Perşani

Să încep cu pregătirile. Le-am făcut serios, chiar dacă am spus la început altceva. A creat Cris Beleanu un google docs unde ne-am scris toate păsurile. Am mai pus şi poze cu ce ducem, un exemplu mai jos:

ce am purtat la MTB – From Propark Adventure Race – Muntii Perşani

Şi pentru că organizatorii au avut un set de întrebări pentru echipe şi individual – sunt pe site-ul competiţiei la secţiunea articole răspunsurile altor echipe), mai jos sunt răspunsurile mele scrise tot în acel doc (nu am apucat să le discut cu echipa, sunt neoficiale, şi nici nu le-am modificat ulterior, pot fi trase câteva concluzii):

Întrebări pentru echipă:
– De ce numele ales pentru echipă?  Amintiri din copilarie?
– Ce vârstă cumulează echipa voastră?  46 + 20 (e majora sigur Tina?! 🙂 ) + …
– O întrebare către organizatori?  Aveti emotii?
Întrebări pentru fiecare coechipier:
– De ce OutdoorEscape și nu EcoChallenge (sau invers)? EcoChallenge pentru ca sunt sanse mai mari sa ma apropiu de simplitate si salbaticie.
– Care credeți că va fi cel mai greu aspect al acestui concurs?  Echilibrul.
– E mai important să participați, să terminați sau să câștigați?  Se poate sa … ne decidem pe parcurs?
– Vă atrage mai tare ideea unui adventure decât cea a unui maraton montan?  Mie-mi place sa stapanesc situatiile.
– Care-i proba preferată din cele anunțate?  MTB
– Care-i proba care vă sperie cel mai tare?  Zborul, dar nu pot preciza la care dintre probe e mai mare probabilitatea.
– Prin ce munți credeți că veți merge la acest Adventure?  Leaota – MTB, Piatra Craiului – Bucegi – alergare, restul probelor …
– În ce județ ați vrea să-l facem in 2016?  Cluj, Bihor
– Ce părere aveți despre neinterzicerea GPS?  O decizie buna, influenta gps-ului asupra rezultatului fiind minora fata de siguranta in cazuri deosebite. In fond exista si probe specifice de orientare unde gps-ul nu este util.
– Care este concursul favorit de până acum?  4 Munti MTB
– Care este punctul forte al echipei?  Rabdarea.
– Vă sperie sau vă încântă faptul că vor fi probe despre care veți afla doar la ședința tehnică?  Vor fi cu suspans rezultatele.
– În ceea ce privește provocarea, găsiți importantă performanța echipelor adverse?  Sigur, e motivanta si ma va ajuta sa trec peste momentele mai dificile.
– Ce credeți că vă va motiva / demotiva în timpul concursului?  Ma va motiva gandul ca in echipa depindem unii de altii.
– După ce criterii v-ați ales coechipierii?  E un lant: ai incredere intr-un prieten care la randul lui…
– Cât timp credeți că veți fi prinși în aventura pregătită de noi?  Banuiesc ca organizatorii au studiat echipele si au ajustat probele. Care echipa o considerati veriga slaba, echipa de 50 ore?

Tot ce ştiam sigur cu privire la traseu era doar locaţia de start – lângă cabana Plaiul Foii de la poalele Pietrei Craiului.

Startul.
În seara premergătoare ni s-a înmânat o hartă cu Munţii Perşani şi cu punctele care trebuie atinse pe parcurs, cu o scurtă descriere. Bineînţeles că a fost şi o şedinţă tehnică unde s-au spus amănunte, ni s-a explicat şi ce înseamnă rezervaţie naturală, rezervaţie naţională, ce este cu siturile natura 2000. N-am făcut prea mulţi pureci apoi şi ne-am dus să ne odihnim. Nu aveam ce să mai caut noaptea pe harta oficială, aveam un gps de drumeţie Garmin Dakota 20 cu harta aproximativă, practic doar cu drumurile şi localităţile, pe care doream doar să înregistrez trackul şi în caz de nevoie să ajungem la liman, iar pe mobil nu mă puteam baza ca timp de funcţionare cu gps activat. Ca totul să devină şi mai interesant, am constatat zilele următoare că nici nu văd bine curbele de nivel şi înscrisurile de pe harta oficială, aşa că am preferat doar să car harta şi să se uite Ady, el având şi un mobil cu o hartă, eu folosind busola (măcar de-o luam pe cea cu lupă). Data viitoare să-mi aduceţi aminte că trebuie să-mi fac ochelari!

