Feb 032024
 
Balaton 2023

Mă tot uit la ce a fost anul trecut, ce am scris… Cum de n-am avut timp să scriu pe blog, în fapt mereu eram prea obosit sau aveam ceva considerat mai important de făcut.
Dar mă bucur că oglinda vârfului aisbergului ce este pe facebook este suficient de interesantă ca să recitesc cu plăcere ce a fost.

Cea mai importantă activitate a lunii aprilie 2023 a fost activitatea CAR organizată de Luşu în Ungaria, generic spus Turul Balatonului cu bicicleta, dar în acea săptămână în primele două zile am fost în jurul “lacului” Tisza, alegere datorată vremii ploioase. Am pozat, am filmat, o parte din imagini au ajuns reel-uri, dar nici de ele n-am avut vreme să mă ocup, concretizându-se doar primele două zile.
E drept, am scris pe blogul CAR cum a fost, voi ataşa şi aici textul.

O altă referinţă, chiar dacă nu am pomenit-o în retrospectiva pe luna martie, este legată de emisiunea de şah care va împlini în 2024 în iunie 20 de ani – Regi şi Pioni.
Din luna martie a început în mod consecvent să prezinte emisiunile Mircea Ţălu, în locul lui Alin Toma.
Mircea este unul din foştii elevi prezenţi la emisiune (prima dată în 2011).
Marchez această lună, a predării de ştafetă, după aproape 19 de ani de colaborare cu Alin, care ne va ajuta în continuare.
http://www.regisipioni.ro/
https://www.youtube.com/regisipioni

Să precizez tot pentru această lună că am renunţat la alergările săptămânale de grup de joi seara (conform Strava au fost doar două, în 2 februarie şi în 2 martie), ca activităţi consecvente în cadrul CAR. Urma să mă adaptez la evenimentele sportive ce urmau, inclusiv recunoaşteri de trasee pentru Maraton Apuseni, explorări pe Muntele Mare.

Ce am mai făcut deosebit? Drumeţiile-alergare prin zăpadă pe Muntele Mare, pentru noile trasee Maraton Apuseni, căutând legături pe baza vizitelor din anii precedenţi pentru diverse concursuri de MTB şi alergare
https://www.strava.com/activities/8944862171
https://www.strava.com/activities/8979212055

Am umblat pe ruta Buscat – Muntele Mare – Şesu Lupşanului – Dealu Cânepiştilor – Creasta Stâncoasă, am explorat în zona Şesu Lupşanului si a văilor Lupşa, Poşaga, Creţoaia.
Linkul la întregul album (am pus doar câteva poze din zecile făcute):

 

Turul Balatonului, versiunea de pe blogul CAR.
E timpul pentru o poveste. Nu lunga, mi-a precizat Lușu.
Așa că nu vorbesc despre vreme și coduri – secolul codurilor, pentru digitalizare mai ușoară. Fac un efort și nu scriu despre ce ar fi trebuit făcut, potrivit tradițiilor, în Săptămâna Patimilor. Cum se spune, puneți mâna și citiți.
Am fost unsprezece și am rămas unsprezece. Asta apropo la paralela lui Lușu, cu ”10 negri mititei”, după ce ploile au început să ne împrăștie dorințele. Oare cum s-o mai intitula acum romanul? Da, am fost o trupă dinamică și ”elastică”. Ne-am grupat după cum am considerat mai bine pentru fiecare, făcând în principiu două grupuri, fiecare cu obiectivele și traseele lui.
Și am făcut turul Balatonului, unii integral, în trei zile, iar alții au ales vizitarea mai amănunțită a unor obiective, cu ture în jurul unor orașe.

Date fiind ploile ce se anunțau în jurul Balatonului, două zile am rămas în Tiszafüred și am parcurs trasee în jurul ”lacului” Tisza – lac de acumulare pe râul cu același nume. Ca urmare, pentru turul Balatonului au rămas doar trei zile întregi, devenind o provocare, date fiind și ploile zilnice, liniștite dar deranjante pentru bicicletă. Partea mai negativă a fost că grupa turului Balaton și-a permis doar escapade mai scurte și mai puține pentru vizitare, a trebuit să aleagă cu atenție pauzele. Sub acest aspect a fost mai câștigată grupa turiștilor pe bike în orașe. Dar…
Cum am văzut scris pe un panou informativ la una din cetățile vizitate, parte dintr-un lanț de obiective turistice, în descrierea Muzeului Helikon (Festetics) din Keszthely se spune că trebuie alocată o zi. În concluzie, cu toții cred că am rămas cu dorința de a revizita Balaton și împrejurimile, pentru a ”vindeca rănile deschise” de lipsa de timp.
Și pun o întrebare: ce fel de turist sunteți? Ce vă interesează? Printre noi am avut pe cineva interesat de vinurile de soi și ne-am abătut regulat la astfel de magazine unde se puteau face și degustări.

Balatonul e locul de vacanță al ungurilor, așa a fost demult. De aceea e înconjurat de castele, locuri de pescuit, case de vacanță, aquaparcuri, este chiar și teren de golf. Se organizează o mulțime de evenimente. Doar că, la fel ca stațiunile nostre de la Marea Neagră, are ”viață” patru luni pe an, iar la vizita noastră abia se deschideau localurile. Nu a fost așa acum câțiva ani. Țin minte și am și scris că am participat la Spuri Balaton Szupermarathon, adică turul Balatonului în alergare în trei zile, în preajma zilei de 15 aprilie. Și sunt atâtea altele, în diverse formate. Nu mai vorbesc de alte probe ca înotul. Supermaratonul nu se mai ține, motive economice, criză energetică.
În ziua întâi am avut după-amiaza la dispoziție să facem un tur al lacului mare Tisza, adică spre avalul râului. Am pornit cu toții dar am înconjurat lacul trecând barajul doar trei, restul făcând dus-întors. Au fost 66km, greu de făcut pe lumină pornind abia la ora 16. Încă din prima zi au început grupările și tradiția de a încheia pe întuneric. A fost și prilej de a verifica echipamentul, n-au fost surprize.

Ziua 2. Pentru că Balatonul era tot sub ocupația ploilor, am decis să mai rămânem o zi la Tisa și am făcut o tură a lacului mic, spre amonte. Am trecut râul cu bacul la Ároktő, cel gândit inițial, la Tiszadorogma, fiind sezonier și nefuncțional. Au ajuns ploile și aici și, combinat cu lungimea de traseu care a devenit de 70km, cu planul de a înnopta la Zamardi la Balaton, s-a ajuns la planul B stabilit ”ad locum”. Cei rămași ”acasă” au venit cu mașina la ”cules” de bicicliști.

Ziua 3. Suntem la Zamardi, de unde vom începe marele tur al Balatonului. Foarte hotărâtă Bianca să încheie turul, contrar vremii potrivnice. Așa că nici nu se putea un avocat mai bun pentru a ne motiva pe toți să facem ce ne-am propus, dar cu modificări: acea împărțire pe două grupuri mari, flexibile ca și componență. A fost un avantaj mare faptul că am avut practic mașini de însoțire care să ne aștepte la finalul zilei cu bagajele noastre cu de toate. Am și avut de dus pe bicicletă greutate mai mică. Noaptea am petrecut-o la Heviz, o stațiune cunoscută pentru băile termale, o mică deviere de la traseu din Keszthely.
Dacă grupul ”turist” a avut timp pentru plimbare prin Heviz, prin pădurea de lângă, grupul ”tur” a avut de parcurs 80km pe ploaie ușoară cu scurte opriri. Timpul l-a petrecut pozând pe digurile din Balaton, iar traseul spre cazare a trecut prin pădure pe lângă lacul termal. A fost încurajator să vedem câțiva alergători și bicicliști pe traseu, nu eram singurii. Trebuie spus că, separat de pista de bicicletă, ori de câte ori doriți puteți să vă abateți pe aleile amenajate la malul lacului în stațiuni. Pentru că în trecerile anterioare pe la Balaton am fost impresionat de Kesthely, am propus să-i alocăm vizitării câteva minute în plus ziua următoare.

Ziua 4. Trebuie să ajungem la Balatonakali, 68km. Am avut timp ”să dăm o tură” prin Keszthely, prin curtea palatului-muzeu Festetics. Sunt câteva mici muzee în Keszthely, unele mai puțin obișnuite: Erotikus Panoptikum, Baba Puppe. Da, limba germană e mai folosită ca limbă străină în această zonă. De aici grupul ”tur” și-a mai permis o singură deviere mai mare, la cetatea de la Szigliget. După o mică gustare mexicană la o terasă de la drum, am urcat la cetate și am văzut un local cu degustări de vinuri. Așa că am lăsat …vizita în cetate pentru data următoare, când vom avea mai mult timp.
Ziua 5, 79km până la Siofok. Prilej de a vizita cu toții peninsula aflată vizavi de Zamardi, capătul călătoriei noastre. Peninsula se remarcă prin înălțimile ei, cu stânci și abrupturi. Nu am intrat in Sajkod, cunoscut și pentru plaja sa, dar am urcat cu toate bagajele noastre până la turnul de observație și de acolo am trecut pe lângă abația de la Tihany și ne-am oprit la un restaurant. În sfârșit altceva decât langoșe și gustări. Aici ne-am despărțit, grupul ”tur” fiind strâns cu timpul. Vremea a devenit frumoasă.

Ziua 6, 12km până la Zamardi. Special au fost lăsați acești kilometri pentru ziua plecării, să nu ne lenevim și să ne facem ziua 5 mai rezonabilă.

Rămas bun Balaton, să ne revedem cu bine!

Pentru conformitate, linkurile la trasee pe Strava, activitate şi blog pe CAR:
https://carcluj.ro/activitati/inconjurul-lacului-balaton-pe-bicicleta
https://carcluj.ro/blog/inconjurul-lacului-balaton-pe-bicicleta
https://www.strava.com/activities/8885865027
https://www.strava.com/activities/8889386569
https://www.strava.com/activities/8889539785
https://www.strava.com/activities/8896334857
https://www.strava.com/activities/8905347742
https://www.strava.com/activities/8911697183
https://www.strava.com/activities/8911699357

May 022018
 

Care iti sunt limitele?

Care iti sunt limitele?

Imediat începe vara și mă uit în urmă la rezultatul unei decizii de-ale mele: două postări în acest an – una despre Activități 2017 și una despre un concurs – Istria 100 mile. După “standardul” anilor trecuți, aș fi fost la cam la a 14 postare despre un concurs (din cele 38 de exemplu din 2017). Parcă adie o schimbare, deși concursurile sunt doar vârful aisbergului și baza încă nu s-a topit. Adică la mișcare pe afară nu s-a modificat mare lucru și am fost la diverse concursuri locale și nu doar în calitate de concurent.
M-am “orientat” mai spre orientare și lucruri nestandard, mai neobișnuite.
Să fac o enumerare cu ceea ce voi aminti pe scurt:

1. Crosul Divelor ca voluntar – 3 martie
2. Beard Run 3 – Crosul treptelor – 17 martie
3. Cupa Compass ed 16 – orientare – 24 martie
4. Olimpiada de șah pe licee – zona NV  – neimplicat decât cu gândul 🙂 – 14 aprilie
5. Maraton Internațional Cluj ca voluntar – 15 aprilie
6. Cupa Busola de Aur 2 etape – orientare – 21, 22 aprilie
7. Seminar “Care îți sunt limitele”, alături de Vio și Alin Cârdei – 26 aprilie

Pot spune că fiecare în parte îmi trezește un fel de nostalgie mai copilăroasă, așa că sunt din categoria evenimentelor de care îmi voi aduce aminte mereu și deci au însemnat un plus pentru mine, nelimitat doar la efortul fizic.

 1.
Crosul Divelor e mai degrabă un vestitor al primăverii la care băieții nu trebuie să lipsească, ca suporteri și admiratori – evident. Păcat ca sunt așa timizi! 🙂 Am și eu prințesele mele care participă an de an la acest concurs, așa că venirea mea n-a fost ceva ieșit din comun. Că în mod obișnuit sunt pregătit să alerg oricând iar nu e “out of limit”.
Rezultatul a fost că am făcut pe iepurele (la sugestia prietenului Horațiu) și am parcurs prima tură și la cursa de 2km și la cea de 5km, cu singura preocupare să nu fiu surclasat de dive și să fiu astfel de ajutor. Cum a fost bine organizat și voluntari pe traseu nu au apărut probleme. Faptul că Andreea a încheiat pe locul 2 cursa de 2km m-a făcut și mai bucuros că am fost acolo.
Câteva poze am făcut și eu – un link.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-mV5GLunkk3s/Wunf19ACL4I/AAAAAAAA2fo/PVeE9eCNeHws4OiGXla7cujjJkN24RwfACCoYBhgL/s144-o/28514736_173289616636343_5247261729451631112_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551013250987863938″ caption=”” type=”image” alt=”28514736_173289616636343_5247261729451631112_o.jpg” image_size=”2048×1365″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-H6dlGqQem8w/Wunf198AQpI/AAAAAAAA2fo/9w4nVhhR7NYyaEyJKQVkUqg1U3JXhWxgQCCoYBhgL/s144-o/PMCJ6253_.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551013251239395986″ caption=”” type=”image” alt=”PMCJ6253_.jpg” image_size=”2048×1365″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-3JvGY6Jpins/Wunf1z0rIKI/AAAAAAAA2fo/c7a3APMHC6QLoCGISmA8_9XmjXaJM-z7gCCoYBhgL/s144-o/28424396_173290939969544_586283399426613913_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551013248524296354″ caption=”” type=”image” alt=”28424396_173290939969544_586283399426613913_o.jpg” image_size=”2048×1365″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-VlWO2-NYVmQ/Wunf1–bHII/AAAAAAAA2fo/jQfjIihSHYoFlRqLC19lUQhpvDi3QTHHwCCoYBhgL/s144-o/DSCN0779.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551013251517979778″ caption=”” type=”image” alt=”DSCN0779.JPG” image_size=”4686×3414″ ]

Top

 2.
Beard Run 3 sau Crosul Treptelor  – eveniment caritabil – a însemnat pentru mine un prim test în noul an. Nu sunt feblețea mea treptele acestea “noi”, făcute mai mari și mai abrupte decât cele anterioare, dar am vrut să-mi testez cu această ocazie și viteza și puterea.
Ce am scris atunci pe facebook:
Beard Run 3 – crosul treptelor – un concurs caritabil, in care toti banii de inscriere au fost donati pentru achizitionarea unei ambulante. Pas cu pas, cu rabdare…
A fost primul meu concurs din anul acesta, un loc 4 la general la tura lunga cu 5 urcari. N-am apreciat corect cat de tare sa trag de la inceput, asa ca la ultima bucla m-am pomenit cu un timp cu aproximativ 20sec mai bun ca restul – 5min36sec https://www.strava.com/activities/1457157535/segments .
Ca de obicei, la astfel de concursuri conteaza mai mult sa participi si sa fii alaturi de prieteni si familie. Diana a facut parte din una din multele echipe Garmin si a incheiat pe locul 2 stafete, iar Tudor a incheiat pe locul 3 la baieti. In acest timp unii invata – Andreea. 
Felicitari participantilor, organizatorilor si … sa avem orasul pe care ni-l dorim!

