E luna iulie spre sfârşit şi fac rezumatul anului 2022… Continui cu schimbarea de obiceiuri şi în 2023, inclusiv în ale scrisului, de rememorare a evenimentelor la care am participat.
Mai uşor e să scriu fragmente de exemplu pe facebook şi apoi să le sistematizez când am timp. Voi avea ceva de muncă acum, cu cele trăite în 2023.
Momentan – 2022 în câteva screenshoturi. Sigur, sunt luni ca noiembrie şi mai ales decembrie unde n-am stat dar n-am avut interesul să înregistrez activităţile decât parţial (de exemplu în luna noiembrie am avut concursul Walking Month unde contau paşii făcuţi şi nu performanţele în alergare, am făcut ceva peste 3 milioane de paşi în 30 de zile, deci 100.000 paşi pe zi în medie). 100.000 paşi pe zi pot însemna, considerând 9-10.000 paşi pe oră la alergare şi 6-7000 paşi pe oră la mers, undeva între 10-16 ore zilnic petrecute, iar dacă calculez o viteză de 6-7km/h ies între 60-110km zilnic (practic, nu teoretic, sigur erau între 70 şi 90 km parcurşi zilnic în medie).
Am avut câteva activităţi de ski tură cu CAR Cluj pe care le-am denumit provocări, pe modelul din anii precedenţi cu clubul Rupicapra. Au fost câteva concursuri foarte grele, voi avea şi-n 2023 pentru că este iar în plan la început de septembrie UTMB proba de 170km cu 10.000m+ diferenţă de nivel.
În data de 19 februarie am fost prezent la o activitate iniţiată de mine sub titulatura “Geocaching, între joc, descoperire locuri noi şi iniţiere în orientare“. Era o activitate gândită ca un liant între mai multe domenii sportive şi de petrecere a timpului liber în natură, cu dorinţa de a atrage împreună şi a se cunoaşte membrii clubului CAR filiala Cluj. Normal, cum nu-mi place să fac diferenţieri forţate, am publicat anunţul şi pe Sportul pentru amatoripentru alergători care nu sunt musai din club, subdomeniu în care eu mai anunţ amănunte despre alergările săptămânale de joi seara.
—–
Cine nu-şi doreşte sa descopere o lume noua la câţiva paşi? Cine nu a fost captivat cândva de mistere? Cum e să te joci ca om mare, dar totodată să faci ceva interesant, util, să fii în natură? Cauţi o motivaţie dar vremea rea te descurajează? Mergi într-o altă ţară şi întrebi un localnic despre locurile mai ascunse iar după două-trei viraje mentale încerci să păstrezi doar privirea inteligentă şi rămâi doar cu câteva cuvinte cheie? O soluţie poate fi geocaching-ul.
Geocaching-ul este o activitate practicată încă din anul 2000 pe modelul găsirii unor cutiuţe “cache” la coordonate gps date. În general acestea sunt plasate în locuri deosebite, unele puţin cunoscute, la izvoare, puncte de belvedere… În cea mai mare parte aceste cutiuţe sunt plasate de localnici care ştiu bine zona, iar descrierile atasate sunt făcute să te atragă să le descoperi.
Consider că poate fi un prim pas în orientarea turistică şi sportivă care la rândul lor sunt esenţiale pentru supravieţuire sau pentru cei care doresc să participe la concursuri de aventură. Şi se poate practica şi-n echipă.
>>Punct de întâlnire este parcarea de lângă restaurantul Roata – Făget, la ora 10.
>>Traseu
Traseul denumit de cei care au plasat cutiuţele (mobellino team) “dutch trail” este de aproximativ 6km de tip circuit, cu pornire de la poligonul de pe Valea Gârbăului. Vom încerca să găsim câteva cutiuţe pe parcurs.
Lista geocachuri din zona traseului – de citit amănunte dacă doriţi. GC6FB7E – Faget Dutch Trail #3 – Border Stone GC6FB86 – Faget Dutch Trail #4 – Thread Spring Junction GC6FB8B – Faget Dutch Trail #5 – Red Triangle Trail GC6FB9C – Faget Dutch Trail #6 – Devil Tree GC6FB9V – Faget Dutch Trail #7 – Slamovits Hut GC2KGN5 – Faget Dutch Trail #8 – Belvedere Brull GC6FBA3 – Faget Dutch Trail #9 – Back to the Woods GC6FBBF – Faget Dutch Trail #11 – Out of the Woods GC2Q9FJ – Sacred Springs #7: Binder Well GC3CK85 – Sacred Springs #12: Thread Spring GC3D5VF – Sacred Springs #13: Hunter Spring
—– Ce a rezultat, cum a fost?