Şi aşa am pornit la ora 8 în prima noastră etapă – Plaiul Foii – CP1 Rudăriţa, etapă de MTB uşoară, 8 km în 37 min. Primele 5 echipe urmau să continue pe jos drumul spre CP2 – lacul Pecineagu, unde era proba de caiac în doi, iar restul rămâneau la orientarea sportivă după azimut la CP1. Fiecare echipă când termina proba pleca mai departe, spre CP2, respectiv înapoi la CP1(care era şi CP3). Noi nu ne-am încadrat în primele 5 echipe, prilej cu care mi-am şi făcut în gând primele observaţii. Consideram că după ce treceam de prima buclă Plaiul Foii – Rudăriţa – lacul Pecineagu – Rudăriţa – Plaiul Foii (pentru că pentru a ajunge la CP4 Paltin trebuia să trecem din nou pe la start) ne putem face o părere destul de corectă despre capacităţile fiecăruia dintre noi şi chiar să estimăm cum stăm faţă de celelalte echipe.

A venit pentru noi proba de orientare după azimut. N-a fost greu, eu aş fi avut şi avantajul că am fost depăşit de un concurent şi, pentru că toţi am avut aceeaşi succesiune de posturi de atins, n-ar fi trebuit decât să-l urmez. Totuşi, m-am abţinut şi am stat de fiecare dată să se stabilizeze busola şi să găsesc singur posturile. Timpul meu a fost cam de 20min. I-am remarcat pe cei de la echipa Grind, cu Andreea şi Luci Clinciu, care pierduseră startul şi deja recuperaseră mult din întârzierea faţă de noi.

De la CP1 la CP2 lacul Pecineagu a fost alergare. Da, am şi alergat, mai ales la vale, dorind să fim siguri că nu rămânem fără caiac şi să aşteptăm sosirea altor echipe. Nu prea ne-au ieşit planurile, Grindul a trecut fără probleme în faţă şi apoi am fost depăşiţi şi de alte echipe. Nu ne-am stresat, nu ne-am obosit inutil, iar eu mi-am continuat studiul echipei pentru modul alergare 🙂  Pe gps am avut 8,4km şi 1h17min. La caiac n-am stat, norocul nostru.

Ady cu mezina – From Propark Adventure Race – Muntii Perşani
Cristina şi cu mine – From Propark Adventure Race – Muntii Perşani

Proba de caiac ne-a luat ceva vreme. Erau caiace de două persoane, aşa că mezina a plecat cu Ady, iar Cris cu mine. Au fost mai sprinteni ei, noi am încheiat la câteva minute, parcurgând 5,2km în 1h07min.

Deja ne simţeam bine, echipa mergea, lucrurile erau roz. Noi doream aventură. Am îmbrobodit şi un fotograf (mulţumesc Cornel Pochiu – fisheye.ro ) şi a venit cu noi pe traseul de întoarcere CP2 – CP1 (CP3) pe care l-am dorit altfel, “pe dincolo”, mai scurt şi mai rapid. N-am fost singurii, nu-i aşa Pietrosul Rodnei? Apăi numai scurt şi rapid n-a fost, au fost doborâturi, puieţi plantaţi etc. Adică cam ce a întâlnit toată lumea în munţii aceştia puţin umblaţi. 9,2km şi 1h30min a fost drumeţia.

From Propark Adventure Race – Muntii Perşani

La CP1 Rudăriţa ne-a aşteptat prima probă surpriză – a trebuit să găsim 8 frunze sau flori care cresc în rezervaţia din zonă. Le-am găsit, nu mă întrebaţi unde au găsit ai mei frunzele de brad, că eu trecusem pârâul. Am trecut timp şi pentru această probă – 20min şi 100m 🙂 . Apoi ne-am ales traseul spre CP4 – Paltin, unde urma să aibă loc tragerea cu arcul. Acolo urma şi să stăm o oră (au stat toate echipele în afară de una) pentru că la proba de caiac ultima echipă a trebuit să aştepte. Fair!

