Jul 312017
 

Circuitul Carpatilor

Circuitul Carpaților

Anul acesta este anul alergării. Trebuia să-mi fi dat seama de la început, din momentul când am hotărât să particip la 100 Miles of Istria, un ultra din Croaţia care a avut loc în aprilie – foarte devreme după ieşirea mea din hibernare. A fost şi o iarnă lungă, combinată cu vreme dificilă pentru bicicletă, astfel că foarte puţin m-am mişcat pe două roţi şi mai tot timpul am alergat. Şi, la urma urmei, de ce să mă tot opun? Mai sunt ani!

Şi uite-aşa, fără să am mult timp la dispoziţie, continui lanţul evenimentelor din ultimele luni la care am participat şi despre care n-am prea pomenit: Maraton Apuseni, Cozia Mountain Run, Rodnei SkyRace şi Cindrel în Alergare. Şi constat că am participat până acum la toate maratoanele şi skyrace-urile din Circuitul Carpaţilor, cu o excepţie – Bate Toaca. Despre Maraton Braşov am scris la timpul potrivit.

IMG_20170527_162526.jpg 18699379_1443782322344656_8082951841687842722_o.jpg 18738994_10208922653934810_8708207993171983286_o.jpg 18814667_1448966825159539_6364554155222578398_o.jpg 18815048_1979918822229525_8733206348754254045_o.jpg 18672864_1443795529010002_8102729399022847903_o.jpg 18738771_1445331205523101_2025016083785671994_o.jpg 18699545_1443802152342673_8727375270469061656_o.jpg traseu.jpg IMG_20170528_103625.jpg IMG_20170528_120107.jpg

Maraton Apuseni – 27 mai
Este un concurs de suflet, la care mă străduiesc să particip în fiecare an, mai ales că am şi un aport la cursa de family, la partea de traseu. Anul acesta, în plus, am făcut şi o tură de drumeţie duminică cu prieteni, participanţi la concurs, cu copii, cu cine a dorit, pe un traseu – combinaţie între trackul family şi cel de cros, cu punct de maximă altitudine vârful Buscat (de fapt capătul de sus al instalaţiei de telescaun).
Nu ştiu cât de bun am fost de ghid (linkul la câteva poze de pe FB), eram cam terminat de febră şi tuşeam, mi-a fost foarte greu să închei cu un timp rezonabil maratonul din ziua precedentă şi seara m-am dus direct în pat şi n-am stat la festivitate şi distracţia de după.
Ce a mai însemnat Maraton Apuseni? Am participat ca de obicei cu întreaga familie, dar copiii au fost însoțiți de un prieten la proba family pentru că Diana a alergat pentru prima dată un semimaraton! Și nu e din cele mai ușoare!
5h31min36sec, locul 32/242 general, 8 categorie
43,1km, 2343m diferenţă nivel

Maraton Apuseni a fost şi ultimul concurs înainte de Propark Adventure – 2 iunie (de ziua mea), unde am participat în echipa Cheile Turzii. Am reuşit să-mi revin şi a fost fain, multe provocări ca de fiecare dată. Anul acesta însă am încheiat pe podium, pe locul 2, după aproape 39ore de cursă. Despre Propark am scris.

A venit vacanţa, pe insula Pag – a doua oară când merg în Croaţia anul acesta. N-am ajuns la Bate Toaca, dar pot spune că în Ceahlău am umblat de m-am săturat şi ziua şi noaptea la Propark Adventure. Acolo toată partea de trail a însemnat Ceahlău, mai mult de un maraton.

19488954_1400115460034231_7322629428896186000_o.jpgalbum1 p3.jpg

Cozia Mountain Run – 01 iul
A fost prima mea participare la acest concurs, într-o zonă prin care eram în general în trecere. A, bine, cu excepţia concursurilor de şah – de obicei naţionalele de copii şi juniori se ţin la Călimăneşti – Căciulata. Şi mănăstirea Cozia am vizitat-o cândva, dar la munte n-am ajuns până acum.
În principiu nu-mi pun probleme şi mă aştept la nişte standarde îndeplinite la concursurile care sunt sub umbrela unui/unor organizatori de încredere – în cazul de faţă Circuitul Carpaţilor aceasta înseamnă – înţelegerea unor organizatori ca să ofere un cadru de desfăşurare a unor concursuri spre binele tuturor participanţilor. Că aceste concursuri se desfăşoară prin Carpaţii noştri, formând un aşa zis circuit, deja e un bonus. Mie îmi dă ocazia să văd şi locuri noi – am umblat prin munţi dar sunt departe de a mă putea lăuda că nu mai au secrete pentru mine. Ca să pun punct, Cozia mi-a plăcut, e frumos Oltul de sus! Dar ce circulaţie este! Să stai în vale în aşa trafic… mai bine în sălbăticie.
3h46min11sec, locul 18/172 general, 7 categorie
28km, 1874m diferenţă nivel

19875495_1450536918336409_5892559795482149502_n.jpg19956077_241759876335724_8468910790359890331_o.jpg

Rodnei SkyRace – 08 iul
De data aceasta e un traseu cunoscut, prin munţi prin care am tot fost, i-am şi străbătut de la est la vest. Borşa are şi ea istoria ei pentru mine. Ţelul meu principal a fost cel pe care-l am de obicei înaintea unui concurs greu care urmează – să merg cât pot de bine dar fără să risc accidentări, fără să termin epuizat. Măcar de data aceasta am reuşit, n-am fost ca după Maraton Apuseni.
3h56min22sec, locul 20/83 general, 4 categorie
25km, 2046m diferenţă nivel

A urmat Marathon 7500 – 14-15 iulie unde am făcut echipă (Regi şi Pioni) cu Adi Toma. A ieşit bine şi am mai bifat un masiv montan des vizitat – Bucegi. Concursul contează în Circuitul Carpaţilor pe echipe, alături de Ultra Trail Făgăraş. Şi despre Marathon 7500 am scris.