Ca să rezum, cine s-a înscris pe site-ul CAR n-a venit, iar cine nu s-a înscris a venit!
Am fost patru persoane, în rândul cărora m-am bucurat că a fost pentru o vreme Zoli Bogya, un om cu multă experienţă şi în orientare.
Pentru că am folosit harta Munţii Noştri – Masivul Feleacu şi ca să aşteptăm eventualii întârziaţi în mod util, am început o discuţie pe marginea inscripţionărilor de pe hartă.
Aşa am ajuns să pomenesc despre:
– transpunerea globului pe un planiglob şi erorile care apar la reprezentare
– sistemul wgs84
– comparaţie între hărţile turistice (ca cea din Munţii Noştri) şi cele de orientare (aveam de la concursuri de orientare, din care am selectat una ce acoperea mai toată zona cu traseul nostru)
– cartea lui Ştefan Zweig – Magellan, cu marele descoperitor care a reuşit pentru prima dată să înconjoare cu corăbiile Pământul
– tipuri de busole (aveam 3 modele la mine – de amatori, profesională Silva şi militară cu vizor)
– sistemele gps, ca evoluţie, de la cel american la Glonass, Galileo
– despre sateliţii gps
– dispozitive gps ca şi cel de drumeţie (aveam Dakota 20), ceasuri multisport (aveam Forerunner 935), mobilele moderne, comparaţii, cu puncte slabe şi tari
– orientarea pe hartă cu busola, cu anumite principii de urmărit şi cu tratarea diferită a approach-ului de obiectiv (şi la geocaching se aplică)
A trecut urgent o jumătate de oră şi deja îngheţam în faţă la Roata, aşa că poveştile despre geocachuri, cum arată, ce conţin, principiile “jocului” ca să nu stricăm bucuria descoperirii pentru alţii, le-am spus din mers urcând pe Cruce Albastră. Da, de la început stabilisem că e mai uşor să urmăm potecile ştiute până ne apropiem de cutiuţe decât să o luăm direct “ca mistreţii”.
Trebuie spus de asemenea că n-am dorit să am surprize majore, aşa că în săptămânile precedente am tot fost să descopăr singur geocachurile, să văd starea lor etc, adică să nu mă fac de râs în faţa participanţilor şi să ştiu la ce să mă aştept.
În plus, ştiind că unele aveau cutiuţele deteriorate, am cumpărat cele necesare:
– alte cutiuţe de la menaj
– creioane pe care le-am tăiat să încapă şi le-am ascuţit cu ascuţitoarea
– mici blocnotesuri pentru a scrie vizitatorii în ele
– o pungă cu animăluţe ce se pot lipi şi pe pereţi, pe dosul cărora am scris “CAR geocaching event”, ca să le las amintire în cutiuţele puse
Din lista de 11 geocachuri noi, în excursia noastră în jurul Văii Cocinii, am atins 7. Au fost dintre cele cu probleme de mai multe tipuri, adică în mod deliberat am ţinut să trecem pe la acelea care erau mai interesante şi unde puteam face şi ceva util.
Rezumat despre geocachuri:
– practic noi am trecut pe la geocachurile de pe traseul “Dutch trail”, dar în zonă am mai atins pe cele cu tematica izvoarelor
– toate erau clasice, majoritatea fiind Small, dar a fost şi unul Tiny
– primul atins a fost “Border stone”, am pus un creion în el
– al doilea, “Thread Spring Junction”; ştiam că nu mai există, dispăruse, uitându-mă şi în istoria celor scrise de alţii pe geocaching.com; am pus o nouă cutiuţă cu cele necesare în locul unde evident trebuia să fie; trebuie spus că în general de întreţinerea acestor cutiuţe se ocupă cei care le-au plasat, care sunt avertizaţi pe mailuri, dar dacă trece multă vreme şi nu se întâmplă nimic atunci intervin alţii, scriind acest lucru; a fost unul dintre geocachurile la care am dorit să ajung
– al treilea, “Thread Spring”, adică izvorul firicel (cerna în maghiară); am vrut de asemenea să trecem pe la el, cutia lui era avariată şi am înlocuit-o; era şi un izvor bine întreţinut, cu loc de vatră foc şi adăpost în apropiere pe care e bine să le ştie drumeţii
– al cincilea, “Red Triangle Trail”; de două ori am fost singur pe la el şi nu-l găsisem, acum unul dintre noi l-a găsit; cu atât mai mult m-am bucurat cu cât nici alţii dinainte nu-l găsiseră; e la un copac aflat aproape de o intersecţie a traseului CA cu TR
– al şaselea, “Belvedere Brull”; era mai uşor de găsit şi atunci l-am vizitat din mers, după ce trecusem fără să căutăm cutiuţa de lângă casa Slamovics (căsuţa de lut); e la o zonă cu privelişte frumoasă asupra Văii Gârbaului
– ultimul obiectiv, pe care de asemenea eu nu-l găsisem, era “Binder Well”; acum, cu ajutoare, a fost cu succes căutarea şi am înlocuit cutiuţa tiny avariată; mai trebuie spus că izvorul se numeşte Binder după numele unui orientarist clujean, Ludovic Binder, preşedinte prin anii ’70 al Comisiei Judeţene de Turism-Alpinism
Am încheiat circuitul trecând pe la fostul poligon din Valea Gârbaului. Mi-a făcut plăcere să organizez excursia aceasta cu căutările de cutiuţe, simt că am făcut ceva util atât pentru cei care au fost cu mine cât şi pentru cei din lumea geocachului. Şi sper ca lumea să meargă şi la Atelierul de orientare cu gps-ulunde coordonator este prietenul meu Luşu. În fond, fără unele noţiuni minimale de orientare şi citire hărţi după drumeţiile pe munţi şi dealuri rămâi doar cu emoţiile … nelocalizate.
