May 272015
 


Da, pare o varză de tipuri de competiţii, dar nu-i chiar aşa. Transilvania Cross Duathlon Balcan and Romanian National Championship a fost duatlon offroad la Târgu-Mureş, Memorialul Szasz Albert a fost alergare trail în ziua următoare tot la Târgu-Mureş, iar Crosul de noapte şi Micul Biciclist şi siguranţa lui de la Cluj nu necesită explicaţii.

Ce urmează va fi interesant: Maraton Apuseni şi Propark Adventure – secţiunea Eco Challenge – în echipa Iezerele Cindrelului cu Cristina şi Adi Beleanu, Cristina Trancă. De aici încolo voi lua pauză (sau voi participa la relanti la competiţii) pentru că va urma X(iron)manul de la Oradea.

Transilvania Cross Duathlon Balcan and Romanian National Championship – 9 mai – s-a ţinut anul acesta la Târgu-Mureş. Am plecat cu întreaga familie şi cu prietenii noştri Ovidiu şi Andy Ciobanu, cu care de obicei mergem când e o competiţie la Târgu-Mureş. Am mai spus şi altă dată că ne place acolo Platoul Corneşti, competiţiile care se ţin acolo. În general se fac probe şi pentru copii, aşa că nimeni nu se plictiseşte. N-a fost excepţie nici acum, copiii având o probă de alergare în ziua următoare în cadrul concursului Memorialul Szasz Albert.

From Transilvania Cross Duathlon Balcan and Romanian National Championship

Văd că deja competiţiile sunt cam pe zone şi suprapuse. Eu n-am putut merge la duatlonul (tot campionat naţional) de la Bucureşti pentru că e prea departe şi tot aşa n-au venit mulţi de acolo la acest duatlon. În fine, se vede după rezultate cine a participat, într-un weekend unde au fost de asemenea încă două competiţii tari: EcoMarathon la trail şi Prima Evadare la MTB.

From Transilvania Cross Duathlon Balcan and Romanian National Championship
From Transilvania Cross Duathlon Balcan and Romanian National Championship
From Transilvania Cross Duathlon Balcan and Romanian National Championship

Pentru mine a fost şi o testare de echipament de triatlon, şi o testare comparativă cu concurenţi care ştiu cât sunt de buni: Vaum Waldemar, Szikszai Bruno, Robike, Horvath Arpad. Nu toţi am concurat împreună – eu am participat la amatori, alţii la elite, dar traseul şi probele au fost aceleaşi.

From Transilvania Cross Duathlon Balcan and Romanian National Championship

Rezultatul meu: locul 2 la categorie după Vaum la 2 minute, 9 la general amatori.

Memorialul Szasz Albert s-a ţinut ziua următoare pe un traseu de trail pe care se antrenează regulat târgu-mureşenii. Pentru că nu-i decât vreo 12km, evident că am participat. A fost foarte multă lume, e un obicei ca lumea să vină la iarbă verde în weekenduri, iar cu această ocazie să participe la competiţii mai uşoare şi pentru socializare. Pe lângă proba de cros la care s-au strâns mai mult de 100 participanţi, veniţi şi din alte oraşe, au fost şi probe pentru copii – până la 2km, plus o probă chiar de fun, fără cronometrare, fără înscriere, pentru toată lumea. La copii chiar a fost luptă, venind şi din alte părţi de la şcoli sportive. A fost rândul copiilor mei să-şi încerce forţele, a lui Andy, a Daianei. Daiana şi Andy au fost foarte buni, Daiana terminând chiar prima la general.

Eu am încheiat iar pe locul 2 la categorie, 13 la general, după o luptă strânsă (un finish ca la fotografie) cu un antrenor de atletism din … Deda! Da, uitaţi-vă pe hartă să vedeţi unde e Deda. Da, a venit cu copii de la şcoala sportivă din Deda care i-au făcut o galerie imensă 🙂

La Crosul de Noapte de la Cluj am participat pentru prima dată. E faină atmosfera în Parcul Mare, multă lume cunoscută, am mai fost şi altă dată dar nu ca şi concurent. Acum am participat pentru că dorea foarte mult Diana să nu lipsească la proba de 4km. Aşa că am venit de la serviciu (dimineaţa oricum alergasem mai încetişor 10km) şi am luat startul la 10km. N-a fost rău, în parametri, dar fără să excelez: locul 15 la general, 42min37sec, pace de 4min12/km. Nu-i un traseu de record la viteză, fiind destul de multe curbe strânse.

From Crosul de noapte – primavara 2015

Micul Biciclist şi siguranţa lui s-a ţinut acum la Şcoala de agenţi de poliţie Septimiu Mureşan. A fost o probă pentru copii de slalom printre cauciucuri . Andreea a încheiat prima la categoria ei (fiind singura 🙂 ), iar Tudor pe lângă podium, unul din locurile 4-6, dar cu un timp mai bun ca Andreea. La categoria lui e mare concurenţă. Am făcut câteva poze, le-am postat pe FB.