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-QcD8i9fw8v8/WungVvTzEKI/AAAAAAAA2hE/5Im6CSwp3_AM3050Jl1MN-xLIt4TZQGbgCCoYBhgL/s144-o/28700793_10214627581817118_6474491476164663245_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551013797068476578″ caption=”” type=”image” alt=”28700793_10214627581817118_6474491476164663245_o.jpg” image_size=”2048×1365″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ZXjYogGlhG0/WungVqZHxGI/AAAAAAAA2hE/rf3m-gW3JMMwJOFCX6KoN8hHm3UnyWljACCoYBhgL/s144-o/PMCJ9635_.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551013795748627554″ caption=”” type=”image” alt=”PMCJ9635_.jpg” image_size=”2048×1365″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Vy4KBAmmtbo/WungViESR6I/AAAAAAAA2hE/tCgfSn-iPUMCkUihhB0bGJnoHo2x_ZxsACCoYBhgL/s144-o/28947878_10214627581937121_461023232704511909_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551013793513752482″ caption=”” type=”image” alt=”28947878_10214627581937121_461023232704511909_o.jpg” image_size=”2048×1365″ ]

Top

 3.
Cupa Compass ediția 16 – orientare – a fost ca de obicei o provocare pentru mine. Poate totuși ar trebui să tratez orientarea mai serios și să învăț mai multe, să ajung la un nivel mai puțin … obositor. 🙂 După ce m-am învârtit de pomană peste 30min, răstimp în care cred că am găsit doar 2 repere, am avut norocul să dea Gyongyi peste mine și, cum am observat că reperele coincideau, am parcurs restul de traseu împreună, mai mult încurcând-o. Mie în schimb mi-a prins foarte bine parteneriatul, din care am rămas nu cu multe, e drept, că dacă nu știi nici nu poți pricepe totul deodată. E ca diferența dintre a vedea din avion terenul față de cum îl vezi pierdut prin tufe, ca un șoricel. Ce a pus capac a fost și stilul de atacare a unui reper, la unul de exemplu nici nu mi-am dat seama că a punctat în viteză și a trebuit să mă întorc. Am crezut că doar s-a dezechilibrat puțin că era o zonă abruptă. Singurul meu avantaj e că nu mă descurajez ușor, m-am abținut și nu mi-am aruncat busola în semn de protest. În fond ea nici n-am observat să aibă nevoie de busolă și să devin profesionist așa simplu… 🙂
De pe facebook:
Cupa Compass – ed 16 – orientare. Fain, soare, ca o zi de primavara.  Am participat la categoria M45. Traseul a fost de medie distanta, zona Bradet – Galcer (ca de obicei la orientaristi fiecare petec de pamant are un nume, la alergare sau MTB spun doar atat – Faget – si am rezolvat locatia).

A fost multa lume si mai ales multi copii pentru acest sport interesant si instructiv dar care nu e in voga la noi. Are acea atmosfera de prietenie specifica concursurilor in care fiecare se stie cu fiecare si … a ramas la vechea si modica taxa de participare de 10 – 15 lei prin care se vede clar ca organizatorii sunt si voluntari.  Alte vremuri in aceste vremuri!

Pe Strava – https://www.strava.com/activities/1468856930/overview .

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-fYykxddzNBc/WungiDgZscI/AAAAAAAA2hE/msq0hU-qGBY_DaGiIh1jda9PFZ7eQ8rcACCoYBhgL/s144-o/20180324_122200.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014008648479170″ caption=”” type=”image” alt=”20180324_122200.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-HPXcgBOCTFQ/WungiJNJLMI/AAAAAAAA2hE/Q2RmKLVyctknL_rN8bltt0pXXTCMWkGGwCCoYBhgL/s144-o/20180324_150452.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014010178317506″ caption=”” type=”image” alt=”20180324_150452.jpg” image_size=”4208×2368″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-vYcCFC3ZsVE/WungiCJIYcI/AAAAAAAA2hE/8iWLrCXZNronhl6ewhg9dpL7hRTIZkaVgCCoYBhgL/s144-o/20180324_150503.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014008282440130″ caption=”” type=”image” alt=”20180324_150503.jpg” image_size=”4208×2368″ ]

Top

 4.
Olimpiada de șah pe licee – zona NV – o enumăr pentru că Andreea a reușit împreună cu echipa claselor 5-8 de la Hațieganu să se califice în finala pe școli. Ceva tot îi place la șahul ăsta… Că cel mai probabil nu va putea merge la finala pentru că e clasa a VIII-a, nu-i așa important. Eu nu am decât meritul că am încurajat-o.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-mtOVq_ch4M8/Wung1gdCQ4I/AAAAAAAA2hE/HG9oNQyyoO0BUR7aILfvlN42VZ9K2Tj6gCCoYBhgL/s144-o/30705179_1848863225184451_1162733829840961536_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014342836503426″ caption=”” type=”image” alt=”30705179_1848863225184451_1162733829840961536_o.jpg” image_size=”1008×1792″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-g5J6ZdflPDw/Wung1k1tR7I/AAAAAAAA2hE/P-DgKHK18vYiOB3uBwbsZYJkdhQfOEvaQCCoYBhgL/s144-o/30706552_1848853928518714_7389753801298673664_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014344013727666″ caption=”” type=”image” alt=”30706552_1848853928518714_7389753801298673664_o.jpg” image_size=”1008×1792″ ]

Top

 5.
Maratonul Internațional Cluj l-am trăit ca voluntar. Am fost o echipă de bicicliști pe care Horațiu ne-a rugat să avem rol de însoțire a primilor concurenți de la probele de maraton, semimaraton și ștafete. Pentru mine traseul era destul de întortocheat, l-am și parcurs de 2 ori înainte de concurs ca să nu greșesc și să induc în eroare alergătorii. În timpul concursului însă, ca de obicei, n-au fost probleme, dar au fost cazuri când am folosit fluierul și o dată chiar a trebuit să mă opresc să nu lovesc pe cineva. Kenyanul s-a descurcat perfect, s-a strecurat.
De pe facebook – mai întâi ce am scris în ziua premergătoare (aveam ceva emoții):
Recunoastere traseu alergare Maraton Cluj 2018, fara Parc Babes si Stadion

Maine, in faţa kenyenilor…
Simt ca MTB-ul nu mă va trăda.  Singura întrebare: cu ce mă îmbrac. Roşu?

Tot de pe facebook, după cursă:
M-am bucurat ca am avut ocazia sa insotesc pe primul maratonist de la Wizz Air Cluj-Napoca Marathon . Cu MTB-ul, cum altfel, doar vorbesc de un kenyan.

Felicitari concurentilor, celor care s-au zbatut sa se autodepaseasca. Imi pare rau ca Balan Nicolae a incheiat pe locul 4, pana la ultimii 3-4 km a fost mai tot timpul pe locul 2. A fost un reper pentru “noi”, adica pentru Kiplagat, cam la 3min in spate.

Felicitari si organizatorilor, voluntarilor si spectatorilor, fiecare s-a straduit in felul lui sa fie totul bine. Fain ca m-am intalnit cu multi prieteni, ca alaturi de mine pe bicicleta am avut prieteni deja pot spune – vechi.

Traseul a fost interesant, ai putut vedea si Clujul istoric, dar si parcurile Mare si Babes pe unde-si duc veacul clujenii cand vor un pic de liniste si racoare. N-a fost insa un traseu de batut recordurile de timp la maraton, e insa un aspect secundar. Fain de asemenea a fost ca au fost benzi separate pentru transportul public si astfel nu cred ca au fost multi carcotasi pe care sa-i deranjeze sărbătoarea … noastra.
Am fost de 2 ori pe traseu in recunoastere, prima data sambata, fara sa intru in Parcul Babes si pe stadion, si o data astazi, pe la ora 7 dimineata, cand erau aproape gata montate gardurile, separatoarele etc. In cursa insa e totul altfel, chiar daca esti doar observator. Si a fost destul de stresant pentru mine, a trebuit sa fiu atent la multe… si ceva am gresit chiar la final. Dar nu asta e important.

Cum decurge o cursa pentru un winner? Well, e o senzatie cam inedita pentru mine, ceva despre am tot citit si gandit.  Clar stiu ce sa fac si am pregatirea necesara daca as fi intr-o astfel de postura. Dar atat!  
Mai intai startul… Impreuna cu Kertesz Levente , Tudor StupariuBoldi Calin Mircea si … (nu stiu numele) am asteptat in afara stadionului sa apara alergatorii. Poza de mai jos este de la crosul de 5km dinainte de maraton (primii). Enorm de multi participanti au fost la cros (si Andreea mea), unii si cu carucioare cu copii, am crezut ca n-au sa se termine pana incep maratonistii si clar va fi imposibil de trecut de ei. Dar… totul a fost gandit ok.
In timp ne-am repartizat, sa nu pateasca ceva primii alergatori. Eu am ramas cu kenyanul. Am schimbat cateva vorbe cu el, am banuit ca e stresat ca nu stia cine e in faţă şi trăgea prea tare. Scăpase un băiat care alerga extraordinar, dar era de la stafeta. Nu m-a crezut Kiplagat, dar in timp s-au mai schimbat lucrurile: stafetele aveau numere de 4 cifre, noi de 3.

Primul semimaraton a fost fara multe povesti, cam 1h12min a durat. Nicu Balan era la 3minute si distanta s-a pastrat pana spre final. In apropierea lui insa mai era un alergator, probabil Stefan Lupu, dar acesta statea “la cutie”, tinandu-l sub control pe Nicu.
Fantastic ce seamana o cursa de alergare cu una de ciclism! Ce mult te ajuta cineva care este in faţa ta pentru ritm! Cand “al meu” era depasit de cineva de la stafeta o vreme reusea sa se tina si avea alt ritm. Probabil daca avea concurent mai aproape putea sa traga si mai tare, dar vreau sa spun ca nu i-a fost usor in special la final. Asa ca, inca o invatatura, credeti in voi, pana nu bate gongul nu se sfarseste nimic, orice e posibil! Si lasati in faţa voastră şi pe alţii, faceţi schimb la “trenă” dacă ritmul e asemănător, ajuta tot grupul, primul trebuie să fii la finish nu pe parcurs! Daca omul de langa nu colaboreaza, incetiniti sau trageti-va la o parte, punct. Poate l-ati fi ajuns…

A venit finalul, mi-am luat ramas bun de la kenyan inainte de intrarea pe stadion si am tasnit sa anunt, daca e cazul, ca soseste primul maratonist. Si de aici o mica bâlbă, am luat-o pe culoarul gresit, de bucla, nu de finish (n-am vazut marcajul), iar omul meu, desi era departe, ajungand sa aiba incredere oarba in mine… idem  Dar a fost un baiat inspirat inainte de finish, si cu forta necesara, si a mutat un gard si invingatorul a avut parte de primirea dorita!

Acum, back to work, astept sa incheie cursa de 10km si Diana. 
Daca ma gandesc bine, as putea sa ma obisnuiesc cu chibiţatul, e şi asta o meserie. In orice caz, pentru cei din breasla asta, e incomparabil mai mic efortul! Trebuie sa fi trait asa ceva, cu un nivel cat mai sus e si mai bine, ca sa devii un chibit bun. M-am straduit sa nu inoportunez prea tare fotografii de pe parcurs, sper ca am si reusit.

Fain să ai aşa un concurs în oraşul tău!
Cursa mea cu MTB-ul (de fapt a lui Kiplagat în alergare): – Strava.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-SMgDt2HaN1k/Wung9Xx0eGI/AAAAAAAA2hE/LyNeF3HdpXEmgSQQyWM5vd_UBaeexOPHQCCoYBhgL/s144-o/QzibuSjnmW5g3KkM_zwSd9-Sw3wIwSA-qvuwIWOECjQ-2048×1455.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014477946714210″ caption=”” type=”image” alt=”QzibuSjnmW5g3KkM_zwSd9-Sw3wIwSA-qvuwIWOECjQ-2048×1455.jpg” image_size=”2048×1455″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ji8EMioguZY/Wung9QXBUyI/AAAAAAAA2hE/GxIUyYnuAxsBpX7xCWYPdBuKn8g1-frHQCCoYBhgL/s144-o/ok.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014475955262242″ caption=”” type=”image” alt=”ok.jpg” image_size=”3097×1890″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-zhp4w4mZZXk/Wung9bJJc9I/AAAAAAAA2hE/zZomYGAkKFECa9GFbeu1rxaJgOY5SETuACCoYBhgL/s144-o/30722914_1922141221192648_7449060045456670720_n.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014478849864658″ caption=”” type=”image” alt=”30722914_1922141221192648_7449060045456670720_n.jpg” image_size=”960×720″ ]

Top

 6.
Cupa Busola de Aur 2 etape – orientare – asta chiar a fost hard pentru mine. Au fost două etape – lungă și medie, iar prima chiar a fost extenuantă, mai ceva ca un maraton. Nu din cauza efortului fizic… Noroc că pe mine nu mă doare capul. 🙂
De pe facebook:
Azi, Cupa Busola de Aur, Casele Micesti – prima etapa – long distance – sunt epuizat, mai ales psihic.

Parametri tehnici, la categoria M45: 5,4km cu 220m dif nivel. Pentru mine, conform trackului: 18,5km, 4h, 926m dif nivel (in majoritate cred ca urcari aiurea, direct prin padure si lastarisuri, nu pe poteci). https://www.strava.com/activities/1522317404/overview

Cam 1h mi-a luat sa gasesc primul reper (din 14), si acela cu ajutoare.  La punctul 13, gata-gata sa-l ia “recuperatorii”, in mainile lor am inscris cipul. Ultimul, 14, era cam … luat, l-am cautat in nestire. Au spus ca m-au si sunat, sa-mi ceara voie – foarte de treaba – e clar ca n-au cum sa stea toata ziua dupa mine. Momentan sunt finisher, beau o bere si ma laud. Nu va pun poza cu timpii intermediari, ca sa ma protejez. 

Maine cica va fi mai usor (padurea mai usor de strabatut) – medie distanta. Ma duc la nani sa fiu la maxim, poate reusesc sa termin pana la premiere. Nu a mea, evident. 