20431673_1476923155698889_3290883829265586080_n.jpg20476297_1475019675889237_2440719631073528763_n.jpg

Cindrel in Alergare – 29 iul
Abia m-am întors de la Păltiniş. În ultimii ani am fost la Păltiniş de câteva ori şi am trecut şi prin Cindrel, dar de fiecare dată l-am văzut cu ochi de MTB-er. Adică n-am prea apucat să mă uit în jur, erau prea multe lucruri care-mi acaparau atenţia: marcajele, pietrele, concurenţii, traseul în sine. Da, mai demult, în drumeţie … dar atunci iar era altfel, eram şi eu altfel. Acum era ocazia, doar nu-s Usain Bolt. Atâta că din 4 labe cum am urcat pe Cindrel nu se vede mare lucru, m-am “răzbunat” însă pe coborâre.
Am tras cât am putut până la final, mă gândeam că am şanse la podium la categorie. Pe urcarea de Cindrel eram mulţi la 40+, Luci Clinciu nu era mult în faţă, eu eram mereu alături de Grigoroae (îi mulţumesc pentru ritm), Sângeorzan şi cu Pepi aproape m-au ajuns… şi îl prinsesem din urmă pe Kokovics (sunt bun la 4×4 şi la cărat bicicleta). Ştiam că de Neguş şi de Codrea nu mă pot atinge, dar am uitat de Blajiu. Asta e, nu că aş fi putut mai bine. Abia am reuşit să o ajung pe Daniela Marin – foarte bine aleargă, dacă era şi motivată de concurenţă… Am avut în cursă puls mediu 161bpm, 175 maxim. M-am cam resimţit a doua zi.
Multă mâncare şi diversă la finish, foarte mulţumesc! Eram lihnit de foame, n-am mâncat mare lucru înainte de start, nu mă aşteptam să nu găsesc multe oferte la hotelurile apropiate. Cindrelul era ocupat cu taberele de copii, iar la Hohe Rinne mi s-a părut exagerat de scump micul dejun, mai ales că nu doream decât ceva anume. Adică eu mă pornisem să stau la cort, era prea mare diferenţa. 🙂
4h24min28sec, locul 17/153 general, 5 categorie
38,1km, 1700m diferenţă nivel

Mulțumesc pentru poze! Acum urmează Retezat Maraton – 05 aug. Ştiu că e cursă grea, dar premisele nu-s chiar favorabile: momentan calculul e că ajung pe la 2 noaptea la locul de start. dar ce contează – voi avea timp mai mult pe traseu pentru Retezat şi Peleaga.

Să ne vedem cu bine! Circuitul mă mai poartă şi prin Călimani şi Făgăraş.

PS: Poate “îmi trimit şi eu prin poştă flori de ziua mea”. Mai demult aşa se bârfea: când la ziua de naştere a unei fete venea un poştaş cu un buchet de flori de la “un admirator”, noi aşa … speram, că ea îşi trimitea singură buchetul ca să impresioneze. Acum, că tot nu reuşesc să fiu pe podium şi aterizez pe lângă, poate vorbesc cu organizatorii să mă cheme lângă podium şi să-mi dea ca premiu ceva ce-mi cumpăr eu. Ceva surprinzător, încă nu ştiu ce. Voi ce idee aveti? 🙂

May 312016
 

poză Louise Tănasă – From Maraton Apuseni – un obicei

1. Maraton Apuseni – 25 mai
2. Ziua Mondială a Orientării – 11 mai
3. MTB Kids Race Gherla – 15 mai
4. Zilele Clujului – Campionatul judeţean de Orientare pe MTB şi alergare – 22 mai

 1.
Încetul cu încetul Maraton Apuseni msg systems devine pentru mine un obicei, unul din cele bune. Îmi place să alerg pe acolo, îmi place indiferent de vreme. Adică fix cum îmi spunea un prieten alergător care a trecut pe lângă mine cu puţin înainte de a ajunge prima dată La Răscruce – se vede că-mi place iarba verde de acasă. Şi am alergat bine pentru posibilităţile mele – 5h06min54sec, locul 15-16 la general, 4 la categorie, la 39 secunde de podium.

poză Marlene Mititeanu – From Maraton Apuseni – un obicei
From Maraton Apuseni – un obicei
poză Marian Poară – From Maraton Apuseni – un obicei

Cum e pe ploaie? În zonele mai abrupte ca în munţii înalţi – nu vezi mai nimic. Mi-a prins bine şi mie alergarea pe traseul de maraton cu două săptămâni înainte, împreună cu Vio şi Adrian. Ce am filmat e mai jos, traseul l-am parcurs în 7h30min.

From Maraton Apuseni – un obicei
From Maraton Apuseni – un obicei
From Maraton Apuseni – un obicei
From Maraton Apuseni – un obicei

Dar mai bine să fac o retrospectivă a probei family, pentru că despre probele celor mari au cine scrie şi am tot scris şi eu.

Cum arată astăzi traseul de family? Am filmat tot cu două săptămâni înainte, după parcurgerea traseului de maraton. Pe soare arată mai vesel, dar în Staţiunea Muntele Băişorii cred că zilnic plouă măcar o oră. 🙂


E o probă serioasă de peste 3km, cu peste 150m diferenţă de nivel, care reprezintă în mic dificultăţile şi particularităţile traseelor celor mari.

Prima ediţie a fost în 2012.
În 2011 când, cum se mai spune, “o mână de oameni entuziaşti” a dorit ca un club mare din Cluj – CAR Universitar – să aibă şi el un concurs de suflet într-o zonă reprezentativă Apusenilor, deja planurile mele de vacanţă cu familia erau făcute. De atunci însă dorinţa mea era să existe şi un concurs pentru familii, adică pentru cei care de multe ori stau şi aşteaptă pasionatul de alergare să încheie concursul. Participasem de câteva ori la probele de family la MTB şi eram bucuros că aşa am reuşit să-mi atrag copiii spre una din preocupările mele de bază din timpul liber.

Un filmuleţ din 2012:

Atunci au fost 16 familii, unele cu câte 2 copii.
Dacă e curios cineva, mai există un blog creat pentru family, ce cuprinde perioada 2012-2014, cu amănunte, trasee, rezultate.