ce alegem pentru CP4? – From Propark Adventure Race – Muntii Perşani

Şi aşa am hotărât că e mai scurt şi mai interesant s-o luăm cu MTB pe valea Bârsei, urmând să urcăm pe deal şi să coborâm în Poiana Mărului şi de acolo s-o luăm spre Paltin. Aici am avut ghinion, s-a defectat bicicleta mezinei. Sus în deal am constatat că-i patinează clicheţii, pinioanele nu mai angrenau roata. Până în Poiana Mărului pe coborâre n-a fost aşa un impediment, dar apoi n-am mai avut ce face. A trebuit să dăm telefon la organizatori, la prieteni, să găsim o altă bicicletă sau roată spate. A sunat Ady pe cine trebuie. Mezina chiar s-a oprit pe drum o dată, dorind să cumpere bicicleta cuiva. Am liniştit-o şi am pregătit cordelina pentru tras. Am ajuns până la urmă la CP4, dupa 32km şi 2h50min, din care 50min am stat pentru telefonat etc.

Cătălin Clinciu ne-a ajutat cu un MTB full … de downhill (rupător, vreo 20kg), iar Cristina Trancă s-a dus împreună cu un voluntar s-o ia (mulţumesc la amândoi, Cătălin aveam să aflu că învăţa pentru BAC). Greu a trecut timpul la CP4! Urma să fim şi penalizaţi cu o oră pentru ajutor dinafară când ajungeam la CP7 – Pădurea Bogata, unde lăsam MTB-urile până spre final. Aveam însă şansa să continuăm, altfel aventura se termina prea repede.
Între timp ne-am tot antrenat la tras cu arcul, au plecat echipele rând pe rând. Şi totuşi nu eram încă ultimii. Multă răbdare au avut arcaşii de acolo cu instructajul, mulţumesc! Cred că am tras peste 40 de săgeţi. N-am nimerit centrul ţintei, dar am ajuns să trag grupat, iar o dată am tras a la Robin Hood, despicând o săgeată cu alta.
În sfârşit am trecut şi la tragerea oficială. Parcă 170 de puncte a reuşit echipa noastră din prima, eu trăgând de 3 ori 20p, grupat. Timpul parcă a zburat, s-a făcut ora 19.30 (11h30min de la start) când am plecat spre următorul punct de control.

Ne-a prins noaptea până am ajuns la CP5 Dumbrăviţa, unde urma să trecem de o nouă probă – tăiatul cu joagărul. Ne-am decis să nu ne mai aventurăm, că oricum au grijă de acest aspect organizatorii, şi am luat-o pe traseul cel mai uşor, prin Holbav şi Codlea. Am făcut şi schimb de biciclete cu mezina, că pentru ea era prea obositor noul MTB. Eu am început să mă obişnuiesc, dacă mergeam cursiv mă avantaja suspensia spate. Eram cu cheia la noi dar n-am reuşit să schimbăm pedalele cu spd-urile, n-aveam forţa necesară. Cristina Trancă între timp a reuşit să cadă de vreo două ori, neputând să-şi scoată papucii din spd-urile de la MTB-ul meu. Viitorul nu se arăta prea luminos.

După alte 2h20min şi 30km am ajuns la tăiatul lemnelor cu joagărul. E deja 10 noaptea. Provocăm fetele să taie şi ele un lemn, îl alegem noi băieţii să nu fie prea subţire. Între timp Manu îmi demonstrează că o pedală se poate da jos. Mă ajută un alt voluntar, tot mai dintr-o bucată, şi-mi rezolvă cealaltă pedală. Acum deja simt că am un avion sub mine.

Iar mai departe, la o nouă provocare. Avem de parcurs traseul de la Dumbrăviţa la Cetatea Crizbav.  Alegem calea mai lungă pe valea Crizbav cu speranţa că putem urca mai uşor, trebuie să ajungem la o altitudine de 1000m. Se simte oboseala, suntem nevoiţi să mergem ultimii km. 20km în 3h50min, atât a durat să ajungem la cetate, unde aveam de trecut o nouă probă ca să nu fim penalizaţi suplimentar.

La 2 noaptea facem rapel! Până acum probele au fost simpatice şi instructive, fără dificultăţi deosebite. Mi-am adus aminte de anii de facultate când practicam speologia. Cu întunericul de afară eram ca-n aven. Tocmai am numărat proba a 5-a de la start şi al 6-lea segment parcurs (4 pe MTB). Mai aveam o porţiune pe MTB, până la Pădurea Bogata.

