Feb 292016
 


Alăturare ciudată? Defel! Un concurs de skyrun urmat de o competiţie de îndemânare pe bicicletă pentru copii mă gândesc că este ceva normal pentru familiile cu copii, şi este doar una din combinaţii. Iar dacă-ţi planifici ceva din timp rămâi cu gura căscată când tragi linia la sfârşit. I se mai spune pe scurt “farmecul vieţii”.

From Parangul Night Challenge – skyrun
4.jpg
Finish pe Parangul Mic 2074m

Parângul Night Challenge m-a atras în mod deosebit pentru că: sunt munţii care-mi plac cel mai mult (fiecare cu fixurile şi amintirile lui), doream până e zăpadă să mai particip la un concurs de ski de tură, să mai merg cu schiurile pe creastă dacă-mi permitea vremea, iar dacă nu să schiez pe pârtie. Partea cu venirea cu întreaga familie a căzut destul de repede, copiii mereu îşi găsesc activităţi de weekend cu cei de vârsta lor.
De planul iniţial n-a ţinut cont vremea şi din cauza ploilor a trebuit să-mi trec participarea la skyrun. Cu o săptămână înainte ştiu că era zăpadă bună de schi, fuseseră câţiva prieteni acolo, dar la munte… Tot era bine, am rămas cu plăcerea de a merge în Parâng şi de a concura alături de prietenii de la alergare şi ski.
Ziua de sâmbătă am petrecut-o în recunoaştere traseului, urcând împreună cu Vio cei 4,5km şi 1000m diferenţă de nivel de la baza telescaunului vechi până pe vârful Parângul Mic. Era evident că schiurile aduse de mine n-aveau de ce să fie mutate din maşină. Traseul era cu porţiuni cu zăpadă, dar nu se preta la schi de tură. Pur şi simplu zăpada era doar cât să îngreuneze urcuşul.

12782521_1045368162194045_1105472902_n.jpg 3.jpg 2.jpg 12767653_1045368172194044_1181161389_n.png 12744737_10208277169391928_8416761059045170805_n.jpg

Recunoaştere traseu cu Vio. Pregătit cu lupă să văd traseul. Şi un citat de pe ghenele de gunoi: Ştiinţa nu moare. Aşa o fi, dar noi suntem muritori.

Mi-a plăcut concursul. Ca de obicei mi-am setat propriile provocări şi m-am ţinut cu dinţii să le trec cu bine. Am fost pe-acolo… În ochii mei erau doar 1-2 persoane din faţă, atât cât puteam vedea cu frontala, şi pe unde mergeau ei mergeam şi eu. N-am parcurs trasa ideală stabilită la recunoaşterea traseului, să calc pe nişte urme unde nu era aşa pericol să mă afund în zăpadă. Zâmbesc şi acum când mă gândesc la ce-a spus Sove după ce l-a depăşit Ingrid – că n-a putut urca după ea, că nici urmele nu i le putea folosi. 🙂
Am încheiat în 54min24sec, la 15sec în spate la Geanina, pe locul 19/109 la general şi pe locul 5 la categoria +35. Mai sus de cota 1750, când am ajuns în creastă (ultimul km), a început să se simtă vântul şi puţin frigul. Nu cred că a deranjat pe participanţi prea mult, că eram toţi încălziţi după atâta urcare. În schimb odată ajuns sus nu prea am făcut mulţi pureci, percepţia de confort mi s-a schimbat brusc. Greu pentru cei de la finishul din vârf să stea acolo ore întregi!

12768177_1107115215988636_1095523211003086830_o.jpg 12778873_1107115239321967_5208770416752018780_o.jpg 1.jpg
Startul şi o imagine de la premiere – mulţumesc pentru poze

Aşa cum s-a spus, premierea s-a terminat cu distracţie. Am stat şi eu pe acolo şi am făcut ce au făcut şi ceilalţi. 🙂

E un loc şi un concurs de revenit! Mulţumesc pentru companie! Sper însă ca data viitoare să fie şi zăpadă şi să văd cum e urcarea pe schiuri!

DSC_0015.JPG
Imagine din Salina Turda

Weekendul următor am fost pe post de însoţitor şi de fotograf amator alături de familie la Micul Biciclist şi Siguranţa lui – concurs organizat de Clujul Pedalează la Salina Turda.

Concursul e la a II-a ediţie, dar e prima dată când am participat. În vizită am mai fost, am fost impresionat încă de atunci, iar unele poze sper că sunt elocvente. Încep să devină o modă concursurile organizate în galeriile salinelor, fie că e vorba de MTB, diverse concursuri pentru copii sau … şah.

DSC_0031.JPG DSC_0029.JPG DSC_0037.JPG DSC_0028.JPG DSC_0026.JPG DSC_0023.JPG DSC_0056.JPG DSC_0111.JPG DSC_0122.JPG DSC_0167.JPG DSC_0173.JPG
Imagini din Salina Turda; mai multe pe FB

M-am bucurat că Andreea şi Tudor au încheiat pe podium la categoriile lor, fiecare pe locul II. M-am străduit să fiu mai puţin cicălitor, mi-am petrecut timpul pozând, încercând să mă detaşez şi se pare că efectul a fost pozitiv.

Planuri pentru următorul sfârşit de săptămână? Multe şi nimic! Mai las să treacă câteva zile… Dar va fi şi ceva legat de Mărţişor.

 

Jan 182016
 


A venit vremea unui scurt rezumat al anului 2015, cu activităţi din … un pic de timp liber.

From Activitati

De la Maraton Piatra Craiului şi Walking Month au mai trecut cateva luni şi câteva concursuri frumoase. Au fost pentru mine concursurile de trail – Făget Tour, November Run Bistriţa – şi câteva de orientare, că tot încerc să mai învăţ câte ceva pentru Propark Adventure din 2016 – Cupa Berii, Cupa Toamnei şi Cupa Moşului. Hotărât lucru, pentru mine berea e ca o otravă la concursuri, iar încercarea mea de încheiere a unui concurs între prieteni de tip Beer Mile s-a încheiat cu un eşec – am fost singurul care am abandonat. Nu puteam lipsi de la CicloMoş, aşa că împreună cu Tudor am cutreierat puţin Clujul alături de prieteni. Pun câteva poze de la aceste evenimente mai jos.

faget tour2.jpg faget tour1.jpg faget tour.png november run bistrita.jpg november run bistrita1.jpg november run bistrita2.jpg november run bistrita3.jpg november run bistrita4.jpg november run bistrita5.jpg cupa berii.jpg cupa toamnei.png cupa mosului4.jpg cupa mosului.jpg cupa mosului2.jpg cupa mosului3.jpg ciclomos.jpg ciclomos1.jpg ciclomos2.jpg beer mile.jpg

Şi acum câteva repere – am participat la câteva concursuri deosebite, şi am trecut în rândul lor pe toate cele pe echipe pentru că sunt altfel:

Spuri Balaton Szupermaraton (echipe) – alergare şosea – Turul Balatonului 194,2km în 4 zile – în echipa TusnadMarathon cu Hadnagy Jozsef şi Mihai Pantiş (mulţumiri şi lui Horaţiu Morar care a fost cu noi şi a concurat separat)

DSCN1447.JPG etapa 2.png DSCN1531.JPG ppic_Spuri_BSZM_2015_0242.jpg ppic_Spuri_BSZM_2015_0400.jpg traseu.JPG

Propark Adventure (echipe) – aventură, munţii Perşani – în echipa Iezerele Cindrelului cu Cristina Trancă, Cristina şi Ady Beleanu

DSC_3377.jpg DSC_3298.jpg 11401169_944184982299923_4253645601488742218_n.jpg 11417813_946695728715515_1537435459121554708_o.jpg DSC_0002.JPG DSC_4504.jpg DSC_4583.jpg DSC_0004.JPG 11238975_946693885382366_6317110550580654416_o.jpg 10583052_946696475382107_3311632652205658813_o.jpg 10479914_946699945381760_106757078813243566_o.jpg 10448658_946699898715098_7948260002542627004_o.jpg

XMan Oradea – triatlon tip IronMan – 3,8km înot, 180km bike şi 42km alergare

11.jpg 11004521_927635397303946_7280335793807374871_o.jpg 11312768_467912136709348_2174997345815751995_o.jpg 11062125_927627283971424_1757738439638842636_o.jpg 11707868_807797039319295_1260870499437875854_o.jpg 10644538_736970363078884_8090108063784424202_o.jpg 11698950_807804542651878_1705109213325082332_o.jpg 12.jpg DSC_0005.JPG DSC_6020.jpg

Marathon 7500 Bucegi (echipe) – ultratrail 100km/7500m+ diferenţă nivel – în echipa Regi şi Pioni pentru a doua oară cu Adi Cosma

11845147_951192558279666_9178961684359772104_o.jpg 11145107_816895795076086_4267204344393130133_o.jpg 11792042_943896775675911_3311856879545956124_o.jpg DSC_0002.JPG DSC_0007.JPG clasament 2015.png

Traversarea Tarniţei – 6,5km înot

11749737_1009245369109930_1179340301_n.jpg Vezentan_Laurentiu.jpg

2×2 Race (echipe) – ultratrail 45km/4200m+ diferenţă nivel – în echipa Absolut Explorer cu Langviser Zsolt

11885013_1194076210609871_8956505644142009286_o.jpg 11886182_1195258970491595_4736141555681517788_o.jpg 11892294_1194076157276543_3641331947608970451_o.jpg DSC_0007.JPG

TDS Sur les Traces des Ducs de Savoie – ultratrail 120km/7300m+ diferenţă nivel

27790843.jpg DSC_0133.JPG Carte-TDS-2014.png Profil-TDS-2014.png rezultat vezentan TDS.png

Walking Month (echipe) – locul 1 – câţi paşi poţi face în echipă pe lună – peste 1 milion de paşi contribuţia mea – în echipa Ultrarunners cu Andrei Sovereşan, Radu Kis şi Ianko Slovak

12184152_187096224962190_1945671516453510050_o.jpg 12185050_187092408295905_9078544803440615824_o.jpg 12186613_187094151629064_6027992010462785652_o.jpg 12189459_187095618295584_6996167307215455891_o.jpg clasament final.png lau1.png ultrarunners2.png

Sunt multe de spus despre ele şi am scris la timpul potrivit. Mai trebuie să adaug iniţiativa Clujul Pedalează care a adăugat la fiecare concurs de MTB şi unul de trail, în principiu pe traseul scurt. Au apărut astfel Cluj Bike Challenge şi Cluj Run Challenge. Am participat la fiecare din cele 3 etape atât la trail cât şi la traseul scurt MTB, aşa că am încheiat per ansamblu bine: locul 1 la categorie la trail şi 3 la categorie la MTB – traseu scurt. Probabil în acest an – 2016 – etapa a 3-a va fi de noapte.

11999569_953862948004642_6731153248428783109_o.jpg 12017692_953867541337516_5206858574214052512_o.jpg 11709780_1199937873356995_5796960312408279031_o.jpg _MG_2173.jpg locul-1-si-3.jpg

Pentru anul viitor, dacă totul merge bine, sunt deja înscris la Maratonul Internaţional Cluj (am fost la toate ediţiile), EcoMarathon, XMan Oradea, UTMB, 2×2 Race şi doresc de asemenea să mă înscriu la Bike 4(5) Mountains, Marathon 7500 şi Propark Adventure.