Rezumatul anului 2021? Ca şi 2020, a fost un an virusat. A fost mai greu ca precedentul, cred că pentru mai toată lumea.
Am făcut mult voluntariat dar am reuşit să particip şi la câteva concursuri. Iar aceastea au fost deosebite, grele.
Mi-am schimbat priorităţile pentru o vreme, de exemplu în lunile octombrie şi mai ales noiembrie pot spune că a fost un mare 0 la antrenamente şi competiţii.
Încetul cu încetul revin la normal, dar noul normal, în care unele lucruri sunt schimbate definitiv. Cum sunt însă optimist şi-mi place libertatea, definitivul sper că e la … latitudinea mea.
Ca şi cifre, fără amănunte, pot spune că am avut 513 ore de activitate – nu spune mai nimic numărul, dar dacă spun că sunt mai mult de 21 de zile integrale (24h) din 365 parcă altfel sună.
Au fost cu ceva peste 3000km de alergare şi ski tură, restul de aproape 1000km fiind MTB şi indoor cycling.
Mai pot preciza 204 activităţi şi 140 recorduri personale (cel mai probabil recordurile au fost pe trasee mai puţin umblate, fiind în explorări).
Dacă însă mă uit la anii precedenţi… De exemplu în 2020, care şi el a fost cu zgâlţâituri, am avut 754 ore de activităţi, adică în 2021 abia m-am apropiat de 2/3 din volumul din 2020.
De înot ce să mai spun, a devenit efectiv un lux. Voi reveni la obiceiurile din anii mei din studenţie, în care de exemplu mergeam cu bicicleta la Tarniţa, o ascundeam în tufe şi făceam o traversare dus-întors de-a latul (aproximativ 1500m) şi apoi mă întorceam acasă mulţumit şi lihnit de foame.
E rândul să scriu din nou un rezumat al anului trecut. Acum despre 2020 – anul virusat. Am alergat mult, chiar mai mult ca anul precedent. Și nu numai am alergat, a fost un an plin, mai puțin însă cu concursuri. Am uitat să menționez despre concursurile Rupicapra organizate pădurile din jurul Clujului – Făget (am și participat, am și făcut eu traseele, sper că v-au plăcut), Feleac, Hoia și Lomb. În general lumea a încercat se comporte cum spun și psihologii – să se adapteze, dar și să păstreze din obiceiurile/tabieturile zilnice cu care s-au obișnuit și îi liniștește – cum e băutul cafelei pentru unii.