From Micul biciclist si siguranta lui
From Micul biciclist si siguranta lui
From Micul biciclist si siguranta lui
From Micul biciclist si siguranta lui
From Micul biciclist si siguranta lui

Să ne vedem cu bine!

May 272013
 


Trei cuvinte, trei concursuri la care am participat in acest weekend. Odata cu Zilele Clujului au aparut multe concursuri la noi in urbe, aşa că am avut de unde alege. E bine ca se mobilizează oamenii nu numai la “cei care mănâncă cei mai mulţi mici” sau la “cei care beau cele mai multe halbe de bere”. Conform calendarului Sportsplanner, mai existau “Crosul noptii” si “Fugi cu Donath”, de alergare, interesante, dar nu pot fi cu toate. Dacă participam la ele nu puteam fi la Târgu-Mureş la “Primavara pe 2 roţi” (MTB) unde am început să mă duc anual pentru că le place copiilor. Aşa că alegerea mea a continuat cu “Etapa de noapte” organizată de Clujul Pedalează (bicicletă) şi “Road Grand Prix” (şosea) – prima competiţie de şosea organizată de Alex Ciocan.

Linkurile la paginile organizatorilor:
http://clujulpedaleaza.ro/
http://primavarapedouaroti2013.blog.hu/
http://www.roadgrandprix.ro/

Multumesc pentru poze Ovidiu si Imprezzio Global – podium copii 9-11 ani Road Grand Prix Cluj

La Târgu-Mureş am plecat de vineri, ca de obicei, pentru că e greu să împachetăm şi să trezim copiii dimineaţa devreme. Ne-a ajutat Ovidiu cu rezervarea, aşa că n-am avut probleme. Au fost mulţi copii participanţi şi nu-i de mirare cu atâtea cluburi sportive acolo care au impregnat o atitudine sportivă concetăţenilor. Până să luăm startul am tot văzut oameni de toate vârstele făcându-şi alergarea de dimineaţă prin padure.

start la proba de 10km Primavara pe 2 roti Targu-Mures 2013

Cum nu-mi place să stau degeaba am luat şi eu startul la proba de 30km (n-a mai fost cea de 50km) alături de concurenţii consecvenţi de la vârsta mea. E unul din concursurile unde vin regulat şi cei din Harghita şi Covasna, aşa că … mi-au făcut ca de obicei evaluarea anuală a pregătirii mele: tot cam pe acolo, ceea ce e bine, şi tot pe undeva pe lângă podium. Sunt buni cei peste 40 de ani. Pentru rezultatul meu mai aştept, ce-i important e că m-am simţit bine şi că traseul a fost ok deşi plouase.
Update: locul 8 la +40 ani cu 1h27min.

sosire Tudor  Primavara pe 2 roti Targu-Mures 2013
podium 6-8 ani Primavara pe 2 roti Targu-Mures 2013
podium fete 9-11 ani Primavara pe 2 roti Targu-Mures 2013

Copiii au făcut o figură frumoasă, Tudor câştigând la băieţi 6-8 ani, iar Andreea ocupând locul 2 la fete 9-11 ani. Traseele lor au coincis cu cel de 30km în prima parte (8km, respectiv 10km dus-întors), deci nu le-a fost uşor. I-a însoţit Diana, care i-a ajuns pe când se întorceau :).  De ai nostri au mai venit de la Cluj Andrei (locul 3), Andy (locul 1) şi Radu (locul 4) la categoriile lor.

Bravo organizatorilor şi un bravo concurenţilor, în special celor mici.

Seara am ajuns la Cluj şi am luat pachetele de înscriere pentru Etapa de noapte şi Road Grand Prix. Am ajuns la linia de start din centrul Clujului la 12.30 noaptea, aşa că am luat startul în competiţia înţelepţilor, cei peste 40 de ani. N-am participat din familie decât eu, aşa că n-am avut alte griji. A fost prima dată la o competiţie organizată de Clujul Pedalează când am participat la categoria înţelepţi, în rest tot la avansaţi m-am dus, aşa că am avut şi o motivaţie suplimentară. Mi-a mai sporit ambiţia prezenţa lui Tibi, care ştiam că-i bun la şosea, şi Eugen.

podium intelepti Etapa de noapte Clujul Pedaleaza 2013

A fost o cursă scurtă şi intensă şi păcat că Tibi a căzut după primul viraj la un ambuteiaj unde cineva din faţa lui a schimbat brusc direcţia şi i-a tăiat calea. Am avut de luptat cu Eugen care la porţiunea de piatră mă tot depăşea şi apoi nu-mi era uşor să mă ţin de el. Eram mai rapid la porţiunea în uşoară coborâre dar de fiecare dată mă ajungea pe întoarcerea spre linia de finish, fiind mai puternic ca mine, aşa că la ultima tură m-am străduit să iau un avans mai mare. Noroc că n-am fost mulţi şi-l puteam ţine în vizor când eram în spatele lui. În final am terminat cu 4 secunde în faţa lui, cu un timp de 9min29sec. A fost primul meu loc 1 la competiţiile de la Cluj, fără să pun la socoteală probele family unde meritul principal a fost a celor mici.