From Maraton Apuseni – un obicei

Din 2013 am reuşit să vin cu întreaga familie şi să participăm cu toţii la proba family. Am participat şi eu. Pot spune că acum copiii mei se bucură să alerge la Maraton Apuseni sau cu alte ocazii şi aşteaptă cu nerăbdare fiecare ediţie.

În 2013 ce a fost nou – crosul voluntarilor, pe traseul de family. Eu am alergat şi la acest cros, că tot aveam chef de mişcare. Două lucruri mai ţin minte şi acum: că prietenii voluntari, veniţi unii de la punctele de alimentare de pe traseele mari, s-au plâns că e un traseu greu şi că unii s-au rătăcit, ceea ce nu s-a întâmplat cu familiile de la proba din ziua precedentă. 🙂

2014 a continuat în ritm obişnuit, cu familia la family, cu deosebirea pentru mine – am participat la proba de maraton.

2015 a fost anul în care s-a introdus proba de cros – prietenii din CAR încercând astfel să atragă pe toată lumea la alergare, indiferent de gradul de antrenament. S-au definitivat şi traseele.

2016 este primul an în care traseele nu s-au mai modificat şi s-a intrat într-o linie dreaptă ce sper să continue ca o tradiţie, ca un concurs de referinţă şi de suflet la care oamenii să vină de fiecare dată cu bucurie, un concurs care să marcheze venirea verii aşa cum suntem obişnuiţi să vedem apariţia căpşunilor şi cireşelor. 🙂 Să fie “Hoinari prin trecut” un prilej de aducere aminte a lucrurilor frumoase din trecut, şi din jur, dar şi din interiorul nostru.
Ai mei au reuşit un loc 3 (4 general) şi un loc 4 (6 sau 7 general) la categorie prin Tudor, respectiv Andreea. Ei deja sunt la 10+ şi au concurat la aceeaşi categorie. De anul viitor probabil se va face categorie separată la familiile cu fete.
Ce se mai poate face? Pentru cei care pot şi nu ţin neaparat să prindă finishul, dar … fiecare e liber să se întoarcă când doreşte – o excursie dus-întors la Scariţa-Belioara, cu unul-doi oameni ca ghizi. Pe traseu sigur se vor întâlni cu alergători. Traseul să fie cel mai scurt, cruce albastră – 9km la dus, cel folosit la drumeţii. Se poate urmări traseul pe aplicatia pe mobil pdf-maps, unde există gratis şi trackul de maraton şi semimaraton.

From Maraton Apuseni – un obicei

Şi pentru că luna mai e mereu o lună plină de activităţi, prezint mai jos trei mai interesante.

Top

 2.
Ziua Mondială a Orientării – 11 mai

Am fost cu Tudor în Parcul Mare din Cluj.

From Ziua Mondiala a Orientarii
From Ziua Mondiala a Orientarii
From Ziua Mondiala a Orientarii

Top

 3.
MTB Kids Race Gherla – 15 mai

Un concurs frumos pentru copii, cu organizatori sufletişti, la care am fost cu toată familia. Andreea a reuşit un loc 1 la categorie şi 4 la general.

From MTB Kid Race Gherla
From MTB Kid Race Gherla
From MTB Kid Race Gherla
From MTB Kid Race Gherla

Top

 4.
Zilele Clujului – Campionatul judeţean de Orientare pe MTB şi alergare – 22 mai

Prima dată la MTBO, e altfel ca la alergare. La primul reper mi-au trebuit 63minute să-l găsesc. Ce să-i faci – euforia startului. Am fost cu Tudor, el a alergat pe traseul lui şi a câştigat la categorie. Am pus mai jos poze, şi cu timpii lui, şi cu ai mei. El a fost mai rapid ca ai lui pe toate tronsoanele.

După concurs am fost tot cu el şi cu Diana la marcare traseu Maraton Apuseni family.

From Campionatul judeţean MTBO şi alergare
From Campionatul judeţean MTBO şi alergare
From Campionatul judeţean MTBO şi alergare
From Campionatul judeţean MTBO şi alergare
From Campionatul judeţean MTBO şi alergare
From Campionatul judeţean MTBO şi alergare

Să ne vedem cu bine şi să încercăm să fim copii din când în când!

Top

Jun 102015
 


Este al cincilea an de Maraton Apuseni pentru … adulţi şi al patrulea an pentru familii şi copii. Anul acesta s-a introdus şi proba de cros, acoperindu-se mai bine segmentul de trecere de la probe scurte de copii la semidistanţă. Interesant  de spus e că la proba de cros au fost mai multe participante decât participanţi! Se pare că generaţia tânără nu mai e aşa încorsetată în regulile strămoşeşti despre ce trebuie să facă şi ce nu în timpul liber. 🙂

Pentru că s-au afişat rezultatele de anul acesta la family şi pentru că ai mei au fost foarte buni depăşindu-mă clar ca performanţe, spun câteva cuvinte despre această probă… de tradiţie.
La Maraton Apuseni, chiar dacă am participat în acest an doar a doua oară la proba de maraton (2014 şi 2015), practic de proba family m-am ocupat mai mult sau mai puţin de la prima ediţie, din 2012, în special de traseu. În 2013 am putut veni cu întreaga familie şi am şi participat cu Andreea, Diana fiind cu Tudor (în plus atunci s-a făcut şi un concurs de fun pentru voluntari pe traseul de family). Rezultatele din anii trecuţi nu s-au pierdut, un link este aici.

multumesc pentru poze – start la family, deja Tudor e in frunte – From Maraton Apuseni pentru toti, de la mic la mare

An de an a crescut numărul de participanţi la family, de la 16 familii în 2012 (erau şi alte reguli) ajungându-se anul acesta la 114 familii, unele fiind cu 3 membri! Cu atât mai mult m-am bucurat că Tudor a fost primul la general, iar Andreea a cincea la general şi prima fată (a încheiat pe locul 2 la categorie).

multumesc pentru poze – finish Tudor, eu n-am avut panglica in faţă niciodată, am avut virtuală doar la crosul voluntarilor în 2013 – From Maraton Apuseni pentru toti, de la mic la mare
multumesc pentru poze – finish Andreea – From Maraton Apuseni pentru toti, de la mic la mare
medaliile la family – From Maraton Apuseni pentru toti, de la mic la mare