Se vede în pozele rezumat ce am făcut, mai adaug câteva videouri de pe youtube pe care le-am făcut (unele) cu prietenii, să ne înnecăm amarul. 🙂
Conform Strava, că e mai simplu: Anul acesta voi avea peste 5000km alergati, 164k dif nivel, peste 1000km MTB. Cu inotul stiti si voi, mai mult in vana, in rest Tarnita. In luna noiembrie am lucrat la un gard zi lumina, asa ca doar doua alergari am avut. Noroc cu Walking Month dinainte. Alte statistici dupa ce le vad in clip, sunt cateva amintiri, putine concursuri. 1. 261 zile active. Practic 30 zile din noiembrie au fost 0 pentru ceasul meu, tarnacopul nu se pune, nici ca mi-am busit nitel coastele din cauza lui sau a forezei. 2. Joi a fost cea mai activa zi. Nu-i de mirare, am tot participat la alergarea de grup de joi seara – Sportul pentru amatori . 3. Sportul la care am fost cel mai activ a fost evident alergarea. 4. 754 ore la activitati. Asta e mai bine de o luna, 31 de zile, zi si noapte. Si nu e gata anul. Sa zicem, o luna intreaga din an, fara pauze de somn, miscare cronometrata. 5. Cea mai activa ora – de la 9 la 10. Asta e nitel surprinzator pentru mine, dar e plauzibil. Eu lucrez in ture. 6. 6282km total pana acum. 7. Cea mai lunga activitate – 222km, la Rupicapra Team TriChallenge, cand am fost cu prietenii pe traseul Aiton (langa Cluj) la Poiana Neamtului cu cursiera. 8. Average pace 8.15, grade adjusted pace 7.16. Cam lent, nu ma mir, dar am alergat enorm cu scop de ultra, deci cu ritm sub cel de maraton. Si am avut multa diferenta de nivel, tot prin paduri. Viteza medie la MTB-cursiera 20km/h. 9. 164740m dif nivel, cu 5000 mai mult ca-n 2019. 10. Activitatea cu cea mai mare diferenta de nivel – Apuseni Ultra Race 175km, 6674m diferenta nivel. E o amintire frumoasa, am castigat acel concurs si eram in plina luna Walking Month, nu eram chiar odihnit. 11. Segmentul Strava cel mai folosit de mine – Pista Alergare Parcul Babes! De 189 de ori! Tot restul anului am alergat prin paduri, tot pe trasee diferite in afara de luna Walking Month cand am fost nevoit sa aleg asfaltul fara diferenta de nivel. Si apare in statistici.
Update 16 iulie. Am creat pe FB grupul Sportul pentru amatori. Nu mai depinde doar de prezența mea organizarea evenimentelor saptamanale de joi. Așadar, daca va face placere sa alergati in compania altor alergatori, intrati in grup si tineti aproape. Alergarile vor continua saptamanal, ca de obicei.
În luna februarie am început alergările săptămânale de grup, la sugestia prietenilor de la CAR Universitar Cluj.
În principiu acestea se desfășoară în ziua de joi la ora 19, cu start-finishul la Baza Unirea din Cluj și se aleargă prin pădurea Făget. Există un calendarde alergări unde, dacă este cazul, apar modificări. Oricine e binevenit, încercăm să ne adaptăm la ritmul tuturor.
Am considerat că alergările în grup prin pădure sunt mai greu accesibile alergătorilor obișnuiți, iar alternative pentru ei pentru alergările prin parcuri sunt suficiente. Momentan la ora 19 este întuneric și e bine când veniți să nu uitați de frontală.
Scopul e să învățăm unii de la alții, practic, să aflăm obiectivele unora sau altora și eventual acestea să ne inspire. Am creat un subdomeniu http://sportulpentruamatori.unpicdetimpliber.ro/ unde e mai ușor să scriu informațiile săptămânale.
E anul în care am împlinit “o frumoasă vârstă” – sper că tehnologia va avansa suficient de rapid încât vârsta oamenilor se va măsura în semicentenare, nu în ani. Nu, nu au început problemele cu organismul, adică e totul ca de obicei – dureri de dinţi, de şele şi sictirism în toate, mai puţin în activităţile “inutile”. Am schimbat doar categoria de vârstă, am ajuns în unele sporturi iar la cea cu vizita “finală”. M-am obişnuit însă, în câţiva ani voi redeveni tânăr, se vor introduce noi categorii la capătul vieţii, lumea începe să fie tot mai preocupată de sănătate şi activităţi de timp liber.
Practic, fabula lui La Fontaine “Greierele şi furnica” capătă o interpretare mai nuanţată, nu mai este doar alb şi negru – furnicuţa cea harnică şi prevăzătoare este cea înţeleaptă, iar greierele cel leneş este fără viitor şi exemplul negativ. Se vede schimbarea până şi-n filme, cum e desenul animat “Antz”, care arată că şi-n lumea furnicuţelor nu e totul perfect, că nu totul e muncă, că nu poţi ţine la nesfârşit ochelari de cal la oameni şi ei să lucreze fără altă năzuinţă decât să supravieţuiască şi să procreeze. Trebuie să vezi lumea din jur mai din ansamblu, ori nu poţi face asta lucrând la şuruburi non-stop. Furnicuţele (furnicile cele mici şi lucrătoare) au început o revoltă şi au schimbat puţin lumea lor, chiar dacă acest lucru practic a însemnat că au ieşit din muşuroi şi au ajuns la o nouă limită a lumii lor – coşurile de gunoi ale oamenilor. Greierele lui La Fontaine nu mai e doar un trântor, poate fi considerat un visător. Bine, prozaic spus, omenirea încetul cu încetul depăşeşte stadiul de luptă pentru subzistenţă şi îşi permite să urce puţin în piramida lui Maslow.