Super concurs, veniti si voi! http://www.compass-cluj.ro/Tartalom/index_ro.php

PS: Azi, duminica, la etapa a 2-a – medie distanta – a fost mai bine. Doar un punct l-am balbait si “floricica” traseului arata mult mai bine: 1h06min. Tot ultimul, dar… in loc de 4,1km cu 170m dif nivel am facut 6,3km si 271m dif nivel. Uman. https://www.strava.com/activities/1524644318/overview
Ce e fain – l-am mobilizat pe Radu Kis – a venit la concurs in locul alergarii planificate prin Cheile Turzii. Asa ca, data urmatoare o anunt si pe Dobrescu Alina . 

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-1BUiYse95cE/WunhLRHf-yI/AAAAAAAA2hE/JLt7jHTMIi8VAQkP350QmwrJApztz8wpQCCoYBhgL/s144-o/2018-04-22%2B07_53_27-Cupa%2BBusola%2Bde%2BAur%2B-%2Bprima%2Betapa%2B-%2Blong%2Bdistance%2B%2528pentru%2Bmine%2Bde%2B3xLD%2529%2B_%2BRun%2B_%2BS.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014716676766498″ caption=”2018-04-22 07_53_27-Cupa Busola de Aur – prima etapa – long distance (pentru mine de 3xLD) _ Run _ S.jpg” type=”image” alt=”2018-04-22 07_53_27-Cupa Busola de Aur – prima etapa – long distance (pentru mine de 3xLD) _ Run _ S.jpg” image_size=”963×472″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-V3G_8_ytL60/WunhLZXL0tI/AAAAAAAA2hE/H-AnsXfiwckG3Y-3SeFRfZQ1ERhP81-JgCCoYBhgL/s144-o/Cupa%2BBusola%2Bde%2BAur%2B2018_Page_1.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014718890037970″ caption=”Cupa Busola de Aur 2018_Page_1.jpg” type=”image” alt=”Cupa Busola de Aur 2018_Page_1.jpg” image_size=”2339×1656″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Engt6OsSCso/WunhLUG9YBI/AAAAAAAA2hE/LWVSjv3g7HUFhCuy5r20FOuYWRum_hakgCCoYBhgL/s144-o/Cupa%2BBusola%2Bde%2BAur%2B2018_Page_2.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014717479804946″ caption=”Cupa Busola de Aur 2018_Page_2.jpg” type=”image” alt=”Cupa Busola de Aur 2018_Page_2.jpg” image_size=”1656×2339″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-LuHS3Ax7KbQ/WunhLdDdTGI/AAAAAAAA2hE/p-soUYf7CHUYMbqHDjFkvT2HfRmWjLDagCCoYBhgL/s144-o/31100373_10215335747331965_742848640048955392_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014719881038946″ caption=”” type=”image” alt=”31100373_10215335747331965_742848640048955392_o.jpg” image_size=”2048×1152″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-tKsl1nEaJvM/WunhLT1OJ7I/AAAAAAAA2hE/3-IdPourvoAyALp5ZhtxfOcF_rV3-6lfACCoYBhgL/s144-o/31064427_10215328532511599_4490167121447223296_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014717405407154″ caption=”” type=”image” alt=”31064427_10215328532511599_4490167121447223296_o.jpg” image_size=”2048×1152″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Ea8riW5bIJg/WunhLSONZTI/AAAAAAAA2hE/AGX_5BlmTAEuRg4NrWf-UdTP6V74-6B2ACCoYBhgL/s144-o/2018-04-23%2B08_18_21-Overall%2Bresults%2B%25E2%2580%2593%2BGoogle%2BChrome.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551014716973344050″ caption=”2018-04-23 08_18_21-Overall results – Google Chrome.jpg” type=”image” alt=”2018-04-23 08_18_21-Overall results – Google Chrome.jpg” image_size=”715×368″ ]

Top

 7.
Seminar “Care îți sunt limitele”, alături de Vio și Alin Cârdei – a fost de fapt o întâlnire prietenească unde am răspuns, împreună cu Viorica Mălai și Alin Cârdei, la câteva întrebări legate în special de motivația noastră și de modul cum ne stabilim limitele, cum ne organizăm concursul.
Cum pe facebook nu am scris decât înainte de seminar:
O tema interesanta la seminarul organizat de Maraton Apuseni msg systems . Eu inca nu cred ca omul are limite, desi realitatea ma contrazice mereu. Dar, no, inca sunt tanar, mai am vreme, nu-s irecuperabil. 
mă simt dator să fac un scurt rezumat.

În primul rând le mulțumesc “alor mei” că am fost invitat. Spun asta și pentru că reiese din prezentarea mea ca fiind “ultramaratonist, ciclist montan și coleg de club”.
Dacă am reușit să fiu cât de cât convingător, logic, dacă am reușit să fiu de folos la cineva cu opiniile mele, m-aș bucura. Eu m-am străduit, cel puțin să nu fiu prea standard, și m-am și pregătit cum am știut mai bine. Am ținut însă cont de câteva reguli de bază care mie mi s-au părut esențiale: să nu spun lucruri pe care le-am citit poate în cărți sau le-am auzit dar nu le-am folosit în curse, să nu mă apuc cu câteva zile înainte să pregătesc răspunsuri corecte, științifice, dar care să nu mă reprezinte. Pentru asta există specialiști, antrenori etc. ori eu nu am fost chemat în astfel de calitate și nici nu sunt o astfel de persoană. Mi-am permis însă să pomenesc de câteva cărți.
Mai fac o precizare: am venit cu o parte din răspunsuri scrise, dar nu le-am citit acolo. Poate am greșit, n-am spus tot ceea ce am scris, n-am scris tot ceea ce am spus. Nu pentru că au o deosebită valoare, ci pentru că așa gândesc eu. Și îmi pare rău că nu am spus anumite lucruri. E ceea ce reproșez uneori la alții: se pregătesc un an la un eveniment în toate amănuntele și apoi fac modificări radicale la fața locului, de parcă tot ce au gândit un an pot să-l facă mai bine în stres printr-o sclipire de “geniu”. Cam lungă introducerea…

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-g6wDMqr1Xe8/WunhjcHbpsI/AAAAAAAA2hg/xkx4YQBLgpQZnjCyOnWtWzOCBZZNGE1zACCoYBhgL/s144-o/din%2Btimpul%2Bseminarului.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551015131946133186″ caption=”din timpul seminarului.jpg” type=”image” alt=”din timpul seminarului.jpg” image_size=”960×720″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/–l_nNhcWIRg/WunhjWVUEkI/AAAAAAAA2hg/5O1MYwRIdf4LoR7zs0WwYKk-1cmaNwGiQCCoYBhgL/s144-o/31118627_1774393912616827_1665518691673964544_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6551013251740260449#6551015130393743938″ caption=”” type=”image” alt=”31118627_1774393912616827_1665518691673964544_o.jpg” image_size=”1920×1080″ ]

Conținutul fișierului meu “întrebări” (ciorna), corectat pe alocuri (doar răspunsurile mele, nu coincid decât în parte cu ceea ce am spus):

As porni de la ce inseamna cuvantul ultra: nu e folosit doar la maraton, inseamna mai mult, extrem. Si extrem, greu poate sa iti fie si la o alergare de 50m. Te poti accidenta si la o proba scurta, americanii care sunt vestiti in statistici (eu am fost impresionat de cati parametri tin cont ei la baschet in NBA) au statistica cu cati oameni mor la maraton. Am citit ca 1 la 150mii alergatori mor la maraton. Se stie acest lucru si totusi oamenii vin si maratonul are loc. Nimic de speriat! Dar…

Actul de a lua parte la o activitate fara sa te antrenezi are si un nume: complexul Superman. Ca participi nepregatit la un concurs la care iti risti viata asta deja suna a iresponsabilitate si prostie. Din pacate lumea de astazi merge fatis spre sustinerea propriului interes, dar omul apartine unei comunitati si trebuie sa te gandesti cand iei o hotarare si la apropiatii tai, la organizatori etc. Au fost concursuri in Romania la care s-a renuntat din cauza unor evenimente nedorite.
Si uite-asa vedem ca putem folosi termenul de ultra in mod peiorativ, ceva gen ultras. Ne plangem in Romania de conditii, salarii etc. Si putem spune: avem ultraconducere, ultraparlament, ultradrumuri. Echivalentul incompetentei. Dati-mi si mie sa proiectez un pod peste Dunare, si ce-i mai grav: eu sa accept, la cunostintele mele actuale.

Pentru mine un ultramaraton este impingerea unor limite, dar cu posibilitatea, avantajul de a-mi reveni daca e cazul. Nu m-as duce daca n-ar aparea lucruri noi, din care sa am de invatat ceva. E un joc de sah in care de cateva ori imi pot retrage mutarea. Sa fie clar, eu la concursuri totdeauna voi da maxim, la limita riscului … pe care incerc sa-l calculez. Ca nu se vede, e alta discutie. Pana acum m-am descurcat, sper ca nu am creat probleme. Pentru mine un concurs inseamna sa dau tot ce-i mai bun din mine, sa-mi folosesc toate cunostintele acumulate si din alte domenii. Altfel exista si ramuri necompetitive cum este drumetia, care chiar e faina…

E instructiv sa vezi pe urma ce ai realizat din ceea ce ai planificat, ai anticipat, pe scurt ai gandit. E important sa-ti dai tie feedback. Fara asta nu progresezi. Ultramaratonul e ca-n viata. Alergarea se supune regulilor de zi cu zi. Se spune ca alergarea e un mod de viata sanatos. Atata ca intervine cuvantul ultra care se bate cap in cap cu sanatatea. Oare? Tocmai am spus ca de fapt conteaza antrenamentul, pregatirea sub toate aspectele, nu numai fizice. Daca concurezi in limita bunului simt dispare aspectul ultra. Daca nu, ai esec si cand alergi dupa autobuz.

Si sa nu uitam: alergare nu e singura optiune de a-ti petrece timpul liber in mod n-as spune numai sanatos (ca suna egoist sa te referi doar la ce inseamna pentru tine), ci si pozitiv in comunitate. Daca ai probleme, alergarea fiind totusi mai invaziva, poti trece la bicicleta, inot, drumetie…

Important e sa nu te plictisesti, sa cauti ceva nou. Eu rotesc activitatile mele din timpul liber. Am nevoie de ele pentru echilibru. Am si spus ca atunci cand nu voi mai putea voi trece la drumetie, la activitati necompetitive si voi incheia cu sahul. Adica un ciclu al vietii, de la sah am pornit. De fapt nu chiar, dar la sah am insistat mai semnificativ. Ciclul meu de viata, cel de timp liber suna cam asa: sah, speologie, drumetie, bicicleta tot timpul, triatlon, MTB, alergare si acum orientare (cu rezultate amuzante, ca de copil care invata sa umble). Tipuri de competitii: triatlon pana la genul ultra care inseamna de tip ironman, MTB, alergare sosea si trail, orientare, aventura (Propark la noi). Foarte faine competitiile in echipe, asa cum va place sa alergati in grup puteti incerca sa alergati la concursuri cu inca cineva cu acelasi ritm (mai ales la incepatori e foarte bine).

Ce e important in tot amestecul acesta: sa va rezervati o ora pe zi numai pentru voi. Peste ani va veti da seama cat de mult conteaza. O ora nu-i mult, meritati. Chiar, pentru ce traiti, pentru ce lucrati? Ganditi-va ca ajutati și pe ai voștri si comunitatea, pe cei din jur daca sunteti fit și sănătoși. Daca revin fix la ultramaraton, aici apare o problema: depasesc ora zilnica si ajung la 3 ore. Ceea ce zi de zi, an de an e mult. De aceea înainte am luat-o mai incetisor cu MTB-ul: ca pe langa 1h-2h, mai trebuia macar 30 min pentru curatat bicicleta, ceea ce inseamna timp pierdut. Si, mai trebuie sa si inveti in sensul propriu, sa devii mai bun si pe alte planuri, nu? Eu consider ca ultramaratonul e o etapa din viata mea. Atat! Merita sa incerci, asta da. Dar nu-i in orice caz cel mai important lucru din viata, e doar trendy acum. Timpul trece, viata nu-i vesnica.

Eu ce voi spune aici e in principal din propria experienta, pentru aspectele stiintifice intrebati “un medic sau specialist”. Si cititi, de exemplu, Jason Koop – “Training essentials for ultrarunners”. Sunt explicații pe înțelesul tuturor, există și în varianta digitală.

Întrebări, la care am răspuns mai cu “liniuțe”, sper sa nu se supere lumea ca le deconspir:

  1. Cati km pe sapt ar trebui cumulati pentru a avea rezultate bune la un ultra?

un plan: 100k pe săpt ca antrenament la endomondo pt cursă de 64k (mai mult nu exista plan la endomondo!): ritmul pe baza testului cooper care se face o dată la câteva săptămâni – eu folosesc 1 zi pauza (e bine pt refacere)

ex pentru mine: Ma – intervale (11k 4.11) sau tempo (17k 4.42); Mi, J, V – 11-15k easy (5.39); S,D 28k, 21k

important sa fie 2 legate de gen semi sau mai mult, asa iti dai seama daca poti ultra (de fapt asta e una din sugestiile mele ca sa vă dați seama dacă puteți alerga un ultra)

Si acum ganditi-va ca va antrenati pentru triatlon de tip ironman (4km inot, 180km bike, 42km alergare), unde alergarea e maratonul. Unde incap inotul si bicicleta?

ma refer la rezultat bun pentru un amator, care e si antrenor, si sponsor si competitor
daca doriti performanta … cea mai buna e reteta clasica (antrenor etc…)

Si cititi! Am adus 2 carti.
Matt Fitzgerald scrie: “Essential week-by-week training guide” – plans, scheduling tips, workout goals for triathletes of ALL Levels. Cine recunoaste in sinea lui ca nu e SuperElite si ar alege un plan pentru incepatori?
Joe Friel: “The triathletes training bible” – editia 3
exemple: pag 153 biblie ; pag 54 quick reference; 52 sapt plan, pe 1 an
De ce carti despre triatlon care sunt de aproximativ 500 pagini fiecare? Pentru ca acolo vezi ce inseamna viata organizata, cum sa obtii maxim din minim, simti ce inseamna sa fii profesionist. Amatorul “profesionist” e ca un lucrator care se scoala la 5 si isi incheie ziua la 10 noaptea, zi de zi, an de an. Si in “biblie” scrie de exemplu si de miscarea de pendul pe care trebuie sa o aiba piciorul in alergare, de tinuta in alergare… lucruri pe care nu le gasesti oriunde. Si sunt carti scrise de americani care se bazeaza mult pe statistici, cum am mai spus.