Să fim cu toţii sănătoşi şi să ne vedem cu bine!

2015 - p5din5.JPG 2015 - p1din5.JPG 2015 - p2din5.JPG 2015 - p3din5.JPG 2015 - p4din5.JPG

Oct 102015
 

La start – Mulţumesc pentru poze fotografilor! From Maraton Piatra Craiului la a 10-a ediţie şi despre continuitate

Multă lume a dorit să vină la Maraton Piatra Craiului în acest an! Conştient sau nu, nu are cum să nu te influenţeze şi să nu apreciezi continuitatea acestui concurs, mai ales în condiţiile de astăzi, când constaţi că planul cincinal atât de mult hulit din trecut s-a transformat deplorabil în lipsă de viziune şi schimbări de pe o zi pe alta, într-o lipsă de predictibilitate care enervează pe toată lumea cu cât de cât bun simţ. Am venit şi eu pentru a treia oară, dar efortul meu a fost incomparabil mai mic decât al acelora care au ţinut neaparat să vină deşi aveau alte planuri ziua următoare, inclusiv şi un alt maraton la Bucureşti.
Îmi place să văd oameni, tot mai rari, care îşi urmează un crez, care perseverează pe o cale pe care cei din jur i-au încurajat an de an şi i-au asigurat că nu greşesc, că e un lucru bun. Pentru că semnalele celor care ţin la tine te pot convinge că ceea ce faci nu e încăpăţânare ci se bazează pe discernământ. Eu cred că mai ales de aceea Maraton Piatra Craiului a răzbit atâţia ani, şi din câte ştiu e concursul de trail running cu cea mai mare longevitate de la noi, pentru că nucleul a fost înconjurat în mod fericit de cei apropiaţi şi toată această celulă a fost la baza atmosferei actuale. Fiecare dintre cei care au participat de-a lungul anilor au contribuit cu o părticică la ceea ce este MPC, au făcut parte din atmosferă. Abia apoi a contat frumuseţea acestui munte.
1. Sfârşitul de an competiţional
2. Cum a fost anul acesta, pe scurt
3. Walking Month
4. Concursul meu
5. Să vrei să fii primul

10 ani – From Maraton Piatra Craiului la a 10-a ediţie şi despre continuitate
de pe traseu – From Maraton Piatra Craiului la a 10-a ediţie şi despre continuitate
înainte de start – From Maraton Piatra Craiului la a 10-a ediţie şi despre continuitate

Sunt şi alte concursuri deosebite, chiar dacă nu de alergare. care acum sunt într-o pauză – sper că temporară. Ceva la un moment dat le-a întrerupt firul şi poate exemplul MPC le va da un nou impuls la viaţă.
Top

 

Concursul acesta marchează şi sfârşitul anului competiţional 2015. La unele discipline, cum e orientarea – Cupa Berii la Orientare – concursurile de final sunt ca între prieteni – simpatice, de socializare, de poveşti la gura sobei. Nu contează aspectul competiţional. Am să mă duc acolo şi-n acest an. La MTB pentru mine concursul de final a fost Maratonul Clujului (fostul Maraton Gilău) organizat de Clujul Pedalează, despre care n-am apucat să spun mai nimic şi pun acum câteva poze.

From Maratonul Clujului trail si MTB
From Maratonul Clujului trail si MTB
From Maratonul Clujului trail si MTB
From Maratonul Clujului trail si MTB
From Maratonul Clujului trail si MTB

Top

 

Cum a fost anul acesta, pe scurt
Maraton Piatra Craiului are latura competiţională foarte puternică, toată lumea îşi doreşte un loc bun, unii să câştige. Mulţi îşi încearcă forţele pentru prima dată la un maraton tot aici, din multe motive, şi poate unul dintre ele este şi acela că se permite încheierea cu fruntea sus, fără abandon, a acelora care se opresc pe parcurs la Casa Folea, Şaua Funduri sau Plaiul Foii. Fiecare cu maratonul lui, important e să simtă atmosfera unui mare concurs şi să prindă gustul alergării montane, să-şi dorească mai mult!

Cum a fost anul acesta? Aproximativ 800 de concurenţi, cei mai mulţi de până acum! Traseul a fost puţin schimbat în porţiunea de coborâre din Şaua Funduri, au fost voluntari care au ajutat la modificare cu săptămâni înainte. S-au ocolit şi s-au protejat porţiunile mai periculoase, a devenit ceva mai lentă parcurgerea dar nu mai riscai să te accidentezi din vina celor din jur ci mai mult din cauza ta, mai ales că a fost mai alunecos traseul faţă de anii trecuţi. Multe poze şi încurajări pe traseu, mulţi prieteni şi cunoscuţi au participat acum. Vreme bună, drone şi elicopter, vizibilitate până în depărtări sunt aspecte care au completat concursul. Mi-a plăcut filmarea cu drona pe care am văzut-o ulterior pe TVR.

Am tot stat să mă gândesc şi eu ce vreau de la MPC şi mai ales ce pot. Şi totul s-a lămurit de la sine. După ultima etapă (a treia, şi am participat la toate – trail şi MTB) – Cluj trail-running de sâmbătă 12 septembrie urmat duminica de Cluj MTB de la Mănăstirea Muntele Rece, mi-am dat seama că am nevoie de o pauză. E greu să ai concurs de trail de peste 20km şi apoi pe acelaşi traseu în ziua următoare MTB. Pe urcarea de Păltinei mai mult am mers pe lângă bicicletă, ca niciodată. Dar măcar am terminat în clasamentul general pe categorie pe locul 1 la trail şi am reuşit să mă menţin pe locul 3 la MTB. Pauza în schimb n-a fost decât de câteva zile, pentru că am primit o propunere…

Sus, cu Szenasi pe urmele mele – From Maraton Piatra Craiului la a 10-a ediţie şi despre continuitate

Top

 

Walking Month
Şi acea provocare a fost concursul pe echipe Walking Month. Citez: OUR GOAL This year, it’s about walking and doing a good deed at the same time. Your walked steps will contribute both to your health and to equipping the Intensive Unit Care of the Hospital for Children in Cluj. All money raised from participation fees will go to this cause. 

Ziua MPC – From Walking Month
Saptamana MPC – From Walking Month
Saptamana MPC – norma făcută – From Walking Month

E un concurs pe echipe de câte 4 participanţi, şi sunt înscrise 164 echipe, în care fiecare participant poartă o brăţară care numără paşii. Câştigă echipa cu cei mai mulţi paşi făcuţi. Care e numărul de paşi pe care e bine să-i faci zilnic pentru sănătatea ta? 10.000! Asta înseamnă că, pe lângă activitatea obişnuită trebuie să dedici minim o jumătate de oră pentru tine, să faci o activitate fizică. Nu intru în amănunte, dar partea motivantă la acest concurs e că nu ţi se arată decât paşii care te despart de cel din faţa ta, la fel şi pentru paşii echipei din faţă. Nu se ştiu echipele, componenţa lor e o nebuloasă, dar e fun… atât că din când în când mă simt ca un cobai la care i se studiază fiecare mişcare şi obicei 🙂 . Normal că nu spun acum în ce echipă sunt, că suntem la mijlocul concursului: 21 septembrie – 20 octombrie. Ne-am stabilit şi un plan de număr de paşi zilnic, rezonabil, nu bazat pe entuziasmul de început, doar e vorba de o lună. Şi vreau să spun că, deşi nu am reuşit cu toţii să ne respectăm norma, media dupa peste 2 săptămâni aşa iese. Adică se vede că am experienţă 🙂 .

Să vă spun cum puteţi pierde zile de înregistrare în programul Mi Fit de pe mobil? Simplu! Soluţia este călătoria în timp! Asta am păţit eu, nici n-am apucat să mă dumiresc bine de program şi cum trebuie să procedez… În primul rând trebuie Android 4.4 minim. Şi cine are în casă mobil mai nou cu aşa ceva? Aţi ghicit! Fetiţa! Şi uite-aşa sunt nevoit să aştept să vină de la şcoală, să sper că e bine dispusă… Luna aceasta n-am întrebat-o de note, nu ştiu dacă a sesizat. Şi după ce încarc paşii, după două zile îmi dau seama că nu-i ceva în regulă. Azi e luni sau marţi? 21, 22 sau 23? M-am ramolit! Ba nu, data mobilului a fost schimbată! Dar cine şi de ce? De ce nu-i pe automat? Şi-mi cade fisa: jocurile. Are jocuri cu îmbrăcat păpuşi, cu îngrijit bebeluşi. Păi cum să-ţi plângă bebeluşul de foame, să-ţi scrie “mamă rea” pe ecran că ai uitat câteva zile să-l hrăneşti? Întoarcere în timp! Back to the roots! Şi cum am setat data corectă, fără nicio întrebare de genul – ai copii, dacă da apasă tasta ok etc, programul a scris în dreptul paşilor mei un mare zero. În fine… Am decis să fac print screenuri în fiecare zi.

Şi uite-aşa m-am pomenit că alerg zilnic, în loc de pauză, cu un ritm debordant de 6 la mie, că oricum nu eram refăcut şi contează mai mult cadenţa. În rest mai puţin înot şi doar cu citybike-ul la serviciu. Şi la mijlocul Walking Month, în care alerg cam de un semimaraton zilnic, ce trebuie să fac? Să alerg bine la Maraton Piatra Craiului! Hai să fim serioşi, eu sunt om obişnuit totuşi…
Top

 

Concursul meu
Ce contează mai mult, rezultatul personal sau echipa? Am ales echipa. Am alergat şi în zilele dinainte de MPC. Cum e să folosesc beţe de tracking la un maraton, nu la ultra? Bună ocazie! Când cred că mă vor ajuta cel mai mult, la început sau la sfârşit? La sfârşit, pe urcarea Diana! Aş fi fost foarte mulţumit să-mi bat timpii de anii trecuţi de pe Diana, şi acolo n-am urcat rău, va trebui să-mi dau sufletul acum.

Coborâre de pe Diana – From Maraton Piatra Craiului la a 10-a ediţie şi despre continuitate

Start şi început acceptabil. Atât că încetul cu încetul mă topesc. Ştiu alături de cine ar trebui să alerg şi nu e cazul acum. Nici nu are rost să mă uit la ceas. În mod normal ar trebui să-l ajung pe Sorin până la Şaua Funduri. 2h25min a durat urcarea, mai mult cu peste 10min faţă de anii trecuţi. Poate fără beţe era şi mai rău. Apoi a urmat coborârea, mai greu cu beţele mele dintr-o bucată. Şi după 3h mă lasă acumulatorul la ceas. Pentru mine contează, n-am să mai ştiu ce fac la Diana. În spatele meu e Szenasi. Cei din faţă dispăruseră, alergam practic singuri de o bună bucată de vreme. Am văzut în poze că tot în urma mea a fost, încă din Şaua Funduri. N-a vrut să treacă în faţă, îi convenea ritmul meu. Şi dacă tot alergam împreună l-am întrebat cât mai avem şi cât a trecut: 15km şi 3h47min. Adică mai avem încă vreo 2-3km până la Plaiul Foii şi ne apropiem de 4h? Şi terminăm în 6 ore dacă mergem în ritmul ăsta? Rezultatul a fost că m-am mobilizat. S-au tot adăugat minute întârziere pe coborârea mai tehnică, nu prea mergeau picioarele şi simţeam că alunec. În continuare însă am mers bine, peste ritmul din anii trecuţi. M-am oprit minimul necesar la Plaiul Foii. Abia pe urcarea Diana l-am ajuns pe Sorin şi am încheiat în 5h34min, cel mai slab rezultat al meu, dar am făcut la paşi! 🙂 Peste 42.000! Iar pe întreaga zi mi-am bătut recordurile zilnice – am depăşit 63.000 de paşi. De mai multe ori am parcurs distanţa din centru la cabana Gura Râului unde eram cazat cu Nicu.
Update: locul 17 categorie, 88+2 general. Mulţumesc Adrian Chihaia pentru ritmul de pe coborârea de la Diana până la Zărneşti!.