Şi în acest an am avut parte de multe concursuri grele, provocatoare şi frumoase. Au fost în trendul descrescător al numărului moştenit din anii trecuţi (doar 18 concursuri), iar ca urmare al unui antrenament mai cu cap (spre disperarea mea de amator, trebuie totuşi un mic control … la cap) am obţinut câteva rezultate deosebite pentru mine.
Ca de obicei competiţiile unde am pus mai mult suflet au fost cele pe echipe, ele sunt cele din care înveţi cel mai mult şi bucuria de final e mult mai mare când e împărtăşită cu prietenii alături de care ai petrecut poate zile întregi ca-ntr-o familie.
Le mulţumesc în mod special coechipierilor mei din diverse competiţii/ture: – familiei mele (Veze family) pentru Walking Month – Gabor Sztranyiczki (RupiCapra Team) pentru Marathon 7500 – Adi Cosma (în echipa Regi şi Pioni) pentru Carpathia Trails – Szenasi Zoltan, Csongor Vagasi şi Alex Ivanov (RupiCapra Team) pentru Mureş 24h ştafetă – Zsolt Langviser pentru Tura memorială “Jókai Mór” MTB.
Vă mulţumesc şi vouă, celor alături de care mi-am petrecut timpul la evenimente, celor care s-au implicat într-o formă sau alta la organizarea lor. Un gând bun celor din Cer, Eniko şi Edy…
Concursuri mai deosebite: Istria 100 Miles Ultrabug Carpathia Ultratrail (echipe) Marathon 7500 Bucegi (echipe) Mureş 24h (echipe) Walking Month (echipe) Apuseni Ultrarace Maraton Apuseni (ca de obicei)
Repere personale: am fost desemnat sportivul anului al clubului RupiCapra loc 3 categ M80 şi 4 general echipă CarpathiaTrail, loc 3 general echipă Marathon 7500, 1 categ M80 loc 1 Apuseni Ultrarace loc 1 general Mureş 24h ştafetă echipă loc 3 categorie, 33 general MPC
18h33min la Marathon 7500, aproape 50min îmbunătăţire timp la Istria 100 miles, 4h55min la MPC – prima dată sub 5h
672 punctaj general ITRA – primii 100 din ţară 638 ITRA la curse lungi XXL – locul 6 pe ţară 675 ITRA la XL – locul 17 pe ţară
Un nou an a început, e momentul unui rezumat … prin imagini.
Aşa cum am dat titlul unui articol “Un început de an mai neobişnuit”, 2018 a continuat în aceeaşi notă. Am avut parte de multe evenimente interesante, grele, ultratrailurile în special (în număr de 6 plus bonusul Walking Month) m-au forţat să reduc din numărul competiţiilor săptămânale. Ca să rămân alături de prieteni, în mediul activ, am ales să particip de câteva ori la unele evenimente din postură de voluntar. Şi s-a meritat!
Le mulţumesc în mod special coechipierilor mei din diverse competiţii/ture – Csaba Papp pentru Marathon 7500 – Zsolt Langviser pentru Tura memorială “Jókai Mór” MTB – Ianco Slovak, Andrei Sovereşan şi Antoniu Radoni pentru Walking Month. Evident mulţumesc familiei că o ia de la capăt cu mine în fiecare an, prietenilor pentru că fără ei probabil aş sta ca un pustnic acasă sau aş alerga ca Forrest Gump până se termină Pământul. Mulţumesc pentru poze, unele dintre ele sunt ca o istorie personală.
Enumăr (deşi se vede şi-n ultima poză) câteva din evenimentele mai deosebite din anul ce a trecut şi câteva din reperele mele personale.
Deosebite: Istria 100 Miles Salomon Ultra-Trail Hungary Marathon 7500 Bucegi (echipe) UTMB Walking Month (echipe) Pirin Ultra Cluj Ecotrail Ultramaraton Maraton Apuseni (ca de obicei)
Repere personale: loc 2 echipă Marathon 7500 loc 1 echipă profesionişti Walking Month loc 4-5 general Pirin Ultra loc 199 general UTMB aproape 2h îmbunătăţire timp la Istria 100 miles aproape 7h îmbunătăţire timp UTMB 616 punctaj general ITRA 608 ITRA la curse lungi XXL (în primii 10 din ţară)
Ce a însemnat Centenarul pentru mine? Ca să fie deosebit, să îmi rămână amintiri plăcute, m-am gândit să particip alături de prieteni de la diferite activităţi de timp liber – la evenimente care marchează 1 Decembrie. E tot o “unire în cuget şi simţiri”.
