Aug 022016
 


A fost al treilea weekend plin consecutiv, după Marathon 7500 şi Geiger MTB Challenge . Evident, musai să merg la Tarniţa, e ca scopul vieţii: îmi place, am fost şi anul trecut, e plin de prieteni, sunt concursuri de suflet pentru organizatori şi acest lucru îl simt şi concurenţii.

Abia apuc să-mi revin cât de cât de la o săptămână la alta şi-mi dau seama de asta foarte simplu: alerg de recuperare pe trasee uzuale şi, pe lângă timpi mediocri, văd că am o cadenţă undeva pe la 82-84 în loc de 88. Deja ştiu că 82 înseamnă pentru mine că-s rupt. 🙂 Vineri am ajuns la 87-88 dar cu viteză sub medie, adică un fel de “apt condiţionat” din fişele medicale, în traducere liberă bun de concurs dar fără rezultate spectaculoase, de fun. Cam aşa am participat la ironmanul de la Oradea după Bike 4 Mountains, unde am scos un timp cu o oră şi jumătate mai slab decât înainte cu un an. Lucrul pozitiv acum a fost că atât traversarea cât şi triatlonul nu sunt concursuri atât de lungi ca durată ca precedentele, fiecare pe la 3 ore.

Start Traversarea Tarnitei 6k5. Mulțumesc pentru poze! – From Traversarea Tarnitei si Triatlon Cluj 2016

La Traversarea Tarniţei am participat “ca de obicei” (adică a doua oară) la proba de 6500m – practic cam 7km. Am mers mai slab cu mult ca anul trecut deşi sunt mai antrenat (3h06min faţă de 2h36min), dar am înţeles că aproape toată lumea a avut timpi mai slabi – a fost un curent contrar, dându-se drumul la baraj după ploi. Este un sistem de baraje pe Someşul Cald, iar în Tarniţa ajunge să se verse lacul Beliş. În orice caz eu am înotat mai tot timpul pe mijlocul lacului, iar la stilul liber încă nu pot să-mi apreciez viteza şi nici cum înot faţă de cei din jur, mai trebuie să exersez. Am încheiat al 5-lea de la coadă (locul 69 din 74 finisheri), au fost şi 5 DNF-uri. M-am simţit bine, n-am avut probleme, iar apa mi-a plăcut şi e foarte bună pentru înot. Se poate înota şi fără costum de neopren, am fost aşa înainte cu o săptămână, totul e să te mişti continuu şi … să înoţi mai puţin de 6km. 🙂 Cei care au înotat fără costum la concurs ori sunt foarte buni, ori … există şi cazuri. 🙂 Felicitări concurenţilor, bravo la cei peste 60 de ani, poate am să ajung şi eu la timpii lor şi atunci voi putea spune că am peste 2 decenii de experienţă în stilul liber. 🙂 Teoretic era timp limită la final de 3h, aşa că apreciez că am primit medalia de finisher deşi nu m-am încadrat în timp.  E de fapt în spiritul mișcării pentru sănătate.

La final Traversarea Tarnitei 6k5. Mulțumesc pentru poze! From Traversarea Tarnitei si Triatlon Cluj 2016
Poza de grup Traversarea Tarnitei 6k5. Mulțumesc pentru poze! From Traversarea Tarnitei si Triatlon Cluj 2016

A urmat Triatlonul de la Cluj. Fiind un weekend tot pe fugă, normal că aveam de trecut şi alte probe: după traversare am fost la o zi de naştere, iar triatlonul era musai să-l termin cât de repede, fără evenimente, să pot ajunge la serviciu. Ştiam că anul trecut am încheiat în 2h50min, dar la înot nu a fost distanţa de 1,5km ci doar 950m. Dacă ceva nu mergea bine trebuia să abandonez.

M-am bucurat că am putut veni cu întreaga familie, în sfârşit veniseră “din cele 4 zări” şi copiii. În plus m-am urcat pe ponton şi cu soţia, care la rândul ei participa la concurs – la partea de înot – Traversarea Tarniţei 1,5km – prima dată. Mai ceva vreme a mai fost ea la concursuri de triatlon, două dacă nu mă înşeală memoria, dar era firesc să aibă emoţii. A avut costumul meu de neopren – apa era ceva mai rece la capătul lacului (locul de finish din ziua precedentă). A terminat cu bine, i-a plăcut şi cred că anul viitor vom veni din nou cu toţii.

De data aceasta pontoanele mobile ne-au transportat până s-a făcut distanţa de 1,5km, Loţi a avut grijă de asta cu ceasul cu gps în faţă. Am trecut de locul de start de anul trecut în uralele mulţimii de înotători – unii dintre ei au găsit o metodă inedită de protest – sărind în apă de pe pontoane. Încetul cu încetul trebuie însă să acceptăm realitatea – lumea începe să fie condusă de roboţi şi ceasuri şi nu este nimic uman în deciziile lor – contează doar cifrele. Ne afundăm încetul cu încetul în lumea lui Matrix şi nu avem scăpare nici în lumea virtuală, invadată momentan de pokemoni. Am încercat să pun la îndoială precizia lor, aveam tot interesul – înotul e încă proba mea cea mai slabă, plus că eram presat de timp şi pontonele se mişcau ca melcul – dar era evident o conspiraţie bine pusă la punct: toate ceasurile indicau la fel, indiferent de firmă.

Şi START!
Trecuse de ora 11 şi 10 când mă uitasem ultima oară la ceas şi eram cam panicat că nu apuc să fac alergarea. Am înotat primii 200-300m craul şi am trecut la bras. La bras ştiu sigur în cât timp maxim termin – 40min, ştiu că momentan sunt ceva mai bun decât la liber când înot fără costum de neopren. Trebuia să fi făcut la fel şi la ironman, unde am avut probleme cu apa şi cu orientarea. Am înotat binişor, m-am apropiat de cei din faţa mea şi am început şi să depăşesc: 35min a durat proba de înot, am progresat şi la bras fără să-l practic la bazin. 🙂
La bike am mers bine, am scos al 5-lea timp la general individual – 1h38min, mai bine ca anul trecut cu 5min. A fost însă greu, ca întotdeauna când ai de depăşit o mulţime de concurenţi după ce ieşi din apă în a doua jumătate. După scripte am trecut de peste 50 concurenţi, incluzând şi pe cei de la ştafete. Am şi tras o trântă, ceva banal, o derapare, trecând prin noroaie şi fiind cu privirea aţintită la cel din faţă. Nu apucasem ziua precedentă să schimb cauciucurile, având program, iar cele de pe bike (de race, fără protecţie la pană) a trebuit să le umflu mai tare să nu fac snake-bite. Aşa am circulat şi la Geiger, a trebuit să fiu mai cu grijă la coborâri, iar la drum cu pietre m-a cam omorât şaua, trebuind să mă dau jos o dată “să mai schimb poziţia”. Şi atunci ca şi acum a contat mai mult să închei cu bine, iar trânta m-a făcut o dată în plus să fiu mai atent.
Mi-a plăcut cum merg fetele, au tras la maxim. Pe Gyongyi (echipa de ștafetă DNF Racing Girls care a încheiat prima la feminin, și alături de care voi fi în echipă de 4 – și cu cei doi Dani, Jecan și Lupșa – la Propark Adventure) am ajuns-o cam cu 1km înainte de capătul urcării şi s-a ambiţionat să urce pe bike. Nu departe erau şi celelalte. Din păcate doar aproape sus l-am ajuns pe Claudiu Lele, am povestit cu el şi aşa am aflat că e tot la categoria mea, aproape “new entry” – adică în termeni de NBA (în primul an eşti rookie) – un sophomore. La coborâre a stat după mine iar la şosea a reuşit să câştige poate jumătate de minut. Ce mult contează să înoți bine! Pe Alin Reus (partea de înot de la echipa Ștafeta TVA – câștigătoare la general ștafete, Alin concurând și individual), care încheiase înotul în timp foarte bun – 20 min, doar înainte de PA-ul din vârf l-am ajuns. A progresat la bike.

Spre finiș cu Tudor – mulțumesc pentru poza – From Traversarea Tarnitei si Triatlon Cluj 2016

Am fost rapid la tranziție și am ieșit înaintea lui Claudiu la alergare. M-au încurajat copiii și Diana, pe ea am întrebat-o cât e ora – ora 14 fără 25min. Eram la limită cu timpul, dar puteam face alergarea. Claudiu era destul de aproape în spate, păstrând distanța, dar nu puteam alerga mai repede mai ales la vale. Aveam parcă un limitator de viteză. La jumătatea distanței, la PA, eram încă în față. Nu alergam rău, pace-ul mediu mi-a ieșit sub 5 la mie, am mai depășit concurenți, am făcut alergarea cu un timp de 42min53sec, ușor mai bun ca anul trecut, dar nu mă puteam depărta de el și a fost doar o chestiune de timp până să dea “atacul”. Normal, pe coborâre, cu 2-3km înainte de finiș. Mă mai apropiam de el pe urcări, uneori mergea, dar atât. La final, pe ultimele sute de metri, a alergat alături de mine Tudor, încheind de mână cu el concursul. 🙂

Triatlon Cluj – From Traversarea Tarnitei si Triatlon Cluj 2016

Am plecat pe grabă spre casă, am mâncat doar o felie de lebeniță și am băut un suc, dar “s-au aliniat astrele”: m-am încadrat în timp, am fost mulțumit de ritmul meu. Am încheiat pe locul 9/72 la general individual, cu 3h01min04sec, la aproximativ 40 secunde de Claudiu și 1 min de locul 7. Nici față de ștafete n-am mers rău – poziția 5. Am primit acum și diploma și medalia de locul 2 la categorie. Dacă le revendică cineva să-mi spună. 🙂 După calculele mele sunt pe 3 după Zsolt Langviser și Claudiu Lele.

Să ne vedem cu bine! Pentru mine urmează UTMB și Propark Adventure, până atunci iau pauză la competiții, să nu intervină iar limitatorul. Pentru UTMB am primit deja o propunere, să iau cu mine și mobilul fetei și să vânez pokemoni la înălțime – franțuzești, italieni și elvețieni. Am auzit că cei de pe versanții nordici sunt mai valoroși, fiind mai reci și mai greu de prins. Pentru “next level”!

Jun 302016
 


Au fost două concursuri pe care nu am vrut să le ratez, chiar dacă a trebuit să duc lupte grele şi în afara lor. 🙂 Fiecare din acestea au fost o combinaţie de provocare şi plăcere, dar fiecare în moduri diferite.

ziua 4 Bucegi – From Bike 4 Mountains 2016
la finish X-Man – From X-Man Oradea proba full

Erau programate să fie la distanţă de 4 săptămâni unul după altul dar din cauza vremii Bike 4 Mountains a fost amânat cu 3 şi uite-aşa a apărut întrebarea: e bine să mergi la amândouă?  Pentru răspuns, primul meu gând m-a purtat la scena din “Cei trei muşchetari” cu lupta dintre D’Artagnan cu viitorii lui prieteni Athos, Porthos şi Aramis. Firesc, efortul meu principal va fi la primul concurs, care era şi pe echipe, iar triatlonul de tip ironman probabil va fi o umbră a celui de anul trecut, deşi pentru el m-am tot pregătit un an.
Căutând traducerea originală a textului din Alexandre Dumas pe internet şi recitind-o, am avut încă o dovadă clară a cât de mult pierd copiii de azi folosind pentru lecţii şi teme la şcoală doar rezumatele cărţilor pe care noi le citeam uneori pe ascuns noaptea, mascând lumina să nu ne vadă parinţii care credeau că dormim. Şi asta pentru că efectiv lectura te captiva, nu era o obligaţie. Ce pierd în primul rând? Farmecul scrierilor! Pentru ei scriitorii nu sunt decât o colecţie de procedee artistice şi de opinii ale cine ştie cărui critic sau băgător de seamă.