La finish, un sprint, că doar e concurs – From Maraton Piatra Craiului la a 10-a ediţie şi despre continuitate
Cei trei ani, comparativ – From Maraton Piatra Craiului la a 10-a ediţie şi despre continuitate
Cei trei ani, comparativ, se termina acumulatorul la km 19 – From Maraton Piatra Craiului la a 10-a ediţie şi despre continuitate

Top

 

Să vrei să fii primul
Am trecut şi eu pe urcarea Diana pe lângă băiatul care a avut probleme. Toată lumea întreba cu ce poate să ajute. Erau mulţi care erau în jurul lui. Am recunoscut-o pe Florina. Îmi pare rău că a trebuit să vină salvamontul să-l coboare. Respect pentru Adi Vălean şi toţi cei care l-au ajutat. Pur şi simplu se întâmplă. A fost printre primii, şi-a dorit foarte mult un podium pentru că e capabil de asta. A arătat la 2×2 Race, unde a fost printre primii la echipe. Nu ai cum să fii primul dacă nu lupţi până la epuizare. Pentru că şi ceilalţi fac la fel. Povestea lui Pălici spusă pe scurt de Luci Clinciu e un exemplu. Vrei să fii primul? Aşteaptă-te să cazi de sus! Va veni dăţile următoare şi va fi şi primul. Are de la cine să înveţe… în familie. Cine-i bun nu renunţă şi nu se descurajează. Poate fiecare dintre noi a avut cândva o întrebare la care a trebuit să răspundă: vrei să fii om obişnuit sau nu? Şi întrebarea asta nu ţi-o pui după 40 de ani, că Maria Magdalena a fost doar una. 🙂 Partea fun e că ambele variante sunt bune, nicio cale nu-i uşoară, important e să rămâi om.

Să ne revedem cu bucurie în următorii ani!

La festivitatea de premiere, abia am aşteptat tortul – From Maraton Piatra Craiului la a 10-a ediţie şi despre continuitate

Şi câteva linkuri la pozele fotografilor – le mulţumesc:
Oana Grigore – MPC2015 – Plaiu Foii 2, MPC – Plaiu Foii 1, MPC – Plaiu Foii 3, Start şi Botorog
Cristian Constantinescu
Andrei Popescu
Feel Good Team
Viorel Micu
Ivanov Octavian – Botorog in sus, De la Diana pana-n Zarnesti
Viorica Cristea
Fodor Corina Maria – Saua Funduri
George Soare

Jul 272015
 

După Marathon 7500 de la sfârşitul săptămânii precedente a venit rândul competiţiilor Clujul Pedalează. Doar joi m-am înscris, neştiind dacă are rost să mă înscriu la ambele probe – trail runningul de sâmbătă şi MTB-ul de duminică. Avusesem ceva probleme la un picior după ultratrail, alergasem cam chinuit vreo 10km la un antrenament miercuri, dar … hotărăsc că se poate: consider că sunt la antrenament, alerg mai încet la început şi dacă nu mă doare nimic …

Reuşesc cu întreaga familie să ne deplasăm la Muntele Băişorii, copiii având şi ei proba lor – MTB – sâmbătă, o dată cu proba de trail running la care particip eu. Mă bucur că le place MTB-ul şi sper să le placă în continuare, cu şi fără rezultate de podium. Deja apar diferenţieri în special la băieţi – se vede cine se antrenează sistematic şi cine merge de fun. Andreea a încheiat pe locul 2 la fete 12-13 ani, iar Tudor pe locul 7 la băieţi 9-11 ani.

va incepe cursa de copii – MTB – From Imprezzio Global Trail Running si MTB Marathon – Muntele Baisorii
Tudor, la finish – From Imprezzio Global Trail Running si MTB Marathon – Muntele Baisorii
locul 2 categorie – Andreea – From Imprezzio Global Trail Running si MTB Marathon – Muntele Baisorii

Trail running – Traseul de alergare la adulţi era similar cu cel de MTB din ziua următoare. Aşa a fost şi la Maratonul Făgetului (traseul scurt). Aveam de parcurs 24km pe un traseu solicitant, cu 900m diferenţă de nivel, cu coborâri destul de tehnice, specifice MTB-ului. Nu eram aşa de mulţi alergători, am văzut pe clasamente că 61, şi ne cunoşteam în mare parte între noi. La început am pornit în regim de antrenament, aşa cum planificasem. Era şi zăpuşeală, startul a fost la ora 11. Dacă eram ok, aveam să încerc să-l prind din urmă pe Csegedi Imre din Mureş, de la categoria mea. Cu el mereu îmi măsor forţele în ultima vreme, atât la alergare, cât şi la MTB, cum se spune avem şi noi luptele noastre sportive.

start trail running – From Imprezzio Global Trail Running si MTB Marathon – Muntele Baisorii
From Imprezzio Global Trail Running si MTB Marathon – Muntele Baisorii

Primii km de urcare pe lângă Buscat, până la Şesu Cald au creat deja distanţe mari între concurenţi, primii totuşi cred că au alergat în grup mai compact. Eram şi eu pe undeva, abia vedeam pe cel din faţă, dar n-aveam probleme şi am început să alerg mai repede. A urmat coborârea de Crucea Crencii, la PA, unde am recuperat poziţii şi am reuşit să-l prind pe Imre. De acum urma distracţia. Ştiam că el n-are viteză aşa de mare, dar la urcări suntem tot pe acolo. Cred că toţi cei de MTB pot trece cu uşurinţă la alergare de trail şi au ritm la urcările mai abrupte, dar au probleme de viteză la plat şi coborâri pentru că nu pot întinde bine picioarele. Era deja km 10. M-am străduit să mă depărtez dar n-a fost semnificativ. S-a scos urcarea de Valea Boului, traseul era mai scurt cu vreo 3km. Urcarea respectivă a fost spălată de apa pârâului care si-a făcut albie pe drum din cauza aluviunilor care au blocat făgaşul normal, asta până s-au îndepărtat “barajele”. Am fost cu vreo două săptămâni pe acolo cu soră-mea şi cu George, am reuşit să urc cu MTB-ul aproape tot, dar eram convins că cel puţin jumătate din concurenţi nu vor putea face acest lucru şi străbaterea doar a acelei porţiuni, la o viteză bună de 2km/h, va dura aproximativ o oră. Pe “bucla mică” de aproximativ 7km, care traversa Valea Tisei, nici nu avea sens să-mi pun problema unde-i Imre. Cum era o coborâre puţin mai de viteză, cum întindeam pasul.

locul 1 la 40-49 trail running – From Imprezzio Global Trail Running si MTB Marathon – Muntele Baisorii
From Imprezzio Global Trail Running si MTB Marathon – Muntele Baisorii

Iar la PA Crucea Crencii, iar urma urcare – dealul Boinic pe la căsuţele Zăpodie. Sus în deal îmi arunc o privire în spate – la 2-3 minute era Imre. În faţă, departe, văzusem parcă pe Ionuţ Golban. Din fuga noastră unul după altul, ne apropiasem de unii din faţă şi depăşisem câţiva concurenţi. Din coborârea spre Valea Vadului nu l-am mai văzut pe Imre şi am început să mă apropiu de Ionuţ. N-am reuşit să-l prind, mă văzuse şi el, am ajuns la 20 secunde de el, tot în 2h22minute. Am încheiat cu bine cursa, locul 1 la categoria 40-49 ani, şi al 13-lea la general, la diferenţă mare de câştigătoul Bogya Gergely – 1h47minute.

MTB – Duminică a urmat MTB-ul. A fost mult mai multă lume la start. După căldura din ziua precedentă, când de exemplu Andrea Bugja a încheiat cu insolaţie proba, întrebând-o de sănătate şi cei de la Ambulanţă, aveam de-a face cu ploi torenţiale de vară, cu tunete şi fulgere. Primul semn a fost înainte de start, când mă gândeam că dacă mai continuă ploaia probabil se va amâna puţin concursul. În orice caz mi-am pus foiţa de ploaie. Ca şi la Maratonul Făgetului, eram curios să văd cu cât timp înainte termin la MTB faţă de alergare.

N-am eu aşa avânt iniţial, nu reuşesc să mă desprind de înghesuială şi ca urmare pe prima urcare prin pădure, după ce traversăm pârtia veche, trebuie să fac push bike şi să încerc să alerg depăşind concurenţi. Trec de Buscat. E ud pe jos dar nimic periculos. Am făcut deja cunoştinţă cu bălţile, mai şi stropesc pe alţii – cred că le-a trecut supărarea după aversele de ploaie de pe parcurs. Am văzut pe Strava că am fost cu ceva mai bun ca anul trecut şi pe coborârea spre Crucea Crencii, ceea ce m-a mirat puţin – acum era mai alunecos traseul. După ce am trecut de PA a început să picure. De pe la traversarea de Valea Tisei a început să plouă serios. Nu m-am obosit să-mi iau foiţa pe mine, spre dealul Boinic se vedea totuşi cerul mai luminos, iar la spate nu-mi era frig. Cobor iar la PA, am ceva probleme cu vizibilitatea din cauza ploii torenţiale. Aproape 30minute mi-a luat să fac bucla mică PA-PA. Singurul meu scop a devenit să scap cât mai repede de urcarea pe Boinic.

După atâta trecut prin bălţi şi pâraie, uneori apa trecând de butuc, dupa punctul de hidratare de sus, dinainte de coborârea spre Valea Vadului am început să am probleme cu lanţul – chain suck. M-am oprit de vreo trei ori şi apoi n-am mai avut ce face – decât să rup lanţul mai bine merg doar pe foaia mai mare şi alerg unde nu pot urca. În plus parcă am intrat în trafic: până la Valea Vadului  mă urmăream cu unul – doi concurenţi, dar din vale s-a aglomerat traseul. Am tot depăşit femei, bărbaţi cu rucsaci. Iniţial am crezut că sunt la cicloturism şi apoi am văzut că au numere. M-am tot gândit care-i motivul: ori iar am greşit eu traseul, ori au şuntat ei undeva, ori am mers groaznic de prost, să zicem că aveam scuze după concursul precedent şi Marathon 7500. Eram aşa cu capsa pusă din cauza lanţului, aş fi avut nevoie de ulei dar am uitat să-mi pun (în orice caz mă felicitasem că n-am ales tura lungă), că m-am cam deprimat, mi-am spus că poate ar trebui să renunţ la MTB dacă doar aşa târziu am ajuns … pe cei din urmă. 🙂 Am încheiat în 1h48minute (aproximativ timpul primului la alergare 🙂 ), nu ştiu încă locul în categorie şi la general. La finish am aflat motivul real: la PA Crucea Crencii, din cauza ploii, la un moment dat concurenţii au fost îndrumaţi direct pe urcarea de Boinic, nemaifăcând “bucla mică” de Valea Tisei. Şi cei de la tura lungă au fost opriţi după încheierea turei scurte, preventiv.