Felicitări celor din clubul meu – Clujul Pedalează – pentru efort, s-au implicat la multe evenimente în acest weekend. N-am putut asista la concursul de Miss, dar m-am uitat acum la poze. Bravo frumoaselor care au participat la Etapa de Noapte!

Şi acum despre Road Grand Prix, unde am fost toţi patru la liniile noastre de start.
În primul rând succes în continuare lui Alex Ciocan în îndeplinirea dorinţei de relansare a ciclismului de şosea, a dovedit multă stăpânire de sine, a ştiut ce să vorbească, a avut umor şi copiilor le-a plăcut de el. A fost un concurs bine organizat, un concurs de viteză unde ai putut simţi diferenţa dintre şosea şi off-road chiar dacă virajele au fost strânse şi porţiunea de piatră cubică (acelaşi traseu ca la Etapa de Noapte) destul de periculoasă mai ales când a început să plouă. Noaptea eşti mai prudent fără să vrei, dar ziua poţi da drumul la bicicletă, te poţi lăsa furat de beţia vitezei … tale, începi să-ţi dai seama ce simt cicliştii profesionişti, ce înseamnă să stai la plasă, îţi doreşti să asişti măcar la marile tururi şi să apreciezi când Turul României trece prin oraşul tău.

start copii 6-8 ani Road Grand Prix Cluj
finish Andreea Road Grand Prix Cluj

Nu-i puţin lucru să vină la un concurs Eduard Carol Novak – campionul paralimpic şi e o onoare pentru mine că am concurat alături de el. Evident, a fost mai bun ca mine, m-a outlappat cel puţin cu o tură :). A venit şi în calitate de antrenor al echipei CS Tusnad şi … să nu uităm că e actualul preşedinte al Federaţiei de Ciclism. În sfârşit mai răzbeşte şi valoarea la funcţii în .ro.

A fost impresionant să vezi două echipe de ciclism de şosea (şi nu ţin numai asfaltul, mai participă şi la concursuri de MTB) – CS Marghita şi CS Tusnad, echipate profesionist, cu cursiere de la cei mai mici la cei mari. Au şi fost pe podiumuri, i-am şi simţit cum merg, m-am chinuit şi eu să ma autodepăşesc.

În astfel de condiţii m-am bucurat când Tudor a obţinut locul 4 (după Andrei) şi când Andreea a fost pe locul 3 la general – fete şi băieţi 9-11ani. A fost singura fată pe podium la copii şi e mare lucru. I-am pregătiti eu cum am putut, dar tot cu MTB şi tot cu cauciucurile lor au concurat, data viitoare le voi căuta măcar slickuri. La toate categoriile primii au fost cu biciclete gen cursieră, evident.

Diana a participat şi ea cu MTB-ul, a reuşit să facă 11 tururi din 15 câte a încheiat primul. I-am şi lăsat acum cauciucurile Maxxis Detonator să meargă la serviciu, să se mai obişnuiască cu ele – cam tardiv, e drept.

From Road Grand Prix Cluj

Pentru mine cursa a fost interesantă şi antrenantă. Am participat cu MTB-ul meu Merdia hibrid – îi spun aşa pentru că genţile sunt de cursieră, dar restul echipării e MTB-ul meu clasic. L-am pregătit aşa pentru viitoarele concursuri de triatlon la care vreau să particip. N-am considerat necesar să fac o investiţie în cursieră bună, dată fiind valoarea mea :).

From Road Grand Prix Cluj
From Road Grand Prix Cluj

Mi-am pus în cap o ţintă de care să ma ţin – pe Mihai – care de altfel a terminat pe locul 3 la +40 de ani, dar n-am reuşit. Au fost şi mulţi participanţi, dar cred că oricum nu puteam să-i fac faţă chiar dacă stăteam la plasă, fără măcar o cursieră. Aşa că m-am reorientat spre cei din jurul meu şi m-am străduit să ţin pasul cu ei în special pe uşoara urcare spre finish, unde vântul de faţă mă termina. Degeaba mă ghemuiam, cadrul de MTB era mai expus şi nu-mi puteam folosi mâinile să ma ajut la … pedalat. Îi mulţumesc la Andrei Maratonic pentru ritmul lui, am avut probleme să stau şi după el. La ultimele 2-3 ture (am făcut 15 din 18) când a lăsat puţin pedala i-am trecut în faţă şi m-am străduit de unul singur să ajung pe unii mai buni din faţă. N-am avut mare succes, oricât m-am străduit să mă agăţ de orice umbră de plasă de la întârziaţii pe care-i depăşeam. Am şi văzut pe Strava că acele ture au fost mai lente şi ceea ce a trebuit să se întâmple s-a şi realizat: m-a reajuns Andrei, m-am lipit iar la plasă şi … ghinion, a fluturat steagul de finish.