Faţă de ei locul meu 20 la general maraton şi 7 la categorie – 5h29min – e modest.

multumesc pentru poze – start la maraton – From Maraton Apuseni pentru toti, de la mic la mare

Proba de maraton din acest an a avut o schimbare majoră, dictată de schimbarea sensului de parcurgere de la Scăriţa Belioara. A devenit şi mai lung, de aproximativ 43,5km. Şi anul trecut a fost un maraton greu, dar în acest an, cu 2500+ diferenţă pozitivă de nivel, mi s-a părut cel mai greu din maratoanele de alergare la care am participat până acum. Şi nu numai diferenţa de nivel face traseul epuizant, ci şi modul cum se obţine aceasta: din multe urcări, teren vălurit care îţi macină forţele pe furiş şi te poate lăsa complet descoperit pe urcarea finală de Valea Vadului, o urcare care-n mod normal o poţi face cu “pace” de cel puţin 6 la mie şi pe care ajungi să mergi frustrat. E semnificativă diferenţa de ritm dintre cei care au parcurs urcarea de Valea Vadului la semimaraton şi cei de la maraton. Uitaţi-vă la clasamentul general al segmentului de pe Strava (am creat segmente cam pentru toate urcările importante – vreo 7 – un alt motiv să rămână traseul la fel 🙂  In clasamentul respectiv sunt pe locul 32, cu personal record de 34min46sec). Şi de asemenea traseul de maraton mi s-a părut foarte frumos. Dar să zicem că sunt puţin subiectiv. În orice caz sper ca de anul viitor să nu se mai schimbe traseul, să am repere de timp 🙂 . Doar calamităţile să mai poată interveni…

multumesc pentru poze – urcare Dealul Rafailestilor – From Maraton Apuseni pentru toti, de la mic la mare
From Maraton Apuseni pentru toti, de la mic la mare

Cum a fost anul acesta pentru mine? Calculat, încetişor, cel puţin la început, primii 18km. Eram iar în situaţia de la Alba-Iulia City Race, când ştiam că urmează în mai puţin de-o săptămână o cursă lungă şi grea şi, mai important, în echipă. N-am voie să greşesc. Atunci urma o cursă în ştafetă – turul Balatonului în 4 zile – Spuri Balaton SzuperMaraton – alături de Mihai Pantiş (prietenul care a alergat la Alba-Iulia costumat în cavaler, cu sabie şi scut) şi Hadnagy Jozsef (un om foarte sufletist aflat şi în spatele Tuşnad Maraton). Acum, alături de Cristina şi Ady Beleanu, de Cristina Trancă, urma să particip la secţiunea Eco Challenge de la Propark Adventure, în echipa Iezerele Cindrelului. Aşa că a fost musai să-mi controlez instinctele şi să nu exagerez trăgând de mine ca un nebun, măcar la început. Şi acest lucru mi-a prins bine pe bucla din rezervaţie şi chiar pe final.

În fine, pe acest fond şi gânduri de început pe urcarea de Buscat m-am simţit ca un cărăuş. E drept că la senzaţia respectivă a contribuit şi camelbag-ul plin ca pentru război, ca pentru un ultra, dar nici nu mă simţeam prea fresh. Atât puteam alerga fără să mă sparg. L-am văzut pe Luci Clinciu pe drum, stând pe margine, de am crezut că nu mai participă, mi s-a părut că-l văd pe Istvan Szokolszky că se întoarce, iar inexplicabil, amândoi fiind la categoria mea şi fiind foarte buni. Urcam alături de prietenul meu Dan Lupşa, coechipierul de la 4 Munţi de anul trecut. Bine a remarcat Luci când a trecut pe lângă noi! Neintenţionat reformasem echipa San Marco. Şi aşa am tot alergat, urcând Pietrele Mărunte, coborând la Crucea Crencii şi îndreptându-ne spre Săgagea. Puţin înainte de Crucea Crencii am ajuns-o pe Viorica care a continuat cam în ritmul nostru şi l-am zărit oprit la un izvor pe Radu Vădan cu câinele. Da, alerga cu câinele şi era în faţa mea! Foarte tare! Adică vă daţi seama ce părere aveam de ritmul meu, ştiam că încetul cu încetul trebuie să încep să alerg mai repede.

Cum i-am spus mai apoi mai în glumă, mai în serios, Radu a lansat o nouă modă: alergatul alături de animalele de companie, alături de porcuşori de Guineea, de porumbei, papagali sau ce-or mai avea oamenii prin curte. În fond la cămine în Zorilor era unul în studenţia mea care-şi plimba purcelul. Şi era atunci un regim considerat plină de restricţii, nu? Acum e floare la ureche, apropo de alte obiceiuri văzute la maratoane, nu Viorica? 🙂 Pentru anul viitor eu vin în avans cu propunerea ca la PA-uri să existe şi pet-food. Nu mai e suficient să fii întrebat dacă eşti vegetarian sau nu. Şi să se specifice în regulament că nu ai voie să exploatezi animalele să-ţi care rucsacul pe traseu, că nu ai voie să foloseşti drone sau alte tehnici de luptă şi supraveghere ca să-ţi creezi avantaje. Just in case…

Dar să continui. Eram în formaţie de 4 – Dan, Radu, eu şi câinele (ştiu că era politicos să mă trec ultimul în enumerare, mea culpa). Coborâm spre Săgagea şi vedem o nouă tipă faină – Mona Zuaiter. Şi rămân singur. E drept că deja începusem să schimb ritmul, dar nu e doar meritul meu. Înţeleg că Radu era cu câinele, dar Dan? Cu Dan a devenit clar la final, când am văzut că a terminat alături de Mona, timpul lor cam 6h16min. Nu pot spune că nu mi-a trecut şi mie prin cap schimbarea priorităţilor.