Aici trebuie spus că decizia organizatorului de a scurta cursa, la sugestia Salvamontului, nu trebuie comentată. A fost periculos cu fulgerele şi trăznetele din jur, şi chiar dacă adrenalina m-a făcut să continui cursa prin ploaie, n-aş putea spune că am făcut bine. Am un prieten care acum câţiva ani a fost atins de fulger (a fulgerat aproape de el) la Maraton Apuseni, tot în zonă  – era voluntar. I-a trebuit ceva vreme să-şi revină. Ce se putea face era să se noteze la PA Crucea Crencii toţi cei care n-au făcut bucla, dar îmi închipui ce nebunie a fost cu ploaia. Când am trecut din nou pe acolo abia-i vedeam. Cine doreşte însă să ştie cum stă în realitate cu timpul (pentru aceeaşi lungime de traseu 18km sau 24km), faţă de cei din jur, ca idee: pe bucla mică eu am făcut cam 30min, aproximativ 27% din timpul total. Tot un exemplu, Marius Ţîrle, câştigătorul la 30-39 ani a avut timp final 1h31min, iar bucla a făcut-o în 24-25 min, deci tot cam 27% din timpul total.

strava flyby – From Imprezzio Global Trail Running si MTB Marathon – Muntele Baisorii

link strava flyby

A fost un weekend super pentru mine, a avut de toate. Îi felicit pentru efort pe organizatori, mai ales că au avut şi alte probleme înainte de cursă. Îi felicit de asemenea pe toţi concurenţii, pe fotografi şi pe voluntari, şi de la trail running, şi de la MTB. În fiecare zi a fost o provocare a vremii: sâmbătă caniculă, iar duminică ploaie torenţială. Salut Salvamontul, pe cei de la Ambulanţă şi pe toţi cei care au fost de o parte şi de alta a baricadei şi nu i-am menţionat. Încep totuşi să cred că Cipcigan de la Salvamont aduce ploaia şi furtuna oriunde merge 🙂 A fost şi la 2×2 şi la 7500 anul trecut, nu? Am să-i fac cunoştinţă cu Cozmin Ardelean, să formeze echipa “The Rain Man”.

Mulţumesc în mod deosebit fetelor de pe podium şi aproape la 40+, traseu scurt! 🙂 Soră-mea a făcut bucla scurtă şi ca timp a fost după ele şi doamnele i-au dat ei locul 1. Mulţumesc Dana Marie, toată stima pentru ele şi din partea Simonei! Suntem o familie, plăcerea de a străbate în alergare şi cu MTB-ul potecile e o parte importantă din viaţa noastră, dar … şi să fii printre primii e fain. 🙂

Acum iar înot, că vine Traversarea Tarniţei şi triatlonul de acolo. Oare tot aşa va fi cu vremea?

Jun 202015
 


După aventurile de la Propark Adventure din săptămâna precedentă am revenit la concursurile clasice, de data aceasta la unul de tip XCO – UCI C2 Napocup. Anii precedenţi am fost la multe competiţii de MTB mai tehnice cum sunt cele de XCO, mai ales că în împrejurimile oraşului nostru Clujul Pedalează a organizat mai multe etape grupate într-un campionat. Am învăţat multe şi am devenit mai bun. E genul de competiţie în care contează foarte mult recunoaşterea traseului, în care e esenţial să ajungi cu cel puţin o zi înainte. Practic, chiar dacă concursul durează uneori sub o oră şi din exterior pare că nu merită să te oboseşti să pleci în altă localitate pentru atâta, adăugând orele de antrenament dinaintea cursei la efortul de cursă poţi considera că ai participat la o frumoasă cursă de maraton.

proba de amatori, acelasi traseu ca elitele dar 3 ture in loc de 6 – From UCI C2 NapoCup Clujul Pedaleaza
From UCI C2 NapoCup Clujul Pedaleaza

Cursa de faţă, organizată în unul din locurile de lângă Cluj care au devenit clasice şi pentru MTB – izvorul Elisabeta, a avut două părţi: competiţia pentru amatori, unde am participat şi eu, şi competiţia pentru elite, clasificată UCI, şi la care au fost şi prezenţe internaţionale, venind sportivi din Ungaria. N-am ratat ocazia de a urmări şi poza pe cei mai buni de la elite.

start la elite – From UCI C2 NapoCup Clujul Pedaleaza
Buruczki, câştigătorul de la elite – From UCI C2 NapoCup Clujul Pedaleaza
From UCI C2 NapoCup Clujul Pedaleaza
premiere elite – From UCI C2 NapoCup Clujul Pedaleaza

La amatori am fost peste 50 de participanţi şi am încheiat pe locul 25 general şi 6 la categorie.

numarul meu de concurs – From UCI C2 NapoCup Clujul Pedaleaza

Pentru mine urmează Ironmanul de la Oradea din 26 iunie şi apoi probabil Marathon 7500.

May 272015
 


Da, pare o varză de tipuri de competiţii, dar nu-i chiar aşa. Transilvania Cross Duathlon Balcan and Romanian National Championship a fost duatlon offroad la Târgu-Mureş, Memorialul Szasz Albert a fost alergare trail în ziua următoare tot la Târgu-Mureş, iar Crosul de noapte şi Micul Biciclist şi siguranţa lui de la Cluj nu necesită explicaţii.

Ce urmează va fi interesant: Maraton Apuseni şi Propark Adventure – secţiunea Eco Challenge – în echipa Iezerele Cindrelului cu Cristina şi Adi Beleanu, Cristina Trancă. De aici încolo voi lua pauză (sau voi participa la relanti la competiţii) pentru că va urma X(iron)manul de la Oradea.

Transilvania Cross Duathlon Balcan and Romanian National Championship – 9 mai – s-a ţinut anul acesta la Târgu-Mureş. Am plecat cu întreaga familie şi cu prietenii noştri Ovidiu şi Andy Ciobanu, cu care de obicei mergem când e o competiţie la Târgu-Mureş. Am mai spus şi altă dată că ne place acolo Platoul Corneşti, competiţiile care se ţin acolo. În general se fac probe şi pentru copii, aşa că nimeni nu se plictiseşte. N-a fost excepţie nici acum, copiii având o probă de alergare în ziua următoare în cadrul concursului Memorialul Szasz Albert.

From Transilvania Cross Duathlon Balcan and Romanian National Championship

Văd că deja competiţiile sunt cam pe zone şi suprapuse. Eu n-am putut merge la duatlonul (tot campionat naţional) de la Bucureşti pentru că e prea departe şi tot aşa n-au venit mulţi de acolo la acest duatlon. În fine, se vede după rezultate cine a participat, într-un weekend unde au fost de asemenea încă două competiţii tari: EcoMarathon la trail şi Prima Evadare la MTB.

From Transilvania Cross Duathlon Balcan and Romanian National Championship
From Transilvania Cross Duathlon Balcan and Romanian National Championship
From Transilvania Cross Duathlon Balcan and Romanian National Championship

Pentru mine a fost şi o testare de echipament de triatlon, şi o testare comparativă cu concurenţi care ştiu cât sunt de buni: Vaum Waldemar, Szikszai Bruno, Robike, Horvath Arpad. Nu toţi am concurat împreună – eu am participat la amatori, alţii la elite, dar traseul şi probele au fost aceleaşi.

From Transilvania Cross Duathlon Balcan and Romanian National Championship

Rezultatul meu: locul 2 la categorie după Vaum la 2 minute, 9 la general amatori.

Memorialul Szasz Albert s-a ţinut ziua următoare pe un traseu de trail pe care se antrenează regulat târgu-mureşenii. Pentru că nu-i decât vreo 12km, evident că am participat. A fost foarte multă lume, e un obicei ca lumea să vină la iarbă verde în weekenduri, iar cu această ocazie să participe la competiţii mai uşoare şi pentru socializare. Pe lângă proba de cros la care s-au strâns mai mult de 100 participanţi, veniţi şi din alte oraşe, au fost şi probe pentru copii – până la 2km, plus o probă chiar de fun, fără cronometrare, fără înscriere, pentru toată lumea. La copii chiar a fost luptă, venind şi din alte părţi de la şcoli sportive. A fost rândul copiilor mei să-şi încerce forţele, a lui Andy, a Daianei. Daiana şi Andy au fost foarte buni, Daiana terminând chiar prima la general.

Eu am încheiat iar pe locul 2 la categorie, 13 la general, după o luptă strânsă (un finish ca la fotografie) cu un antrenor de atletism din … Deda! Da, uitaţi-vă pe hartă să vedeţi unde e Deda. Da, a venit cu copii de la şcoala sportivă din Deda care i-au făcut o galerie imensă 🙂

La Crosul de Noapte de la Cluj am participat pentru prima dată. E faină atmosfera în Parcul Mare, multă lume cunoscută, am mai fost şi altă dată dar nu ca şi concurent. Acum am participat pentru că dorea foarte mult Diana să nu lipsească la proba de 4km. Aşa că am venit de la serviciu (dimineaţa oricum alergasem mai încetişor 10km) şi am luat startul la 10km. N-a fost rău, în parametri, dar fără să excelez: locul 15 la general, 42min37sec, pace de 4min12/km. Nu-i un traseu de record la viteză, fiind destul de multe curbe strânse.

From Crosul de noapte – primavara 2015

Micul Biciclist şi siguranţa lui s-a ţinut acum la Şcoala de agenţi de poliţie Septimiu Mureşan. A fost o probă pentru copii de slalom printre cauciucuri . Andreea a încheiat prima la categoria ei (fiind singura 🙂 ), iar Tudor pe lângă podium, unul din locurile 4-6, dar cu un timp mai bun ca Andreea. La categoria lui e mare concurenţă. Am făcut câteva poze, le-am postat pe FB.

From Micul biciclist si siguranta lui
From Micul biciclist si siguranta lui
From Micul biciclist si siguranta lui
From Micul biciclist si siguranta lui
From Micul biciclist si siguranta lui

Să ne vedem cu bine!