Eu am renuntat sa le studiez, fac de placere, nu? Sunt amator! Placere se refera nu numai la partea fizica, cum s-a incetatenit. De aceea am renuntat la sahul de performanta, iti dai seama ca a fi profesionist inseamna o activitate de toata ziua, trebuie să sacrifici tot. Avem si serviciu unde ar trebui sa ne manifestam profesionismul nostru (cel mai mult timp alocat dintr-o zi), si familie, chiar daca le neglijam si acum. Pentru ca ne ambitionam sa facem ultramaraton intr-un mod sanatos, adica antrenandu-ne corespunzator.

  1. Cum iti antrenezi mintea pentru a face fata competitiei?

Ca simularile, ca la examen, repeti cum te comporti in diverse cazuri
Ai o problema si trebuie s-o rezolvi, atunci apelezi la experienta ta din rezolvarea unor probleme asemanatoare; sau la a altora, De aceea ati venit la seminar, nu?
Încerci sa-ti invingi teama cautand lucruri cunoscute, te ajuta sa elimini emotiile.
Cauți oameni cunoscuti.

  1. De ce creste pulsul mult mai mult pe coborari decat pe urcari si daca e normal sa se intample asa? Alimentația vegana ar putea fi potrivita pentru un ultramaratonist?

Sunt convins ca si vegan se poate. Eu nu sunt si din ratiuni practice: nu vreau sa mor de foame la PA-uri cu mancarea langa mine. Nu are sens sa-mi antrenez corpul pentru cateva alimente si apoi in timpul cursei sa fiu fortat de imprejurari sa mananc altceva. Sigur voi avea probleme. Eu mananc efectiv aproape orice, iar la competitii cat simt ca e bine, nu depinde de cantitate. Daca simt ca e ceva in neregula nu mananc si nu beau nimic 30 min. Evident in tot acest timp incetinesc daca e nevoie.

O explicatie: la vale ritm crescut, exista ruperi de ritm, atentie marita; coordonare, concentrare; uneori nici nu respiri regulat, poti ajunge epuizat jos, iti trebuie adaptare sa poti trece in mod urcare. Ori asta inseamna ca ai ajuns pe rosu.
Si cand gandesti creste pulsul chiar daca stai pe scaun

Cat este pulsul unui pilot de F1? E o dovada ca pulsul nu depinde numai efortul fizic.

La un control medical mi se lua pulsul si dupa ce a tot aranjat ventuzele, se tot uita agitata la mine, in disperare m-a intrebat: ati facut efort inainte? Nu, doar ma gandesc! Bine ca nu mi-a facut ceva injectie! A trebuit sa stau leguma, sa-mi golesc mintea de orice gand, ca-n adormire.

Concluzia: eu la ultramaraton o atentie speciala mi-o indrept spre coborari, sa le fac ponderat, altfel “ma rup”. Ceea ce nu s-a intamplat la Istria la inceput, m-a luat putin valul.
Concluzia dupa seminar: posibil ca persoana in cauza sa nu urce in alergare si sa dea “blana” pe coborare. 🙂

  1. Pt oricare din invitati: Ce consuma in timpul unei curse in afara de geluri?

Ce sunt antrenat. Ce mananc zi de zi si nu e perisabil.
Batoane pt eliminarea senzatiei de foame; paine cu salam, slanina, cas, branza; Sunt fan branza si cas. Prefer painea unsa cu unt etc sa nu fie seaca. Stiu ca unii evita “chimicalele”, dar ele sunt gandite sa suplineasca consumul la efort. Si sunt mai practice.

Ca anecdota va pot spune ca un profesor de la UMF care preda biochimia (pe vremea impuscatului) spunea ca absolut toate mancarurile au un sambure cancerigen. Era inalt si uscativ. Si ce sa faci? Pe cand ajungi sa nu mananci nimic, mori. Ca magarul lui Buridan. Ori la ultra e musai sa mananci, sa va spun ce se intampla daca uiti?

Atentie la apa, izotonic; de la organizatori: seminte, cola, anumite fructe, cas
Un lucru invatat: fara apa nu se asimileaza ce mananci si atunci ai gaze etc.
Si tot un lucru citit in carti dar care il folosesc, pe baza a ceea ce imi place si stiu ca imi face bine. La un PA ma uit direct daca exista 2-3 mancaruri principale – pentru mine sunt cas, branza, paine, cola. Apoi ma uit dupa salam sau similar, seminte … Apoi la restul. Ce stiu ca nu exista (cel putin la noi in tara) iau de la start (exemplu cas, paine). Alimentele le imaginati ca niste cercuri concentrice, daca nu gasiti pe primele din cercul interior treceti la urmatorul etc. E valabil mai ales la cursele lungi. Altfel, e ca si cum ati avea de rezolvat o problema cu un triunghi in care vi se dau o gramada de elemente dar nu stiti concluzia.

  1. Cand v-ati dat seama care e granita dintre pot si nu mai pot ??

Pot sau nu un anumit ţel: acest lucru il stabilesc inainte de cursa, la rece, cand am mintea clara: daca fac estimare corecta, atunci sunt multumit.
In timpul cursei, daca sunt nevoit, scad ritmul, trebuie sa ma multumesc cu mai putin.
Simti ca-ti depasesti „atributiile” cand incepi sa ai greutati la mancat, cand esti moale, cand iti scade atentia – pierzi marcaje, te impiedici.
Apoi treci la nivelele urmatoare, din care poti sa nu-ti mai revii in graba – frisoane, frig, tremura mainile etc

Cel mai bine simti asta la MTB, pe coborari. Spre sfarsitul cursei traseele pe care le biruiai la antrenament fara probleme le simti riscante. Eu preventiv spre sfarsit cobor mai lent sau … descalec. Scade foarte mult coordonarea din cauza efortului.
Am scris si in 100 miles of Istria pentru a doua oară ce mi s-a intamplat: m-a rugat un baiat sa pun o semnatura pe un caiet si n-am fost in stare, n-am putut sa-mi controlez miscarea mainii. Am incercat si a a doua oara, tot degeaba, apoi am renuntat. Bine ca nu te supune nimeni la acest test in curse!

  1. Ce antrenamente recomandati pt incepatori?

Drumetie, mers. In planurile de antrenament gasite pentru cineva incepator si drag mie erau incluse etape de mers saptamanal. Dhaene spunea ca pt ultra trebuie sa fii cat mai mult pe munte.
Si trebuie sa-si imbunatatesca starea de fitness, e bine pentru orice sport.
Aici este acel lucru despre care am omis sa spun in timpul seminarului: practicati drumetia, asa vedeti mai bine natura si o apreciati. In fond lumea de astazi care e pe repede inainte a sarit o etapa, inainte de alergare, si acea etapa e drumetia. Eu inainte de alergare am fost tot drumet si sper sa inchei cu bine tot asa. 

  1. Cu cât timp trebuie să te pregătești pentru un ultra? Si ce antrenamente mai exact?

Fiecare cat poate, e clar ca trebuie sa fie mai mult si mai bine ca pentru un maraton (vezi punctul 1).
In general planurile de antrenament au peste 2 luni si nu degeaba; pur si simplu nu te lasa sa pui ziua cursei mai repede si atunci te apuci sa-ti decalezi antrenamentul la cate saptamani mai ai la dispozitie pana la cursa
Dar cel mai mult conteaza pregatirea psihica. Am spus deja la punctul 2. Eu deja am timpul pentru UltraTrail Hungary la care voi participa peste o luna, corespunzator la 610 ITRA. Cat pot de des ma gandesc daca pot sau nu, studiez traseul etc. Si daca tot sunt coleg de club cu un mare om, iubitor al muntelui – Dinu Mititeanu, nu pot sa nu spun de “cicăleala” lui: veniti cu mine pe munte numai daca vă pregătiți cu informații despre traseu, despre zona, munti, varfuri etc. Ca altfel degeaba veniți… Poate de aceea nici nu merg asa des cu dânsul. 🙂
La seminar am vorbit mai mult despre ITRA, despre scopul acestui clasament, despre faptul ca se doreste a fi echivalentul ELO la șah, despre faptul ca e perfectibil – incă nu mi se pare că ține cont de valoarea adversarilor. Oare la ce timp pentru UTH (corespunzător la 610 ITRA) m-am gândit că mi-e accesibil dacă-s în formă maximă, fără probleme fizice? Acolo nu cunosc alergători de care “să mă țin” ca un câine, nu am rezultate din anii precedenți de la alergători cunoscuți și de valoare apropiată mie. 🙂 Pentru ultra de la Maraton Apuseni ca să fii finisher ar trebui să ai minim 400 ITRA și fără probleme fizice, ca să dau un număr rotund. Chiar dacă nu figurezi în clasament, precis ai prieteni de aceeași valoare care sunt.

  1. Recomandari ptr.un incepator (fost sportiv de performanta, sportiv amator acum, dar cu vointa si placere de a alerga) in ale maratonului.

Probabil ca esti fit. Folosirea cunostintelor acumulate la performanta conteaza enorm: eu le fol pe cele de la sah si apoi de la alte sporturi ca MTB; fa ce stii mai bine ca sa ajungi la nivel de competitie si adauga alergare dupa orice plan care crezi ca ti se potriveste, o sa-ti dai seama in cateva zile. Doar un sfat: nu uita ca nu e bine daca te doare ceva.

  1. Este benefic/Se merita sa alergi intensiv? Simțiți că a meritat antrenamentul pentru ultramaraton?

Normal, numai faptul ca iti creste increderea si deja …
Fara, intri in complexul Superman.

  1. Ce mananci inainte de concurs?

Toata lumea pune intrebare legata de mancare ori nu acesta e aspectul principal. Te antrenezi si la mancat.

Mancare normala, prefer oua, ceva satios.

  1. Pe unde va antrenați în Cluj?

Mai ales Faget, iar pentru intervale, viteza – parc.

  1. 3 lucruri pe care le recomanda sa nu le facem ca si sportivi, alergatori

Fara excese.

Fara trisari, comportament inadecvat, belicos, isteric, trebuie sa fii stapan pe sine, pe situatie.

Nu risca, cauta de fiecare data solutia sigura – aici intra si sa te stii autoaprecia corect, sa stii renunta chiar daca ai apreciat gresit la inceput.

Am dorit să pornesc o discuție pe marginea unei întrebări “scrise la tabla”, o reformulare a “Care îți sunt limitele”.

Cum sa faci din ultra sa nu fie “ultra”? Adică, cum sa faci ca un concurs care pare ca te depaseste sa-ti devina accesibil. Si aici nu e vorba doar de ultramaraton. Eu cred ca raspunsurile la intrebarile precedente se potrivesc.

Pentru ca seminarul era de fapt ca o indrumare la Maraton Apuseni, si mai ales la Ultra-ul nou, eu am fost chiar pe traseu inainte de seminar, pe bucla noua, ca sa stiu ce sa spun daca cumva sunt intrebat. Si asta in conditiile in care in mod sigur nu voi putea participa desi mi-as fi dorit – cum am spus – merg inainte cu o saptamana la Salomon UltraTrail Hungary, am invitatie. La MTB asa procedeaza profesionistii: chiar daca nu au timp sa parcurga tot traseul, isi rezerva timp sa parcurga macar ultima portiune, incearca astfel sa aiba un minim avantaj față de restul (sau să nu-l piardă). Între elite diferențele sunt foarte mici, conteaza fiecare amănunt: dacă au venit cu o zi mai devreme, dacă au reușit să fie recuperați și la potențial maxim…

De pe facebook:

Azi am fost pe bucla suplimentara de ultra (29km cu 1000m dif nivel – aprox 3h25min) de la Maraton Apuseni msg systems si apoi pe traseul de copii (3km cu 150m dif nivel – aprox 20min).

Totul e ok, bun si de MTB  . Dar mai multe amanunte maine la 
https://www.facebook.com/events/577511892620726/

Traseele:
https://connect.garmin.com/modern/activity/2650526818
https://connect.garmin.com/modern/activity/2650526894

Evident, ce-i oficial e valabil. 

Și am avut și câteva propuneri:

  1. Clasament in coada finisherilor pt cei care nu continua dupa maraton, eventual fara medalie de finisheri.
  2. Termen limita ca la maraton – 9h30min pt Skiland
  3. Posibilitate lasare bagaj schimb la Skiland in spatiu accesibil.
  4. Impunerea frontalei măcar pentru cei care încheie bucla de maraton în peste 8 ore.

Traseul de ultra de la Maraton Apuseni necesită alergare. Nu e un ultra obișnuit. Cei mai lenți trebuie să se gândească la un timp de 5h pentru bucla de ultra.

Succes în ceea ce vă propuneți!

Top

Nov 122016
 

Din cloud in cloud

Din cloud in cloud

N-a trecut o lună de la Walking Month şi deja s-au strâns o mulţime de evenimente simpatice, aşa ca de sfârşit de an. Asta deşi mi-am propus să o las mai uşurel cu concursurile, să nu exagerez şi să-mi dispară plăcerea de a face sport.

Eram destul de obosit după luna de “mers” în care doar activităţile înregistrate cu gps-ul sumau peste 1000km (făcusem 2.176.000 paşi, cei mai mulţi paşi la individual) şi mi-am scos sportsplanner-ul din cap. Era timpul să mai şi repar ceva prin casă, să nu dea ai mei anunţ de tipul “caut instalator”.