A urmat urcare, urcare şi iar urcare, şi coborâri ca nişte urcări. Şi am început să ajung prieteni cu care am de obicei ritm asemănător. M-am mai liniştit. Pe urcarea grea de la Belioara i-am ajuns pe Radu Kiss, pe Sovereşan, pe Tilea Pepi. Istvan Szokolszky nu se simţea bine, a trebuit să se oprească. În mod normal termina mult în faţa mea, dar acum a avut probleme stomacale. Cred că pe bucla de rezervaţie am reuşit să ajung de undeva de pe locurile 50-80 până pe la locul 20 unde am şi încheiat. Pe urcarea de la Izvorul Belioarei la Şesul Craiului sunt pe locul 4 conform Strava (evident că nu mă pot compara cu cei buni, dar e un indiciu despre cum am mers).

multumesc pentru poze – la iesirea din rezervatie, cu Bogdan Morutan pe urme – From Maraton Apuseni pentru toti, de la mic la mare

S-a ţinut de mine Pepi şi la Răscruce deja era mult în faţă, cu toate eforturile mele. Nu m-am putut ţine de el, n-am vrut să forţez şi să am o Valea Vadului ca o vale rea. Abia mă ţineam după Bogdan Moruţan.

Aşa am şi încheiat, după Bogdan, care mereu se uita în spate şi o lua la pas când vedea că are vreo 100 de metri. Mda, am avut cârcei, a trebuit să merg de vreo două ori, târându-mi un picior. Rămâne pe data viitoare 🙂 . În orice caz, dacă la Săgagea eram alături de cei care au terminat în peste 6h, la final am ajuns în zona 5h30min, cum i-am spus şi la Dan – că mi-ar plăcea să termin în 5h30min, că traseul e mai greu şi mai lung ca anul trecut.

excursia cu prietenii – From Maraton Apuseni pentru toti, de la mic la mare

Sper să ne vedem şi anul viitor pe acelaşi traseu! Mulţumesc prietenilor pentru companie, mulţumesc pentru poze, a fost fain. Am rămas şi zilele următoare în Muntele Băişorii şi am profitat de vremea bună mergând cu prieteni şi familii la Scăriţa Belioara, să vadă şi copiii stâncile. N-am ajuns decât la balconul 4, că erau şi copii mici şi pe cărările acelea era greu să le controlezi mişcările imprevizibile.

May 262014
 


Evenimentele se succed săptămână după săptămână şi iar mă pomenesc că au trecut două competiţii frumoase, fiecare cu specificul ei.

După ce acum două săptămâni am fost la Ecomarathon Moeciu mi-am zis că nu strică o alternanţă şi să particip la un maraton de MTB la Oradea, prin zona pădurii Betfia (de fapt proba Race, mai scurtă, de 37km), urmat de un nou maraton montan – Maraton Apuseni, organizat de prietenii mei de la la CAR Cluj Universitar. Urma să dau maxim la amândouă, având la fiecare şanse la podium la categorie. Un alt mare avantaj al lor era că de data aceasta puteam la fiecare să merg împreună la întreaga familie şi, în plus, la fiecare exista probă pentru copii şi/sau family. În sfârşit reuşeam să ne reunim, să nu plec singur: chiar dacă e mai greu pentru mine, e incomparabil mai plăcut.

From Crater Maraton Oradea – premiere

Maratonul Crater – MTB – Oradea

Şi uite-aşa am ajuns la Oradea, de fapt la Băile 1Mai. Din planurile noastre iniţiale legate de apă termală, înot, s-a cam ales praful, fiind şi o vreme ploioasă şi fiind cam obosiţi. Am ales să facem recunoaştere la traseul de family şi copii, să stabilim o tactică, să ne încurajăm reciproc şi să sperăm că noroiul de pe traseu nu ne va pune prea multe probleme.

poza Dumitru Lungu – multumesc – From Crater Maraton Oradea – premiere
poza X-Factor.ro – multumesc – From Crater Maraton Oradea – premiere

A tot plouat noaptea, dar în ziua concursului a fost bine. Traseul în schimb a creat multe probleme tehnice, mai ales celor de la proba de maraton – din aproximativ 30 de concurenţi doar 4 au încheiat cursa. La noi, la Race, bicicletele au rezistat eroic, dar cred că încă câţiva km ne puneau pe butuci şi pe noi. Eu am început cursa acceptabil, dar din păcate o neatenţie la o intersecţie m-a deviat de la traseu şi am pierdut cam 11minute. Aveam doi oameni în faţă, eram în viteză la vale, iar gps-ul meu în astfel de condiţii nu puteam să-l consult, că riscam să derapez. Văzând că nu mai sunt marcaje am început să încetinesc, am mai fost depăşit de cineva, şi plin de speranţă m-am uitat la gps: off course. Schimb scala, traseul nicăieri, trec de la 80m la 800m şi în sfârşit… Mă întorc, trag tare să recuperez. Vin din sens opus 2 concurenţi, mă uit la ei cu speranţa ca gps-ul minte, dar nu pot să mă înţeleg cu ei – sunt din Ungaria. No, nu-i bai, ţineţi-o tot aşa 🙂 . Nu reuşesc să-i fac să se întoarcă. Ajung la intersecţie în sfârşit, parcursesem 3,3km în plus şi cred că eram ultimul. Noroc că eram după numai 5km şi mai aveam şanse de recuperare. Trece ceva timp până văd concurenţi în faţă şi e evident că au altă viteză ca mine. Depăşesc, dar apar probleme de la noroi: de câteva ori era să rup lanţul, care se bloca la angrenaj pe foaia mică – parcă “chain suck” e termenul. Sunt nevoit să opresc, să trag lanţul cu forţă înapoi, mai îmi stric şi avântul la deal. În fine, evit foaia mică cât de mult pot şi rămân … doar cu una, că acum nu mai am trei foi în faţă, că-s mai “deştept”. Asta e, finalul e previzibil, locul 4 la categorie, 2h47min, la 8 minute de locul 3 şi 9 de locul 2. La general n-am stat rău – locul 19 din 79 finisheri, plus vreo 21 de abandonuri.