May 012015
 


De câţiva ani Clujul găzduieşte în aprilie, la interval de 1-2 săptămâni, două concursuri mari: un maraton de alergare pe asfalt prin Cluj, cu startul la Cluj Arena – Maratonul Internaţional Cluj organizat de Runners Club Cluj şi Maratonul Făgetului la MTB organizat de Clujul Pedalează. Amândouă concursurile au crescut mult, Maratonul Internaţional Cluj ajungând în acest an să aducă la start la toate probele în total aproximativ 3500 participanţi, iar Maratonul Făgetului la MTB să depăşeasca 1000 concurenţi la toate probele – mai precis 1002 participanţi – 59 la proba de copii, 721 la Race şi 222 la Maraton.

coborare Peana – From BT MTB Marathon Clujul Pedaleaza

Tot de la începuturi am participat la ambele concursuri, şi până în acest an cam şchiopătam după proba de maraton de alergare şi nu-mi reveneam într-o săptămână. Ultimele două sezoane totuşi nu m-am mai înscris la proba lungă de MTB Maraton, începusem să alerg mai repede şi ştiam că voi încerca să forţez rezultate mai bune, ceea ce însemna un fel de navigare cu frâna trasă la MTB. Anul trecut am reuşit pentru prima şi singura dată să cobor sub 1h30min în prima jumătate a maratonului de alergare (un semimaraton neoficial) – ceea ce mi-am şi propus (cei mai buni alergători de trail la categoria mea aveau toţi rezultate bine sub 1h30min la semi asfalt şi am vrut să-mi dovedesc că şi eu pot) şi la sfârşit am terminat în 3h06min şi câteva secunde (n-am putut rezista cu încheieturile să termin sub 3h). Anul acesta am fost cu câteva secunde mai bun ca anul trecut, dar am alergat mai constant şi ca urmare n-am rămas cu sechele.

finish trail running – From BT Trail Running Clujul Pedaleaza si concursul de MTB copii

M-am bucurat când am văzut că se organizează sâmbătă proba de trail pe acelaşi traseu scurt  de 27km pe care urma să se desfăşoare duminica proba de MTB. Evident că m-am înscris de la început, chiar dacă nu-mi era clar că voi putea participa măcar la una din probe. În fond şi la antrenament, chiar şi anul trecut, traseul de MTB de Race (scurt)  l-am parcurs atât în alergare cât şi pe MTB, creând segmente pe Strava pentru ambele sporturi. De data aceasta, pe un traseu care îmi place mult oricum îl parcurg, doream să văd cum sunt mai rapid: trailrunning sau MTB. Un concurs la ambele probe e concludent, chiar dacă MTB-ul e în zi consecutivă alergării şi e clar că voi fi mai obosit.

Câteva sublinieri despre concursurile din acest an – Făget – Clujul Pedalează:
– traseele mi-au plăcut, traseul lung chiar mi s-a părut mult mai interesant, fără monotonii, comparativ cu cel din anii trecuţi; l-am parcurs de câteva ori la antrenamente; şi traseul scurt, la cei “doar” 27km, nu era uşor şi … era în mare parte nou
– e drept că “Golgota” s-a “mutat” mai la vale, dar de câştigat va câştiga tot cel mai bun 🙂
– traseul de copii a fost de asemenea solicitant şi a fost bună mutarea lui în pădure; 2 kilometri cu urcare grea pentru copii şi o coborâre de viteză, cu câteva curbe strânse la final care au modificat puţin clasamentele; îmi pare rău doar că n-am putut să-mi încurajez copiii, fiind la proba de trail-running, dar poate a fost mai bine aşa pentru ei 🙂
– s-au străduit mult toate părţile implicate să se realizeze transmisiunea în direct la TVR – pe TVR Cluj, TVR 3 şi pe internet – TVR Plus – acum este şi pe youtube

linkul pe TVRPlus – http://www.tvrplus.ro//editie-dincolo-de-sport-328648#
– s-a meritat transmisiunea şi sper că această premieră şi colaborare să fie continuată
– mă bucur că traseele Clujul Pedalează ajung să fie cunoscute şi alergătorilor – concursul de trail-running a fost încă o premieră pentru Clujul Pedalează; era şi păcat ca în special traseele scurte să nu fie folosite decât de MTB-işti, în fond curăţarea lor şi marcarea făcând din aceste trasee o reală plăcere pentru alergat; şi traseul de anul trecut de exemplu – zona Cetatea Fetei – e deosebit şi potrivit pentru alergare şi a rămas … puţin cunoscut alergătorilor
– sunt foarte mulţumit şi mândru că am participat la acest eveniment; n-am participat la organizare aşa că pot fi considerat nepărtinitor 🙂

Acum despre curse…

Cursa de copii – MTB 2km prin pădure – start pe categorii. A fost start festiv la Polus şi copiii au avut de parcurs aproximativ 2km până la startul tehnic din pădure.

start copii 9-11 ani – From BT Trail Running Clujul Pedaleaza si concursul de MTB copii
finish Andreea – From BT Trail Running Clujul Pedaleaza si concursul de MTB copii
finish Tudor – From BT Trail Running Clujul Pedaleaza si concursul de MTB copii

A fost concurenţă mare la unele categorii, prin mare să se înţeleagă mai ales calitatea concurenţilor. Cu mulţi ne cunoaştem, ne-am antrenat, am concurat de câţiva ani. Felicitări la toţi şi ce să-i faci, doar un podium este, acestea-s regulile. 🙂 Andreea a terminat pe locul 1 la fete 12-13 ani, iar Tudor al  7-lea din 22 concurenţi la băieţi 9-11 ani. Mare luptă în special la primele 2 locuri de la 9-11 ani, diferenţa a făcut-o o căzătură la ultimele curbe.

podium fete 12-13 ani – From BT Trail Running Clujul Pedaleaza si concursul de MTB copii

Trail – runningul prin Făget pe traseul de MTB tura scurtă a adus la start la prima ediţie 106 concurenţi. Startul festiv a fost ca şi pentru copii la Polus, iar cel tehnic tot din zona de start tehnic copii din pădure – de aceea timpii au fost diferiţi pe ceasul nostru faţă de cel al organizatorilor.

pe traseu – From BT Trail Running Clujul Pedaleaza si concursul de MTB copii
From BT Trail Running Clujul Pedaleaza si concursul de MTB copii
premiere 40-49 ani – From BT Trail Running Clujul Pedaleaza si concursul de MTB copii

Mi-am pornit încălzirea şi mi-am dat seama că va fi o zi grea pentru mine: tipic pentru oboseală, nu puteam ţine un ritm alert la alergarea cu genunchii sus decât cu multă voinţă. S-a dat startul. Abia mă puteam ţine după cei din faţă la “încălzirea” până la pădure, un ritm de 4.20 la mie m-a terminat la început. În primii 8-10km mă tot întrebam oare cum voi fi ziua următoare, la MTB. Am avut noroc că m-am putut ţine cu … privirea de o fată, de care încetul cu încetul m-am apropiat şi am reuşit s-o ajung pe urcarea grea dinainte de PA2 Peana (PA1 pentru MTB). Mare lucru să ştii traseul, să ştii ce te aşteaptă! N-a alergat rău,  la rândul ei a redus diferenţa faţă de un grupuleţ din faţă, ceea ce mi-a dat o motivaţie suplimentară. Începeam să intru într-un ritm mai acceptabil şi aşa, pâş-pâş, am recuperat poziţii de la cei care slăbiseră ritmul şi am încheiat pe locul 14 la general şi 2 la categoria 40-49 ani, după Istvan Szokolszky. 27km nu-i uşor pentru cei obişnuiţi cu distanţe până la semimaraton. În plus a fost şi foarte cald – îmi segmentasem traseul în minte după porţiunile de pădure şi m-am oprit la PA-uri. Timpul a fost mai important – 2h12min de la startul tehnic, 2h21min pe ceas de la Polus. Cu aceşti timpi urma să mă lupt mâine la proba de MTB! 🙂

Proba de MTB de duminică am tratat-o ca pe una festivă. Mi-am luat şi tricoul câştigat anul trecut – locul 1 la categoria 40+ în clasamentul Cluj Bike Challenge (după 3 etape Făget, Muntele Băişorii şi Gilău) – traseul scurt. E drept că acum mă comportam pe traseul scurt ca şi cum eram la traseul lung – folosind accelerările bruşte doar unde n-aveam încotro ca să pot urca porţiunile mai abrupte, dar tot restul a mers bine. Plasându-mă din timp mai în faţă am evitat baia de mulţime chiar dacă, as usual, am fost depăşit de mulţi pe cei 2 km până la pădure. Practic ambuteiaje care să mă ţină secunde şi minute preţioase n-au fost, cei care au putut au dispărut din faţa mea, iar ceilalţi … Ştiind aproximativ programul de transmisie m-am chinuit ceva până la PA1, doar mă voi putea vedea la TV. 🙂 Nu m-au prins nici la final pentru că startul la proba scurtă s-a dat la 3 minute după 11.30 – intrarea în emisie – şi eu n-am reuşit să termin sub 1h30min – transmisia se încheia la ora 13.00. Mi-au lipsit la PA1 o mână de minute, ghinionul meu fiind că fix atunci ajungeau la finish de la tura lungă Blazso, Szalay (ambii din Ungaria) şi Logigan.

spre PA1 – From BT MTB Marathon Clujul Pedaleaza
From BT MTB Marathon Clujul Pedaleaza

Ca de obicei am început să ajung concurenţi înainte de PA1, iar la coborârea de Peana am şi depăşit. Sus, înainte de coborârea abruptă, am încetinit puternic, erau 3 concurenţi în faţă. Varianta prin stânga a ocupat-o de-a curmezişul unul, altul s-a cam oprit într-un copac, iar al treilea a reuşit să treacă, dar destul de încet. Înainte de drumul de Sălicea am ajuns-o pe Meli – prima fată de la traseul scurt. Mult au progresat fetele, şi ea şi Suzi! Dar e clar că nu-s în apele mele cu urcările: dau o comandă şi ea ajunge la picioare după supervizări care durează exasperant de mult. Mai pot ajunge pe unii din faţă doar pe coborâri, aşa că trec la treabă că urmează o porţiune frumoasă până în Valea Gârbaului. Stau după Radu Ilea (nu colegul meu) la porţiunea cu pietre, că era prea riscant să trec. Mă simte în spate şi mă lasă să trec ceva mai încolo – mulţumesc! Până la urmă tot în faţa mea termină – am avut şi un mic acroş la final cu un alt prieten – Marian – ce să-i faci – viteza şi schimbările neaşteptate de direcţie.

Cum a început tărăşenia? Mă ajunge Marian pe Golgota. Era tot julit – probabil una din căzăturile spectaculoase de pe Peana. Dar era bine, era mai tare, trece în faţă şi urmează coborârea finală. Mă ţin cât pot de el, depăşeşte el, trec şi eu. Ajungem în dreptul caselor în construcţie – drum lat cu pământ de minim 10m lăţime. Trag tare că poate reuşesc să-l depăşesc, sunt cam la 10-15m în spate, în dreapta lui. Şi o mică modificare – probabil ca să se evite surprizele – căzături de oboseală sau neatenţie, traseul urma firesc drumul şi n-o cotea brusc la dreapta pe lângă o casă ca până acum. Îmi lungesc gâtul, era bandă ce continua, accelerez. Dar Marian nu… el vede o fată. Pe dreapta. Pune frână. Deja eram cu ochii cât cepele. Şi trage dreapta să vorbească cu fata. Asta da surpriză. Ceasul rău. Urlet de la mine, trag şi mai în dreapta, dar era fata şi-s limitat. Reacţionează şi el urgent, dar… Scuze pentru cuvinte, nu ştiu exact ce am spus, a fost instant, din suflet. 🙂 Ştiu însă că nu m-am răbdat să închei că nu mă mir că a căzut înainte dacă schimbă aşa direcţia… Probabil încă una din căzăturile spectaculoase cu final fericit. Toţi trei bine, biţele la fel. Trec pe lângă noi cei doi pe care ne zbătuserăm să-i depăşim. Şi eu rămân iar fără dop la ghidon, al câtelea? Nu mai iau altă pereche, că m-am plictisit. Şi finish.