― Cum, ― făcu d’Artagnan, ― întîiul dumitale martor este domnul Porthos?
― Da. Ai ceva împotrivă?
― Nu, de loc.
― Iată şi pe cel de al doilea. Întorcîndu-se spre partea unde arăta Athos, d’Artagnan îl recunoscu pe Aramis.
― Cum, ― făcu el şi mai uimit decît întîia oară, ― cel de al doilea martor al dumitale e domnul Aramis?
― Domnul este cel cu care mă bat, răspunse Athos, arătîndu-l pe d’Artagnan cu mîna şi salutînd tot astfel.
― Şi eu tot cu el mă bat, adăugă Porthos.
― Dar abia la ora unu, lămuri d’Artagnan.
― Şi eu tot cu domnul mă bat, spuse şi Aramis apropiindu-se de ei.
― Da, dar abia la ora două, se amestecă d’Artagnan, cu acelaşi glas liniştit.
― Şi acum, fiindcă v-aţi strîns toţi laolaltă, ― începu d’Artagnan, ― îngăduiţi-mi, domnilor, să vă cer mai întîi iertare. La auzul cuvîntului “iertare”‘, un nor trecu pe fruntea lui Athos, un surîs semeţ juca pe buzele lui Porthos şi un semn de împotrivire fu răspunsul lui Aramis.
― Nu mă înţelegeţi domnilor, ― urmă d’Artagnan ridicîndu-şi capul luminat în clipa aceea de soarele ce-i aurea trăsăturile fine şi îndrăzneţe, ― vă cer iertare dacă s-ar întîmpla să nu-mi pot plăti datoria faţă de toţi trei, căci domnul Athos are dreptul să mă ucidă cel dintîi, ceea ce răpeşte din valoarea poliţei dumitale, domnule Porthos, şi ceea ce-o face aproape egală cu zero, pe-a dumitale, domnule Aramis. De aceea, domnilor, vă cer încă o dată, iertare, dar numai pentru asta, şi acum, în gardă.”
No, cam aşa şi cu rezultatele mele la cele două concursuri la interval de mai puţin de o săptămână… 🙂 Şi urmează Swimathonul de la Cluj, unde înot câteva minute pentru tinerii de la Centrul Daniel, adică relaxare.

1. Bike 4 Mountains – 17 – 20 iun
2. X-Man Romania – 25 iun
 1.

Bike 4 Mountains
E declarat concurs, dar mai întâi de toate este plăcerea de a pedala în munţi prin locuri în care cu greu şi puţini ajung. Ai de parcurs trasee în 4 munţi – Iezer-Păpuşa, Leaota, Piatra Craiului şi Bucegi, trasee pe care un turist obişnuit cu hărţile montane avute la dispoziţie cu greu şi le putea creiona. În plus a intervenit şi munca de a face ciclabili kilometri de poteci, uneori fără să fie la bază nici măcar urme de animale. Toate acestea s-au întâmplat pentru că oameni care şi-au petrecut viaţa prin acei munţi au dorit să împărtăşească lumea lor şi cu alţii care ştiu să aprecieze ce văd. Mă bucur că mă număr printre cei din urmă. Ne-au povestit organizatorii de numeroasele zile petrecute la amenajare şi m-am convins de acest lucru în concurs.
Merită citit articolul lui Horaţiu Câmpian de pe freerider.ro , descrie foarte bine traseele şi atmosfera de acolo. La câteva zile au apărut pe site şi cuvintele câştigătorilor – Timy Păcurar şi Kelemen Arpad.
Eu am avut în plus bucuria de a trăi un fel de remember when I was young, participând alături de sora mea Simona în echipa Vezentanii. Au fost echipe tari la toate categoriile, iar la general misiunea câştigătorilor n-a fost deloc uşoară. La mixt, unde eram direct interesaţi, au fost la start 13 echipe şi pot spune că au fost foarte bune. Au fost răsturnări de situaţie pe podium zilnic, s-au întâmplat accidentări, probleme tehnice, căderi fizice care au decis câştigătorii abia la sfârşitul ultimei etape.
Acum, în postura nouă de “iepure” am putut înţelege cu adevărat şi stările trăite acum doi ani de Dan Lupşa, coechipierul meu de atunci şi am apreciat foarte mult efortul Simonei de acum. Mulţumesc! Poate va scrie şi ea aici câteva cuvinte, aşa cum a făcut Dan acum doi ani.
Ca la orice concurs serios ne-am studiat adversarii, pe mulţi dintre ei îi ştiam şi le ştiam posibilităţile. Mi-am dat seama că multe din fete sunt apropiate de nivelul meu şi pot fi chiar mai bune. Oricât de mult mi-aş fi dorit, oricum le întorceam, nu ne puteam considera decât outsideri, mai ales că Simona n-a avut prea mult timp să se antreneze. Concluzia a fost de genul – să fim bucuroşi dacă terminăm pe locul 5, dar sperăm şi la mai bine. Ne bazăm pe constanţă, sperăm să mergem din zi în zi mai bine.
start etapa 1 Iezer-Papusa – From Bike 4 Mountains 2016
Etapa 1 Iezer-Păpuşa a fost mai deosebită ca acum doi ani. A avut înainte de coborârea finală de 6km o zonă de neutralizare traseu de 15km. A fost etapa în care s-a conturat pregătirea fiecărei echipe, ne-am putut da seama în realitate cum stăm.
Am încheiat pe locul 6 dar cu specificaţia că echipa Andreei Dan (care era în faţa noastră) a avut probleme tehnice ireparabile şi practic de acolo Andreea a continuat concursul singură pentru a fi finisher. Nu mă aşteptasem ca Hoinarii să termine primii la 10 minute de restul, nu mă aşteptasem ca Patricia să fie aşa bună şi să termine pe locul 3. În fine, de fapt oricât mă uitam la alţii, cel mai important era să mergem noi bine. Mă aşteptasem ca fetele tinere să fie primele. Mi se părea că locul 1 era deja adjudecat de Hoinari care erau peste ceilalţi ca pregătire, tot ce trebuiau să facă era să nu forţeze, eventual să aibă o pierdere controlată dacă urma o zi mai proastă.
profilele etapelor – From Bike 4 Mountains 2016
numar de concurs – From Bike 4 Mountains 2016
Etapa a doua Leaota avea la început o urcare grea de peste 17km şi peste 1000m diferenţă de nivel. Va fi greu pentru noi să progresăm pe coborâre. Nu aveam alt atu totuşi.
A fost cred etapa care a contat cel mai mult, care a afectat cele mai multe echipe. Echipa NoMad Merida CST3 cu Suzi a avut o cădere fizică, Hoinarii au avut primele probleme tehnice, de la Mountain Riders Tibi se accidentase la mână şi erau cam dezamăgiţi, iar noi cu atâtea probleme în jur am terminat abia pe 7! A fost etapa în care Giant Team a Patriciei a terminat prima la peste 18min de următorii – echipa Formula Prima a lui Emese Fodor. Emese cu Joe Indianul aveau să fie de fapt una din puţinele echipe care a mers ceas, constant, etapă de etapă, progresând în clasament încet şi sigur. Noi deja aveam probleme cu Siculus Alpin Club a lui Karacsony Kinga, care clar erau mai buni pe urcări, iar etapele următoare se încheiau pe urcare. La general am rămas pe locul 6. Deja şansele noastre de “mai bine” de locul 5 erau mai degrabă vise.
etapa 3 Piatra-Craiului – From Bike 4 Mountains 2016
etapa 3 Piatra-Craiului – From Bike 4 Mountains 2016
etapa 3 Piatra-Craiului – From Bike 4 Mountains 2016
etapa 3 Piatra-Craiului – From Bike 4 Mountains 2016
Etapa a treia Piatra Craiului n-a început prea bine. 29’er pentru Simona, dar cauciucurile ne-au jucat festa. Numai de întârzieri din motive tehnice nu aveam nevoie, conform devizei “noi nu putem avea luxul să greşim”. Ca multă lume, am avut şi noi probleme cu noroiul de la început. S-a adunat pe schimbătorul faţă noroi cu carul şi pur şi simplu ne-am oprit că nu mai putea coborî pe foaie mică. Cunosc tipul de schimbător, era clar că intrase ceva acolo şi se blocase. Jumătate din bidonul Simonei şi aproape tot al meu s-a dus pe curăţare până am scos pietricica. Am crezut că toţi au trecut de noi, am aflat pe urmă la Hoinarii au avut probleme şi ei. Am pierdut câteva minute care au contat. Pe pârâu a trebuit să trec în faţa echipei BikeExpert Racing Team a Ralucăi Cătană tocmai ca să-i grăbesc şi să încerc să-i ajung pe Siculus, sperând ca Simona să nu aibă probleme. I-am ajuns din urmă pe când să scape de pârâu pe Siculus şi măcar ştiam că nu-s la mare distanţă. Cu 20km înainte de final, pe coborâre, la PA-ul dinainte de Prapăstiile Zărneştilor i-am şi depăşit dar degeaba: tot au terminat cu aproape 15min înaintea noastră, urcând în clasament în faţa noastră.
Partea bună a fost că pe vreo două porţiuni de coborâre în viteză Simona a fost mai rapidă ca mine, iar partea proastă a fost că, deşi am rămas pe 6 la general, echipa NoMad Merida CST4 a Doinei s-a apropiat la 6 minute de noi.
etapa 4 Bucegi – From Bike 4 Mountains 2016
etapa 4 Bucegi – From Bike 4 Mountains 2016
etapa 4 Bucegi – From Bike 4 Mountains 2016
etapa 4 Bucegi – From Bike 4 Mountains 2016
Etapa a patra şi ultima din Bucegi e cea care-mi place cel mai mult. Aş spune că mi se potriveşte dacă nu ar fi porţiunea finală de 6km de urcare pe asfalt în Cheile Grădiştei. Aveam să încercăm să ne menţinem cât putem în faţa Doinei până la porţiunea de push-bike, iar de acolo consideram că cel puţin în spate nu vom mai avea probleme. Nu ştiu cât m-au crezut pe cei de la Siculus când le-am spus că nu ne luptăm cu ei, că cele 9 minute avans ale lor sunt prea mult pentru noi având în vedere finalul în urcare.
finish etapa 4 Bucegi – From Bike 4 Mountains 2016
clasament final mixt – From Bike 4 Mountains 2016
Cert e că pentru prima dată am împins din cand în când pe Simona, că la push-bike am ajuns în faţa Doinei şi aproape de Siculus, că la PA-ul de la baza urcării finale i-am văzut pe Siculus care s-au grăbit să ridice ancora şi să plece. Am pierdut incă aproximativ 3 minute faţă de Siculus pe acea urcare şi în final ne-am clasat pe locul 5, cu timpul total 20h21min44s, la peste  o oră de locul 3. Hoinarii abandonaseră.
Podiumul a fost Giant Team, Formula Prima şi Mountain Riders. Dacă e vorba de părere de rău e că puteam fi noi pe locul 4. 🙂 Atât, că oricum şi locul 5 nu ni s-a datorat doar meritelor noastre ci şi conjuncturii. În rest, foarte mult ne-au plăcut traseele, nu ştiu dacă mai rabd 2 ani până să parcurg ceva asemănător. E altceva MTB-ul faţă de alergare. Voi mai căuta vreun concurs care măcar pentru o zi să-mi aducă aminte de 4 Munţi.
Foarte frumos concurs, deosebit şi greu! S-a văzut la premiere că lumea nu prea mai avea putere să spună multe. Acum doi ani echipele de pe podium au spus fiecare câteva cuvinte despre cursă. Impresiile lor pozitive “de acasă” sunt însă împărtăşite şi vor rămâne scrise, am şi citit câteva.