Nu ştiu încă locul meu, dar ştiu că la mulţi concursul le-a deschis apetitul pentru ciclismul de şosea.
Update: locul 7 la categorie – 15 ture – 47min31sec (18 ture a facut primul concurent); Diana – locul 8 – 11 ture (15 ture primul concurent).

Să ne vedem cu bine!

Oct 082012
 
Weekend incarcat, ca de obicei: serviciu si MTB, nu neaparat in aceasta ordine. In orice caz, prinde bine putin aer curat din padure dupa stresul cotidian, chiar daca nu-i in regim de plimbare.
Sambata ne-am miscat prin Hoia, fetita la cercetasi iar noi, restul familiei, cu bicicletele pe dealuri, de antrenament pentru Targu-Mures.

poze mai multe pe picasa

Duminica de dimineata ne-am pornit spre Targu-Mures la party-ul de MTB de acolo. E a treia oara cand ma duc si ma gandesc acum ca, dupa renuntarea la proba mai lunga de 50km, Neuzer-ul lor seamana cu etapele noastre, ale Clujului Pedaleaza: un concurs intitulat local dar care nu-i chiar local, dedicat mai ales copiilor si amatorilor. In fond, ei vin la noi, noi mergem la ei, mai schimbam padurile.
Si chiar am fost clujeni pe acolo! Ne-am si comportat onorabil, am avut si ce povesti, felicitari lor si celorlalti participanti.

multumesc lui Ovidiu pentru poze

La proba de 25km, cea mai lunga acum, m-am inscris si eu. A fost greu sa tin un ritm sustinut la o viteza medie mai mare ca de obicei. Startul a fost in panta, am intarziat putin dupa cei din faţa mea care stresau inutil schimbătoarele, dar prin padure m-am descurcat onorabil. Nu am fost aşa mulţi, aproape 70, iar pe concurenţii mai puternici de la categoria mea îi ştiam în majoritate. Nici vorba sa ma apropii de Klosz, pierdusem prea mult timp la inceput si in depasirile din coborari. M-am bucurat să-i pot depasi totusi pe mulţi, iar la drumul de ţară şi şosea, de legătură între ieşirea şi intrarea în pădure, m-am straduit cât am putut să pierd cât mai puţin din avans. Evident am fost ajuns, dar destul de tarziu, spre final, şi am răsuflat uşurat când au venit din nou urcările şi padurea. Puternici şi Nyaradi, şi Simon Andras. Nyaradi m-a ajuns, am şi vorbit puţin cu el, el era la relaxare  dupa participarea la Maraton Piatra Craiului – alergare, din ziua precedenta. Anul trecut la fel a fost, el dupa acelasi maraton epuizant, cu peste 2500m diferenta de nivel, care pe un om obisnuit il pune in repaus pentru o saptamana. Eu mergeam cat puteam de repede si el se tinea de mine lejer, ca sa povestim. S-a si oprit putin cand am ramas cativa metri in urma din cauza unei manevre greşite la schimbator. N-aveam in schimb eu prea mult chef de vorba, eram “in transă” – vorba unui DJ. În fine, ambitia mea si-a spus cuvantul :). Am reuşit să mă ţin destul de aproape de cineva din faţă, suficient ca să-l am în raza vizuală şi să nu pierd ritmul. Probabil că şi eu i-am făcut un bine, în orice caz n-am mai fost ajuns şi am reuşit să închei cursa pe locul 3 la categoria mea (1h21min) şi pe locul 12 la general.

podium la +40 ani, lipseste Szikszai Bruno
premiat şi cel mai înţelept participant
de vorbă cu Klosz Viktor – câştigător la +40 ani
Szentes – castigator la general 25km, Nyaradi si Ovidiu
la finish 25km

La câteva minute după startul nostru a urmat startul la distanta de 10km. Acolo s-au aliniat Andreea, Tudor si Diana, ea mai mult sa aiba grija de copii. Tudor a fost cel mai tanar participant la aceasta distanta (a si fost premiat pentru asta – multumim) si in mod normal trebuia sa concureze cu ceilalti copii de varsta lui, prin parc, pe distanta mai scurta. Dar – doar n-am venit la Targu-Mures pentru cateva sute de metri si apoi sa se plictiseasca asteptandu-ne. La cei 6 ani ai lui n-a fost ultimul, a terminat pe locul 10 (1h3min) din 14 la categoria sub 12 ani, proba dominata de Andy Ciobanu, tot de la clubul nostru. Andreea s-a autodepasit, incheind pe locul 1 la fete sub 12 ani (1h7min), în condiţiile în care a pierdut minute preţioase încercând să-şi puna lantul ce-i căzuse. Noroc cu Diana că a ajutat-o, reuşind operaţiunea după ce a descoperit rolul rotiţelor de la schimbătorul spate. Bine că n-a fost pană… Cum l-au remarcat pe cel mai tânăr participant, tot aşa organizatorii i-au dat o diploma celui mai înţelept dintre înţelepţi – Ovidiu. Diana a avut podiumul la 3 minute dar pentru ea, evident, a fost mai importanta Andreea.