Dar, pas cu pas şi pe scurt că… titlul e cam lung şi am încă restanţe.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ULaKpCcno48/WCd9XX3w-rI/AAAAAAAAhvc/X3d5T9Za234a08B4e4QEuxdXHQHt3aJ4gCCo/s144-o/14556589_688166891349774_2043622008059521791_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352183556115513905#6352183639927749298″ caption=”” type=”image” alt=”14556589_688166891349774_2043622008059521791_o.jpg” image_size=”1452×2048″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ peg_single_image_size=”w300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Qrl4r2gV2sw/WCd9V-CnodI/AAAAAAAAhvc/2CswFOqjevADCtC4HZtq3HERkfWGOW-hACCo/s144-o/14707018_688160148017115_430056904021257118_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352183556115513905#6352183615814083026″ caption=”” type=”image” alt=”14707018_688160148017115_430056904021257118_o.jpg” image_size=”2048×1238″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ peg_single_image_size=”w300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-qMFG5BG-XWM/WCd9TV6PF5I/AAAAAAAAhvc/heOMrBvWrQYfyBGWpYPZJgZ0zhEHyIGwQCCo/s144-o/14700861_1088811637884499_6527095002495874353_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352183556115513905#6352183570681763730″ caption=”” type=”image” alt=”14700861_1088811637884499_6527095002495874353_o.jpg” image_size=”1536×1024″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ peg_single_image_size=”w300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-H42uDIIT9RQ/WCd9Wl1ZmWI/AAAAAAAAhvc/EOMcKxGqNXchK2HcuiMl7Q31MDsNpWckgCCo/s144-o/14691202_688163651350098_2636153989726369130_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352183556115513905#6352183626496055650″ caption=”” type=”image” alt=”14691202_688163651350098_2636153989726369130_o.jpg” image_size=”2048×1365″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ peg_single_image_size=”w300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-IUbpq4F0FWg/WCd9W2gAVRI/AAAAAAAAhvc/hfU5UeVnFBIMoMyuoXzSpULE4KVePXKHQCCo/s144-o/14706925_688164871349976_6620832667095517599_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352183556115513905#6352183630969722130″ caption=”” type=”image” alt=”14706925_688164871349976_6620832667095517599_o.jpg” image_size=”2048×1347″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ peg_single_image_size=”w300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-cSF6y4zvv7w/WCd9T7adypI/AAAAAAAAhvc/k31PNSRG9AUULs7b0t0pscCOm7zWl4s2ACCo/s144-o/14803341_1639139209712421_1633172272_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352183556115513905#6352183580749056658″ caption=”” type=”image” alt=”14803341_1639139209712421_1633172272_o.jpg” image_size=”2048×1536″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ peg_single_image_size=”w300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-4Dkxw7AdRRw/WCd9VLZyUcI/AAAAAAAAhvc/izb1SaZhpjYXTlYGYQjfHE35WS52JjBCgCCo/s144-o/14712976_1088835694548760_3858062833364491083_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352183556115513905#6352183602221044162″ caption=”” type=”image” alt=”14712976_1088835694548760_3858062833364491083_o.jpg” image_size=”1536×1024″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ peg_single_image_size=”w300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-cVqD-BfQjng/WCd9U-ef_3I/AAAAAAAAhvc/hcm_avfnRFY0yG2xEPVT7hxxAri_Bp2RwCCo/s144-o/14615790_1088835587882104_8376680891087444819_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352183556115513905#6352183598751154034″ caption=”” type=”image” alt=”14615790_1088835587882104_8376680891087444819_o.jpg” image_size=”1024×1536″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ peg_single_image_size=”w300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-oHEBVKsLMaI/WCd9UXs11pI/AAAAAAAAhvc/I-XA8I-hTlkae6JtNJaWdL-0EzzTlcBDQCCo/s144-o/14708037_1088836391215357_2431027868524763019_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352183556115513905#6352183588342322834″ caption=”” type=”image” alt=”14708037_1088836391215357_2431027868524763019_o.jpg” image_size=”1024×1536″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ peg_single_image_size=”w300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-XaoW19xTHTs/WCd9UJLQa5I/AAAAAAAAhvc/vL8CHEJ9k0Qtv2mjUfYeik-lh5gXL77fQCCo/s144-o/14800341_1639139193045756_1290566407_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352183556115513905#6352183584443362194″ caption=”” type=”image” alt=”14800341_1639139193045756_1290566407_o.jpg” image_size=”2048×1536″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ peg_single_image_size=”w300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-sL4V7P486i0/WCd9VWGGD4I/AAAAAAAAhvc/LRmqfCclyQE1dsIoSPB18O-nFMYQoAKrQCCo/s144-o/14714954_1088834967882166_4876891485071490979_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352183556115513905#6352183605091241858″ caption=”” type=”image” alt=”14714954_1088834967882166_4876891485071490979_o.jpg” image_size=”1536×1024″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ peg_single_image_size=”w300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-8vRvpH6txBU/WCd9WHOxmFI/AAAAAAAAhvc/cAviNuTTQjcl4Ovndw7BBJr73cA9r9-KgCCo/s144-o/14608666_688163454683451_2474887139467807897_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352183556115513905#6352183618280986706″ caption=”” type=”image” alt=”14608666_688163454683451_2474887139467807897_o.jpg” image_size=”2048×1365″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ peg_single_image_size=”w300″ ]

Făget Tour semimaraton – 22 octombrie – a fost un concurs la care n-am lipsit în ultimii ani. Traseul l-am tot bătut la alergările mele, dar acum eram cu “nu” în braţe. Doar cu eforturi mari puteam alerga sub 6 la mie şi nu m-am înscris cum fac eu de obicei cât mai din timp ci abia vineri seara când mersesem să ridic kiturile de concurs la copiii mei, că aşa a dorit “soarta”. De altfel de fiecare dată în ultima lună m-am înscris pe ultima sută de metri. Mulţumesc Cristi Lazăr, am participat cu numărul lui de concurs. Şi uite-aşa am ratat premiera de a nu participa la un concurs la care participă ai mei. 🙂

Am început letargic şi practic până la Casele Miceşti (trecusem de jumătatea traseului) nu m-am ambiţionat prea tare, simţeam că nu prea se înghesuie corpul să tragă. Mai şi ploua. Mă bucuram măcar că alerg împreună cu prietenii. Ce m-a stimulat a fost Zsolt Langviser care a trecut de mine şi cumva am reuşit să mă ţin măcar cu privirea de el. Ce a pus capac a fost Adi Toma, pozaşul nostru, care printre încurajări a strecurat un “pe undeva locul 30”. Şi brusc parcă mi s-a ridicat un văl cenuşiu de pe cap. Am schimbat ritmul şi am încheiat pe locul 17 la general, 4 la categorie – 1h56min. Am prins la sfârşit un grup mai mare de alergători. Pun şi câteva poze, iniţial am fost pe podium pe locul 3 la categorie dar se strecurase o greşeală. A fost apoi concursul de family şi am alergat alături de Andreea. A fost prima fată, bravo ei!

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-bSYpijVWduo/WCd-zoqk-hI/AAAAAAAAhvc/m55RG9JYgL0QncVWj4zmNG5P9oREcqy7ACCo/s144-o/14889989_594912037382996_934688167043435069_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352185144418929329#6352185224983804434″ caption=”” type=”image” alt=”14889989_594912037382996_934688167043435069_o.jpg” image_size=”2048×765″ peg_single_image_size=”w300″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-G2fDqS1-ATc/WCd-zPsSwvI/AAAAAAAAhvc/IplW9JZ2xX4uaICpQT1m_m5O-Yb1eN6VwCCo/s144-o/14856209_594765470730986_5536684797592230217_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352185144418929329#6352185218280112882″ caption=”” type=”image” alt=”14856209_594765470730986_5536684797592230217_o.jpg” image_size=”2048×764″ peg_single_image_size=”w300″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/–cPfUlfmnGw/WCd-y4UsA4I/AAAAAAAAhvc/PCtAjPKZGPgVDn6n7l7Pa2gTZfTBvbnZgCCo/s144-o/14884712_10205505555798032_1999920626722378122_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352185144418929329#6352185212007089026″ caption=”” type=”image” alt=”14884712_10205505555798032_1999920626722378122_o.jpg” image_size=”2048×1152″ peg_single_image_size=”w300″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-l-Ry-RAtkJc/WCd-yblIkgI/AAAAAAAAhvc/bVLWnidvaFUnlBT8Ig5WHXn2cBDRz2KWgCCo/s144-o/14918965_556458254560656_8206721385848606891_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352185144418929329#6352185204291441154″ caption=”” type=”image” alt=”14918965_556458254560656_8206721385848606891_o.jpg” image_size=”2048×1360″ peg_single_image_size=”w300″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-R3pe4b4omYc/WCd-yHGWTzI/AAAAAAAAhvc/2RUsSSM7UDw_NL8FUEGvHRiAv86jfTiEQCCo/s144-o/14884578_556459027893912_2347492766809696235_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352185144418929329#6352185198793609010″ caption=”” type=”image” alt=”14884578_556459027893912_2347492766809696235_o.jpg” image_size=”2048×1360″ peg_single_image_size=”w300″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-E_5YG_metjU/WCd-x40V5OI/AAAAAAAAhvc/fYlJaJISKmcOqdoxpb3uujdUg4lgM04jQCCo/s144-o/14890313_556457794560702_3593540878801071466_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352185144418929329#6352185194959987938″ caption=”” type=”image” alt=”14890313_556457794560702_3593540878801071466_o.jpg” image_size=”2048×1360″ peg_single_image_size=”w300″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-h7QUclZlymk/WCd-xUTkQdI/AAAAAAAAhvc/4FQysBtagTUTQNAgj2bPOg3uSVr9dPdTACCo/s144-o/14859819_556457751227373_519811469242489147_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352185144418929329#6352185185158840786″ caption=”” type=”image” alt=”14859819_556457751227373_519811469242489147_o.jpg” image_size=”2048×1360″ peg_single_image_size=”w300″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-nXwpwklThWk/WCd-wcU4SzI/AAAAAAAAhvc/WdUfLxN0eXwmVFXyi3PmyylLu1Y9gVMGQCCo/s144-o/10623324_556457227894092_8526041205326694690_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352185144418929329#6352185170131962674″ caption=”” type=”image” alt=”10623324_556457227894092_8526041205326694690_o.jpg” image_size=”2048×1360″ peg_single_image_size=”w300″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-fHeFiO-1C6I/WCd-wHkNkBI/AAAAAAAAhvc/nhXm9oMGBQQ5HvZFTH76egoJaVK5EcHjwCCo/s144-o/14633628_556456801227468_8292606608736382540_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352185144418929329#6352185164559126546″ caption=”” type=”image” alt=”14633628_556456801227468_8292606608736382540_o.jpg” image_size=”2048×1360″ peg_single_image_size=”w300″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-G8x-Y8Y_2nc/WCd-vmhS_6I/AAAAAAAAhvc/C-h0hAv_HHI64LC_sB-T6kKGSzc_P8wUgCCo/s144-o/14890477_556456494560832_1564621893215138941_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352185144418929329#6352185155688529826″ caption=”” type=”image” alt=”14890477_556456494560832_1564621893215138941_o.jpg” image_size=”2048×1360″ peg_single_image_size=”w300″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-o-olAaeW0PY/WCd-vHDlPoI/AAAAAAAAhvc/uaatOM_ID64yLqwZ35g3ppuHp3QH_6qkwCCo/s144-o/14856073_556456111227537_7820489767513228110_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352185144418929329#6352185147242397314″ caption=”” type=”image” alt=”14856073_556456111227537_7820489767513228110_o.jpg” image_size=”2048×1360″ peg_single_image_size=”w300″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ ]

Toamna târziu cu bicicletele prin Trascău, Aiudeana ediția a 3-a – 30 octombrie – a fost efectiv o tură de MTB cu prietenii. Era tura prea lungă pentru copiii mei – eu am făcut aproximativ 56km şi ca urmare am mers singur la Aiud.

Ne-am strâns o mulţime, ca la un concurs de renume . 🙂 E fain că există plăcerea asta de a face cicloturism la atâţia oameni! A fost super, m-am relaxat şi am avut parte şi de un traseu interesant care te purta până aproape de Râmeţi. Dacă doreai puteai să mergi mai tare, să-ţi satisfaci şi propriile provocări de a urca mai în forţă sau de a coborî în viteză pe porţiunile mai tehnice. Eu am luat-o ceva mai în faţă mai ales dacă vedeam că vine coborâre – aveam probleme cu frânele.

E o idee, mai ales la cei mai umblaţi, să pună eventuri pe facebook pentru trasee pe care le ştiu bine din zona lor. Sigur ne vom strânge iar zeci sau sute de doritori. Fiind fiecare cu ritmul lui, se poate veni şi cu familia. De altfel cei de la Clubul de Cicloturism Napoca asta fac săptămânal, merg (cu bicicleta sau pe jos) pe dealurile de lângă Cluj, dar anunţurile se dau la grup pe mail. Şi merg şi cei mici. Sunt totuşi avantaje la FB-ul ăsta, nu e doar pentru cei “spălaţi pe creier”. Şi la FB e valabilă zicala “omul sfinţeşte locul”.

Mulţumesc pentru companie! Am zâmbit când i-am auzit pe nişte vânători întâlniţi pe un deal vorbind despre noi, cicliştii, că suntem mulţi! A apărut şi cineva cu ATV-ul şi le-a spus panicat că mai venim o grămadă şi că, deşi e o vreme de rahat de credeau că nu va fi nimeni nebun să umble pe acolo, sunt în grupul nostru nu numai tineri nechibzuiţi ci şi din ăia bătrâni.

Au urmat pentru mine concursurile de orientare care-mi plac tot mai mult. Cred că încetul cu încetul încep să înţeleg şi să mă bazez tot mai puţin pe noroc. Încă nu se vede la rezultat. 🙂

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-mVPO-0P8hRA/WCdxEcdn9fI/AAAAAAAAhsw/ABmfWfSP3fAh4k_LBQrRxgUaq_fN-f1fgCCo/s144-o/DSC01506.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352170106808591969#6352170120603235826″ caption=”5 noiembrie Casele Micesti – Adrenalin Park” type=”image” alt=”DSC01506.JPG” image_size=”2048×1536″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-E0ud5PKwjEQ/WCdxFCCiYmI/AAAAAAAAhp4/D7TAFav_4fUWXJ7dOf3tFl_x4ItZhq8-QCCo/s144-o/DSC01508.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352170106808591969#6352170130690171490″ caption=”” type=”image” alt=”DSC01508.JPG” image_size=”2048×1536″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ ]

Cupa Toamnei – 5 noiembrie – a fost un concurs de medie distanţă ţinut în zona Caselor Miceşti, până la Peana. Iar e o zonă prin care trec des, dar la orientare e ca şi cum ai avea alţi ochi. Mi s-a mai sugerat (adică mi s-a spus verde în faţă, că poate pricep şi eu) că ar fi bine să mă înscriu la open până capăt experienţă. Acolo e altfel, la categorii e cel mai greu, openul şi openul tehnic e mai de începători, pentru cei care nu practică consecvent orientarea. Eu însă … tot cu categoria mă duc, şi la vârsta mea concurenţii sunt şi în putere şi orientarea e cea mai mică problemă a lor. Îmi place. Chiar dacă de exemplu acum mi-au trebuit 70min să găsesc primul reper! M-am întors de 4 ori la start. A patra oară nu mai era nimeni acolo, toţi luaseră startul şi organizatorii strânseseră şi panglicile, şi “cucul” de start, tot! Chiar nu rămăsese nimic, că m-am uitat.

Ce am greşit? Am interpretat greşit culoarea de desiş, mă aşteptam să ies din pădure. Aşa că am trecut cu brio în viteză de zona cu reperul şi în loc de 400-500m am făcut, cu atâtea întoarceri, vreo 5km. Alţii au terminat în timpul ăsta!