Top

 2.

ultimele pregatiri inainte de start – From X-Man Oradea proba full
X-Man Oradea – proba full
Urma pentru mine în 5 zile ironmanul de la Oradea. Speram să mă pot recupera, având în vedere că n-am tras la maxim. Am promis că dacă nu mă simt bine abandonez şi că nu forţez. N-a fost greu să mă ţin de promisiune. 🙂 De fapt problema principală a fost capul, care judeca dar nu mai avea hotărârea de a aplica o decizie şi o amâna la infinit.
A fost alt fel de concurs. De această dată n-a mai fost la mijloc farmecul unor peisaje, provocarea unor coborâri, drămuirea unui efort ca să rezişti 4 zile, monitorizarea coechipierului ca să ştii cum să mergi, ci a fost vorba de un efort extraordinar care parcă începe cu o joacă – proba de înot. Ai un termen limită de 2h20min pentru 3,8km de înot în 8 ture, dar parcă nici nu contează, ieşi răcorit din apă, oricât de caldă e tot nu simţi zăpuşeala de afară.
Dar toate se adună. Aici parcă încurajările contează mai mult, iar problema e că nu-ţi dai seama cât eşti de sfârşit sau proaspăt decât după ce începi proba de alergare, poate la câţiva kilometri.
Pe mine proba de înot m-a “liniştit” complet. N-am reuşit să mă adaptez la apă, n-am fost în stare să iau decizia de a-mi da jos ochelarii deşi nu vedeam cu ei balizele (înainte cu o zi am dat o tură fără ochelari, că-i uitasem, n-am avut aşa probleme dar tot am făcut vreo 500m), cred că mai mult m-am agitat stânga-dreapta decât am înotat. Aveam gesturile de la baba-oarba, n-am reuşit să înot relaxat decât spre sfârşit când m-am hotărât să nu mă mai uit decât la mal chiar dacă urma să fac apoi o ajustare de zeci de metri spre balize. 2h05min08sec a durat proba mea de înot, am ieşit printre ultimii (poziţia 71).
From X-Man Oradea proba full
Bicicleta, 180km, iar n-a mers ok. M-am trezit de la început cu o durere uşoară de cap de care nu izbuteam să scap. Era şi tot mai cald. Eram dispus să fac un anumit efort şi acel efort însemna 26km/h media, nu 30 sau mai mult. Abia după 60km, după ce am renunţat să mai iau la schimb bidoane cu izotonic şi am trecut pe apă, stropindu-mă regulat, am început să-mi revin, să intru într-un echilibru. Erau peste 38 grade şi schimbam bidoanele la fiecare trecere pe la biserica din Cetariu, deci de 2 ori pe fiecare tură din cele 5 care rămăseseră din cele 7. Şi nici n-am mai fost depăşit, avioanele deja trecuseră. Timpul cumulat la bike cu cele 2 tranziţii şi prima tură de alergare a fost de 7h16min42sec (al 43-lea timp).
selfie cu prieteni in timpul alergarii – From X-Man Oradea proba full
From X-Man Oradea proba full
La alergare a fost în sfârşit acceptabil, nici n-am alergat rău, 4h40min (al 29-lea timp). Am fost mulţumit că nu m-am simţit aşa sfârşit ca anul trecut, dar şi timpul meu total a fost mult mai slab, cu peste 1h30min (14h02min12sec, poziţia 42 la general şi 11 la categorie).
Mulţumesc încă o dată pentru sprijinul celor din jur, pentru umorul comentariilor, pentru gheaţă… Adaug ce-am scris şi pe FB.
O doamna (eram in stadiul de memory erase de alergat in nestire fara ganduri si nici nu stiu cine era) statea la tasnitoare. Cand i-am spus ca mai am peste 20 de ture nu s-a descurajat. 🙂
Dupa finish m-am dus la PA-ul cu gheata sa mananc ceva si sa-mi revin. Din experienta, dupa efort mare, la cateva minute ma simt mai slabit si trebuie sa mananc si sa beau ce pot pana atunci si abia apoi sa ma relaxez. Si in orice caz nu-mi place sa vorbesc, e un efort suplimentar. Asa ca mi-am lasat tot ce tineam in maini, inclusiv medalia si panglica de finisher la standul de bici.
Masaj, prima data cand mi se face, langa PA, multumesc! Apoi tot la PA ma pomenesc luat in primire de Marmota (care terminase de ceva vreme) si de voluntari: mi-au dat rosii sarate, gheata, tot ce am vrut. M-au pus sa ma asez pe blocurile de gheata si dupa cateva minute, Marmota: ar trebui sa te ridici si sa pleci, ca altfel n-o sa mai poti umbla. Eu: am terminat! M: Si de ce nu spui asa? Eu, in gluma: am constatat ca e mai bine sa te duci la PA-uri ca si concurent, nu ca si finisher… 🙂
Să ne vedem cu bine şi sănătoşi şi dacă se poate la concursuri mai normale! O vreme…
Multumesc pentru poze fotografilor!

Top

Aug 052015
 

multumesc pentru poze – From Traversarea Tarnitei si Triatlon Tarnita

Sunt locuri unde îmi place să merg ori de câte ori am ocazia, iar Lacul Tarniţa este unul din ele: mă simt de-al locului, am emoţii de fiecare dată ca la o revedere după mulţi ani. Mi-am ţinut ziua de naştere acolo, am cules afine şi gălbiori… e locul unde înotam vara (până acum un an eram pasăre rară la un bazin de înot).
In 2011 am participat la proba de 1500m si atunci am scris ca renunt la bras (in 42minute am inotat distanta). De la vorbă la faptă au trecut ceva ani. Ce am mai scris atunci: Dar pana atunci pot spune ce-mi doresc: un triatlon la Cluj. Targu-Mures sa fie in fatza noastra? Oradea are Iron Man! Oameni capabili sa organizeze asa ceva sunt, m-am convins. O mica Antanta intre Orca – inot, Clujul Pedaleaza – MTB, ciclism si CAR Universitar – alergare? Ca prieteni de pe la aceste cluburi au fost acum. Si mai sunt cluburi in Cluj care sper sa nu se supere ca nu le-am pomenit.
Abia am aşteptat să vină Traversarea Tarniţei şi triatlonul, şi pentru fiecare aveam motivaţiile mele. Traversarea Tarniţei era o provocare în sine, de mulţi ani doream să particip dar nu aveam voie pentru că nu ştiam să înot decât bras. Pentru cei 6,5km de înot cu timp limită 3 ore, cea mai lungă distanţă pe care urma să o parcurg la înot, era clar că trebuia să merg la bazin, să mă antrenez constant şi cu cineva care să mă îndrume, adică tot ce n-am fost în stare singur şi nu mă atrăgea. La triatlon era în schimb plăcerea de a concura alături de prieteni, în special de la categorie, cu care mereu mă întâlnesc la concursuri şi-n ultima vreme pierd constant lupta. Dar am răbdare, mai progresez şi eu, problema e că şi ei 🙂 Măcar la înot mă lupt acum cu aceleaşi arme – înot crawl şi mai pot progresa, iar de anul viitor sper să am şi alt MTB.

From Traversarea Tarnitei si Triatlon Tarnita

Traversarea Tarniţei e un concurs pentru înotători … mai puţin amatori.  Trecut prin multe concursuri de tot felul, pot spune că la cele de înot este proporţia cea mai mare de concurenţi, peste 50%, care ştiu înota bine şi foarte bine, au în background înotul de performanţă sau polo-ul. Foarte puţini “rătăciţi”, şi mai puţini din cei la care li s-a pus pata să înveţe să înoate, unii la peste 40 de ani. E un sport frumos înotul, un sport la care coordonarea contează cel mai mult, un sport în care corpul trebuie să-ţi fie relaxat şi totodată forţa să o aplici fără crispări, cumva total opus faţă de alergare şi MTB. Eu mai am de învăţat, aşa că stresul meu cel mai mare urma să fie să nu mă ridice din apă la jumătatea distanţei sau înainte de finish, şi dacă se poate să nu fiu chiar ultimul.

Am luat startul aproape 90 de concurenţi, foarte mulţi faţă de anii trecuţi. La start s-au aliniat şi avioane, numesc aşa pe toţi cei care au terminat proba sub 1h50min. Mai e câte unul de wikipedia, vedeţi Ştefan Gherghel, mai sunt de la Clubul Orca care sunt şi organizatori şi au înotători foarte buni. Timpul lui Gherghel – primul la finish – 1h20min, record. Eu am parcurs 7km, bănuiesc că şi el a înotat mai mult de 6,5km, deci viteza lui medie a fost de peste 5km/h! Adică a înotat în ritm de mers susţinut, fără costum de neopren la fel ca şi cel de pe locul 2. Mai remarc pe fraţii Demeny, pe cei de la categoria mea – Cosmaţchi, Bruno şi Vaum şi, normal, pe Adrian Toma, care a insistat să termine după mine într-un mod original: a parcurs de două ori distanţa de 6,5km, partea cu concursul fiind a doua tură. El a vrut să fie ultra.

From Traversarea Tarnitei si Triatlon Tarnita

Eu am înotat bine, peste aşteptările mele: 2h36min, locul 77 din 85 finisheri. Nu m-am oprit, n-am mâncat nimic, n-am simţit nevoia. M-am autodepăşit, am înotat mai bine ca la IronMan. A fost prima dată când am înotat 3km într-o oră (primii trei). Am avut probleme la un umăr (o recidivă) de pe la km6 şi ca urmare ultimul kilometru l-am parcurs în 27min, cu un ultim puseu de viteză la finish, de impresie artistică. Eram îngrijorat că n-o să pot participa la triatlonul din ziua următoare şi am tot schimbat mişcarea mâinii pe care abia o mai puteam scoate din apă.