Şi stau să mă gândesc retrospectiv şi-mi dau seama că anul trecut am căzut la 2 curse din cele 3 maratoane organizate de Clujul Pedalează, de fiecare dată am zburat metri, că mi-am şi jurat că nu mai merg la curse scurte, mai bine hoinăresc la lungi. La Băişoara pe coborârea de Valea Vadului, spre final – vina mea – un şanţ nevăzut – “viteză neadaptată la condiţiile de drum”, noroc că era iarbă – am zburat peste bicicletă şi am tras un feieş la vale, eu care nu ştiu să mă arunc în cap în piscină – şi apoi am pierdut timpul căutând gps-ul, revenind după cursă. Mi-a trecut veselă pe lângă cap bicicleta pe roţi. La Gilău am fost luat în balon – pe neaşteptate venind din spate cineva, pe coborârea abruptă de la despărţirea de trasee. Acolo chiar am avut noroc cu un perete de pământ, iar în zbor am apucat să-mi fac un remember al vieţii. Şi încă mestecam, mă luase şi de la masă!

imediat se traverseaza drumul de Salicea – From BT MTB Marathon Clujul Pedaleaza

În fine, un traseu pe care l-am parcurs integral pe bicicletă, care este mult mai obositor la alergare. Am ocupat un să zicem onorabil locul 12 la categorie din 120 concurenţi şi 77/721 la general. Timpul a fost de departe mai bun ca la alergare – 1h32min faţă de 2h21.

Le mulţumesc organizatorilor, colegilor, voluntarilor, fotografilor, prietenilor şi concurenţilor pentru atmosfera din cele două zile de concurs!

Nov 012014
 


E greu de stat în oraş în weekenduri. Pur şi simplu dacă sunt nevoit încep să dau ture, să fac rondul. Şi luni mă simt…

Nu mai dau randament la concursuri, sunt prea dese, dar nu contează, nu mă pot lipsi de atmosferă. Aşa că mă bucur ori de câte ori apare câte ceva pe lângă Cluj şi astfel şi-n weekendurile de 4 pereţi am şansa şi fac ce pot să găsesc câte o fereastră liberă pentru ele.

Sunt concursuri frumoase, prin locuri unde adesea alerg sau merg cu MTB-ul şi merită măcar să lase o urmă în jurnalul meu.

Voi scrie doar câteva cuvinte despre Făget Tour din 27 septembrie – semimaraton – organizat de RupiCapra, Kids Race et 2 – 11 octombrie – duatlon – copii şi family – organizat de Clujul Pedalează, Cupa Berii Orientare – 19 octombrie – orientare sportivă cu bere la bord – organizat de Pro Orientare şi Crosul Făget – 25 octombrie – semimaraton – organizat de Runners Club Cluj.

Dacă Cupa Berii s-a ţinut în Făget în capăt la strada Câmpului, toate celelalte au un numitor comun: valea Gârbaului şi Făgetul ca traseu, cu restaurantul Roata pentru start-finish sau/şi premiere. Deja concursurile acestea care nu sunt chiar locale au tradiţie şi, pentru final de sezon, sunt numai bune pentru a întreţine flacăra antrenamentelor, pentru poveşti între prieteni şi nu în ultimul rând pentru victorie la cei buni, la cei care sunt încă fresh înainte de venirea iernii.

startul – From Faget Tour 2014

Făget Tour a fost ca o verificare pentru mine înainte de Maraton Piatra Craiului, am încheiat pe locul 1 la categorie şi 19 la general – 1h52min31s, aparent bine dar pentru mine era clar că scârţâiam şi că mă adâncesc pe panta descrescătoare până mă scap de oboseala acumulată şi de mica întindere de la un picior. Tudor a alergat pe traseul scurt de 7,5km, alături de copii mai mari şi a rămas în urmă. Ce a urmat? O rătăcire, ce să-i faci, are doar 8 ani şi … n-a fost singurul care nu se uită după buline. 🙂 Am fost de multe ori cu el cu MTB-ul prin zonă aşa că după panica iniţială s-a descurcat şi a ajuns la finish cu bine. Diana a terminat pe locul 2 la categorie la cursa scurtă şi pot spune că a fost foarte bucuroasă.

From Faget Tour 2014
premiere copii – la toţi câte o ciocolată şi un măr – From Faget Tour 2014

Simpatică şi sufletistă organizarea, ca de obicei. Au fost şi ateliere create pentru copii, să poată să se joace şi să înveţe în acelaşi timp. Nu putea lipsi un mic traseu de orientare, într-un ţarc amenajat lângă traseul de concurs de alergare şi bicicletă (Andreea şi Tudor au participat şi la aceste concursuri pentru cei mici). Instructiv traseul de orientare, conceput ca un labirint!

proba family – From Kids Race et 2 Clujul Pedaleaza – duatlon
From Kids Race et 2 Clujul Pedaleaza – duatlon
părinţii trebuiau să aleargă şi la proba individuală a copiilor – From Kids Race et 2 Clujul Pedaleaza – duatlon
From Kids Race et 2 Clujul Pedaleaza – duatlon
From Kids Race et 2 Clujul Pedaleaza – duatlon

A urmat după MPC Kids Race unde clar nu puteam lipsi, fiind Clujul Pedalează la timona organizării. A fost fain, îmi plac concursurile de duatlon, am şi alergat de mi-au sărit capacele să-mi încurajez copiii şi bineînţeles la proba family unde am participat alături de băiat. Cu greu am reuşit să depăşim familia Şandru pe ultima tură de MTB şi să câştigăm la family, tot din cauza alergării mele obosite. Copiii s-au luptat până la epuizare, Tudor smulgând un loc 3 la categorie, Andreea locul 1 detaşat.

zona Pater unde a avut loc concursul de orientare – From Cupa Berii Orientare – 2014
Nu-i uşor să fii trântor! – From Cupa Berii Orientare – 2014
mister, după developare a apărut cineva care levita în spatele nostru – From Cupa Berii Orientare – 2014
From Cupa Berii Orientare – 2014

Ce să mai spun de Cupa Berii la Orientare, unde anul trecut mi-am arătat măsura “talentului”? De data aceasta am fost alături de Sorin Hosu, coechipierul meu de la 2×2, care avea ceva experienţă la orientarea după azimut. Urma să facem o divizare a muncii, eu spunând azimutul şi el orientându-ne în teren, dar faza asta a ţinut doar la început, că efectele berii sunt benef…incalculabile. Practic e adevărat ce se spune, după o bere am fost alţi oameni. Ne-am distrat, ne-au mai fost alături şi copiii, Tudor alergând pe 2 din cele 4 bucle, Andreea pe una. După cele 4 ture punctul culminant a fost să găsim din memorie unul din repere, pe la care trecusem de trei ori, deci orientare fără hartă. Ce mai conta, că şi aşa harta începea să devină de prisos, iar la busola de care eram mândru că ştiu s-o folosesc acceptabil (mă antrenasem în casă cu o hartă de Piatra Craiului ce o aveam la îndemână şi pe care simulam că sunt la o cabană şi vreau să merg la alta) renunţasem după prima buclă – nu reuşeam să stabilizez nordul 🙂 . Norocul nostru  a fost că ne-am orientat după colega mea de serviciu Zsuzsa şi soţul ei – mulţumim, care terminaseră şi ei cele 4 bucle cu 19 repere – ce să-i faci, doar instinctul de supravieţuire mai rezista, că memoria am uitat unde am pus-o, vorba cântecului. Aşa că am terminat în sfârşit victorios – mulţumesc Sorin – cu toate reperele găsite, n-am fost ultimii, 1h21min timpul pentru cei 8km parcurşi (idealul erau 5km) şi locul 4 la categoria Trântorii (categoria grea, unde ambii coechipieri trebuiau să bea câte o bere la fiecare încheiere de buclă, inclusiv la început şi final).

start Cros Faget – From Crosul Faget 2014
ultimii metri la urcarea pe Măgura, cu nelipsita umbră 🙂 – From Crosul Faget 2014
From Crosul Faget 2014
la finish, alături tot de Sorin – From Crosul Faget 2014

Sezonul competiţional 2014 l-am încheiat cu Crosul Făgetului (cine ştie însă, mai găsesc eu provocări), unde m-am înscris în ultima zi de online, necaracteristic pentru mine. Realitatea e că aveam tot mai mari probleme cu alergarea, nu mă simţeam în stare să rezist la regimul alert de competiţie şi doar câteva clipe de euforie au decis înscrierea. M-am străduit, doream ca măcar să fiu mereu concentrat şi ca urmare m-am răbdat să nu mă uit în spate – aveam o “umbră” care alerga la maxim un metru de mine şi care, ciudat, încetinea odată cu mine pe unele porţiuni. Doar pe Măgura am aflat cine este, când a trecut în faţă – era prietenul meu Radu Kiss, care era mulţumit cu ritmul meu. Cum aveam probleme cu viteza la coborâre l-am rugat să încerce să se ţină de Zsolt Langviser care era în faţă şi de alţii care tocmai ne depăşiseră, eu sperând să-mi crească motivaţia şi să revin în acel mic pluton. Practic am alergat cu Radu cam 17km din cei 22 ai concursului. Momentul când m-am depărtat de el şi am accelerat a fost când l-am vazut undeva în faţă pe Robike. Atât i-am strigat la Radu: “Robike!”. Şi am mărit ritmul, apropiindu-mă metodic de ţintă. Abia pe penultimul deal, la vârf, mai aveam cam 1,5km de finish, l-am ajuns şi apoi am forţat, prinzându-l pe valea abruptă şi pe Langviser. Nicicum n-am reuşit să-l depăşesc după ce am trecut pârâul, deşi vedeam că e la maxim. Am încheiat la 2 secunde de Zsolt, cu un timp de 1h58min15s – locul 24 la general şi 8 la categorie. M-a apucat şchiopătatul după ce m-am “răcit”, semn că ambiţia mea a fost prea mare.

Numai bine că vine iarna, am timp să-mi revin, am timp de înot şi poate de schi de tură. Dar până anul viitor voi fi cu familia la tradiţionala plimbare de CicloMoş prin Cluj. Cu bine!