1. O sută de kilometri cât un veac de unire În 30 noiembrie am parcurs cu prieteni ciclişti cei 100 de km ce despart Cluj-Napoca de Alba-Iulia. Manifestaţia a fost organizată de Clujul Pedaleaza . Între timp am şi filmat, vlog cum se zice. O ştire a apărut la TVR Cluj şi o bucăţică a fost şi de la mine. Ce nu a apărut am pus într-un material pe youtube, inclusiv interviurile scurte de la prietenii mei Elena Nicolae şi Marin Marie.
Am pornit mai mulţi, am ajuns ceva mai puţini, apreciez efortul tuturor, dar a fost niţel o cursă contra cronometru pentru că trebuia să ajungem la ora 14 la Alba-Iulia şi trenul de întoarcere era la ora 16. Ok, nu ne puteam baza ca trenul intarzie… 🙂
Provocarea a fost frigul, pe la -12grd C, iar pe bicicletă senzaţiile sunt şi mai “plăcute”. Noroc cu punctele de alimentare gândite din 20 în 20 de km.
Știrea difuzată pe TVR Cluj – pe canalul youtube RegisiPioni
Interviurile și ce am filmat – pe canalul meu youtube
Ne-am oprit la Mirăslău, chiar la drumul naţional. Nu cred că ştiaţi că există 2 monumente şi puţini dintre noi ne-am oprit acolo până acum, deşi am trecut de zeci de ori cu maşina. Un monument este cel care marchează luptele de la Mirăslău pe vremea lui Mihai Viteazu, iar celălalt luptele din al doilea război mondial.
La final, la Alba-Iulia, deja lumea era în sărbătoare şi cu greu am încăput printre cai, căruţe, soldaţi şi, evident, public.
Mulţumesc pentru companie prietenilor, unii au venit de la Târgu-Mureş, alţii s-au lipit de noi la Turda, a fost fain şi de-a dreptul romantic înapoi cu trenul. 🙂
Ca de obicei, frig, suntem mai puţin obişnuiţi acum, ne-a luat ca din oală. În trei zile temperaturile au scăzut de la pozitiv la minus 10-12. Dar ce mai contează, acum 100 de ani a fost zăpadă şi erau vremuri mult mai grele.
Un concurs frumos, pe poteci, drumuri pietruite şi de ţară, parţial prin păduri, de la startul de la noile terenuri sportive şi de agrement pentru public din capăt cartier Gheorgheni, traseul trecând prin Borhanci, Feleacu, livada Palacsai. Ne-am învârtit suficient cât să fie 50km. Sper să nu se construiască în zona Palacsai acum, că terenurile au revenit la proprietarii de drept – felecanii.
Mulţumesc Adi Cosma pentru tovărăşia pe parcurs, m-am ţinut cu greu de tine. O mare parte din traseu am alergat şi alături de Botezan Mihaela Maria , am fost un trio care ne-am descurcat binişor cu marcajele şi ne-am stimulat reciproc.
Am vrut să închei în primii 10, ştiam sigur că cel puţin 6 concurenţi sunt în faţa mea, şi am reuşit să mă mobilizez şi mai mult la final. Finish-ul a fost la sprint, unde m-am luptat cu Előd Szőcs şi am fost despărţiţi de sutimi de secundă. Nu m-aş mira să facă şi schi fond, că a reuşit să-şi împingă piciorul înaintea mea. 🙂
În orice caz, locul 10 pentru mine, 4h52min, cu un finish tineresc.
Am încheiat zilele Centenarului cu un concurs de MTB/cyclocross – Cluj Winter Race , organizat în principal de Vlad Sabău. Au mai fost ediţii, atunci cu zăpadă. Acum a fost chiar cald după standardele din zilele precedente.
Am făcut aşadar o incursiune în lumea ciclistilor mai “înrăiţi”, pasionaţi de concursuri de MTB şi în extrasezon de … revelaţia cyclocross. Eu am rămas totuşi la MTB.
A fost fun, într-adevăr concurenţa mea la MTB nu a fost chiar ca şi la proba de cyclocross, dar a fost spre binele meu. 🙂
Nu prea mai am încredere în tehnica mea de la MTB, mai puţin am fost în ultima vreme prin păduri, aşa că am ales sistematic variantele safe, ruşinoase dar sănătoase – alergare “pe langă” bicicletă în porţiunile pe care le-am considerat mai riscante.