M-am simţit foarte bine la final, cu atâţia prieteni în jur. Am câştigat şi la tombolă, am fost singurul care a câştigat de două ori fără să fiu strigat. 🙂 Asta pentru că au câştigat Adi Toma şi Vaum care mi-au făcut cadou palmare şi un bidon. Mulţumesc! Mai mulţumesc organizatorilor şi pentru ochelarii de înot din pachetul de start, am să-i dau la fiică-mea.

From Traversarea Tarnitei si Triatlon Tarnita

Şi a urmat Triatlonul de la Tarniţa.  Toată stima pentru … aceeaşi organizatori, ştiu că mulţi dintre ei ar fi dorit să participe şi ei la concursurile din weekend dar cineva trebuia să fie şi voluntar. Am mai povestit cu ei, festivalul Untold le-a cam rărit rândurile 🙂 .

Triatlonul s-a desfăşurat la coada lacului Tarniţa, cu proba de MTB – o buclă de 30 km ce conţinea urcarea de Lăpuşteşti dinspre valea Râşca. Din lista de start eu aveam treabă cu Vaum şi Szokolszky Istvan, măcar să încerc să-i stresez. 🙂 Mi-am dat silinţa: am făcut tot posibilul să-mi revin cu umărul, mi-am pregătit bicicleta şi n-am mai luat pe MTB nici pompă, nici cameră, nimic. Am schimbat cauciucurile, ştiam că vor fi multe bălţi şi am constatat că plăcuţele de frână erau terminate după concursul pe ploaie de la Băişoara. N-am avut ce face şi mi-am pus altele pe faţă mai puţin uzate şi m-am chinuit o jumătate de oră să le reglez. Şi aşa mi-am dat seama – compatibil nu înseamnă identic: problema era lamela elastică, am schimbat câteva până s-a potrivit. În ziua următoare deja porneam cu un dezavantaj – coborârea de Lăpuşteşti va fi mai lentă.

From Traversarea Tarnitei si Triatlon Tarnita

Şi gata de start… alături şi de Adi Cosma, coechipierul meu de la Marathon 7500, şi de Langviser Zsolt – viitorul coechipier de la 2×2. Sper să mă comport onorabil. Suntem duşi cu pontonul mobil pe Tarniţa la vale şi se dă startul. Înot binişor, deja e standard la mine 3km/h – termin în ceva peste 20min înotul (dovadă că distanţa reală a fost de 1km), dar pierd cam 4min cu tranziţia. Uitasem că am cipul pe picior şi am pierdut vremea când am dat jos costumul de neopren. M-am uitat apoi la rezultate, Vaum a fost printre primii, a ieşit din apă cu tot cu tranziţie în ceva peste 16min, dar Istvan nu era departe de mine.

From Traversarea Tarnitei si Triatlon Tarnita

La MTB m-am străduit să recuperez, dar Vaum a fost prea bun. Pe Istvan cred că l-am depăşit la un moment dat şi apoi a revenit. E greu când ai în faţă mulţi concurenţi, cred că am depăşit peste 30. Am mai aşteptat cu răbdare la unele bălţi după unii, dar mi-am şi dat în petec o dată, când am agăţat uşor pe cineva când a schimbat brusc direcţia – scuze. Pe urcarea de Lăpuşteşti am avut emoţii: iar avea tendinţa lanţul să se se blocheze la angrenaj. Păţisem săptămâna trecută “chain suck” la Maraton Băişoara de a trebuit să alerg pe urcările mai abrupte din Valea Vadului iar acum numai gândul că poate va trebui să mă dau jos de pe MTB mi-a stârnit o avalanşă de înjurături. M-am liniştit cât de repede am putut şi am început să urc cât am putut de rotund, fără forţări, fără ridicat din şa. Am reuşit şi m-am bucurat că n-am avut pană ca Marin Marie, Zsolt sau alţii. A urmat coborârea, foarte prudentă. La început, aşa cum m-am aşteptat, frâna faţă se comporta ciudat, aşa că la viraje am mai scos piciorul din spd. Ca timp pe coborâre abia am scos cu 1min30sec mai bine ca acum o lună, când am coborât cu băiatul meu Tudor (fusesem în recunoaştere traseu). Am scos al 5-lea timp la individual şi al 10-lea dacă pun şi pe cei de la ştafete. Am recuperat puţin faţă de Istvan.

From Traversarea Tarnitei si Triatlon Tarnita

A urmat alergarea, iar aici am văzut că eram prea departe de Vaum. Pe Istvan se pare că l-am mobilizat, a alergat foarte bine şi s-a distanţat suplimentar cu vreo 4 minute faţă de mine. Am fost al 5-lea timp la alergare individual şi al 9-lea cu tot cu cei de la ştafete şi am încheiat în 2h51min, pe locul 7 individual şi 11 total, pe locul 3 la categorie.

From Traversarea Tarnitei si Triatlon Tarnita

Mulţumesc la toţi pentru atmosferă, pentru încurajări, m-am simţit ca acasă. Mulţumesc Clubului Moving pentru voucher, am să-l folosesc. Cu MTB-ul m-am lămurit, luni primul lucru pe care l-am făcut a fost să cumpăr plăcuţe de frână şi lanţ. N-am făcut atâţia kilometri în acest an ca altădată, dar se pare că mai contează mult şi cum îi faci.

Jul 072015
 


Anul acesta este un an mai deosebit, un an al schimbărilor. Am fost la multe concursuri de tot felul până acum, dar ca să zic aşa eram în ritmul meu normal.

panglica de finisher – From X-Man Oradea – Ironman Romania

Câteva repere mai deosebite:
1. Spuri Balaton Szupermarathon – turul Balatonului – 195km – în echipa de ştafetă Tuşnad Marathon cu Mihai Pantiş şi Hadnagy Jozsef  – a fost primul meu concurs peste hotare. Un plus a fost şi că am alergat în echipă (mie-mi place tot mai mult să merg la concursuri în echipă). Cum am mai spus, nu mi-ar fi dat prin cap până acum că primul meu concurs în afara ţării va fi de alergare, am tot căutat concursuri de MTB în Croaţia unde m-am dus în ultimii ani la mare. Le mulţumesc coechipierilor încă o dată pentru companie.
2. Propark Adventure Race – concurs de tip adventure – echipa Iezerele Cindrelului cu Cristina şi Ady Beleanu, Cristina Trancă – un concurs în care m-am înscris pe ultima sută de metri – le mulţumesc pentru încredere coechipierilor. A fost primul meu concurs de tip adventure, a fost foarte fain şi instructiv şi sper să mai particip şi în alte ediţii. Până una-alta am pus ochii şi pe un concurs din august din Cehia, dar poate la anul… 🙂
3. X-Man Oradea – concurs de tip IronMan – triatlon – 3,8km înot, 180km bicicletă asfalt, 42km alergare prin parc. Este concursul despre care voi spune câteva cuvinte în continuare, este primul meu concurs de Ironman. Ştiu că Diana l-a confundat cu un concurs ţinut tot a Oradea – Ironbike, la care am participat mai demult 🙂 Este concursul care a constituit motivaţia mea să învăţ să înot stilul liber. La acest concurs am avut parte şi de alte premiere: primul concurs cu cursiera din “epoca contemporană” (am mai fost la concursuri de triatlon mai demult, cu altă cursieră) – mi-am cumpărat în sfârşit cursieră după mai bine de 20 de ani, primul concurs în care am folosit aerobare, pe care le-am cumpărat cu 2 zile înainte de concurs şi nu le-am putut proba din pricina vremii, primul concurs la care am înotat stilul liber, pe care am început să-l învăţ din toamna anului trecut. Până atunci tot ce ştiam era brasul, m-am mai chinuit să înot crawl dar oboseam foarte repede şi înotam dezamăgitor de încet faţă de bras. Aş fi vrut să-mi probez înainte înotul la alt concurs mai normal, dar n-am avut cum, aşa că direct 3,8km. Mulţumesc încă o dată lui Loţi că m-a învăţat să înot crawl – în sfârşit eram la acelaşi stil cu ceilalţi competitori ai mei de la categoria de vârstă. Mai am evident de lucrat la viteză, dar am şi eu limitările mele şi-mi trebuie timp. Ceea ce m-a determinat cel mai mult să fac cursuri de înot a fost însă dorinţa ca ai mei să înveţe şi ei, nu mai puteam amâna, nu doream să înveţe la 46 de ani. Şi tot la capitolul premiere intră şi folosirea costumului de neopren, luat cu două luni înainte. Am apucat să-l probez de două ori la Tarniţa. Şi trisuitul, iar pentru prima oară… oare va fi suficient bazonul lui la aşa distanţă? La atâtea premiere mă şi mir că am terminat cursa.
Ce urmează:
4. Marathon 7500 – concurs de ultratrail – +90km cu 7500m diferenţă de nivel – în echipa Regi şi Pioni cu Adi Cosma, la fel ca anul trecut. Sper să terminăm cu bine, pentru mine e şi o repetiţie pentru UTMB – proba TDS.
5. Traversarea Tarniţei – 6,5km înot şi triatlonul de la Tarniţa din ziua următoare. Acum m-am decis să mă înscriu, sper să închei cu bine traversarea, în timpul limită de 3h. Am făcut ceva teste, nu-s chiar ageamiu, e cea mai lungă distanţă pe care o voi înota. Înainte de Ironman n-aş fi crezut că voi avea tupeul să mă înscriu.
6. TDS (Sur les Traces des Ducs de Savoie) – ultratrail 120km cu 7500m diferenţă de nivel. Un concurs mare, cu înscriere pe bază de puncte de calificare, cu tragere la sorţi. Ar fi cel mai greu ultratrail pentru mine, aşa că îmi voi lua concediu şi voi merge cu familia să mă şi susţină. 🙂
7. Open…

From X-Man Oradea – Ironman Romania
bicicletele aşteaptă în tranziţie – From X-Man Oradea – Ironman Romania
X-Man – From X-Man Oradea – Ironman Romania

Şi acum despre punctul 3… Eu funcţíonez pe bază de motivaţie. Aşa că mi-am găsit IronMan-ul de la Oradea. E accesibil şi ca distanţă de casă, şi ca preţ la înscriere. Ironman-urile certificate au nişte scoruri! În plus îl cunoşteam pe organizator – foarte serios şi trecut prin multe concursuri. Mai întâi m-am înscris şi apoi am început să lucrez la realizarea planului 🙂 : nu trebuia decât să învăţ să înot crawl, să-mi cumpăr cursieră şi costum de neopren. Cu aşa ţintă e clar că m-am mobilizat. Şi mi-am fixat şi timpi: ideal 1h30min la înot, dar tot ce era sub 2h era bonus, 6h la bicicletă, tot aşa – ce era sub era bonus, să consider bonus tot ce era sub 8h după primele două probe – înot şi bicicletă, să alerg ideal 3h30min, maxim 4h; ca timp final să mă încadrez între 11h şi 12h, să fiu cu atât mai mulţumit cu cât eram mai aproape de 11h30min. Mi-am ales şi nişte iepuri buni de la categoria mea, pe care-i ştiam de la concursuri: Vaum Waldemar şi Szikszai Bruno. Dacă reuşeam să recuperez la alergare ce pierdeam la înot în special, dacă nu pierdeam decât puţin sau eram în ritm cu ei la bicicletă, consideram că m-am autodepăşit.

am fost acolo – From X-Man Oradea – Ironman Romania
locul 3 categorie, români – From X-Man Oradea – Ironman Romania

Ce am reuşit? Partea bună e că am încheiat pe locul 17 din 73 participanţi la individual, locul 3 în clasamentul pe ţară al FRTRI la categoria 40-50 ani (am fost locul 4 la categorie – a fost şi un ungur). Timpul meu a fost de 12h28min, ce m-a tras în jos a fost fix unde am crezut că voi fi mai tare şi voi face diferenţa – alergarea. Am făcut diferenţa, dar spre negativ… Am avut 1h48min la înot, 6h11min la bicicletă (6h2min fără tranziţii) şi 4h28min la alergare. Am primit şi un premiu de la Club Moving Cluj unde mă antrenez – mulţumesc, am dat luna de acces gratuit la un bun prieten din copilărie!