Jul 302014
 


A venit rândul celei de-a patra competiţii de MTB din acest an pentru mine – Maratonul Băişorii – după prima etapă din Cluj Bike Challenge – Maratonul Făgetului, urmată de  Crater Maraton MTB Oradea şi Bike 4 Mountains. Sunt puţine faţă de alţi ani, dar în compensaţie am participat la peste zece competiţii de alergare, ultima fiind chiar săptămâna trecută – Marathon 7500 în Bucegi.

locurile 3 la 40+, baieti 6-8 ani, family – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

Mulţumesc pentru poze:
Dezso Csaba
Tudor Stupariu
Sandor Manases
Bogdan Pal

N-am avut scopuri măreţe de dus la îndeplinire, m-am bucurat că pot să vin şi cu familia (nu chiar toată, Andreea fiind la Iaşi la campionatele naţionale pe echipe), fiind mai aproape de casă. Foarte repede trece timpul şi acum îmi dau seama că ultima dată împreună am fost la Maraton Apuseni, culmea că tot la Muntele Băişorii şi tot la pensiunea Skiland a fost startul. Fiind tot pe drumuri şi tot departe n-am apucat să fac recunoaştere de traseu decât pentru proba de copii şi family, dar nu mi-am pus mari probleme pentru că prin zonă am fost de multe ori, iar pentru Maraton Apuseni am fost să văd traseele cu MTB-ul şi nu în alergare. Pe câteva segmente de pe Strava figurez că le-am parcurs de cel puţin două ori.

la start – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

N-am putut parcurge în competiţie decât prima buclă, mie mi-a plăcut – a fost în întregime ciclabilă şi coborârile mi s-au potrivit ca tehnicitate. Aş fi vrut să fac şi coborârea de la Pietrele Mărunte de la tura lunga, pe care am făcut-o de câteva ori şi la alergare, dar n-a fost să fie. În orice caz sistemul cu parcurgerea primei bucle urmat de decizia concurentului de a continua sau nu la tura lungă mi se pare ok, deşi s-a dovedit că puţini au ales să continue. La start, după ce Levi a spus că cei care doresc să participe la tura lungă pot trece în faţă, peste 40 de concurenţi s-au plasat în faţa mea, iar din ei doar 21 au perseverat. Eu nu ştiam ce voi face pentru că aveam probleme. Tot e bine, câţiva din concurentii cu tinta tura lunga chiar au avut probleme tehnice sau fizice şi n-avea sens să continue, în fond acesta este avantajul acestui tip de concurs, întâlnit din câte am înţeles şi în Ungaria. Pe vreme proastă de exemplu mai bine să ai participanţi fericiţi că încheie cursa decât multe abandonuri mai ales din partea celor buni. Mai ales aici, la Muntele Băişorii, vremea e atât de sucită că extrem de rar am prins să nu plouă. De fapt, la fiecare din preumblările mele a plouat, uneori abia apucasem să fac câţiva km şi m-am întors, excepţie însă au fost fix concursurile. Şi acest tip de competiţie a mai arătat ceva: cei de la tura lungă chiar sunt mai buni şi ar ocupa podiumurile la proba scurtă. La noi la 40+ primii trei au continuat – Maus, Robike şi Vaum, iar eu am încheiat pe podium pe locul 3 la proba scurtă fiind de fapt pe locul 6 la “general” categorie şi fiind cam o utopie să cred că-l mai pot ajunge pe Vaum. Probabil aş fi încheiat ca de atâtea ori pe unul din locurile 4-6 la tura lungă.

la alergare parca era mai simplu 🙂 – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

Mi-am făcut noi prieteni la alergare, dar cei mai vechi şi mai mulţi tot la MTB îi am. Mă mai întâlnesc cu unii dintre ei şi la alergare şi la triatlon, nu sunt singurul care sar de la una la alta. M-am întâlnit în sfârşit şi cu Sorin Simu, care a fost o mare lipsă la Bike 4 Mountains – ar fi fost şi mai interesantă lupta la echipele master men. Nu arăta prea bine, era lovit bine la frunte, la un umăr, după o căzătură în Piatra Craiului. Mi s-a părut puţin aiurea să mă plâng în astfel de condiţii de degetul meu mare de la mâna stângă, infectat la unghie, deja umflat şi dureros 🙂 . Sâmbătă seara am fost la Salvamont să-mi împrumute betadină, le mulţumesc pe acestă cale (normal, acolo m-am întâlnit cu Joe, care a şi câştigat la categoria mea la traseul scurt), dar tot nu am putut dormi liniştit. Asta e, am venit la concurs, era păcat să nu participăm, mai ales că traseul era fain, zona – am spus de multe ori – e deosebită, iar Clujul Pedalează e organizatorul.

A, şi acum să vorbesc despre poşete. Că nu mă pot abţine, chiar dacă n-are legătură directă cu concursul. Dimineaţa înainte cu câteva minute de start eu eram în căutarea unui ac pentru degetul meu. Acum peste 10 ani pe orice femeie întrebam nu exista să nu aibă la ea. Probabil s-au pensionat toate, că n-am găsit. Şi aşa ajung să primesc de la o fată de la organizare (scuze că nu-i ştiu numele, deşi la multe competiţii ne-am întâlnit) nu un ac, ci … o lamă sterilizată de bisturiu. Nu m-am aşteptat, cu aşa ceva am lucrat doar demult la dezizolat sârmă când nu existau cutterele. Şi … mi-a arătat şi unde trebuie să tai. Am încercat eu ceva dar n-am reuşit, mă gândeam că poate leşin şi nu mă mai primesc la concurs. Şi aşa am ajuns atunci să mă gândesc nu la concurs ci la trusele de scule – pardon – la poşete. Şi la reguli la care ni le însuşim ca fiind de bun simţ şi poate au în spatele lor alt substrat. Şi o mică sistematizare:
1. “Nu umbla în poşeta unei femei”. E regula de bun simţ, dar atât, ce se ascunde în spate? Eu zic că regula e făcută de bărbaţi pentru autoapărare. În poşetă găseşti în majoritate lucruri care se rostogolesc, împung sau taie.
2. Sună telefonul în poşetă. Nu-l cauţi să-l duci la aparţinătoare, duci toată poşeta. E de bun simţ. Motivul – vezi pct 1 plus că nu vei putea niciodată să-l iei la timp, mereu va fi o pânză care te desparte de el.
3. Vezi în filme că hoţii, poliţiştii, vameşii, ba şi Sandra Bullock, răstoarnă conţinutul poşetei pe o masă ca să caute ceva, să vadă ce conţine. Ai fi tentat să crezi că e bădărănism, nonconformism, nu? Ei bine, nu – e Profesionalism! Aşa se face, dar e bine dacă ai să pui pe masă şi un prosop flauşat, ca să nu cauţi apoi pe jos.
4. Poşetele sunt sau nu scumpe? Eu zic că nu, având în vedere câte criterii trebuie să respecte. Sunt extrem de rezistente, sunt elegante, nu-şi arată volumul, sunt practic truse de scule cu sertăraşe făcute din piele sau înlocuitori şi fiecare perete e dublat cu pânză pentru rezistenţă la întindere şi împungere.
Cam atât, că începe concursul.

traversarea partiei vechi – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

Nu m-am grăbit, ca pentru cursa lungă. Un pic am accelerat când am văzut că mă depăşeşte Eszter, în rest linişte şi pace până la coborârea de la Buscat spre Crucea Crencii. Acolo mi-am dat seama că nu mai pot schimba cu mâna stângă, nu pot debloca cu ea furca, că va trebui să fiu fericit că pot ţine ghidonul ferm. Şi am trecut pe regim de tură scurtă, că nu se ştie dacă pot continua. Traseul scurt chiar m-a ţinut în priză tot timpul, aşa cum spunea Tibi de la Clujul Pedalează. Abia am putut să iau câte un gel sau baton. Vedeam în faţă deja pe cine credeam că e concurenţa mea directă la podium şi mă apropiam.

From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

Ultima urcare înainte de Valea Vadului  era pe la căsuţele de la cantonul Zăpodie, pe culmea dealului Boinic. A fost greu ca la toată lumea, speram să nu pierd teren şi pe ultima coborâre să recuperez distanţa. Cred că eram cu Rusu Doru pe aproape când trecem pe la ultimul PA. Şi mă aud strigat din spate, nu-mi dau seama ce se întâmplă – ori am pierdut ceva, ori am luat-o greşit. M-am oprit, şi el la fel. Marcajul era ok, am pornit la vale şi mai tare, supărat că m-am oprit de prisos. A urmat ultima curbă pe dreapta, cam 200m până jos. Atât am apucat să văd, un mic şanţ pe care am încercat să mă încadrez şi apoi următoarea clipă eram pe burtă într-un feieş în mare viteză pe iarbă. Mi-a plăcut senzaţia, mi-am întins mâinile în faţă cum am văzut că fac fotbaliştii. Uau, credeam că e doar un gest infantil să te arunci aşa pe burtă pe gazon după un gol, dar e chiar fain. Mi-am întors din reflex capul spre dreapta şi ce-mi văd ochii: roţile de la o bicicletă care trece la un metru de mine. Mă uit puţin mai sus şi-mi dau seama că e bicicleta mea condusă parcă de o mână nevăzută. Mă uitam la ea ca şi şoferul care vede trecând pe lângă el o roată şi îşi dă seama că e roata de la maşina lui. Am reuşit să-i dau direcţia deci, doar cu inerţia mea am stat mai prost, nu m-am înclinat suficient de exemplu. Mă opresc din alunecare, se opreşte şi bicicleta vreo doi metri mai jos. N-aveam nimic, doar o uşoară zgârietură la braţul drept şi tricoul înverzit. Sar pe bicicletă şi … lanţ căzut. Mă mai urc o dată şi nu mai văd gps-ul. Asta m-a cam dărâmat, n-au trecut doi ani de când am pierdut unul la Vlădeasa. M-am pornit pe cautat, au început să treacă concurenţii, Minulescu cred că m-a şi avertizat că poate da cineva peste mine. A trecut şi Suzi pe lângă mine şi atunci m-am hotărât să plec, să termin numai tura scurtă ca să am timp să caut.

Valea Vadului, în special urcarea pe forestier, e ceva care pe mine mă termină şi la alergare şi la MTB. Nu-i abruptă, n-are schimbări mari de pantă, e de forţă, de fiecare dată parcă înot.

in trafic pe coborarea spre Crucea Crencii – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

În fine, am terminat cu bine, dar cu o obsesie. Am aflat de la cronometrare că sunt pe locul 6, că Joe e pe locul 4, că Maus şi Robike au continuat. Eu urmam să fiu pe locul 3 sau 4 la traseul scurt, după cum mi-e norocul. Numai bine am nimerit când erau la masă ai mei, m-am bucurat că au terminat pe podium şi la family (spre surprinderea mea Diana totuşi s-a înscris la probă cu Tudor), şi Tudor la categorie. Finalul a fost super, toţi cu locul 3 la probele noastre, plus că mi-am găsit gps-ul foarte repede (cu urechiuşele de prindere rupte de la şoc) – am urmărit unde a căzut “calul”, nu “măgarul’. Nu-s făcute gps-urile pentru MTB la regim de concurs, trebuie asigurate. Cu ceasul n-am avut probleme, are un suport de cauciuc de care se prinde cu o curea cu scai.

start copii si family – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014
spre finish – Diana – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014
vine si Tudor – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

Am terminat la 45sec de locul 2 şi 3 minute de Joe. Dacă mai erau 2-3 km mă ajungea Sorin – el, pe lângă că era accidentat, a avut şi pană. Am văzut în poze că nu era departe de ritmul lui Robike până la eveniment. A terminat pe locul 4 la categorie, urmat de prietenul meu Tibi Bereczki. Tibi a mers în ritmul lui Eszter, că altfel… Sper să-i urmez şi eu într-un an-doi exemplul alături de ai mei.

podium baieti 6-8 ani – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014
podium family – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014
podium 40+ traseu scurt – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014
From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

Felicitări Levi, Vali, la toţi care au ajutat în organizarea concursului. Pentru mulţi a fost o provocare traseul, eu rămân cu trackul încărcat să parcurg şi ce a mai rămas din tura lungă.