la finish

cel mai tânăr participant la 10km

A fost un concurs frumos, cu traseu fara probleme deosebite, marcat unde a fost cazul, fara pretenţii de premii, la care majoritatea competitorilor au participat pentru placerea lor si pentru a-si testa limitele. La probele de copii n-am putut asista, iar proba fun a fost constituită de astă-dată din tractarea a două cauciucuri  de masină cu bicicletele. Aşa cum am spus şi la Făget-Tour – concurs de alergare la noi, probele mai scurte au şi ele farmecul lor, poate participa efectiv oricine are puţină ambiţie şi dorinţă de a face mişcare şi totul se termină mai repede, lăsând răgaz după-masă pentru alte activităţi cotidiene. Felicitări organizatorilor şi ne vedem în mod normal la Etapa 5 Clujul Pedalează şi Cupa Vlădeasa prima ediţie.

May 072012
 
S-a incheiat si a doua etapa a Transylvania MTB Trophy – “Primavara pe 2 roti” de la Targu_Mures. Urmeaza Maratonul de la Zalau in 27 mai.

poze mai multe pe picasa

Mie-mi place sa ma duc la Targu-Mures, acum a fost ca un fel de concediu de 1 Mai al altora. Deja incep sa am tabieturi, ma cazez la o anumita pensiune, ma duc in zona lor de recreatie de pe platoul Cornesti cu copiii etc.
Am mai fost la Primavara pe 2 roti (Gepida îi spunea anul trecut). Chiar mi-am adus aminte de anumite zone, unde m-a depasit cutare de varsta mea si ma chinuiam sa tin pasul cu el ca sa aflu la final ca ma luptasem pentru locul 5, unde n-am putut urca atunci (acum am alta bicicleta si pot)…

Toata familia a participat, fiecare la categoria lui. Ne-am tot stresat (in special consoarta) in privinta copiilor, neputand sa ne ocupam de ei in concurs, noi luand startul mai devreme. Multumesc foarte mult prietenilor, familiei Clujul Pedaleaza, sunt de incredere si s-au ocupat de Tudor si Andreea.
Amandoi copiii sunt la limita de jos a categoriei lor – 6-8 ani, respectiv 9-11 ani. De la inceput am dus munca de lamurire cu ei sa nu se descurajeze daca nu ajung pe podium. Am fost in recunoastere pe traseul lor de 10km sambata (de fapt are cam 13km) si … nu era usor. Nu puteau urca, la cel mic bicicleta e cu un singur pinion si are roti mici (desi se chinuia si pedala in picioare), iar la fetita bicicleta e grea, aproape doua treimi din greutatea ei. Le-am explicat ce sa faca in caz de ratacire, le-am dat fluiere, le-am spus care e atuul lor si alte detalii legate de alimentare, siguranta, trafic, in fine – am avut ce povesti … doar îi las singuri in padure. S-au descurcat – cinste lor – cu brio.

Tudor a terminat pe locul 3, a avut traseul mai scurt din cate am inteles (la cei de 6-8 ani n-a fost chiar de 13km). Adevarul e ca el coboara incredibil si cu acest lucru a compensat din urcarile pe langa bicicleta. Peste un an-doi, cu bicicleta cu roti macar de 20inch pe care sa o stapaneasca cred ca as cam avea probleme sa-l urmaresc … si nu glumesc. Multumesc lui Ionel ca i-a dat apa si a stat alaturi de el la final.

medalia i-am dat-o pentru ca a fost cuminte si am putut participa la proba mea

Andreea a fost pe locul 4, si aici trebuie sa multumesc celui care a stat cu ea pentru ajutor. Copiii de la proba de 10km, cei de la varste mai mici, au fost ajunsi de MTB-istii de la proba de 30km si, oricat le explici ce sa faca cand sunt depasiti, nu poti fi sigur ca reactioneaza corect si nu se sperie.
Diana a terminat cu bine proba ei, 30km  – locul 6 la +30 de ani, in 2h34min, desi mai mult la copii îi era gandul. A mers mult mai bine ca la Maratonul Fagetului si nici n-a fost asa de epuizata. Dintre peripetiile ei: o mica sprijinire la o depasire, cu un concurent de la proba de 60km care a ajuns-o din urma, rezolvata in mod profesional de el, a si ajutat-o sa nu pice – multumesc – si … o prima cazatura serioasa spre final, cand probabil a intrat pe un fagas si a sucit brusc ghidonul – rezultatul a fost un zbor de amplitudine in faţă urmat de o tranta destul de sanatoasa.

Despre mine – am luat locul 3 la + 40 de ani, un loc onorabil datorat si lipsei unor personalitati de la categoria mea. La Neuzer in toamna probabil ca o sa fi fericit daca iau locul 4 sau 5. Traseul la proba de 60km a fost de fapt cam 47km. Dintre parametrii: 1304m diferenta de nivel, 514m altitudine maxima, timpul meu 2h44min (cam la 10min de Diana), media de 17km/h. N-am prea pierdut timpul pe la PA-uri.
Acum astept cu interes clasamentul general la Transylvania MTB Trophy. N-am eu sanse de podium, dar sunt curios.