Am fost şi în calitate de invitat la TVR Cluj (unde şi lucrez 🙂 ) la emisiunea Bună Dimineaţa Transilvania şi am spus câte ceva despre concurs, mulţumesc Irinei! Am vrut ca informaţiile să fie exacte “nu ca la TV” 🙂 , cum aşa s-a nimerit să fiu de serviciu de dimineaţă am făcut un pas în plus – din regie în platou. N-am avut timp să pregătesc câteva imagini.

Ce a mers bine şi ce nu? Până când a fost bine şi ce am greşit? Că ceva sigur am greşit…

From X-Man Oradea – Ironman Romania

Înotul: lacul Săldăbagiu de Munte, 8 ture, am fost foarte mulţumit. Puteam să fiu ceva mai rapid, dar mi-am dat seama pe urmă, la Tarniţa. În orice caz am terminat fresh. Am înotat mai mult de 3,8km, cam 4,5km. Balizele mai depărtate nu le vedeam şi am luat repere greşite – concurenţi din jur, care nu înotau prea drept şi mă mai şi ciocneam. Apoi mi-am luat ca repere grupuri de înotători de la … orizont. La bras înainte nu aveam astfel de probleme de orientare, dar şi atunci trebuia să evit înotătorii de crawl care îmi tăiau calea în viteză înotând în direcţii numai de ei ştiute.
Am terminat proba puţin înainte de Cojan Gabriel, cred că mai erau de sosit vreo 17 concurenţi. Nu ştiam cât de în faţă sunt Vaum şi Bruno, nu ştiam cât durează o tură din cele 7 de la bicicletă, nu eram sigur dacă ei au o tură sau două în faţa mea.

From X-Man Oradea – Ironman Romania
From X-Man Oradea – Ironman Romania

Bicicleta: 7 ture între Săldăbagiu şi Cauaceu, în parametri, n-am forţat – ştiam că nu e un traseu uşor, că nu-i plat. Am început cu o oprire, la tufe. Foarte important, aveam să văd pe propria piele la alergare ce înseamnă să neglijezi. Nici n-am ajuns bine pe bucla de bike şi Vaum a trecut de mine. S-a tot dus, nu m-am străduit să mă ţin de el, era important să intru în ritm normal. Cojan era cam în ritm cu mine. La tura 5 l-am ajuns pe Vaum, m-am mirat, ceva nu era în regulă cu el. Tot nu eram în stare să-mi dau seama dacă are o tură sau două în faţă, eram prea concentrat să ţin ritmul, am vrut să-l întreb dar fix la depăşire a mai fost cineva de care a trebuit să trec. Atât aveam în cap, să continui şi timpul va ţine cu mine. Am fost în continuare relativ constant, singura observaţie e că la penultima tură, a şasea, am constatat că nu mai aveam nimic de mâncat, nici gel. Avusesem două batoane, le terminasem şi m-am mirat că n-am găsit cutiuţa cu polen rezervă, se pare că n-a încăput. Eram cu trisuit de triatlon, nu avea buzunare ca o bluză normală de bike… da, trisuitul era la categoria utilizare prima dată. A trebuit să mă opresc la PA şi să mănânc biscuiţi. Nu era suficient, dar a fost mai bine. Nu l-am mai văzut pe Vaum, eram speriat că deja terminase bike-ul. De Bruno ce să mai spun, l-am văzut doar o dată şi mergea foarte bine. Pot spune că la bike am recuperat multe poziţii la general, a fost singura probă în care am fost clar peste medie, al 13-lea dintre finisheri. Abia am aşteptat să ajung la tranziţie şi să mănânc ceva.

din când în când mă simţeam bine – From X-Man Oradea – Ironman Romania

Alergarea: 38 ture în parcul Brătianu din Oradea. Mi-am făcut alergarea grea, am încheiat cu un timp dezastru – 4h28min, mai slab şi ca timpul de la primul meu maraton. Dacă o iau însă statistic, n-am fost chiar slab – al 19-lea timp. E clar însă că n-am mers bine, că eram epuizat. Noroc cu încurajările de pe parcurs, mulţumesc pentru ele. Şi Istvan a văzut că nu-s chiar ok şi mi-a mai pasat câte o bomboană energizantă. Îi mulţumesc şi lui Istvan Etele Demeter de la PA, la Sebi şi soţiei lui pentru poze şi încurajări (o latură a parcului a fost acoperită de ei), la toţi cei de pe margine, la concurenţi – Viorica Henry (de la ştafeta de fete, care m-a tot outlappat şi la ultima tură m-a ajuns şi ca timp, propunându-mi să terminăm împreună), Alexandra Vlad, Adrian Toma, şi la familie.

la finish – From X-Man Oradea – Ironman Romania
mulţumesc Viorica! – From X-Man Oradea – Ironman Romania

N-am început rău, cu pace de 5.40/km. Mâncasem în tranziţie jumătate de baton, mi-am luat cu mine încă unul şi aşteptam cu răbdare să-mi dau drumul la picioare. Putea dura 5km, poate 10, depinde de cât de obosit eram. Pentru prima dată la un triatlon nu aveam problemele specifice tranziţiei, nu alergam ca raţa după bike. Foarte bine mi-au prins aerobarele şi schimbările de poziţie. Nu aveam probleme cu picioarele, nu aveam crampe. Am outlappat pe Bruno, nu alerga prea bine, în condiţiile în care nici eu nu străluceam. Am început să mă ambiţionez. Nu-l vedeam pe Vaum, nu înţelegeam de ce. Apoi mi-am dat seama că au abandonat amândoi şi probabil că m-am relaxat. Cam de pe la tura 4 am început să am probleme, mă uitam la boscheţi. Era o toaletă publică şi m-am gândit că-i cu plată (la noi în Parcul Mare se plăteşte) şi tot îmi făceam planuri să las batonul gaj etc. Noroc că m-a ajuns Adrian Toma şi mi-a spus că-i free. N-am mai aşteptat invitaţii. Era deja km10 şi am sperat că va fi mai bine. Chiar a fost, vreo 3km. Apoi iar… m-am supărat … pe mine şi n-am mai mers. Doar nu mai aveam mult, vreo 20 şi ceva de km! Dar nici n-am mai putut coborî sub 6min/km. Pentru cele 3-4 minute pe care le pierdeam … m-am trezit epuizat de foame la final, cu batoane la mine. Ca şi leneşul care moare de foame cu traista plină. Pur şi simplu n-am simţit senzaţia de foame şi nici nu m-am gândit că nu-i normal să petrec 12h30min cu 2,5 batoane. Parcă eram mai deştept mai demult – în armată umblam în marşuri cu pâine şi slănină în buzunar, plus o pastă de dinţi pentru fumători (era mentolată, nu ca pasta Cristal), iar apa din bidon o puteam da la colegii din pluton că nu-i duceam aşa lipsa. După finish, după “vizita oficială”, simţeam că leşin de foame. În sfârşit corpul îmi dădea semnalele corecte. Mi-am revenit după ce am mâncat pâine cu brânză şi iaurt. E frustrant să te opreşti într-o cursă intensă, în care totul e alergabil, totul e ciclabil, tentaţia e mare să continui, dar la curse lungi îţi dai peste cap tot organismul dacă nu-l asculţi – un exemplu cazul meu.

noi 🙂 – From X-Man Oradea – Ironman Romania

Alergarea am încheiat-o cu sprint ca să nu mă depăşească Andrei Zamfir – nu-l cunoşteam, dar auzeam cum “Dragonul” îl încuraja – nu era mult în spate şi se apropia – avea altă viteză. Ştiam că “Marmota” Cojan Gabriel terminase, alergase aşa de bine că recuperase ce pierduse la bike faţă de mine şi-n plus eu mai aveam atunci 4 ture.

podium categorie FRTRI – From X-Man Oradea – Ironman Romania

Mă bucur că am participat alături de atâta lume deosebită. Felicitări pentru concurs, pentru atmosferă! Pentru mine urmează Marathon 7500.

Aug 082013
 


Mereu amintiri şi mereu mai bun! Să văd până când îmi permit să-mi doresc asta…
Triatlonul de la Reci a fost ultima etapă, a cincea, din Bioeel Triathlon Grand Prix Exterra 2013 . E un triatlon cu tradiţie – acum a fost ediţia a XXII-a. La cum merg treburile în ţara asta o aşa longevitate e de Cartea Recordurilor. Pentru mine a fost a doua oară când m-am prezentat la Reci, precedenta ediţie a fost în 2010, când triatlonul a fost pe asfalt. Am şi acum poze de atunci şi pun una mai jos:

From Triatlon Reci “Cupa Haromszek”

Şi acum îmi amintesc de acel concurs, cu căldura înăbuşitoare de dinaintea ploii ce a urmat. Ultimii km de alergare i-am făcut practic la pas şi de aceea în acest an “m-am hidratat” pe traseu uneori “just in case”.

În acest an mi-am propus să fiu cât mai în faţă în clasamentul la categorie şi-n orice caz să nu fiu în afara top ten. În fond, chiar dacă am lipsit la prima etapă, doream să obţin un punctaj la general care să mă aşeze confortabil în primii zece la categorie şi să mă motiveze la anul să progresez la înot încât şansa  la podium să nu fie o himeră.

După patru ani mari şi laţi am ajuns cu un prieten acolo şi pot spune că am recunoscut locurile – totul a rămas aproape neschimbat. Nu pot spune că e un lucru bun şi e păcat că nu se pot face minime modificări de confort încât să te poţi simţi ca-n staţiune; când spun de confort nu mă refer la “perna” mea, fiind obişnuit să dorm în cort. Zona e frumoasă, faptul că triatlonul e acum offroad mi-a permis să văd şi mestecănişul şi nu pot decât să fiu de acord cu descrierea de pe site-ul natura2000 “Mestecănişul de la Reci este un depozit nisipos de vârstă pleistocenă care pe alocuri are bălţi şi mici lacuri parţial colmatate, cu o floră şi faună diversă, rare pentru România. În prezent situl este puternic antropizat, cenozele de mesteacăn au fost aproape total defrişate şi în locul lor s-a plantat Pinus silvestris. Cenozele ierboase de pajişti au fost puternic modificate prin păşunat.”