Concursul a constat în bucle în fostul poligon de pe Valea Gârbăului, câte apucai să faci pe durata unei ore. Aveai de urcat scări până într-o clădire părăsită, mai erau porţiuni mai tehnice cum se văd în poze, suficient cât să-ţi tot rupă ritmul şi să te obosească cât pentru un maraton.
M-am străduit ceva, iniţial credeam că am ceva şanse în competiţia mea cu prietenul Fabian Karoly Pal , dar azi a fost mult mai bun. Pentru mine n-au fost decât 6 ture (14,5km), dar important e că mi-a revenit dorinţa să “mă dau” pe biţă. Am încheiat în primii 15 (că 15 am fost cu toţii la MTB 🙂 ), mai precis pe locul 8.
Ce a fost foarte interesant pentru mine – urmărirea competiţiei de cyclocross şi în special a luptei dintre Eszti Bereczki şi Suzi Hilbert. Felicitări pentru spiritul de luptă! Am ales şi o poză cu Tymy Pacurar , în amintirea maratonului alergat de noi la Alba-Iulia, tot de 1 decembrie acum câţiva ani. După aceea pasiunea lui s-a stabilit la MTB.
Frumoase poze, concludente despre cum a fost pe traseu, mulţumesc!
Astfel am reunit şi eu pasiunile mele de timp liber cu ocazia Unirii.
E timpul pentru un rezumat al anului 2017, așa cum am mai făcut în anii precedenți. Am fost în multe locuri și de cele mai multe ori am concurat. Peste tot am avut parte de ceva deosebit, de ceva nou, iar ca și concurent am trăit poate experiențe într-un mod mai particular.
Unele concursuri au ieșit în față prin dificultatea lor, prin modul lor de desfășurare mai puțin standard, prin condiții, prin ceea ce au reprezentat în particular pentru mine.
Enumăr aici Istria 100 Miles (ultra) – Croația, Propark Adventure (în echipa Cheile Turzii cu Simon Gyongyi, Vlad Sâncrăian și Ionuț Silinc), Marathon 7500 Bucegi (în echipa Regi și Pioni cu Adrian Toma), 2X2 Race, Via Maria Terezia (ultra), Ultra Trail Făgăraș (în echipa Regi și Pioni cu Adi Cosma), Walking Month (în echipa Ultrarunners cu Andrei Sovereșan, Ianco Slovak și Antoniu Radoni), Pirin Ultra – Bulgaria, Maraton Piatra Craiului, câteva ture tematice ca Tura Memorială Jokai Mor (am ales MTB și am parcurs traseul alături de Langviser Zsolt), Tour de Tur (MTB cu nițică orientare), Kos Karoly tour (am ales alergare și alături de mine a fost Papp Csaba), un eveniment pentru veterani Invictus Cluj-Zalău (mulțumesc militarilor cu care am alergat) și, normal, Maraton Apuseni, unde am și eu un mic aport.
Despre majoritatea evenimentelor am scris câte ceva pe blog, anul 2017 am enumerat 38. În imensa majoritate au fost alergare, iar în rest MTB, orientare, schi tură, duatlon și aventură.
Ce a spus Strava și câteva printscreenuri cu evenimentele:
[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-g3TitQHceMQ/WoS69Btqs4I/AAAAAAAA0n4/zdLras-VWBIXsE1GVHNEtj0ulINk-igvgCCoYBhgL/s144-o/2018-02-15%2B00_38_26-2017_FEB_11_Vezentan_familie_activitati_2017.docx%2B-%2BMicrosoft%2BWord.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6522531866218430513#6522543717934084994″ caption=”2018-02-15 00_38_26-2017_FEB_11_Vezentan_familie_activitati_2017.docx – Microsoft Word.jpg” type=”image” alt=”2018-02-15 00_38_26-2017_FEB_11_Vezentan_familie_activitati_2017.docx – Microsoft Word.jpg” image_size=”919×644″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-MxSrMBHeEoY/WoS69Go8B_I/AAAAAAAA0n4/JmnYBxEvyL8tVbiFAlS203YgAOSiyX2WgCCoYBhgL/s144-o/2018-02-15%2B00_36_52-2017_FEB_11_Vezentan_familie_activitati_2017.docx%2B-%2BMicrosoft%2BWord.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6522531866218430513#6522543719256426482″ caption=”2018-02-15 00_36_52-2017_FEB_11_Vezentan_familie_activitati_2017.docx – Microsoft Word.jpg” type=”image” alt=”2018-02-15 00_36_52-2017_FEB_11_Vezentan_familie_activitati_2017.docx – Microsoft Word.jpg” image_size=”919×644″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-mGtFjUfbyQE/WoS69K-9YyI/AAAAAAAA0n4/4Ix9IdeKdmIir7bx_N1DgpCjYzq8_iUyACCoYBhgL/s144-o/2018-02-15%2B00_37_39-2017_FEB_11_Vezentan_familie_activitati_2017.docx%2B-%2BMicrosoft%2BWord.