Sa nu uitati ca linkul la mai multe poze de pe picasa e sub prima poza.
Felicitari la toti – organizatori, concurenti, sustinatori – a fost multa lume! Multi prieteni, cunoscuti, am avut si colegi – Zsuzsa la 10km – locul 1, Radu la 30km – pacat ca a facut pana. Bravo Clujul Pedaleaza, pot spune ca suntem o echipa. Bravo in mod special copiilor care au fost un exemplu si pentru adulti! Copiii au participat in numar semnificativ la concurs, iar pentru cei mai mici traseul a fost o mare provocare.

Dec 052011
 
Au trecut vremurile alea si nu am de ales: hotarasc cu bucurie varianta a doua. Grea combinatie, dar reusita. Noroc ca nu trebuie sa fac toate singur, am si familia alaturi.

Nu mai joc eu demult sah, dar ceva urme au ramas si incerc sa vad daca nu le pot lasa ceva si copiilor. Momentan cu Andreea ma lupt eu, desi nu-i prea entuziasmata. In weekend a fost editia a X-a a Cupei Juniorul la sah, moment in care am incercat sa-mi incununez efortul meu – e drept sporadic – de a o stimula pe fetita macar sa scrie o partida, ca sa stiu ce joaca. Si a rezultat in sfarsit ceva inteligibil – la a treia parcurgere.

primul pas important (constientizat) in sah

Nici nu mai conteaza cum joaca, acum e linia 0. N-a fost ultima, dar meritul nu-i numai al ei :). Bravo ei si poate pe viitor ma va impinge ea sa reincep sahul.

la premiere – toti primesc diplome pentru ca merita

In timp ce ea isi disputa sambata primele runde, eu ma deplasam la Targu-Mures la Duathlon Challenge. Ma insotesc prieteni de la Clujul Pedaleaza, unii dintre ei voluntari, altii participanti (copii si adulti) si altii … cu cipurile de cronometrare. Nu-l aduc si pe Tudor al meu, ca ziua oricum e prea plina pentru noi: pe langa concursul de sah al fetitei, sarbatorim si onomastica sotiei … zburand fiecare in toate zarile. In sfarsit, doream sa particip activ la o initiativa laudabila: inscrierea consta in donarea unei jucarii copiilor orfani.

jucariile donate de concurenti orfanilor – “taxa” de inscriere
linkul la pozele organizatorilor

Nu cred ca are rost sa va spun ce implica o organizare de concurs in aer liber, cu copii, adulti si stafete in program, plus ca au fost si doua probe pe trasee diferite – evident – alergare si ciclism. Daca la toate acestea adaugi si efortul financiar, nu ai cum sa nu apreciezi evenimentul, organizatorii si … concurentii.
Vremea a tinut cu noi si chiar daca a fost frig, polei pe drum, in padurea Cornesti – gazda vesnica a concursurilor din Targu-Mures – au fost conditii ideale: a fost uscat dar nu s-a ridicat colbul potecilor la trecerea noastra.

startul la elite

Felicitari copiilor Andy, Radu si Tudor (mai mare, nu al meu) pentru rezultate si-i multumesc lui Ovidiu pentru ajutorul la schimbul de echipament si incurajari. De fapt incurajari am primit de la multa lume, au fost destui spectatori acolo. Chiar m-am gandit ca, date fiind conditiile si iarna aproape, daca vad oameni alergand sau facand diverse alte activitati sau cu copiii prin parc, atunci targu-muresenii chiar au “apucaturi” mai moderne, “vestice” – ca noi asa ne imaginam vestul – acesta ne este telul si calea. Si, spre cinstea lor, sunt un reper pozitiv real, nu legende despre vest.

copiii care au concurat – bravo lor

Ca si competitor nu am multe de povestit. N-am avut prea multa vreme la dispozitie, e drept ca mi-am permis sa stau la un ceai si sa mananc la un local primitor de acolo. Mi-am pus pana la urma pedale normale la bicicleta, ca sa nu pierd timpul cu schimbul de incaltaminte, dar la cat de bun performer sunt cred ca eram mai castigat ca la bicicleta sa am spd-uri – prea imi alunecau papucii de alergare pe pedale si nu puteam forta pe urcari. In sfarsit, asa cum zice multa lume care oricum stie ca nu ajunge pe podium – daca tot am venit ma inscriu la elite, macar sa simt efortul. Am avut  deci de ales intre proba hobby: 1,8km alergare + 4×2,4km MTB (traseu prin padure) + 1,8km alergare (distante aproximative) si cea elite: 2×1,8km alergare + 6×2,4km MTB + 1,8km alergare.