From Haromszek Triatlon – Reci
From Haromszek Triatlon – Reci
la recunoastere traseu cu Alpar – From Haromszek Triatlon – Reci

Ca şi la Bezid, când am fost înconjurat de pescari şi n-am putut dormi de poveştile lor cu armată, istorie, politică – ceva din ciclul “ce bărbat am fost odată” (femeile spun “ce bărbat aveam odată”) spuse cu voce tare până târziu în noapte, şi aici la ora 3.30 încă eram treaz şi până la ora 7 când pusesem ceasul să sune nu mai era mult; aşa-i când nu ţin cont de promisiunea pe care mi-am făcut-o la Bezid că nu voi sta aproape de vecini cu alt program ca al meu. La început am avut meciuri cu nişte vecini care au făcut un foc mare pe pământ – foc stins cu scandal de la un pădurar, urmat cu foc ca de tabără de astă dată într-un suport de grătar din dotarea campingului. După fumul de rigoare au sărit scântei la zeci de metri şi mi-a fost teamă că-mi găuresc cortul. Firesc, am luat atitudine şi am fost făcut … scandalagiu. Şi acum stau şi mă mir de ţara asta, unde oamenii “cei mai destepţi cedează”, “întorc şi celălalt obraz” şi se lasă călcaţi în picioare. Mă refer la alţi vecini care n-au comentat nimic, mutându-şi 4 (patru!) corturi mai încolo de frica focului! Nu degeaba am ajuns pe ultimul loc în Europa şi asta pentru că nu mai este altă poziţie după “ultimul”.  “Cei mai deştepti” pleacă din ţară, nu? S-au conformat piromanii şi i-am lăsat în pace cu certurile lor interminabile “intrafamily”, nu de alta dar a apărut o altă provocare: o maşină plantată, nu parcată, cu uşile deschise şi muzica la maxim. Evident, maşină de firmă, ceva curier cu număr de SB. Să le spun şefilor lor pe unde … dorm angajaţii?  Totul “am crezut că a fost fun” cum zicea partenerul din melodia lui Pink şi de înţeles până pe la 10 noaptea, era şi mai multă lume la care-i plăcea muzica, dar… m-am răbdat până la 2.30 noaptea, când şi dacă-i nuntă volumul se reduce. Ce să spun, practic doar o mană de oameni răstigniţi pe jos mai rămăseseră care s-au chinuit să se ridice în picioare la vederea frontalei mele. Am povestit numai despre numerele obişnuite 112, despre “Cutiuţa muzicală” pe care am s-o pun la maxim când mă trezesc, nu înainte de a asculta de la ei aberaţii despre proprietatea privată şi dreptul de a face orice. Mi-am adus aminte şi de replica altui om, “iubitor de animale”, care mi-a spus că pe drumurile forestiere te pot muşca câinii că e voie – nu se aplică legile cu drumul public şi n-am voie să ameninţ cu o piatră câinele care sare la mine. În fine, după atâţia ani de plecat capul pentru că numai unii ştiu acele zicale, sunt convins că pe termen lung pasivitatea naşte monştri. Se creează un tăvălug pe care nu mai ai cum să-l opreşti, iar votul democratic creat ca o reacţie de stabilizare devine exact opusul şi accelerează prăbuşirea.

From Haromszek Triatlon – Reci
From Haromszek Triatlon – Reci

N-am putut decât să fiu bucuros că s-a luminat de ziuă şi coşmarurile mele zăceau adormite care pe unde, poziţie în care le-am găsit şi la terminarea triatlonului. M-am străduit să mă concentrez la ce urmează dar eram cam fără vlagă şi încărcat de pesimism. Mare lucru sportul şi bravo pentru oamenii care-l practică şi-l încurajează şi spijină! Îţi schimbă starea de spirit, te simţi OM! Chiar dacă la înot am ieşit practic în ultimii zece, înotând sub posibilităţile mele, deja eram mai bine şi cu chef de luptă… sportivă. N-am mai recuperat ca la Sfânta Ana aşa mult la MTB, fiind şi un traseu rapid şi practic pe plat, la alergare n-am spart gura târgului dar nici nu a fost distanţă mare, şi am reuşit să-mi îndeplinesc ţelul: locul 7 la categorie, la maxim 4 minute de locul 4, cu un timp de 2h29min. La general am strâns 28 de puncte – locul 6 la categorie. Primii 5 chiar sunt mai buni ca mine … momentan, dar mai sunt ani. L-am remarcat pe Vaum, şi cred că nu numai eu, care după primul triatlon s-a antrenat, la al doilea deja progresase enorm la înot (mă gândesc că a făcut polo la viaţa lui :)) dar încă la alergare eram mai bun, iar acum a fost mai bun la toate capitolele, încheind pe locul 2.

Poza cu invingatorii circuitului de triatlon offroad From Haromszek Triatlon – Reci
Multumesc pentru poze Cornelia Stroe From Haromszek Triatlon – Reci

Felicitări organizatorilor, inclusiv celor care au creat circuitul de triatlon offroad. Am reuşit o dată să vin şi cu fetiţa la un minitriatlon, anul viitor sper să-mi mobilizez toată familia. Încercaţi totuşi să vă “străduiţi” mai mult cu site-ul, cu listele de participanţi, că-i păcat să nu vină lumea din cauza asta minoră. Cu alpinsport.ro am mai avut contact şi la MTB în 2011 şi site-ul a fost ok. Momentan rezultatele sunt doar pe site-ul firmei de cronometrare . Mulţumesc pentru poze, pentru încurajări, a fost frumos printre oameni … de-ai mei.

Jul 142013
 


Fiind vară rămân consecvent triatloanelor în speranţa că acestea mă vor motiva, aşa cum m-au motivat concursurile de MTB, să devin mai bun la înot (în special mai rapid). În fond copiii mei vin puternic din urmă şi săptămâna asta de exemplu am constatat cu satisfacţie că fiică-mea, care abia a învăţat să respire şi încă nu execută corect mişcările la stilul liber, înoată ca şi mine de repede la liber. Şi aşa ajung la vorba soţiei care m-a văzut ieşind printre ultimii de la înot, că-i păcat şi nu-i normal să fiu aşa bun la bici şi alergare faţă de înot.

La triatlonul Sfânta Ana (face parte din campionatul naţional de triatlon exterra) am ajuns vineri târziu, pe la ora 23.30, la punctul de înscriere de la Băile Tuşnad. Mi-am luat pachetul şi le mulţumesc organizatorilor că au rămas până atunci la înscriere şi mai ales că mi-au găsit o cazare ad-hoc la pensiunea Casa Verde de care am fost foarte mulţumit. Eu am fost pregătit să stau cu cortul, cu familia, dar la aşa oră nu-i prea plăcut să instalezi măgăoaie de cort într-un loc necunoscut, sub ameninţarea vizitelor ursuleţilor.

From Saint Ana Lake Exterra Triathlon
From Saint Ana Lake Exterra Triathlon
From Saint Ana Lake Exterra Triathlon

A fost primul minitriatlon la care a participat fetiţa şi s-a comportat bine. Proba de înot a fost de încurajare a copiilor – nu a fost exterminatoare – doar 50m, dar pentru mulţi copii mici a fost greu şi aşa. La final am aşteptat reacţiile fetiţei –  cea mai grea probă i s-a părut alergarea, normal. Pozele făcute sunt mai mult de la proba copiilor, eu participând la triatlonul adulţilor.

From Saint Ana Lake Exterra Triathlon
From Saint Ana Lake Exterra Triathlon
From Saint Ana Lake Exterra Triathlon

Despre triatlonul meu spune mai mult rezultatul – locul 6 la categoria 40-49, cam la 15 secunde de locul 5 (care a fost puţin mai bun ca mine la alergare, la aproximativ 2 minute de locul 4 Vaum – cu care mă înfrunt şi la concursurile de MTB şi 4 minute de podium. La general am terminat pe locul 24 (din aproximativ 200 concurenţi) şi practic e cel mai bun rezultat al meu la triatlon de când m-am … reapucat. De data aceasta am luptat cât am putut de bine, mi-am îndeplinit baremul de prima treime la categorie şi am reuşit să depăşesc şi câteva din reperele mele de neatins până acum. Îi mulţumesc lui Răzvan Morariu pentru ritmul impus pe la mijlocul cursei de MTB, cursă care a fost pe placul meu – cu multe urcări grele şi coborâri spre mediu tehnic, fără porţiuni care să mă îmbie s-o iau pe jos. Începutul pe şosea cu urcare lungă m-a ajutat mult să depăşesc mulţi concurenţi care altfel puteau crea probleme şi implicit întârzieri pe poteci. Alergarea a fost ca la munte, şi cu urcări şi coborâri mai puternice, m-a ajuns locul 5 Răzvan Ilie şi apoi am tot făcut schimb de trenă, eu fiind uşor mai bun la coborâri şi la poteci. Finalul fiind fără probleme deosebite, “a apăsat o dată pe pedală” şi s-a distanţat şi apoi nu l-am mai putut ajunge. Concluzia e firească, dacă vreau mai mult atunci trebuie să înot mai rapid, să câştig măcar 2 minute la 1km.

From Saint Ana Lake Exterra Triathlon

A trebuit să plec repede de la lac, având treabă ziua următoare. Lacul Sfânta Ana merită oricum o vizită turistică mai prelungită şi sper să nu mă apuce anul viitor până mai trec pe acolo.

Dimineaţa de duminică am petrecut-o la etapa a 2-a Clujul Pedalează în Hoia, copiii concurând la probele lor tipice. Spre surprinderea mea am apucat şi eu să particip la avansaţi, deşi după program, şi din cauza faptului că înainte a avut loc crosul Hoia, în gând renunţasem. Am făcut poze dar când am auzit strigarea de început de cursă am lăsat totul baltă şi am pornit la start. Trebuia să mai mănânc ceva, dar oricum eram puţin afectat după triatlonul precedent. Am pornit lent, aşteptând să-mi revin pe parcurs, ceea ce s-a şi întâmplat …parţial. Coborârea mai tehnică am făcut-o tot pe lângă – şi pentru că n-am apucat să mai fac repetiţii pe traseu, dar şi din principiu – când mă simt mai obosit risc mai puţin ca de obicei – nu de puţine ori am văzut la concursuri concurenţi care spre sfârşit de maratoane cădeau total aiurea în porţiuni care nu spuneau mare lucru şi asta nu putea avea altă cauză decât oboseala. La urcările mai brutale uneori reuşeam, alteori nu, n-am fost chiar în apele mele.  În fine, copiii au fost pe podium, eu nici vorbă. Mi-a plăcut atmosfera, deja la concursurile din Cluj pot spune că mai toţi ne cunoaştem, şi a fost fain şi faptul că au fost două tipuri de concursuri – XCO MTB şi alergare – cros în acelaşi loc, întâlnind prieteni … şi de-o parte şi de alta şi poate pe viitor … de aceeaşi. Bravo Clujul Pedalează şi bravo Runners Club!

From Etapa a II-a Clujul Pedaleaza – concurs copii
From Etapa a II-a Clujul Pedaleaza – concurs copii
From Etapa a II-a Clujul Pedaleaza – concurs copii
From Etapa a II-a Clujul Pedaleaza – concurs copii

Se mişcă ţara asta şi-n direcţie bună, să fim mai optimişti!