From Crater Maraton Oradea – premiere
From Crater Maraton Oradea – premiere

Ce m-a bucurat însă e că Andreea şi Tudor au câştigat fiecare la categoriile lor, iar la family au încheiat tot pe locul 1. Au mers împreună, fără soţie, şi s-au descurcat extraordinar. Deja cam devin a 5-a roată la căruţă.

premiere family – From Crater Maraton Oradea – premiere
una din biciclete – From Crater Maraton Oradea – premiere

Le mulţumesc pentru eforturi organizatorilor – clubul Velosport Oradea, mulţumesc voluntarilor pentru încurajări şi fotografilor pentru poze.

dupa start – poza Tudor Sofron – multumesc – From Maraton Apuseni 2014

Maraton Apuseni

De la începutul anului tot aştept concursul acesta. Pentru mine e cel mai frumos traseu de maraton montan de alergare, poate sunt subiectiv, dar clar i se potriveşte denumirea “hoinari prin trecut”. Căsuţele acestea risipite, mulţimea de pâraie, stâncăria de la Scăriţa-Belioara, toate mă poartă cu gândul şi la alte zone din Apuseni. Ţin minte şi acum – cred că au trecut şi 20 de ani de atunci – că am fost în zona Roşia-Montana – Detunata şi în una – două căsuţe mai locuiau bătrâne, dar majoritatea păreau nelocuite. Am intrat cu greu într-una, parcă era casă de pitici! Şi nici eu nu sunt mare. Avea un pat mic, de lemn masiv – mai mult de 1,5m lungime nu era. Pitoreşti casuţe, din bârne nu din scânduri, cu obloane sculptate. Mi s-a făcut inima grea – ce viaţă au avut bătrânii şi pentru ce nimicuri ne frământăm noi. Merită să vedeţi Apusenii, Trascăul e iar deosebit, dar nu aşa pe rutele clasice, ci ca un hoinar, tăind-o aiurea peste dealuri. Şi mă bucur pe de o parte că d-l Dinu şi Marlene au creionat traseul, dar şi mă uit cu tristeţe cum se modifică de la an la an arealul.  Păcat, uitaţi-vă şi ţineţi minte. Măcar atât ne-a rămas, până poate se găseşte o soluţie de îngheţare a timpului.

spre Sagagea – poza organizatori – multumesc – From Maraton Apuseni 2014

Vineri mi-am şi luat liber şi am întins-o mai devreme în staţiunea Muntele Băişorii, doar cu copiii. Diana urma să vină când poate, mai târziu, iar noi trebuia să marcăm traseul de family. Am fost ca de obicei într-o prospecţie cu o săptămână înainte şi am curăţat potenţialele trasee, că anul acesta am avut două. M-am îngrozit de cât s-a tăiat pe La Plopiş, la PA-ul de sus, şi chiar m-am gândit iniţial să includ zona cu doborâturi şi să-i dau şi nume : zona dezolantă. Să vadă şi copiii! Şi … m-am răzgândit. Mai au vreme, toată viaţa vor încerca să îndrepte greşelile noastre. Aşa că am curăţat o potecuţă pe care am marcat-o atunci doar cu crengi uscate din loc în loc, că altfel nu reuşeam să o găsesc decât cu bâjbâituri. Vreo 3 ore am tot marcat, ajutat de cei mici. Le-am mai spus şi să aibă răbdare cu … părintele, să nu se supere 🙂 Ştiu că a fost greu traseul, nu era prea alergabil, dar eu zic că a fost un mic eşantion din cel mare: 155m diferenţă de nivel la 3,2km e ceva. Am luat şi fluierele, sper că v-a plăcut ideea. De tot restul probei s-au ocupat Mihai, Mihaela, Vasilica, probabil că şi din CAR-iştii de la probele mari – eu nu ştiu alte amănunte – anul acesta a fost prima dată când particip ca şi concurent la proba de maraton, în rest tot rotiţă la organizare family şi concurent la family cu copiii. Sper că a ieşit totul bine.

zona dezolanta – From Maraton Apuseni 2014

Povestea cursei mele? Uşor dezamăgit de mine. Am avut o şansă uriaşă la podium la categorie, dată de circumstanţe, nu chiar de merit 🙂 . N-am ştiut să profit, să fiu mai calculat… poate. Asta e, viaţa e ciclică … încă, mai am eu alte ocazii. Am sperat să scot 5 ore, am fost în recunoaştere cu MTB-ul în ziua cu curăţarea de traseu, cam ştiam la ce să mă aştept. Şi până la Dealul Răfăileştilor eram chiar peste normă, dar… Dar aveam probleme cu călcâiele, în special cel drept, de la muratul picioarelor la Crucea Crencii urmat de coborârile abrupte spre Săgagea, unde am tras tare să ajung şi să depăşesc, să fiu acolo unde credeam că-mi e locul în pluton.

pe Dealul rafailestilor – poza Marian Poara – multumesc – From Maraton Apuseni 2014

E prima dată când mi se întâmplă, aşa că am circumstanţe atenuante. În timp ce urcam mă tot gândeam că poate s-a adunat şoseta, că merită să mă opresc până nu mă apuc de şchiopătat. Dar fiind deal, încă mai puteam fenta călcând mai pe vârfuri oricum. Aşa că am ajuns La Răscruce binişor, în 2h15min parcursesem deja distanţa de semimaraton. Dar urma coborârea şi deja problema devenea importantă. Mă aud strigat din spate – era Geanina. Mă mir, că doar era în faţă nu de mult. Avea şi ea problemele ei. Mă decid să mă opresc şi să mă descalţ. Dau gaiterul la o parte, şoseta e perfect întinsă. Problema e că pielea e toată cute, nu-i de mirare că s-a format perniţă. N-am ce face, trag aer în piept şi dă-i înainte, că înainte mult mai este. Abia de cobor cu pace de 5min/km, plus că mă strădui să calc cât mai drept. Deşi era vale, iau şi singurul activator ce-l pregătisem pentru final, să devin mai optimist. Cu Geanina parcă eram la ştafetă, ba eu, ba ea în faţă. Înainte pe Dealul Răfăileştilor mă distram în gând văzând că-n urma ei se strânseseră o mulţime de băieţi care parcă numai la fusta ei se uitau :). Şi eu eram printre ei, dar n-o puteam ajunge. Acum eram puţin în faţă şi mă împiedic, cad în mâini. Naşpa, în dorinţa mea de a călca cât mai pe vârfuri ţineam gleznele cam rigide. În fine, timpul trece, Geanina se tot duce, ajung la stânci, sunt ajuns şi de Adi Cosma de la CAR. Măcar viitorul meu partener de la Maraton 7500 se descurcă bine, la EcoMarathon a terminat cu 20min în spatele meu, acum e în creştere şi mă şi depăşeşte. Bravo lui! Încerc să mă ţin de cei din faţă şi milimetru cu milimetru chiar mă apropiu. Eu am răbdare, mă grăbesc, vreau să-i ajung, dar e bine şi câte un milimetru. Puţin sunt şahist, apropo de mesajele acelea cu umor negru pe care la un moment dat am renunţat să le mai citesc 🙂 : că am plătit să fac urcarea La Măteoaie, că dacă văd mesajul înseamnă că sunt ultimul etc.