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6522531866218430513#6522543720422531874″ caption=”2018-02-15 00_37_39-2017_FEB_11_Vezentan_familie_activitati_2017.docx – Microsoft Word.jpg” type=”image” alt=”2018-02-15 00_37_39-2017_FEB_11_Vezentan_familie_activitati_2017.docx – Microsoft Word.jpg” image_size=”919×644″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-bSz_4ewSfmM/WoS69M9Qm4I/AAAAAAAA0n4/uUjQkE23ovobjILNGf6JDwCQ2agBdQ05ACCoYBhgL/s144-o/2018-02-15%2B00_37_50-2017_FEB_11_Vezentan_familie_activitati_2017.docx%2B-%2BMicrosoft%2BWord.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6522531866218430513#6522543720952273794″ caption=”2018-02-15 00_37_50-2017_FEB_11_Vezentan_familie_activitati_2017.docx – Microsoft Word.jpg” type=”image” alt=”2018-02-15 00_37_50-2017_FEB_11_Vezentan_familie_activitati_2017.docx – Microsoft Word.jpg” image_size=”919×644″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-TpvNnmrlpjU/WoS69AH9H1I/AAAAAAAA0n4/sCxzsn36CqYZ-5wx4MkrLZVu0r204GTPwCCoYBhgL/s144-o/2018-02-15%2B00_38_05-2017_FEB_11_Vezentan_familie_activitati_2017.docx%2B-%2BMicrosoft%2BWord.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6522531866218430513#6522543717507473234″ caption=”2018-02-15 00_38_05-2017_FEB_11_Vezentan_familie_activitati_2017.docx – Microsoft Word.jpg” type=”image” alt=”2018-02-15 00_38_05-2017_FEB_11_Vezentan_familie_activitati_2017.docx – Microsoft Word.jpg” image_size=”919×644″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-RPa6uK345Rg/WoS69MVLBTI/AAAAAAAA0n4/OqJrB0wyRuQzsxtti_B-zjOaC5RHZffHACCoYBhgL/s144-o/2018-02-15%2B00_38_18-2017_FEB_11_Vezentan_familie_activitati_2017.docx%2B-%2BMicrosoft%2BWord.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6522531866218430513#6522543720784135474″ caption=”2018-02-15 00_38_18-2017_FEB_11_Vezentan_familie_activitati_2017.docx – Microsoft Word.jpg” type=”image” alt=”2018-02-15 00_38_18-2017_FEB_11_Vezentan_familie_activitati_2017.docx – Microsoft Word.jpg” image_size=”919×644″ ]
Din reperele personale:
– prima dată CarpathianMan
– loc 9 individual masculin Circuitul Carpaților
– loc 6 clasament echipe Circuitul Carpaților
– loc 2 echipă Propark Adventure
– loc 1 echipă amatori Walking Month
– 608 punctaj ITRA
Vă mulțumesc pentru clipele trăite alături de voi! 🙂
S-a încheiat şi anul 2016, un an interesant şi epuizant. Ca de obicei mi-am sintetizat activităţile mai deosebite, în special cele sportive. Deşi am încercat să rezist tentaţiilor, am fost la prea multe concursuri iar la sfârşit de an mă mişcam din amintiri (Walking Month a pus capac).
Reies din print-screenuri numărul de ore petrecute alergând, cu MTB-ul sau cursiera etc – peste 800 ore cronometrate pe ceas, mai mult de o lună. Doar concursuri la care am participat au fost peste 40, iar într-un an sunt 52 de săptămâni.
Câteva din aceste concursuri au fost de referinţă, am pus în această categorie toate cele pe echipe nu atât pentru că au fost grele dar, cum am spus şi înainte, sunt altfel.
Am inclus aşadar Bike 4 Mountains (echipă), X-Man Oradea, Marathon 7500 (echipă), Geiger MTB Challenge, Traversarea Tarniţei, UTMB, Propark Adventure (echipă) şi Walking Month (echipă). Despre fiecare dintre aceste concursuri am scris la timpul potrivit, merită să vă antrenaţi şi să participaţi la ele.
Le mulţumesc coechipierilor mei de la aceste concursuri pentru încredere, răbdare şi pentru efortul lor de apreciat: sora mea Simona, Sebastian Butcovan, Simon Gyongyi, Dan Lupşa, Dan Jecan, Andrei Sovereşan, Slovak Ianco şi Antoniu Radoni.