Jul 082013
 


A fost un weekend cu multe evenimente sportive, in care am primit liber de la familie – copiii fiind de joi angrenati în Festivalul Internaţional de şah Lions de la Cluj. Am ales pentru sâmbătă Bioeel Triathlon Challenge – lac Bezid – judeţul Mureş şi pentru duminică Surmont MTB Challenge – Azuga – judeţul Prahova.

Spun câte ceva despre aceste evenimente, iar în rest “las imaginile să vorbească”.

 

multumesc Csegedi Imre pentru poza, mai multe pe Bioeel Triathlon Bezid – Mures
multumesc Adrian Toma pentru poza, e chiar finishul si sprintam – m-a depasit urmaritorul Bioeel Triathlon Bezid – Mures
From Bioeel Triathlon Bezid – Mures

Bezid este un lac format în urma creării unui baraj şi, ca de obicei, are un sat în străfunduri. E un loc liniştit, unde vin în general pescarii să se relaxeze… din păcate după un orar care nu coincide cu cel al sportivilor veniţi de vineri la concurs. M-am convins de asta stând în cort şi ascultând poveşti fără sfârşit cu politică, mineri şi armată la gura focului spuse până după miezul nopţii… în fine, am mai luat eu hotărârea şi altădată să nu mai stau decât între competitori care funcţionează în acelaşi regim cu mine. Mi-am făcut ca de obicei – pot spune deja – rondul de bicicletă pe traseu vineri, luând-o după nişte indicaţii greşite pe sens invers pe buclă. Oricum impresie mi-am făcut, ştiam ce mă aşteaptă. N-am mai putut asista la proba copiilor ca la KingsLand, sosind prea târziu, aşa că pozele sunt doar cu zona şi cu premierea.
Concursul a fost fără surprize majore, iar eu am fost la potenţialul tipic. Am avut şi de data aceasta ceva nou la echipament, am pierdut secunde suplimentare chiar dacă tot probasem înainte, dar la triatlonul Sfânta Ana – dacă ajung – nu voi mai avea astfel de probleme. Traseul de înot a fost ceva mai lung – 1300m în loc de 900m, aşa că pierderile mele calculate au crescut proporţional. La categoria de vârstă am avut penultimul timp, cu tot cu tranzitul la bicicletă, aşa că am avut ce recupera. La proba de MTB am fost cam de locul 6-7, pierzând timp cu traficul, că doar trei sferturi din triatlonişti erau în faţa mea şi în plus având şi o scurtă rătăcire din cauza vitezei, noroc cu crucea  de marcaj întâlnită. Am recuperat totuşi ceva şi la proba de alergare unul din ţeluri l-am atins (care a avut doar 5km, nu 6), dar şi aici am luat-o din neatenţie puţin greşit chiar la final, ceea ce m-au costat vreo două locuri în clasamentul general. Poziţia mea – locul 12 din 21 la categorie şi 43 din 99 la openul masculin – cu timpul de 2h11min a fost uşor sub aşteptări, dar diferenţele de timp n-au fost mari la aşa distanţe scurte şi am speranţe de mai bine.

From Bioeel Triathlon Bezid – Mures
From Bioeel Triathlon Bezid – Mures
From Bioeel Triathlon Bezid – Mures

După concursul de triatlon, încheiat înaintea unei ploi zdravene, am pornit-o spre Azuga. De obicei zona Braşovului nu intră în raza mea de acţiune, dar cu pilonul de la Bezid situaţia s-a schimbat. Am ajuns pe înserate, numai bine să-mi ridic pachetul de înscriere şi să-mi instalez cortul la punctul de start-finish de la baza pârtiei Cazacu înainte de a veni iar ploaia. Nu era un semn bun pentru traseul de altitudine – de la 1000m la 1700m – care şi aşa era dificil, cu diferenţă de nivel de peste 1700m la 44km cât era proba lungă.

From Surmont MTB Challenge 2013
From Surmont MTB Challenge 2013

De data aceasta m-am putut odihni, nu erau pescari pe acolo deşi bălţi se formaseră destule.
Dimineaţa a fost iar ploaie, deja mă obişnuisem şi chiar mă gândeam ca la o stare normală. Mi-am luat şi foiţa de ploaie în buzunar, iar în rest echipamentul obişnuit, având în plus totuşi o bluză de corp. La start nu m-am stresat, era de urcat o grămadă şi dacă eram bun răzbeam. A fost foarte bine startul decalat, aveam certitudinea că la tura lungă n-am să întâlnesc oameni grăbiţi care să se înece la mal.  N-am început rău şi chiar mă gândeam că timpul limită e cam exagerat, asta până am ajuns la noroaiele adevărate şi urmele de taf. Nu eram prea vesel, simţind oboseala după ziua trecută, aşa că nu m-am mişcat prea bine la push-bike şi nici n-am putut căra bicicleta pe umăr aşa cum mi-am dorit. În fine, după o ţintă de finish estimată la 2h30min – 3h, a trebuit să reajustez reperele pentru că mersul pe jos păpa la timp în prostie. GSP-ul îmi era inutil, nu mai vedeam nimic din cauza noroiului, dar măcar înregistra. La vale am avut şi porţiuni la care am zis pas – în special la ultimele sute de metri abrupte de la final cu parapeţi, unde pământul era foarte framântat, dar în rest mi-a plăcut senzaţia şi a fost chiar mai uşor uneori la curbele strânse, putând să mă ajut cu mici derapări. Am terminat pe locul 4 la categorie cu 3h51min – am avut ceva ghinion să ratez locul 3, nu că l-aş fi meritat după performanţa mea – şi locul 29 din 52 la general. Am fost mai puţini decât mă aşteptam, mai mult ca sigur din cauza vremii, iar la fete doar Piringer a participat terminând, după părerea mea, cu un timp foarte bun pentru astfel de condiţii în care conta şi forţa mâinilor :).

Multumesc Ioanei pentru poza de la final Surmont MTB Challenge 2013
From Surmont MTB Challenge 2013

Cum tot particip la diverse tipuri de concursuri, pot spune că fiecare are farmecul lui. Aşa şi în cazurile de faţă, m-am bucurat de fiecare. Am început cu concursurile de triatlon acum cam 20 de ani, acum revin la ele. A fost ca o întoarcere în timp. Am văzut Surmont pe Sportsplanner şi atunci mi-am spus … ce-ar fi dacă…? Cine le-a organizat atunci – IronMan Zărneşti (cu înot la Codlea, şosea la Fundata şi alergare la cabana Curmătura) şi Transfăgărăşanul (înot la Scoreiu, şosea pe Transfăgărăşan până mai sus de hotel şi alergare până la cabana arsă de la Bâlea)? Nu ştiţi? IronMan – Lucian Clinciu şi Tibi de la Surmont Transfăgărăşanul. Acum am ajuns iar la Tibi, dar la un concurs de MTB în Bucegi. Până acum în Bucegi am fost doar în drumeţie, acum i-am văzut altfel.

Şi închei cu cuvintele respect şi have fun!

PS: Multumesc pentru corectura Emese Fodor!

Jun 302013
 

Update: just for records, am încheiat pe locul 23/60 la general cu timpul de 2h11min28sec şi pe locul 10/17 la categoria 40-49 ani.

Multumesc pentru poza! KingsLand Triathlon – Ineu de Cris – triatlon adulti

Primul triatlon din acest an nu a fost cum am crezut half-ironmanul de la Oradea, fiind in vacanţă pe alte meleaguri, ci KingsLand Triathlon – desfăşurat intr-un loc putin cunoscut, dar de perspectivă, aproape de Ineu de Criş – Oradea. Ce este de spus de acest loc – că aş veni oricând cu familia, mai degrabă decât la băi la Oradea: este lac, poţi înota, te poţi plimba cu barca, sunt căsuţe, poţi pescui, este teren pentru călărie, polo, o mică pistă de aterizare pentru avionaşe, pe scurt un ranch. Mi-a părut rău că n-am putut veni măcar cu fetiţa să participe la primul ei minitriatlon.

Mai multe poze găsiţi pe picasa – KingsLand Triathlon – Ineu de Cris – minitriatlon copii
From KingsLand Triathlon – Ineu de Cris – minitriatlon copii

Ce consider că este un mare lucru: organizarea minitriatloanelor pentru copii. Nu sunt mulţi copii încă, dar cred că iniţiativa va da roade destul de repede. Momentan aşa arăta minitriatlonul ca un cantonament pentru câţiva copii la care li se organizează şi un concurs. Dacă tot am venit cu o zi înainte am şi pozat, pentru ca lucrurile bune să se vadă şi să rămână.

 

From KingsLand Triathlon – Ineu de Cris – minitriatlon copii
From KingsLand Triathlon – Ineu de Cris – minitriatlon copii

După şedinţa foto am început să mă pregătesc pentru ziua următoare. Aveam echipament nou, nu mai fusesem de mai bine de un an la un triatlon, deci erau toate auspiciile ca triatlonul meu să nu fie concludent pentru potenţialul meu şi aşa modest. În plus, hotărâsem să încerc să înot crawl cât mai mult timp, deşi eram până nu de mult mai lent decât la bras. Am mai adăugat un element, pentru ca reuşita să fie cât mai depărtată: mi-am luat ceasul de duatlon Garmin şi la înot. Pentru că scrie că nu rezistă la apă mult timp, fiind clasa IPX7, şi nu se recomandă la înot, în plus fiind luat şi second (ca defect) şi i-am văzut garniturile de etanşare afectate de precedentul proprietar, am folosit metoda găsită pe net: se pune sub casca de înot, dar nu în vârful capului, ci spre ceafă. Problema era însă ca nu aveam cască de gumă, ci doar de pânză, dar am găsit o metodă de asigurare că nu pică, prinzându-l suplimentar cu elasticul de la ochelari. Am testat deci tot ce era nou, şi-n plus am parcurs integral traseul de bicicletă – fiind doar 28 km fără dificultăţi tehnice deosebite – cu pantalonii de triatlon. Totul a fost ok, iar pentru bicicletă am hotărât să-mi schimb cauciucul faţă conform fix cu ceea ce am întâlnit pe traseu: town&country, adică aproape necramponat şi cu un balon mai mărişor decât cel de şosea. M-am gândit că experienţa mea îmi permite să folosesc cauciucuri măcar cu o treaptă mai rapide decât concurenţii, în mare majoritate obişnuiţi doar cu şoseaua, şi n-am greşit în alegerea mea: şi pe coborâri am fost rapid, atingând şi 54km/h pe o porţiune de coborâre destul de periculoasă de drum de ţară cu pietriş aflată la final. Ziua s-a încheiat cu un jogging în jurul terenului de golf cu prietenul Andras.

mai multe poze in albumul din 29 iunie KingsLand Triathlon – Ineu de Cris – triatlon adulti
From KingsLand Triathlon – Ineu de Cris – triatlon adulti

Surprize la cursă n-au fost, dar ceva schimbări de plan am avut. La înot am pornit practic din ultima linie ca să n-am probleme de coate şi picioare, dar tot m-am ales cu o “lopată” peste cap şi nu prea înţeleg cum, având în vedere că eram printre ultimii. M-am convins că cel puţin la început trebuie să fiu tot cu capul la suprafaţă ca să pot observa traficul din jur, mai ales că-mi era frică să nu-mi zboare careva casca cu tot cu ceas. Şi de aici la înotul bras n-a mai fost decât un pas: n-am avut ce face, măcar ieşeam odihnit din apă. M-am uitat pe ce mi-a înregistrat ceasul, în sfârşit am un reper în ape deschise, n-am mers rău pentru un bras, problema e că m-am antrenat atunci când am putut numai la crawl. În sfârşit, am făcut cam 13min/500m, deci cam 26min 1km (2 ture), şi am ajuns printre ultimii, având de recuperat la probele următoare. Punctul bun a fost că la tranzit am fost rapid şi sunt mulţumit de achiziţii.