Am găsit 4 repere şi apoi a trebuit să fug la finiş (am săltat 4). Aveam program, timpul meu era limitat. A durat 2h10min distracţia mea. Clar nu-mi prieşte să fiu stresat de timp, să am program după orientare. Nu mă pot concentra, e a doua oară când păţesc asta anul acesta. Dar măcar am învăţat să renunţ, sper că la timp să nu stea organizatorii după mine.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-T_WL3CXk9dk/WCd6sne442I/AAAAAAAAhsw/HSi210V_ap4clIlyVNUj3pyw9qtFxG4nQCCo/s144-o/15000718_1271523659584144_9209459493340270317_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352180689887495313#6352180706360746850″ caption=”” type=”image” alt=”15000718_1271523659584144_9209459493340270317_o.jpg” image_size=”1232×816″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-vWquISwjlK4/WCd6tm08H4I/AAAAAAAAhsw/nG2Nh4YPwist-vFu-03uRSsWBig8Db_FACCo/s144-o/14991299_1271460242923819_4993346501829076996_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352180689887495313#6352180723364667266″ caption=”” type=”image” alt=”14991299_1271460242923819_4993346501829076996_o.jpg” image_size=”1232×816″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-UYlSZnJJuzc/WCd6uVJXHMI/AAAAAAAAhsw/g8GxgR76ZHkZGh63RIrbTFlHcHcxeTbxwCCo/s144-o/14947756_1318464904854640_8287726283847365500_n.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352180689887495313#6352180735798353090″ caption=”” type=”image” alt=”14947756_1318464904854640_8287726283847365500_n.jpg” image_size=”960×720″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-lzKvIGTD_EU/WCd6sO0gklI/AAAAAAAAhsw/tiovwOvsTPAL9H2d0zEUm-64BJaq-828wCCo/s144-o/14991127_1271462496256927_6285632958195829073_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352180689887495313#6352180699740541522″ caption=”” type=”image” alt=”14991127_1271462496256927_6285632958195829073_o.jpg” image_size=”1232×816″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-wkikdN2c1tM/WCd6swHlMNI/AAAAAAAAhsw/FbxZbVxlWJU9OOyRdbFE1zrY42x1mVo4ACCo/s144-o/15025430_1271462552923588_2283525999271912212_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352180689887495313#6352180708678906066″ caption=”” type=”image” alt=”15025430_1271462552923588_2283525999271912212_o.jpg” image_size=”1232×816″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-jFl21s2cr-w/WCd6tzTvMMI/AAAAAAAAhsw/Ox1aAfIx3D8oGvnySBAoT9WGmJYXQ8VqgCCo/s144-o/14939562_1271497436253433_7964914392110503620_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352180689887495313#6352180726715068610″ caption=”” type=”image” alt=”14939562_1271497436253433_7964914392110503620_o.jpg” image_size=”1232×816″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-0P_5Zz5wnFg/WCd6tP84QnI/AAAAAAAAhsw/oIkS424pS1MUeqRStF4YbcvGmJUSSNYdACCo/s144-o/15000695_1271501986252978_7997966700559267962_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352180689887495313#6352180717223953010″ caption=”” type=”image” alt=”15000695_1271501986252978_7997966700559267962_o.jpg” image_size=”1232×816″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-PnkK1IVbY7Q/WCd6uJhORVI/AAAAAAAAhsw/AozSnSXcpq0Ra19iBhTvRpucvUCFq6wVwCCo/s144-o/14976551_1271501242919719_8961210471113198330_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352180689887495313#6352180732677211474″ caption=”” type=”image” alt=”14976551_1271501242919719_8961210471113198330_o.jpg” image_size=”1232×816″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-BVdDnuZoJ2I/WCd6sQOuCeI/AAAAAAAAhsw/D-ugJ94YyZw_R5b2dm1CJBm8M–voOwAgCCo/s144-o/15016187_10211328910521420_642811424306429783_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352180689887495313#6352180700118911458″ caption=”” type=”image” alt=”15016187_10211328910521420_642811424306429783_o.jpg” image_size=”1447×2048″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ ]

Cupa Berii la orientare – 6 noiembrie – e concursul de sfârşit de an la orientare. Vorba vine – concurs! De regulament nu mai zic nimic, că am tot spus. Include bere. E a 4-a oară când particip, e primul concurs prin care am intrat în contact cu orientarea sportivă. După experienţa din ziua precedentă, acum aproape că am fluierat. Eram antrenat şi la băut bere după Walking Month. 🙂 Am fost împreună cu Diana şi cu Tudor, am avut probleme mai degrabă să nu ne pierdem unii de alţii.

Ne-am simţit bine, deja efectele oboselii mi s-au mai estompat. Mulţumesc orientariştilor!

Şi a venit rândul şahului. Că eu mă ocup şi cu şahul. Mai puţin cu performanţa personală, am renunţat la ea demult. Doream prea mult să stau pe afară. Contactul cu lumea şahului de performanţă de la noi încă îl ţin. Aşa că pot spune acum, cu termeni moderni, că mă tot mut din cloud în cloud: alergare, MTB, înot, orientare, şah.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-F8J2Q1aeTsk/WCd_MMF8XPI/AAAAAAAAhvc/IdhQoHIo9k0nmneWUGIeZiks3-GbcxZigCCo/s144-o/15039469_691189214373690_7524467369408623039_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352185619624579985#6352185646810684658″ caption=”” type=”image” alt=”15039469_691189214373690_7524467369408623039_o.jpg” image_size=”2048×1536″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-9QHxMIdfXKY/WCd_Mt6PpnI/AAAAAAAAhvc/g8YfzlAiaWACCDDfpX2imzWnSG7-Bo-rQCCo/s144-o/14976919_691189327707012_8545482875159029189_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352185619624579985#6352185655888422514″ caption=”” type=”image” alt=”14976919_691189327707012_8545482875159029189_o.jpg” image_size=”2048×1536″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-sVMABKYf0tY/WCd_Lu1eJVI/AAAAAAAAhvc/z47inyhhpEUiF-ssYParnQKfkzqbPAE5ACCo/s144-o/15002377_691186054374006_2842819148976987095_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352185619624579985#6352185638956967250″ caption=”” type=”image” alt=”15002377_691186054374006_2842819148976987095_o.jpg” image_size=”2048×1536″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-vAqjcl2VDvk/WCd_K52GcvI/AAAAAAAAhvc/IiYgt8MYYncFr8-9lfxDFybP_yAe5CtWgCCo/s144-o/15000688_10210540506853950_9022853302489097976_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6352185619624579985#6352185624732529394″ caption=”” type=”image” alt=”15000688_10210540506853950_9022853302489097976_o.jpg” image_size=”810×1440″ peg_gal_format=”phototile” peg_phototile=”300″ ]

Simultanul de şah – 12 noiembrie, azi când scriu – cu marele maestru internaţional Andrei Istrăţescu la care am participat la una din cele 29-30 de mese a fost la invitaţia prietenului meu Alin Toma, cel care concepe emisiunea de şah de pe TVR Cluj – Regi şi Pioni.

Despre Andrei se pot spune multe, e în wiki şi nu degeaba. 🙂 Are elo actual 2607 (şah clasic), a participat la 7 olimpiade pentru România, a fost campion naţional, e între primii jucători români ever… Momentan e în echipa Franţei, a antrenat naţionala de juniori a lor şi doreşte să revină la noi. A venit la Cluj, ieri am avut înregistrări la noi la studio şi azi … tocmai ce-am pierdut partida şi am plecat pe grabă la serviciu, că lucrez şi-n weekend uneori.

Mă bucur că am jucat cu el, nu oricine … de nivelul meu are acest noroc. Nu valoarea partidei în sine contează. În fond, eu am elo-ul actual 1817 (ceva de genul categoria I). Imensă diferenţă. Nu aveam nimic acum 2 ani, s-a şters trecutul meu, moştenirea mea din secolul precedent. M-am apucat atunci pentru o lună- două de şah de competiţie ca ultimă încercare să menţin copiii la şah. Am jucat strictul necesar de număr de partide ca să figurez şi eu cu ceva în listele CIV şi ELO. N-am reuşit să-i stimulez, dar nu consider că a fost o înfrângere. 🙂

Am mai jucat o singură dată la un simultan. Aşa cum e uşor de înţeles, demult. Cu Elisabeta Polihroniade. Tot la Cluj. Atunci a contat altfel pentru mine, eram copil. Şi de aceea acum mi-a plăcut când am văzut că alături de mine la simultan se înfruntau cu Andrei în imensa majoritate copii. Unii mai mici ca mine atunci… Şi m-am mai bucurat că au trecut pe la sală şi copiii mei să mă vadă. Se închide cumva cercul vieţii? Las’ că deschid altul.

Să spun desfăşurarea? Ca la un concurs de MTB sau alergare? 🙂
În primul rând îi mulţumesc lui Andrei pentru joc. Apoi la Alin pentru propunere. Aş fi dat locul meu oricând la unul din copiii mei sau la alţii dacă erau în sală doritori. Pentru că pentru ei contează mai mult pe plan personal. M-am pregătit şi eu cum am putut. Ieri. Am studiat câteva din partidele lui cu albul, am jucat câteva partide de blitz pe internet să-mi alung emoţiile, să intru cât de cât în atmosfera de şah. Nu am mai jucat de un an. Atât că mă aşteptam să înceapă cu e4 la toate mesele, ca şi Judith Polgar în august. Da, a fost şi ea la Cluj, când au fost zilele maghiare. Eu atunci am fost la UTMB că altfel m-aş fi bucurat să o văd jucând, ca spectator. Şi ea, şi Andrei, sunt ca din altă lume. E lumea celor care au talent dar şi muncesc enorm. Enorm nu înseamnă ca la serviciu 8 ore pe zi. În primul rând înseamnă să nu-şi fure singuri căciula. Intens, cu toată energia de care sunt capabili. Vrea cineva să aparţină de acea lume, indiferent de domeniu? Măcar să ajungă să-şi pună astfel de întrebare?

A trecut Alin pe la mine, m-a încurajat şi el. Ca celălalt Toma de la alergare. 🙂 Mi-a spus “hai că poate scoţi o remiză şi o vom prezenta de 10 ori la emisiunile noastre”. I-am spus că e prea târziu, joc Benoni. Mai puteam încerca să virez spre Tarrasch, deşi deja făcusem 3 mutări. Sau Slavă. Am rămas pe Benoni şi acolo a dori remiză e ca şi cum ai ridica steagul alb în timp ce ai și tupeul să tragi în inamic. Am jucat pasiv, m-au încurcat propriile piese, s-a văzut că n-am ştiut ce să fac, dar nu din lipsă de idei. Mai ţineam minte doar ideile şi n-am fost consecvent. Şi problema cea mai mare e că-i mai bun ca mine. 🙂

A, și să nu uit! Mi-am pornit ceasul pe modul indoor cu puls. Vreo 3 ore a durat simultanul pentru mine. L-am și oprit de 2 ori. 🙂

puls la simultan

Puls la simultan. Oare unde am greșit?

Succes Aline în proiectul vostru şi să revii cu bine la noi, Andrei!

Anul viitor? Anul acesta încă nu s-a încheiat! Pentru cine e interesat, se desfășoară la New-York meciul pentru titlul mondial la șah Carlsen – Karjakin. La liber și cu comentarii live este de exemplu site-ul chess24.com.

Jan 302014
 


Într-un târziu îmi fac puţin timp şi pentru blog, înainte de plecarea în Austria la schi. Am început să fiu mai organizat şi-n privinţa concursurilor la care voi participa, având deja câteva concursuri la care m-am înscris, trecute într-un fişier – calendar. Anul acesta voi participa mai mult la concursuri de alergare, lăsând concursurile de MTB şi triatlon să fie … importante, dar în număr mai mic. În fond sunt locuri pe care vreau să le văd şi din alte perspective. Tot la capitolul noutăţi, 28 decembrie – concursul de blitz Napocensis Activ – a însemnat revenirea mea la şah ca şi jucător, după practic mai bine de 25 de ani de pauză. Nu vreau performanţă, nu e cazul, dar poate aşa voi impulsiona mai mult copiii pe acest drum. Oricum de lumea şahului sunt legat, având de aproape 10 ani o emisiune de şah pe TVR Cluj – Regi şi Pioni, unde piesa de bază este prietenul meu maestrul FIDE Alin Toma Andreica.

În fine, urmează o scurtă înşiruire a unor evenimente la care am participat în lunile decembrie şi ianuarie, după participarea la Maratonul Reîntregirii Neamului de la Alba-Iulia.

Mai întâi, de câţiva ani încoace Clujul Pedalează s-a implicat în organizarea CicloMoşului, un eveniment deosebit cu tot mai mulţi participanţi şi sponsori, creat pentru a aduce o mică bucurie de Crăciun copiilor. Anul acesta (2013) a însemnat şi o vizită la copiii cu deficienţe de la licee din Cluj, şi o colectare de fonduri pentru cumpărarea unei imprimante Braille. Mă bucur că în lumea aceasta atât de materialistă există şi astfel de sclipiri umane şi că CicloMoşul vizitează şi alte oraşe, condus de mari şi mici biciclişti de acolo.

CicloMoş – poză Tudor Stupariu – From Faget Winter Race, Micul biciclist si … putin sah
poză Tudor Stupariu – From Faget Winter Race, Micul biciclist si … putin sah
From Faget Winter Race, Micul biciclist si … putin sah
poză Tudor Stupariu – From Faget Winter Race, Micul biciclist si … putin sah

Moşul vine şi la concursuri, un exemplu fiind Cupa Moşului la Orientare. Am fost şi acolo, m-am întâlnit cu mulţi prieteni şi cred că n-a scăpat nimeni nepremiat de Moş!

Cupa Moşului Orientare – From Faget Winter Race, Micul biciclist si … putin sah

În 28 decembrie, împreună cu copiii am participat la Cupa Napocensis Activ – blitz – ediţia I. Aşa cum am spus – primul meu concurs de şah după multă vreme. M-am comportat onorabil, având de suferit spre final, nemairezistând la aşa concurs de anduranţă şi făcând mai mult figuraţie – au fost 20 de runde pe parcursul unei zile întregi.