Stiu ca nu par distante lungi nici la alergare, nici la bicicleta, dar foarte mult conteaza cum le parcurgi. Cum n-am mai alergat consistent de mult, preferand in locul mersului la medic un repaus prelungit la genunchi, am inceput temator alergarea si nu mi-am deschis pasii nici dupa ce m-am simtit incalzit: am alergat ca la armata, cand nu stii pana cand si unde trebuie sa ajungi. M-am bucurat ca am reusit sa depasesc si eu pe cate cineva, dar cei buni (majoritatea) erau nevazuti. La bicicleta m-am comportat mai bine, n-am fost asa surclasat. Pana cand am terminat tura a 5-a – penultima, am fost “outlapped” doar de vreo 4 persoane: Sarosi – care in momentul cand m-a depasit Logigan era cred ca la kilometri distanta – si uitasem de cand trecuse, Robike si inca cineva – care a si cazut in fatza mea la inceputul turei 5 (6 pentru el). Tura de alergare din final a fost fara istoric, nu simteam nevoia de acomodare de dupa proba de ciclism a unui triatlon obisnuit, dar nici nu puteam alerga repede.
Locul nu mi-l stiu inca, nu s-au afisat rezultatele, dar poate e mai bine asa: n-am fost ultimul, dar nici daca eram ultimul nu era o rusine – la elite vin concurenti buni.
Completare: Am fost locul 13 din 18 la elite, cu timpul de 1h30min07sec. Intr-adevar la alergare m-am zbatut sa scap de ultimul loc si am reusit, iar la bicicleta am fost binisor. In rest, vesnicul regret al looserilor: daca participam la hobby aveam sanse la podium. Acum linkul la rezultate.
Poze nu am decat la masa de final – fara sa stiu mi-am pus “fatza de masa” pe butoiul de locul I – podiumul a fost facut din butoaie.

pentru cei mai buni butoaiele se folosesc la cu totul altceva
butoaiele ajung la cine merita

Interesant duatlonul – primul la care particip. Bravo organizatorilor! Parerea mea e ca venea mult mai multa lume daca era reclama mai mare si nu se speriau asa de vreme. Cu totii totusi se pare ca am fost 130 – binisor. Nu mai luati in calcul atata vremea, ca va spun eu: cu cat trece timpul, cu atat va fi mai rau, ca e vara, ca e iarna. Nu mai intineriti! 🙂

Dupa ziua de sambata, incheiata cu un tort de “La multi ani” din partea familiei Clujul Pedaleaza pentru sotia mea, a urmat o duminica si mai deosebita. Dimineata – rundele de final al fetitei. Dupa-masa la ora 16 – o intalnire intre Mosi pentru care ne-am pregatit din timp: CicloMosul de la Cluj.

La initiativa lui Levi, dupa obtinerea de aprobari si tot tacamul, ne-am strans in Piata Unirii o multime de Mosi, Craciunite, Mosuleti. Fiecare avea in dotare o bicicleta (ca zapada ioc) si echipamentul clasic: caciuli, haine, iar unii – mai nordici – coarne si coame ciudate. Am venit si eu cu familia, dornici sa impartim bomboane si voie buna. Mi-am pregatit si ceva colinzi in mp3-player, dar la ce difuzoare aveam cred ca auzeam numai eu.

am fost 61

Super-entuziasti copiii! Sa-i fi vazut cum imparteau bomboane ca Mosi uneori la copii mai mari ca ei! S-a simtit atmosfera de sarbatoare la Cluj si eu sper ca s-au bucurat si trecatorii. Multumesc media pentru articole, poze si filmari.
Un link, unde am aparut si eu cu cateva cuvinte: Ziua de Cluj.
Mai adaug cateva poze:

la final

Traseul parcurs: Piata Unirii – Dorobantilor – patinoarul de la Iulius Mall (unde nu putea lipsi episodul peticirii unei camere) – inapoi pe Aurel Vlaicu in Piata Unirii.
Am aparut si la stiri pe TVR3, le multumesc pentru prezenta celor de la TVR Cluj:

Seara s-a incheiat cu un ceai cald pentru copii, un vin cald sau o bere pentru mosii mai batrani.
Promitem sa revenim inainte de Craciun! Sa inceapa sarbatorile!

Oct 072011
 
A fost un maraton la care am participat cu familia. A doua participare, de data aceasta pe o vreme frumoasa, din nou la proba mai lunga – 50km. Aveam de “aparat” locul 2 la categorie obtinut anul trecut, dar ca la Maros, am avut o concurenta mai buna ca mine. Un lucru pozitiv e ca am fost la 10 minute de locul 3, desi am terminat al 7-lea la categorie (19 din 43 la general).