Ne-am decis să dormim puţin, aveam şi condiţii foarte bune, ca la cort. Foarte săritori şi amabili şi voluntarii de aici. Ne-au pus la dispoziţie două izolire, pufoaică. Am folosit şi foliile de supravieţuire. Eu m-am aşezat mai la o parte, nu-mi plăcea să stau lângă foc. M-am pomenit acoperit cu un sac de dormit, am adormit instant. M-au trezit foşnetele coechipierilor după aproximativ o oră.

La ora 3 şi 45min am pornit spre CP7 Pădurea Bogata. În mod normal nu aveam de parcurs decât cel mult 15km spre nord. Noi am reuşit performanţa să facem 45km în 6 ore. Cred că eram şi adormiţi, rezultatul a fost că am coborât destul de mult până să văd pe gps că se închide bucla şi ajungem iar în valea Crizbav, pe unde am urcat. Erau urme, dar erau pe urcare, pe acolo cred că au urcat cei din echipa Grind spre cetate. Bravo lor, până acolo merseseră ceas, au ajuns pe locul 1! Noi eram la ore distanţă şi tocmai aveam de luat o decizie: înapoi sau ocolire mărişoară pe şosea. Eu n-am avut dubii, era prea greu să urcăm cu bicicletele în spinare, riscam să abandonăm la cetate. M-am gândit că şoseaua ne poate readuce ritmul şi ne poate încălzi. Că eram obosiţi s-a văzut după timp. Măcar am băut câte o cafea caldă şi am mâncat câte ceva de la un chioşc de la marginea drumului naţional. Traseul nostru a fost Crizbav – Rotbav – Măieruş – Pădurea Bogata.

From Propark Adventure Race – Muntii Perşani

La CP7 Pădurea Bogata ne-am lăsat în sfârşit bicicletele şi am aflat că deja abandonaseră două echipe: Grind şi Pietrosul Rodnei. Mai aveam de ispăşit penalizarea datorată ajutorului din exterior. Ne-am pregătit de drumeţie şi între timp a sosit şi ultima echipă de pe traseu. Au plecat cu 20min înaintea noastră, n-am putut să-i urmăm din cauza penalizării.

Ora 10.30 a însemnat plecarea noastră spre CP8 Peştera Hoţilor. N-am mai ajuns acolo, am urcat orientându-ne după busolă şi hartă până aproape de creastă, dar acolo ne-am descurajat. Trecuse o oră jumătate şi poteca pe care o căutam nu apăruse. Cum am scris la început, aveam să văd pe urmă ca echipa Valea Rea tot pe acolo urcase ultima porţiune. Am procedat ca-n regim de rătăcire, ne-am întors la drumul forestier de referinţă şi, înainte de a ne îndrepta spre CP7 pentru a ne anunţa retragerea am urmat forestierul şi am găsit marcajul de cruce albastră. Pentru noi însă se terminase aventura, ne puteam ambiţiona să continuăm dar era mult mai greu cu recuperarea de pe traseu. Mulţumesc George pentru că ne-ai ajutat să ajungem la basecamp!

Regrete că ai terminat o cursă înainte de vreme nu poţi să nu ai, dar acestea au fost estompate de trăirile din timpul concursului – excursie. Am fost şi am încheiat ca o echipă, am luat decizii împreună, n-am avut de ce să ne dăm explicaţii suplimentare. Am putut asista la sosirile finisherilor, am avut vreme să povestim cu concurenţii, cu organizatorii. În cele aproape 30 de ore am trecut prin experienţe pe care altfel poate nu le-aş fi sumat nici după zeci de excursii sau concursuri clasice.

Felicitări învingărilor, felicitări şi învinşilor! Uneori puntea de la învins la învingător e foarte îngustă. Important e să-ţi folosească experienţa şi să continui.

În general după un concurs reuşit le mulţumesc organizatorilor, voluntarilor, fotografilor. Acum e  evident că trebuie să le mulţumesc şi pentru ajutor! Bravo Propark şi CPNT! Toată stima, ştiu că a fost extrem de greu dar şi voi sunteţi o echipă învingătoare a cărei prezenţă va fi aşteptată şi anii următori!

From Propark Adventure Race – Muntii Perşani

PS1: Faina ideea cu spartul medaliilor de finisheri, am luat si eu un ciob, la fel ca si majoritatea concurentilor care n-au reusit sa incheie cursa.
PS2: 176km parcursi mi-a indicat GPS-ul. Din cate am retinut, echipele de pe podium au avut chiar mai mult de 300km parcurşi.