 

From Faget Winter Race, Micul biciclist si … putin sah
From Faget Winter Race, Micul biciclist si … putin sah
From Faget Winter Race, Micul biciclist si … putin sah
From Faget Winter Race, Micul biciclist si … putin sah
locul 3 la cei mai amatori dintre amatori – From Faget Winter Race, Micul biciclist si … putin sah

După Revelionul petrecut cu prieteni la Rogojel – Vlădeasa, unde pe lângă drumeţie am şi alergat ca să nu-mi pierd obiceiurile bune, au urmat Micul Biciclist şi siguranţa lui – la Polus şi Făget Winter Race. Fiind concomitente, n-am avut ce face şi am splitat familia, eu alegând alergarea la tura lungă – profesionişti. A fost frumos, am avut şi succes, atât copiii cât şi eu: ei au luat locul 1 la categoriile lor, plus un loc 2 la family – unde au participat pentru prima oară împreună; eu am reuşit un loc 1 la categorie şi un loc 9 la general. N-a fost zăpadă – dar tot n-a fost uşor.

sesiune de antrenamente pentru Micul Biciclist – From Faget Winter Race, Micul biciclist si … putin sah
medaliile copiilor la Micul Biciclist – From Faget Winter Race, Micul biciclist si … putin sah
From Faget Winter Race, Micul biciclist si … putin sah
From Faget Winter Race, Micul biciclist si … putin sah
From Faget Winter Race, Micul biciclist si … putin sah
poză de grup – From Faget Winter Race, Micul biciclist si … putin sah

Un alt eveniment pentru mine – achiziţia pentru emisiunea de şah Regi şi Pioni – tabla de şah – puteţi participa la emisiunile de pe TVR Cluj dacă răspundeţi corect la trei din problemele emisiunilor 🙂 .

pentru emisiunea de pe TVR Cluj – From Faget Winter Race, Micul biciclist si … putin sah

Şi o altă invitaţie, cu care închei: veniţi la Maraton Apuseni – alergare – e un traseu pitoresc care trece şi prin rezervaţia Scăriţa-Belioara. Eu voi participa de această dată şi în calitate de concurent.

remember Maraton Apuseni 2013 – From Faget Winter Race, Micul biciclist si … putin sah

Acum fac ceva probe pentru a pune sigla sponsorului meu – firma 360Sport 🙂 . E primul meu sponsor ever, aşa că pot spune că niciodată nu e prea târziu…

From Faget Winter Race, Micul biciclist si … putin sah

 

Cupa Presei la Şah Cluj – ediţia a III-a

 Cluj, Cluj-Napoca, Cupa Presei Sah, Localitati si zone, Sah  Comments Off on Cupa Presei la Şah Cluj – ediţia a III-a
May 212012
 

Săptămâna trecută (16-18 mai) s-a desfăşurat la restaurantul Old House din Cluj Cupa Presei la Şah, organizată de Asociaţia Judeţeană de şah Cluj, al cărei preşedinte este Alin Toma Andreica – moderator al emisiunii “Regi şi Pioni”.
A fost cea de-a III-a ediţie, primele două având loc în anii 2003 şi 2005.  Au participat Romana Chişu, Sabin Ripan – Gazeta de Cluj, Poka Andras, Kiss Oliver, Ordog Peter – toţi trei de la Szabadsag, Sergiu Suciu – Antena 1 şi Laurenţiu Vezentan – TVR Cluj. Au fost şi runde aprig disputate iar câştigător principal a fost şahul.
Podiumul a fost ocupat de: Laurenţiu Vezentan – locul 1, el a câştigat şi primele două ediţii, Romana Chişu – locul 2 şi Sabin Rîpan – locul 3.  Romana şi Sabin au fost la prima prezenţă la Cupa Presei. Poka Andras, locul doi la editia a II-a şi locul 3 la ediţia I de data aceasta a scăpat podiumul dar aşteptăm revirimentul la următoarea ediţie, sperăm că nu vor trece 8 ani până atunci.
Firesc, la o cupă a presei trebuie să existe şi poze şi ştiri:

 

 

mai multe poze pe picasa
Ştirea difuzată pe TVR Cluj duminică la ora 19.00:

Ştirea apărută pe TVR Cluj în 2003, prima ediţie:

Pe larg despre ediţia I:

Ştirea pe TVR Cluj depre ediţia a II-a:


A fost o organizare reuşită, iar data următoare aşteptăm o prezenţă mai numeroasă.

Apr 092012
 

Mai intai “Cristos a inviat!”

Tocmai s-a incheiat o saptamana mai altfel pentru multa lume. N-a fost exceptie nici pentru mine.

la unul din interviurile mele: Eli – am si eu o poza in altfel de postura
update 11.04.2012: playlist with video footages: TV, interviews with Domnita Ruxandra – second place hobby girls, Rares Manea – first place hobby 19-29, Emese Fodor – with team, Gyurka Zsuzsu – first place hobby girls, Benjamin Sonntag – 5 place elite, Tudor Oprea – 11 place elite – first romanian, Miron Elisei – organiser, awards, 2 another video footages – elite run – Come again next year! playlist Maros Bike XCO Cup

Daca despre portile deschise la TVR (care sunt deschise si-n restul anului, dar lumea e obisnuita sa vina numai invitata) – unde chiar au venit o multime de elevi in special (si voi pune cateva poze si un filmulet pentru cei de la Liceul de Informatica “Tiberiu Popoviciu”) si despre Campionatul National de sah unde am avut o reprezentanta – pe Andreea – voi scrie mai tarzior, in cele ce urmeaza voi scrie cate ceva despre Maros Bike XCO Cup. Cum nimic nu-i definitiv si nu fac faţă la atatea evenimente, voi pune un update cu data la inceputul textului.

Maros Bike XCO Cup a fost un eveniment de referinta pentru lumea MTB din Cluj macar prin prezenta internationala. Parti Andras (locul 46 in clasamentul UCI la MTB) din Ungaria a ocupat ca si anul trecut locul 1, de aceasta data a avut de luptat cel mai mult cu polonezul Marek Galinski (locul 43 in clasamentul UCI la MTB). E impresionanta pentru mine ca roman lista strainilor participanti si valoarea lor, plus ca pe unii îi si stiu deja, nefiind prima data la Cluj: Buruczki Szilard, Bojan Djurdjic, Blazso Marton. Pe cel din urma l-am vazut si la TVR Cluj, legat si de evenimentele Clujul Pedaleaza – inca o referinta ciclista pozitiva pentru Cluj.

Ce bine merge Barbara Benko! Incredibil! Pe bicicleta la urcarea aceea grea de dupa “hanged men”! Nu mai insist cu prezentarea lor, sper ca imaginile filmate sa vorbeasca de la sine.

Bravo romanilor, stiu ca la o asa concurenta e greu sa fii in faţă, Tudor Oprea a fost primul pe locul 11, Lucian Logigan a terminat pe 16…

Fiind asa multi profesionisti o las moale cu sfaturile, parerile etc. Mai bine scriu despre competitia mea … cu “ai mei” concurenti. Si asa am avut o interventie telefonica … televizata legata de acest eveniment pe TVR 3 la emisiunea moderata de Irina – Regional Cafe.

prima mea coborare pe “rocks down”

Pentru mine totul a inceput cu antrenamentele: am tot incercat sa cobor panta cea abrupta “rocks down”. Am reusit … dar nu pe pietre, ci pe unde s-a pus banda la concurs. Oricum e un progres mare, anul trecut nici sa ma uit in jos nu-mi venea. Am incercat si peste pietre dar am cazut de vreo doua ori, daca prin cazut se intelege lasat bicicleta jos si alergat cu viteza maxima la vale ca sa nu ma dau de-a dura. Dupa ce ma mai antrenez la alergare, incerc din nou si cu bicicleta… anul viitor e aproape.

Si uite-asa, in una din ferestrele mele de timp liber m-am intalnit cu Benjamin Sonntag. Foarte simpatic, pacat ca-i insurat cum ar zice fetele. O sa aveti ocazia sa-l ascultati mai pe larg si pe youtube, alaturi de Tudor Oprea. Era cu tatal sau pe traseu, nu prea stia nici sensul, nici pe unde. I-am dat cateva explicatii legate de logica traseului si am luat-o inainte, ca asa a vrut. Vreau sa spun ca eu in tot ce fac ma stradui, chiar daca nu se vede. Sper ca a vazut ca apa curgea din casca. El cica nu se grabea, doar studia traseul. Nu ma uitam in spate ca n-avea sens, nu l-am auzit macanind la schimbatoare decat o data mai semnificativ, in rest tic tic tic sau fâşâit uşor de alien. Ce sa faca, a mai luat-o si pe jos … unde-i indicam eu :). L-am invitat si eu la concursurile noastre de maraton, i-am spus sa se uite pe forumul ciclism.ro si apoi dus am fost la serviciu. El a terminat pe locul 5 la elite, eu pe 5 la hobby peste 40 de ani. Ce coincidenta :)! El a facut 1h37min la 6 ture de elite, eu 1h14min la 3 ture de hobby, ca m-a ajuns Losonczi din urma. E drept ca eu am avut probleme tehnice si ca el, Losonczi, ar trebui mutat cumva prin vreo smecherie la o categorie special infiintata pentru el sau sa spunem ca rezultatele primilor 5 nu conteaza la oprirea poporului outlappat.

Despre cursa in sine, opinia mea se aliniaza celor ale lui Rares Manea si Gyurka Zsuzsu: prima tura cel putin – mai grea din cauza ploii din noaptea precedenta. Eu n-am riscat nici sa cobor la saritoarea de final si nici pe pietrele de acolo decat in tura a treia, roata faţă fiind incarcata de noroi. Inca de la “rocks down” de la prima tura mi s-a blocat schimbatorul faţă in pozitia foaie mica. Am tot sperat in “eliberare”, am tot incercat, m-am gandit ca noroiul sau frunzele o sa plece scuturate. Nici vorba, iar de oprit nu aveam starea psihica s-o fac. In fond e o cursa rapida, pana stau se termina. Am vazut la sfarsit ca intrase o pietricica obraznica, abia am scos-o cu un betisor. Pacatos stilul acesta de schimbator, rusine la cine l-a inventat.

Atunci in cursa am fost calm, apoi la terminare cu cat ma gandeam mai mult ma enervam mai tare. Dupa ce ca stateam dupa cei din faţă pe urcarea abruptă din final (eu ma miscam mai repede pe jos) si vedeam ca sunt destul de epuizati, la drum intins pe “ph+”, cum traduc eu denumirea organizatorilor, ramaneam in urma ca doar nu puteam pedala pe foaie mica asa repede. Parca eram intr-o masina nevoit sa folosesc numai viteza a doua. Ca sa nu mai spun ce ma incurca la intrarea in viteza pe care-o puteam avea si eu la urcari: trebuia sa schimb din timp mai multe trepte. Probleme am avut si cu spd-urile, ale mele sunt model mai vechi si raman incarcate cu noroi. Imi era mai usor cu pedale normale, macar sa am suprafaţă mai mare de apăsare. În orice caz, traseul s-a schimbat cu totul dupa ploaie.

Concluzie: macar m-am straduit. La maratoane nu-i asa stringenta functionarea schimbatoarelor, la nivelul meu imi permit sa si opresc :). Urmatorul concurs pe lista e Maratonul International Cluj – alergare, si abia apoi Maratonul Fagetului.

Felicitari clujenilor, organizatorilor, tuturor celor implicati. Felicitari concurentilor, pentru unii a fost o provocare participarea. Pana la urma si vremea a tinut cu noi. Filmarile sunt de la cursa elite, inainte si dupa, premiere – in parte, si sunt cateva interviuri cu: Gyurka Zsuzsu, Domnita Ruxandra, Rares Manea (si cateva cuvinte Emese Fodor), Tudor Oprea, Benjamin Sonntag si, normal, cu Elisei organizatorul. As fi vrut cateva cuvinte si de la Parti sau Galinski, Marton Blazso, dar … poate data viitoare.

Cateva linkuri…

 

 

Linkul la playlist 

Si acum despre Saptamana portilor deschise la TVR Cluj. Evident, titulatura e cam pompoasa dar reflecta adevarul. Pur si simplu in saptamana mai altfel a elevilor ne-am trezit cu o avalansa de elevi mici si mari, aproape zi de zi. Pana si vineri cand am filmat ceva si s-au facut cateva poze parca nu erau destule cai de acces in cladire. Cum in Studioul A – cel mai mare – sunt accesibile imaginile de la camerele din Studioul B, am fost in situatia sa putem vedea (elevii de la liceul de informatica “Tiberiu Popoviciu”) pe elevii mai mici de la alta scoala care erau in B. Sper ca toti sa fi ramas cu impresii pozitive, cu dorinta de a reveni si cand sunt mai mari si… nu pot sa nu remarc inca o data ca diferenta de varsta dintre elevii vizitatori se reflecta puternic si-n comportamentul lor in faţa camerelor de filmat: cei mai mari sunt mult mai timizi.

Pentru ca s-au mai facut poze si-n alte locuri de pelerinaj… pun si linkurile pentru download la cine-i interesat. Filmuletul nu e cine stie ce, e doar o marturie…

poze mai multe pe picasa:
Pe Cetatuie si la TVR Cluj
link pentru download la pozele originale – mai multe:
Pe Cetatuie

 

Si acum la TVR Cluj:

 

link pentru download la pozele originale – mai multe: La TVR Cluj

 

 

Campionatele Nationale de Sah pentru copii si juniori s-au desfasurat si de aceasta data la Calimanesti-Caciulata. De fapt, duminica s-a incheiat proba de sah clasic si de zi pana joi se continua cu probele: dezlegari, sah rapid si blitz. Rezultatele sunt ca de obicei pe chess-results.

 

 

Si Andreea a participat, la fete 10 ani, e al doilea an in care participa. Ca rezultat s-a incadrat in locul ei in “grila de start”. La fel ca si-n orice alt sport de performanta, vezi si exemplul clasamentului la Maros Bike XCO Cup, sunt rare rasturnarile de situatie in clasamente, dovada ca pregatirea si talentul conteaza cel mai mult si nu te poti baza numai pe noroc la nivel de varf. Deci, la fiecare i se da dupa merit si straduinta si sper sa ramana acest obicei si-n viitor.
Clujenii, si ma refer acum inclusiv la jucatorii din judet, inclusiv de la Turda, s-au conformat si ei acestei reguli a valorii. Dan Horvath – locul 2, Mircea Talu – locul 3, Smaranda Mincu – locul 5 au fost varfurile (scuze daca am omis pe cineva). Mai pe la coada au fost ceilalti.
Succes in continuare la toti, nu va lasati doborati, cum se spune: daca vrei cu adevarat poti. Problema e sa vrei cu adevarat.
Feb 272012
 
Ghioceii sunt vestitorii primaverii, dar cine vestesc ghioceii? MTB-istii!
Am avut un sfarsit de saptamana incarcat, am participat … ca un fel de spectator la concursul de sah “Memorialul Radulescu” – a aparut si o mica stire pe TVR Cluj si pe TVR3,

pe cine intereseaza amanunte, poze: www.regisipioni.ro , si de asemenea ca si concurent la concursul “for fun” Clujul Pedaleaza pe zapada in Faget.
Ne-am strans cam 30 de oameni, inscrisi la cele doua categorii: master si fun, inclusiv o femeie – Ildiko – bravo ei. Nu toti inscrisii s-au prezentat deci in persoana la concurs, probabil descurajati de vremea din ziua precedenta. Noi, cei neinfranti, am acceptat cu demnitate “reducerea” traseului prin padure, ca la ce zapada uda era numai de urcat pe doua roti nu-ti statea gandul. S-a stabilit la sedinta tehnica si o limita de “inghet” – 50 minute de traseu – cate ture poti face – si apoi o ultima tura, dupa care ceai, sandwich si premiere.
Evident, concursul era declarat doar de distractie, dar eu eram in dubii. 
multumesc de poze lui Vlad Sabau, Bendeguz Veres si … Clujul Pedaleaza

In fond, cam orice faci in viata e concurs. Asa-i omul, intr-o vesnica competitie. Poate doar pustnicii si tibetanii sa nu fie la fel, desi nu-s convins ca nu vor sa bata si ei vreun record de abstinenta. Asa si noi, toti declaram ca am venit sa socializam, dar … stai sa nu pierd startul!