From KingsLand Triathlon – Ineu de Cris – triatlon adulti
From KingsLand Triathlon – Ineu de Cris – triatlon adulti

La MTB am scos cam 1h10min, doar cu 10min mai rapid decât ziua precedentă, dar şi atunci am fost destul de grăbit ca să nu apună soarele. Am reuşit să-l depăşesc pe Andras, ceea ce e mare lucru la un traseu de viteză, dar el avea probleme cu plăcuţele de frână care frecau. Ce să-i faci, nu e bine să schimbi nimic înainte de cursă :), chiar dacă te pregăteşti să pleci apoi în vacanţă! Am avut satisfacţia să reajung şi să depăşesc pe singura coborâre mai abruptă şi mai periculoasă pe cineva (singurul care m-a depăşit la bicicletă, dovadă că cei buni aproape toţi au terminat înotul în faţa mea), atingând 54km/h. Cu cauciuc mai normal eram şi mai rapid, dar doar pentru clipa aceea de fericire nu se merita.

From KingsLand Triathlon – Ineu de Cris – triatlon adulti

A venit alergarea, Andras a trecut de mine cu uşurinţă şi m-am gândit că alerg cam încet. Pe mulţi însă am popit. Acasă am văzut că am avut o medie (pentru alţii de jogging) de peste 12km/h, deci n-am fost chiar moale, atât că trebuia să fiu mai hotărât şi să mă străduiesc mai mult având în vedere că era o cursă scurtă, puţin peste 6km.

Timpul meu oficial a fost de 2h11min39sec, sper că un timp de prima treime la general, că la categoria mea de 40-49 ani, la cât de mulţi sunt buni, nu pot spune decât la modul optimist că undeva pe la mijloc. Voi continua cu triatloanele până ajung în prima treime la categorie, şi asta înseamnă să perseverez la înot. În fond, trebuie să fac faţă copiilor mei, şi n-am prea mult timp la dispoziţie. Cel mai uşor poţi cere de la ei dacă dai exemplu personal.

From KingsLand Triathlon – Ineu de Cris – triatlon adulti
From KingsLand Triathlon – Ineu de Cris – triatlon adulti

Închei cu felicitări pentru organizatori, pentru voluntari şi în special pentru copiii voluntari care cu o zi înainte participaseră la cursa lor şi acum au dat o mână de ajutor la punctele de alimentare. Fain sport triatlonul, avantajul faţă de alte discipline e că poţi face baie de răcorire când doreşti şi locaţiile sunt de ţinut minte pentru weekendurile cu familia. Să ajungem să avem şi noi triatlonişti de nivel internaţional renumiţi. La fete “e mai uşor” cum îmi spun prietenii de la şah, şi mă gândesc că şi aici e valabil. Acum vârful a fost Bălănescu, cine-i calcă pe urme?

From KingsLand Triathlon – Ineu de Cris – triatlon adulti
Sep 112012
 
Un pic de timp liber … sa scriu.

In ordine cronologica, mai intai despre Etapa 4 de MTB organizata de Clujul Pedaleaza – intitulata “TVR Cluj”, din motive lesne de inteles: partenerul principal media a fost TVR Cluj, au fost si la faţa locului vedete ale postului, s-a si filmat si sunt cateva materiale disponibile.

poze mai multe pe picasa

De aceasta data concursul a avut loc la izvorul Elisabeta, un traseu frumos ca de obicei si cu multe provocari la avansati si experti. Eu n-am avut curajul sa cobor pe o portiune abrupta, mi s-a parut prea lunga coborarea si n-am riscat, asa ca am folosit cu incredere chicken line-ul, chiar daca am pierdut cam 10-15 sec de tur.
– din ce a aparut pe TVR Cluj:

Am participat ca de obicei cu intreaga familie, fiecare la proba lui, plus proba family in componenta clasica acum: eu cu cel mic – Tudor, iar soţia cu Andreea.
N-am fost pe podium la family, am avut unele probleme pe parcurs, dezechilibrari, in care am pierdut secunde pretioase, dupa ce se parea ca un loc pe podium era facil. Proba family e practic un duatlon pentru parinti, iar de aceasta data, ca sa dea sanse mai mari si parintilor de sex feminin, s-a facut alergarea mult mai scurta. Foarte bine, scopul alergarii de fapt e departajarea la start, sa nu fie inghesuiala, nu este o proba in sine. Asa lupta a fost mult mai intensa, diferentele de timp la finish au fost de secunde si chiar mai putin. Bravo pentru familiile participante, ne vedem la urmatoarea provocare Clujul Pedaleaza!
In schimb, la probele pe categorii am avut mai mult succes, Tudor a reusit sa ocupe locul 3, pe acelasi traseu, de aceasta data a stiut cum sa abordeze lupta. Diana a terminat pe locul 1 la intelepte, iar eu pe un onorant loc 10 la avansati, in faţa unor prieteni care-n mod obisnuit sunt mai buni si la mare lupta cu Sorin Simu in faţa căruia am pierdut datorita chicken line-ului.

Cum deja mi s-a facut dor de o schimbare, mi-am pus in plan sa particip si la alt tip de competitii care sa nu implice MTB-ul.
Prima la indemana a fost tot la Cluj, tot organizata de Clujul Pedaleaza – Duatlonul Firmelor si al cluburilor “Profitabil”. S-a ţinut in centrul istoric al Clujului, in care mai mereu in weekenduri se ţin evenimente. Am participat din partea TVR Cluj atât individual – 2km alergare + 5km ciclism + 2km alergare, cât şi la echipe 4km alergare + 10km ciclism + 4km alergare, unde am făcut partea de alergare.
Desi ma bazam mai mult pe o clasare buna la individual, am reusit performanta sa fac 5 ture la bicicleta in loc de 4 cât trebuia şi astfel să ies din lupta pentru podium şi să ma clasez pe locul 10: se modificase numarul de ture iniţial şi n-am fost singurul care n-a auzit de “reducerea” la bicicletă. Îi mulţumesc colegului meu Robi pentru cursiera împrumutată, am fost clar mai rapid aşa.
La proba pe firme în schimb am reuşit un loc trei împreuna cu Cosmin care s-a luptat la maxim la proba de bicicletă. Îi multumesc pentru reprezentare – de la noi de la TVR nu găsisem partener disponibil.

mai multe poze pe picasa

A urmat in data de 8 septembrie Triatlonul de la Medias – înot în lacul Ighiş. N-am vrut să ratez ultima ocazie din acest an de a participa la un triatlon, la o distanţă rezonabilă faţă de casă. A fost prima ediţie de triatlon organizată de Ciclomed Medias, cel care se ocupa si de organizarea clasicului maraton de MTB. Puteti gasi amanunte despre participarile mele la Maratonul Medieval Medias pe blog.
Am încheiat pe locul 9 din 16 la categorie şi pe locul 34 din 58 la general, fără să pun la socoteala DNF.  

N-am mai fost la un triatlon de 2 ani, de la Reci, fiind mai mult axat pe competitiile de MTB. Nici n-am timp sa ma antrenez la înot, şi acum m-am bazat tot pe stilul meu bras, unde şi aşa neantrenat de mai bine de o luna tot am incheiat aproximativ 1,5km in 35 minute … n-am fost ultimul, am avut 10 persoane dupa mine. Tot îmi propun să exersez craul, dar …
Ca sa spun o progresie – am fost pe locul 47 dupa inot, al 36-lea la bicicleta si locul 39 în clasament după bicicletă, al 29-lea la alergare şi locul 34 final.
Aici este linkul la clasament, dupa mai multe criterii.
Am pierdut cel puţin 2 minute în plus la schimbul înot-bicicletă datorită tricoului care s-a rulat pe mine (fiind ud), dacă particip mai des la triatloane o sa-mi iau şi eu un costum de triatlon. Un alt impediment – traseul vălurit de la ciclism implica la fiecare tură (din 5) o urcare mai puternică de aproximativ 300m pe care eram nevoit s-o fac în picioare – schimbătorul faţă la cursieră nu funcţiona. Am fost tot cu bicicleta colegului meu, mulţumesc pentru ea, aveam şi opţiunea MTB-ului cu cauciucuri de şosea şi poate ca efort eram mai câştigat cu cel din urmă.
În sfârşit, cel mai important este că m-am simţit bine, că mi-am adus aminte că există şi triatlonul, în fond primele concursuri din viaţa mea (nu le pun pe cele de şah) la care am participat au fost triatloanele, pe vremea când nu existau MTB-urile.
Felicitări organizatorilor că au reuşit să facă un triatlon la Mediaş, că noi la Cluj nu suntem în stare! Sunt la prima ediţie de triatlon, aşa că minusurile trebuie înţelese cu atât mai mult cu cât au fost conştienţi de ele şi la şedinţa tehnică ne-au vorbit de ele.
Cum am stat cu maşina la malul lacului, înnoptând acolo, am apucat să testez apa în seara precedentă, să parcug cu MTB-ul traseul de alergare (ciclabil 100%), dar n-am apucat să parcurg traseul de bicicletă cu cursiera că poate renunţam la ea.
Aşa că lucruri de îmbunătăţit (normal că spun ce mă avantajează 🙂 ):
– să renunţe la şosea şi să facă probă offroad (nu pe acelaşi traseu ca alergarea), cu MTB (ştiu că triatloniştii clasici nu-s de acord, mai ales că au investit in biciclete)
– să găsească o soluţie de catering, acolo nefiind nici o posibilitate să mănânci ceva, ideal şi cu o seară înainte
– pachetele de înscriere să poată fi luate şi de la faţa locului.

mai multe poze pe picasa
lacul Ighiş
la domiciliu
în aşteptarea premierii
şefii la categoria mea
tombolă norocoasă
împachetarea de drum: acasă sau la maraton Tuşnad?
ordin de sus: ACASĂ!!!

Să ne vedem cu bine, cel mai probabil la Maros Maraton din 30 septembrie. Am fost în recunoaştere traseu race (50km), să văd mai ales porţiunea de coborâre de la Paltinu pe care n-am mai fost (la tura lungă nu este “în program”). Ce pot să spun despre traseu: uscat, plin de praf, s-a pus şi pietriş probabil în vederea asfaltării şi trebuia să am grijă să nu pierd aderenţa pe urcări (am fost cu Race King). E unul din cele mai solicitante trasee la race, cu urcări lungi şi grele. La sfarşit iar am reuşit să mă rătăcesc de la traseu, nefiind atent la gps, dar în concurs va fi altfel.