poza Misu Popa – multumesc – From Maraton Apuseni 2014

Îi văd pe mulţi înşiraţi în faţa mea. Îl văd şi pe Csaba. Ştiu că e la categoria mea, mai ştiu că la Eco a fost la 10min după mine, vreau să-l ajung numai ca să-l salut 🙂 … normal, să-l las apoi în spate. Nu ştiu cine sunt primii, dar simt că mai mult de 4-5 de la categorie n-au cum să fie. Măcar să reuşesc să trec de Csaba şi apoi ce va fi… Iar ajung La Răscruce . Îl întreb pe Adi de fixul meu – e departe Csaba? Atât. Apoi l-am văzut. Am reuşit să-l ajung înainte de Ştiolne. Tocmai trecusem şi de una din surorile David, îmi cer scuze că încă nu le recunosc exact, dar eu sunt mai nou pe la alergări. Mă şi grăbeam, eram şi preocupat să amuţesc înţepăturile. Trec de Csaba, văd că creşte ritmul şi el să se ţină de mine. În mod normal mă bucuram, dar acum ştiam că am făcut prea mare efort neprogramat, că nu aveam nici un stimulent la mine şi numai apă în bidon. Dacă nu reuşesc să mă depărtez pierd. Am tras cât am putut la vale, am urcat pe La Zapodie dealul Boinic, iar era Geanina în faţă. Dar Csaba s-a ţinut la câţiva zeci de metri, iar coborârea mea de pe Boinic a fost de-a dreptul lamentabilă. Gata, am pierdut bătălia. A fost numai chestie de timp ca pe Valea Vadului să mă ajungă şi să se tot ducă. De Geanina am reuşit să mă mai ţin, măcar până la ultimul PA. Apoi, deşi amândoi alternam mersul cu alergatul, diferenţa e că ea chiar avea ritm de alergare pe când eu eram într-un jogging chinuit. Am reuşit să depăşesc şi eu pe cineva, mai obosit ca noi, dar atât. Am ajuns la 5min de Csaba şi 3min de Geanina. Bravo lor, sunt foarte buni. Mă bucur pentru Csaba, a luat încă un podium cineva din CAR Universitar. Dacă nu alerga bine, eu aş fi ajuns numai pe locul 4. Ma bucur şi că Adi Cosma a ajuns la un minut de mine. Aşa, după o poveste lungă, am obţinut un loc 5 la categorie, 20 + o fată la general, 5h19min. Urmează o săptămână de înot, MTB şi alergare numai pe vârfuri.

poza Radu Dinu – multumesc – From Maraton Apuseni 2014

Familia a fost grozavă, m-au distrat cu modul lor de povestire, fiecare cu altă versiune. Ursuleţii Alergători au terminat pe locul 2 la categorie 7-9 ani, copiii ajungând la finish şi aşteptând – cum îmi place mie să spun – să hotărască părintele (adică soţia) ce loc să ocupe 🙂

finish family – From Maraton Apuseni 2014
finish family – From Maraton Apuseni 2014

Foarte pe scurt, ca să fie şi versiunea scurtată la povestea mea gigantică – a fost pentru mine un concurs greu. Foarte greu, cel mai greu, m-am şi aşteptat la asta. Mi s-a părut mai greu ca Maraton Piatra Craiului, EcoMarathon, Hercules vechi, Ciucaş. Chiar au fost cam 42km (a luat-o puţin razna gps-ul pe coborârea de La Răscruce) şi peste 2400m diferenţă de nivel. La celelalte poate am şi avut noroc cu vremea, că nu a fost aşa de cald. În orice caz a fost frumos, mă bucur foarte mult că am participat. Mulţumesc la toţi pentru încurajări, păcat că n-am putut fi mai vesel. Mulţumesc Monei pentru optimism şi găzduire, după cursă şi premierea la family m-am grăbit să plec să-mi culc copiii şi am sfârşit adormind eu aşa că nu vă pot spune nimic despre premierea celor mari şi concertul de chitară 🙂 .

From Maraton Apuseni 2014

Să ne vedem sănătoşi!

Jun 242013
 


Nu voi face decât un scurt rezumat, din motive de timp, din perspectiva implicării mele şi a familiei şi sper ca pozele să vă rămână ca amintiri plăcute. Pe picasa sunt redimensionate dar le încarc pe toate la rezoluţia originală şi voi pune linkul pentru descărcare.

După vacanţa de 10 zile în Croaţia – insula Rab – Lopar despre care evident că n-am avut timp să scriu nimic deşi a fost interesant, am ajuns în Cluj abia vineri noapte. Cam obosit, sâmbătă am hotârît să plecăm totuşi şi, pe mare grabă, destinaţia aleasă a fost Maraton Apuseni – unde măcar puteam să fiu util cu ceva şi, în plus, să fiu alături de copiii mei la primul lor concurs adevărat de alergare, chiar dacă în cadrul probei family. A fost un weekend foarte activ pentru multe discipline: MTB – Triada MTB Brasov, triatlon IronMan Oradea, Nationalele de ciclism de şosea de la Cluj.