Stiam ca termometrul indica aproximativ 7 grade, iar la cat talent am sigur va trebui sa alerg mult. Nu m-am imbracat gros, dar dupa prima tura n-am mai rezistat si am ramas in tricou. Mai si picasem destul de spectaculos si devenisem si mai precaut. Daca stau bine sa apreciez, cred ca 80% din traseu l-am alergat.

Nu degeaba e MTB considerat sport extrem! La cazatura am avut mare noroc cu casca. Dupa ce aterizasem, roata faţă de la bicicleta infundandu-se in zapada, m-am pomenit cu un pocnet metalic in casca – aterizase pe mine cucoana bici. Dupa asta si ultima umbra de indoiala a disparut: mai bine pe schiuri iarna.
mai multe poze pe picasa
Si uite-asa am reusit sa inchei cursa dupa 4 tururi, onorabil. Eli si Nicu Andreica, alaturi de alti 4 au reusit sa faca 5 ture, bravo lor. Daca eram fara bicicleta faceam si eu 5 tururi :)!
podiumul la master – lipseste Eli
podiumul la fun
medalia – prima din anul acesta
Pornim spre locul de ceai si premiere, deja eram stresat ca intarzii la serviciu, plus ca mobilul era descarcat. Am avut noroc pana la urma: am terminat pe podium – locul 3 la fun, cei din faţa mea, in majoritate, fiind inscrisi la “master”. S-a cam plimbat medalia pana a ajuns la mine, cei mai buni ca mine au fost fairplay si au spus ca s-au inscris la categoria superioara. In orice caz, frumoasa medalie, merita o poza. Probabil ca altele asemanatoare îi vor astepta pe castigatorii etapelor Clujul Pedaleaza.
Am incheiat aventura cu o poza de grup, langa focul ce se stingea.

Sa ne reintalnim sanatosi la concursurile ce urmeaza! Multumesc participantilor, organizatorilor, a fost un martisor frumos pentru mine!

Din arhiva … "Regi si Pioni"

 din arhiva, emisiune sah, Regi si Pioni, Sah, TVR Cluj  Comments Off on Din arhiva … "Regi si Pioni"
Jan 272012
 

Am inceput publicarea emisiunilor de sah difuzate incepand cu anul 2004. Sper sa le considerati interesante, utile, instructive si … pline de amintiri.

cadru din emisiune

Mai multe emisiuni pe blogul dedicat sahului: regisipioni .

Dec 052011
 
Au trecut vremurile alea si nu am de ales: hotarasc cu bucurie varianta a doua. Grea combinatie, dar reusita. Noroc ca nu trebuie sa fac toate singur, am si familia alaturi.

Nu mai joc eu demult sah, dar ceva urme au ramas si incerc sa vad daca nu le pot lasa ceva si copiilor. Momentan cu Andreea ma lupt eu, desi nu-i prea entuziasmata. In weekend a fost editia a X-a a Cupei Juniorul la sah, moment in care am incercat sa-mi incununez efortul meu – e drept sporadic – de a o stimula pe fetita macar sa scrie o partida, ca sa stiu ce joaca. Si a rezultat in sfarsit ceva inteligibil – la a treia parcurgere.

primul pas important (constientizat) in sah

Nici nu mai conteaza cum joaca, acum e linia 0. N-a fost ultima, dar meritul nu-i numai al ei :). Bravo ei si poate pe viitor ma va impinge ea sa reincep sahul.

la premiere – toti primesc diplome pentru ca merita

In timp ce ea isi disputa sambata primele runde, eu ma deplasam la Targu-Mures la Duathlon Challenge. Ma insotesc prieteni de la Clujul Pedaleaza, unii dintre ei voluntari, altii participanti (copii si adulti) si altii … cu cipurile de cronometrare. Nu-l aduc si pe Tudor al meu, ca ziua oricum e prea plina pentru noi: pe langa concursul de sah al fetitei, sarbatorim si onomastica sotiei … zburand fiecare in toate zarile. In sfarsit, doream sa particip activ la o initiativa laudabila: inscrierea consta in donarea unei jucarii copiilor orfani.

jucariile donate de concurenti orfanilor – “taxa” de inscriere
linkul la pozele organizatorilor

Nu cred ca are rost sa va spun ce implica o organizare de concurs in aer liber, cu copii, adulti si stafete in program, plus ca au fost si doua probe pe trasee diferite – evident – alergare si ciclism. Daca la toate acestea adaugi si efortul financiar, nu ai cum sa nu apreciezi evenimentul, organizatorii si … concurentii.
Vremea a tinut cu noi si chiar daca a fost frig, polei pe drum, in padurea Cornesti – gazda vesnica a concursurilor din Targu-Mures – au fost conditii ideale: a fost uscat dar nu s-a ridicat colbul potecilor la trecerea noastra.

startul la elite

Felicitari copiilor Andy, Radu si Tudor (mai mare, nu al meu) pentru rezultate si-i multumesc lui Ovidiu pentru ajutorul la schimbul de echipament si incurajari. De fapt incurajari am primit de la multa lume, au fost destui spectatori acolo. Chiar m-am gandit ca, date fiind conditiile si iarna aproape, daca vad oameni alergand sau facand diverse alte activitati sau cu copiii prin parc, atunci targu-muresenii chiar au “apucaturi” mai moderne, “vestice” – ca noi asa ne imaginam vestul – acesta ne este telul si calea. Si, spre cinstea lor, sunt un reper pozitiv real, nu legende despre vest.

copiii care au concurat – bravo lor

Ca si competitor nu am multe de povestit. N-am avut prea multa vreme la dispozitie, e drept ca mi-am permis sa stau la un ceai si sa mananc la un local primitor de acolo. Mi-am pus pana la urma pedale normale la bicicleta, ca sa nu pierd timpul cu schimbul de incaltaminte, dar la cat de bun performer sunt cred ca eram mai castigat ca la bicicleta sa am spd-uri – prea imi alunecau papucii de alergare pe pedale si nu puteam forta pe urcari. In sfarsit, asa cum zice multa lume care oricum stie ca nu ajunge pe podium – daca tot am venit ma inscriu la elite, macar sa simt efortul. Am avut  deci de ales intre proba hobby: 1,8km alergare + 4×2,4km MTB (traseu prin padure) + 1,8km alergare (distante aproximative) si cea elite: 2×1,8km alergare + 6×2,4km MTB + 1,8km alergare.

Stiu ca nu par distante lungi nici la alergare, nici la bicicleta, dar foarte mult conteaza cum le parcurgi. Cum n-am mai alergat consistent de mult, preferand in locul mersului la medic un repaus prelungit la genunchi, am inceput temator alergarea si nu mi-am deschis pasii nici dupa ce m-am simtit incalzit: am alergat ca la armata, cand nu stii pana cand si unde trebuie sa ajungi. M-am bucurat ca am reusit sa depasesc si eu pe cate cineva, dar cei buni (majoritatea) erau nevazuti. La bicicleta m-am comportat mai bine, n-am fost asa surclasat. Pana cand am terminat tura a 5-a – penultima, am fost “outlapped” doar de vreo 4 persoane: Sarosi – care in momentul cand m-a depasit Logigan era cred ca la kilometri distanta – si uitasem de cand trecuse, Robike si inca cineva – care a si cazut in fatza mea la inceputul turei 5 (6 pentru el). Tura de alergare din final a fost fara istoric, nu simteam nevoia de acomodare de dupa proba de ciclism a unui triatlon obisnuit, dar nici nu puteam alerga repede.
Locul nu mi-l stiu inca, nu s-au afisat rezultatele, dar poate e mai bine asa: n-am fost ultimul, dar nici daca eram ultimul nu era o rusine – la elite vin concurenti buni.
Completare: Am fost locul 13 din 18 la elite, cu timpul de 1h30min07sec. Intr-adevar la alergare m-am zbatut sa scap de ultimul loc si am reusit, iar la bicicleta am fost binisor. In rest, vesnicul regret al looserilor: daca participam la hobby aveam sanse la podium. Acum linkul la rezultate.
Poze nu am decat la masa de final – fara sa stiu mi-am pus “fatza de masa” pe butoiul de locul I – podiumul a fost facut din butoaie.

pentru cei mai buni butoaiele se folosesc la cu totul altceva
butoaiele ajung la cine merita

Interesant duatlonul – primul la care particip. Bravo organizatorilor! Parerea mea e ca venea mult mai multa lume daca era reclama mai mare si nu se speriau asa de vreme. Cu totii totusi se pare ca am fost 130 – binisor. Nu mai luati in calcul atata vremea, ca va spun eu: cu cat trece timpul, cu atat va fi mai rau, ca e vara, ca e iarna. Nu mai intineriti! 🙂

Dupa ziua de sambata, incheiata cu un tort de “La multi ani” din partea familiei Clujul Pedaleaza pentru sotia mea, a urmat o duminica si mai deosebita. Dimineata – rundele de final al fetitei. Dupa-masa la ora 16 – o intalnire intre Mosi pentru care ne-am pregatit din timp: CicloMosul de la Cluj.

La initiativa lui Levi, dupa obtinerea de aprobari si tot tacamul, ne-am strans in Piata Unirii o multime de Mosi, Craciunite, Mosuleti. Fiecare avea in dotare o bicicleta (ca zapada ioc) si echipamentul clasic: caciuli, haine, iar unii – mai nordici – coarne si coame ciudate. Am venit si eu cu familia, dornici sa impartim bomboane si voie buna. Mi-am pregatit si ceva colinzi in mp3-player, dar la ce difuzoare aveam cred ca auzeam numai eu.

am fost 61

Super-entuziasti copiii! Sa-i fi vazut cum imparteau bomboane ca Mosi uneori la copii mai mari ca ei! S-a simtit atmosfera de sarbatoare la Cluj si eu sper ca s-au bucurat si trecatorii. Multumesc media pentru articole, poze si filmari.
Un link, unde am aparut si eu cu cateva cuvinte: Ziua de Cluj.
Mai adaug cateva poze:

la final

Traseul parcurs: Piata Unirii – Dorobantilor – patinoarul de la Iulius Mall (unde nu putea lipsi episodul peticirii unei camere) – inapoi pe Aurel Vlaicu in Piata Unirii.
Am aparut si la stiri pe TVR3, le multumesc pentru prezenta celor de la TVR Cluj:

Seara s-a incheiat cu un ceai cald pentru copii, un vin cald sau o bere pentru mosii mai batrani.
Promitem sa revenim inainte de Craciun! Sa inceapa sarbatorile!

May 162011
 
Un sfarsit de saptamana care m-a eliberat de stres. Destul de greu, dar a meritat. Sambata am participat la maratonul Preluca – cursa lunga – cam 90 km – 2360m diferenta de nivel si 7h38min de pedalat pentru mine. Startul si sosirea – localitatea Copalnic – Manastur , intre Targu Lapus si Baia-Mare. A fost cald, am facut vreo 3 rataciri scurte, desi aveam GPS – poate si din motiv de oboseala, si am incheiat pe locul 15 din 22 la general (6 la +35ani). N-a fost usor, mai ales ca antrenamentele mele in ultima vreme sunt chiar concursurile. Mai jos este traseul parcurs de mine, cu micile mele balbe. Sunt cateva diferente si fatza de track-ul incarcat de la organizatori si probabil ca nu aveam ultima versiune.


Bike route 975004 – powered by Bikemap 

Ma bucur ca si prietenii din MM au concursul lor de MTB si sper ca traditia sa continue si sa se alature si alti pasionati de aventura si MTB. Alatur si cateva poze facute de organizatori si nu numai, le multumesc pentru ele si inchei nu inainte de a felicita pe toti participantii. M-am intalnit cu Voichita, Vlad Sancraian, Alina Cirja si … cu multi altii – prieteni si cunoscuti. Inca un amanunt: am sosit vineri, am dormit in masina – parcata in gradina scolii din Copalnic-Manastur. Foarte buna ideea cu folosirea salii de sport si a conditiilor de acolo pentru concurentii care-au dormit la cort. Si au o sala de sport super, chiar daca nu-i mare. Si mai vor sa construiasca un teren de sport cu gazon artificial. Bravo lor!

Si acum despre Clujul Pedaleaza: deja a devenit un reper si un obiectiv de unde nu-i bine sa lipsesti, ca pierzi. Asa ca, cu toata oboseala, am participat si eu la cursa de avansati. A fost un traseu placut, fara dificultati de teren, dar oboseala din ziua precedenta si-a spus cuvantul: mai mult dormeam decat pedalam. Am terminat pe locul 29 din 47 participanti, dar … perseverenta da roade: ocup un onorabil loc 5 la general dupa sistemul de puncte care se acorda dupa fiecare etapa: nu trebuie sa fii primul, cel mai bine e sa participi la cat mai multe etape.

Stire pe TVR Cluj despre eveniment:

si cateva poze (multumesc):

concurs copii sub 6 ani
concurs copii 6-8 ani
concurs family
concurs avansati

Cel mai important: am reusit sa ne strangem intreaga familie – fetita a luat locul 1, baietelul locul 3, iar la family – locul 6. Mare bucurie pentru toti, cu toate ca Tudor a avut o suparare trecatoare. Bine ca Andreea a apucat sa vina de la concursul de sah Cupa Danone organizata de Clubul Sportiv Juniorul Cluj! A trebuit sa sacrifice participarea la premierea de la sah ca sa ajunga la Colina, unde s-a tinut etapa a doua Clujul Pedaleaza.
Multa lume, se vede ca vine vara! Sa fie un an bun la toti!