PS. M-am întors mulţumit acasă, dar cu problema nerezolvată la mână. Luni n-am mai rezistat, nu puteam face nimic, am luat lama primită şi acum sunt ca nou, pansat şi pe antibiotice. Nu ştiu sigur ce urmează pentru mine, în mod normal 2×2.

Apr 282014
 


Anul acesta am spus că mă axez pe alergare. Aşa rămâne, dar cu mici excepţii până la vară şi apoi mai vedem. Prima excepţie a fost Maratonul Făgetului organizat de Clujul Pedalează. Am participat la proba de 30km pentru prima dată, să încerc să merg la maxim pe toată durata concursului. Am observat că şi la alergare, deşi mă consideram mai bun la proba lunga de maraton, mi-au prins bine pentru viteză probele mai scurte de semimaraton. Pentru prima dată am purtat şi centură de puls la un concurs, doar ca să mă asigur că nu am perioade lungi de adormire pe traseu. Ideal era să pot parcurge traseul cu peste 160bpm puls, şi apoi rezultatul va fi pe măsură. Înainte de povestea cursei, am rămas dator cu ceva…

la finish – multumesc pentru poze – From Primul concurs de MTB din 2014 – Maraton Faget 30km

Acum câteva săptămâni am iniţiat un mic concurs, cu premiu o carte interesantă şi instructivă pentru cei care-şi duc o parte din viaţă la extrem, când se vede adevărata faţă a unui om: Umbre Întunecate, scrisă de un alpinist – Joe Simpson. Eu deja citesc un exemplar, în pauzele dintre concursuri 🙂 . Mai multe amănunte găsiţi la acest link. Nu a fost nimeni care să-mi trimită mail şi să primească cartea, ceea ce e destul de normal la urma urmei. Cartea este oferită de sponsorul meu 360sport şi m-am decis să găsesc un alt motiv, la inspiraţie. M-am gândit la un titlu – Revelation Prize – şi am ales un câştigător dintre tinerii care m-au impresionat la concursul Maratonul Făgetului. Aşa că mi-am aruncat privirea pe clasamentele de la vârsta de 14-17 ani şi 18-29 ani, a contat dacă mai ştiam câte ceva despre ei şi am avut de ales dintre:
360sport-joe-simpson-umbre-intunecate

1. Suzi Hilbert – 1h56min05s – câştigătoare la general fete proba 30km. E de la echipa Interteam, de-a noastră cum se spune. După mine a progresat extraordinar şi mai are puţin să mă depăşească 🙂 . Numai cu puţin noroc pe Golgota am reuşit să-i trec în faţă, eu împingând şi străduindu-mă să iuţesc pasul (am avut şi crampe musculare la un picior), iar ea urcând pe MTB pe o urmă ştiută numai de ea, uşor în zig-zag. Eu n-am reuşit niciodată să urc pe MTB, iar în regim de concurs când am văzut că-mi scade viteza la sub 5km/h n-am stat pe gânduri şi am trecut la împins, că-s mai rapid. Ce reper sunt eu? Nu mare lucru, dar pentru fete cred că sunt, fiind şi destul de constant. S-a şi antrenat mult, iar rezultatele se văd.
2. Tămîrjan Robert – ştiu că face parte dintr-o familie pasionată de biciclete. Ştiu şi alte amănunte, unele de la Ovidiu Ciobanu. Rezultatul lui mi se pare foarte bun – 1h44min50s, în primul rând ca loc 3 la general.
3. Bereczki Eszter – Xterra Sport Bihor – 2h07min09sec, câştigătoare la categoria fete 14-17ani. Poate rezultatul nu vi se pare extraordinar ca timp, dar gândiţi-vă că are probabil 14 ani. Prin comparaţie, Fodor Emese a terminat în 2h2min18sec, e drept că a fost puţin accidentată. Aşa că toţi care au încheiat cu un timp peste 2h07min au ce reflecta 🙂 . Mi-a mai picat lanţul acum la concurs, iar pe prima parte, deşi pauzele mele erau foarte scurte, Eszter nu era departe. Ştiu că merge enorm cu bicicleta, când mergeam la concursuri la Oradea anul trecut o vedeam cu tatăl ei prin păduri parcurgând trasee care se apropie de 100km, plus excursii pe bicicletă în alte zări. Nu-i de mirare, doar Tibi, tatăl ei, e cunoscut prin concursul IronBike – mai am şi acum un tricou de acolo.

O consider câştigătoare pe Eszter, vom mai auzi de ea. Aşa că aviz sponsorilor 🙂 . Sper să nu-l deranjeze pe Tibi micul pachet ce-l va primi, e chiar cu bune intenţii.

Şi acum despre concursul meu. M-am străduit, asta se vede din analiza de puls. Am reuşit un loc 5/110 la categorie şi loc 29/540 la general cu un timp de 1h55min25s, la 3s de locul 4 – aproape l-am ajuns şi la vreo 2min de podium.

From Primul concurs de MTB din 2014 – Maraton Faget 30km

Nu-i rău, am avut probabil şi un noroc dat de ghinionul celor care au luat-o spre restaurantul Roata (cei care au preparat gulaşul) după maşina de poliţie şi cea cu fotografi. Am avut un start bun, le mulţumesc pentru asta Ellei şi tatălui ei. Eram alături de Suzi la câţiva metri de un pluton de vreo 20 persoane uşor desprins în faţă. Ei au continuat în viteză să coboare pe drumul Sfântul Ioan spre Roata, restaurant aflat la 1,3km de intersecţie – ştiu exact, că alerg pe acolo. Am avut vreo 2 secunde de ezitare. Iniţial am vrut să-i urmez, gândindu-mă că s-a schimbat traseul, concepându-mi în minte o nouă variantă de intrare în pădure, posibilă după motelul aflat la vreo 2,5km, variantă prin care se evita posibilul ambuteiaj de intrare în pădure, scăpam şi de o porţiune de noroi mai clisos când plouă. Noroc cu prezenţa de spirit a lui Suzi care a strigat. M-am uitat şi am văzut marcajul. Aşa am crezut-o 🙂 . Am văzut că şi o parte din cei din faţă se uită la noi, dar îşi continuă avântul. Şi ştiu clar că erau dintre ei care s-au antrenat de zeci de ori pe traseu şi totuşi … ce înseamnă adrenalina, ce înseamnă să o iei după cel din faţă fără să vezi ce-i în jur. Plutonul are şi dezavantaje! Eu o dată am luat un tren greşit luându-mă după un prieten! Aceeaşi direcţie, aceeaşi oră, dar destinaţie … de era să intre-n colaps naşul, iar dacă-l convingeam şi pe el că trenul merge unde doream noi cred că-mi schimbam profesia. Toţi eram cu ochii bulbucaţi în compartiment, crezând că ceilalţi nu vorbesc serios. Şi martorii involuntari! Revenind la cursă, culmea e că şi eu la un moment dat am luat-o prin padure după cineva pe o potecă paralelă mai lentă, şi asta pentru că nu m-am uitat decât la el. M-am suduit în gând şi am fost mai atent în continuare.
Pentru mine a urmat apoi o mică serie de căderi de lanţ până m-am liniştit puţin şi am început să evit schimbarea de foi. Aveam cam 180 puls, nu prea aveam chef de fineţuri. Sper că n-am încurcat prea tare pe cei din jur, că de enervat …. Aşa-i când fac amatorii schimbări de material înainte de cursă… Am reuşit s-o pierd pe Suzi din vizor, eram alături de un concurent de la VeloSport Oradea, de Eszter şi Tibi Ironbike, de doamna din Ungaria câştigătoare la 40+ care avea ceva probleme.

From Primul concurs de MTB din 2014 – Maraton Faget 30km

Îmi place mult traseul de 30km, de nenumărate ori l-am parcurs parţial sau în întregime, “călare sau pe jos”. Îl consider un XCO fără bucle, cu porţiuni tehnice la îndemâna mea. Şi azi am alergat pe prima porţiune. Deşi e de trei ani cam acelaşi track, e diferit de la un anotimp la altul, de la un an la altul. Sunt schimbări nu întotdeauna plăcute datorate intervenţiei omului. Dacă e şi curăţat de concurs, e o adevărată plăcere să-l parcurgi.

From Primul concurs de MTB din 2014 – Maraton Faget 30km

Pe la PA1 am reuşit să-l ajung pe Tibi Kerekes, colegul mai tânăr de la Clujul Pedalează. Măi, măi, aveam senzaţia că toată lumea merge mai bine ca mine, deşi trăgeam cât puteam. Lumea nu stă, se antrenează. Am scos timpi mai buni ca anii trecuţi, e drept că atunci eram la tura lungă şi altfel e distribuţia de efort. Pe porţiunea Sălicea – Tăuţi am mai fost depăşit de concurenţi care clar erau mai buni, probabil din cei cu startul complicat. Toată bucata Sălicea – Cetatea Fetei tot încerc să programez excursie de MTB cu copiii, cred că vor fi încântaţi. Pe dealul Gârbăului (Golgota) am văzut-o în sfârşit pe Suzi, alături de alţi 5-7 concurenţi. M-am ambiţionat şi treptat m-am apropiat. Am fost surprins să văd că poate urca pe MTB, iar vorbele lui George BikeSport m-au motivat şi mai tare 🙂 . Era clar că o ajung chiar şi mergând pe lângă bicicletă – înainte cu 3 zile am făcut nişte teste pe urcare – cum e mai rapid şi-mi convine mai mult – mi-am delimitat pe Strava porţiunile de MTB, cărat în spate şi împins – şi am ajuns la concluzia că împinsul e optim, atunci am avut PB deşi nu trăsesem tare, iar acum urma să fiu şi mai bun. În fine, cu tot cu coborâre am depăşit vreo 3-4 concurenţi, am avut şi de aşteptat după doi care coborau în paralel şi nu ştiau care e mai rapid, aşa că am tot pendulat după ei. N-am strigat nimic, numai chef de căzături la final nu aveam. N-am reuşit să-l prind pe Claudiu de la Velosport, categoria mea, care a terminat înaintea mea la 3 secunde. Bravo lui, de data asta a fost mai bun.

From Primul concurs de MTB din 2014 – Maraton Faget 30km

Pentru mine a fost un concurs mare în care m-am simţit, firesc, ca acasă. Îi felicit pe organizatori, în frunte cu Levi şi Vali, ştiu că au pus mult suflet. Le mulţumesc voluntarilor, Clujul devine tot mai mare şi e din ce în ce mai greu să ai alături de tine voluntari care să-şi sacrifice timpul pentru evenimente devenite … săptămânale. Mulţumesc pentru încurajări, poze, m-am simţit şi eu important 🙂 . Pentru noi, concurenţii, a fost un test, poate un prim test în acest an.

Ne vedem la Runsilvania Night Race, Eco Maraton, Maraton Apuseni, Maraton Zalău MTB şi poate 4 Munţi MTB.