Aşa că, în ferestrele dintre ploile feroce ce s-au abătut atât pe drum cât şi seara, am marcat traseul de family şi am mers în recunoaştere cu familia, explicând după priceperea mea modurile de alergare la deal, vale, după grad de oboseală, dureri ce te pot apuca …

poze la modificare traseu family  Muntele Baisorii – 3 iun – poze proba family

 

Traseul la family şi crosul voluntarilor:

 

Mulţumesc Monei pentru cazare, ne-am putut odihni bine, iar duminică am purces la proba de family, în cadrul a două echipe: Andreea şi cu mine – Rocada Mare (aşa mergem noi la MTB) la 10-12 ani şi Tudor cu Diana cu Ursuleţii Alergători (o titulatură nouă aleasă de băiat) la 7-9 ani. Nu aveam un ţel înalt, având în vedere că era o premieră pentru noi şi eram cu ambele echipe la limita inferioară de vârstă.  Dar… Andreea fuge foarte bine, eu pornesc ca de obicei mai lent şi mă trezesc la 20 de metri după ea şi sunt nevoit să gâfâi s-o ajung. Mi-era şi frică că după câtiva metri de urcare cedează, eram primii! La stâlpii de teleschi suntem ajunşi de familia de la 0-3 ani şi reuşim doar să ţinem contactul vizual până spre sfârşit. M-am gândit că mai avem şanse pe coborâre, dar ce-i prea mult strică. În fine – locul 1 la categorie (2 la general), Ursuletii Alergatori tot 1 la categorie (4 la general), iar la clasamentul general în care au contat doar echipele unde copiii au mers pe picioarele lor (fără categoria 0-3 ani) am terminat pe primele 2 locuri. Acum tot ce mai vreau e să participe fetita la primul mini-triatlon… Un mare Bravo la concurentii de la probele lungi şi mă bucur că vremea a ţinut cu noi. Pentru maratonişti traseul a fost puternic schimbat, n-a fost uşor. In 3 si 4 iunie am fost cu bicicleta pe traseul lor, mi-a luat 10 ore (am si pozat, a şi plouat, m-am si rătăcit cu tot cu gps şi ajuns acasa m-am si imbolnăvit).

recunoastere traseu maraton cu MTB Muntele Baisorii 4 iun

 

From Maraton Apuseni 2013 – proba family – premiere

 

From Maraton Apuseni 2013 – proba family – premiere

In ziua următoare am participat la crosul voluntarilor – o iniţiativă frumoasă a cărei idee i-a aparţinut unui concurent de podium la probele lungi, ţinut tot pe traseul de family. Numarul 450 l-am primit de la Dan Lupsa – un MTB-ist inrăit cu care mă lupt mereu la concursuri şi am câştig de cauză destul de rar. El a participat la primul lui concurs de maraton de alergare si a făcut o figură cel puţin onorabilă – locul 9 la categorie. Pentru ce a venit el la Maraton Apuseni – atmosfera deosebită şi socializarea despre care a auzit că este la competiţiile de alergare; la MTB lipseşte în general cadrul oferit de organizatori pentru distracţie şi impresii la cald. În sfârşit am găsit ceva ce poate fi îmbunătăţit la concursurile de MTB, despre care spuneam până acum că sunt mereu cu un an înaintea celor de alergare sub aspectul organizării!
N-am mai avut vreme să verific traseul, dar nici nu a mai plouat puternic şi mă aşteptam să fie totul ok. Am pornit un pic mai tare dar când am văzut că cei din jur erau aşa relaxaţi m-am gândit să alerg doar ca un deschizător de traseu, eu cunoscându-l cel mai bine. Pofta vine mâncând şi … a trecut în faţă Alex (sper să nu greşesc numele). M-am chinuit să ma ţin de el, nu sunt un alergător rapid, aşa că planul meu a suferit modificări radicale: în acel ritm se depărta uşor şi nu puteam face alt lucru decât să intru în ritmul meu. A început urcarea mai puternică pe poteca câinilor (aşa-i spun cei de pe acolo, e poteca pe care schiorii se intorc la hotel), iar Alex a lăsat ritmul. Pe pârtia mare am avut surpriza să văd săgeata pe care eu o pusesem pe un butuc fără butucul de sprijin, aşa că m-a întors şi am aranjat-o mai bine. Între timp s-a apropiat şi Alex şi l-am întrebat dacă e ok, dacă se vede bine. Totul e ok, dar se pare că numai aparent. Aş mai fi rămas pe acolo dar spiritul de competiţie şi-a spus cuvântul – n-am vrut să fiu depăşit, mai ales că jumătatea a doua a traseului era numai coborâre şi am văzut deja ce poate Alex dacă nu-i urcare. Degeaba mă uitam în spate – nu mai venea nimeni. Următorii voluntari cred că s-au luat unul după altul şi n-au mai urmărit să vadă primul marcaj, scurtând traseul, urcând direct pe pârtie spre cabina de teleschi. În fine, pe la Plopis doar Alex si cu mine am trecut. Faţă de ziua precedentă, pe cei 3,2km şi 158m diferentă de nivel, am fost mai rapid: 17min58s în loc de 22min14s cu Andreea. Şi uite cum dintr-o distanţă de 3km am scris un roman şi m-am străduit să fiu … scurt. Sper ca totuşi voluntarilor noştri (cei care n-au mai participat la concursuri) să le fi trezit dorinţa să participe la anul la probele lungi şi implicit să se antreneze. Ca un mic constructor, îmi pare rău că porţiunea cea mai frumoasă din traseul de family a rămas în afara reflectoarelor voluntarilor.

poza de la Plopis facuta de Diana Maraton Apuseni 2013 – crosul voluntarilor
premiere voluntari Maraton Apuseni 2013 – crosul voluntarilor

Ce e important: copiii s-au simtit bine, participantii cu care am vorbit au avut numai cuvinte de laudă pentru voluntari, organizatori şi traseu. Bravo d-lui Dinu şi lui Marlene pentru constructia lor. Data viitoare sper să ating si eu aerul din jurul maratonistilor, mai ales ca nu voi mai putea sa-mi iau concediu in iunie.

“activ wall” Maraton Apuseni 2013 – impresii de pe wall

Şi acum linkuri:

download pozele la dimensiunea originală de pe 4shared (atentie să nu descărcaţi altceva)
– poze pe picasa – impresii de pe wall
– poze pe picasa – premiere proba family
– poze pe picasa – premiere probele lungi
– poze pe picasa – crosul voluntarilor