dupa finish – “eliberarea” de cip, alte poze pe picasa

Clasamentul la categorie:

clasament +40 de ani

Deci – ultimul – desi ca timp am fost mai bun cu 50 de minute ca anul trecut, iar pozitia din clasamentul general a fost in prima jumatate! Ce sa-i faci, astia vechi au avut o altfel de educatie, iar randul lor se ingroasa an de an! Un alt lucru de remarcat – prezenta lui Charles – englez din Londra – cu care m-am intalnit a doua oara anul acesta, prima data fiind la Maros Marathon, unde din nou a fost pe podium. A terminat foarte bine, la doar 3 minute de Robike. Dupa finish am schimbat cateva vorbe si cu el, intrebandu-l in gluma si care-i urmatorul concurs la care participa, adica mai pe direct “cand pleaca acasa”! Normal, l-am si felicitat – era putin dezamagit cand a vazut timpii ca n-a reusit sa fie primul si m-am gandit atunci ca pentru mine a fost o mare surpriza sa fie asa de bun si sa fie asa de aproape de locul 1.
Lupta mea principala a fost cu locul 6 din clasament, cu care am dat mana la final.

mai bun ca mine, desi era venit dupa Maratonul Piatra Craiului  – alergare – din ziua precedenta

M-a ajuns la km 39 (din 50), era gata-gata s-o ia gresit dar l-au strigat organizatorii. Poate ne-am mai depasit pe parcurs, dar n-am remarcat. L-am intrebat daca-i la categoria mea si … ce sa-i faci … naspa – urmau km grei pentru noi. Fiind mai puternic ca mine, singura mea sansa erau urcarile mai abrupte, care culminau cu kilometrul de final. Stiam cum e finalul pentru ca am fost intr-o prospectie ziua precedenta cu baietelul, ca sa-mi dau seama daca pot sa-i inscriu pe copii la family (traseul easy de 12km) sau sa-i las sa concureze la kids. Pentru ei am ales kids, pentru ca aveau mari sanse la podium – cat sunt de mici au ceva experienta in spate in special datorita concursurilor “Clujul Pedaleaza”, iar la easy ar fi fost prea mult de impins pentru ei si sotie. M-am agatat de el cum am putut, se tot departa pe portiunile mai rapide, dar mentineam un contact vizual si ma apropiam vizibil la anumite urcari. Din pacate la km 43 am tras o ratacire pe o coborare prin padure, pe cand ma asteptam mai putin, fiind o portiune pe care am mai fost. Ce sa-i faci, altceva vezi la viteza mare, mai mult esti cu privirea pe jos si inainte, sa nu tragi o tranta, mai greu vezi panglicile de pe sus, mai ales daca-i schimbare de directie. L-am “pierdut” si am vazut doar pe rezultate ca am terminat la doar un minut de el.
Cam asa a decurs cursa mea, la o distanta mai scurta si mai rapida de cum eram “obisnuit” la ultimele concursuri. Am stiut ca trebuie sa pedalez intr-un ritm mai alert si nu m-a deranjat acest lucru. Tot de pe traseu: la un moment dat nu stiam sigur daca-s pe traseul de 50km sau pe cel de 25km, a fost o intersectie la care mi-a fost teama ca n-am luat-o cum trebuie si-n plus un concurent a luat-o in sens invers, iar singurii oameni pe care-i puteam intreba erau alti concurenti aflati la zeci de metri in fatza mea. Mi-a prins bine goana dupa ei, altfel n-aveam puterea sa-i ajung.
Acum despre ai mei: au fost pe podium dupa cum speram, fetita pe locul intai, iar baietelul (dupa o tranta in finala cu julituri la barbie) pe locul trei. Sunt buni si o sa fie mai buni ca mine peste cativa ani. Din toata familia, dar sotia a stat pe tusa, trebuind sa stea cu cei mici. Sa vedem cum ne organizam anul viitor.
Multumesc de poze momentan in special la Ovidiu de la Clujul Pedaleaza! Cu el si cu inca un prieten, amandoi cu copii la bord, ne-am cazat la aceeasi pensiune. Chiar daca n-am avut toti tricouri cu Clujul Pedaleaza, eu zic ca n-am fost putini, iar copiii au fost in frunte ca rezultate.
Una peste alta a fost un concurs reusit, un party cu multe biciclete intr-o locatie frumoasa din Targu-Mures. Ne-am contopit in lumea venita la iarba verde si relaxare, am mancat un gulas bun – numai bine ca n-a fost prea condimentat – au putut manca si copiii. Ne vedem la anul, iar pana atunci poate ma mai intalnesc cu unii la concursul alpinsport.

May 022011
 
Inceput de sezon pentru MTB (cu exceptiile din iarna). Cam un an de cand am schimbat macazul si am hotarat sa particip la concursuri de MTB, lasand la o parte grija pentru bicicleta, pe care o am de prin ’96 (luata second).
Dupa o pauza de efort de cam doua saptamani, imi fac planul sa particip la Targu-Mures atat la Cupa F.R.C.T. – cross-country (cu vechile sperietori pentru mine – coborarile tehnice) – sambata, cat si la Gepida Mountainbike Maraton (la proba lunga de 60km) de duminica. Planul meu suna bine: testez piciorul solicitat la maratonul de alergare de la Cluj la cross-country, unde evident va trebui sa si alerg pe langa bicicleta si, daca totul e ok, raman in Targu-Mures numai bine sa ma odihnesc si sa particip la maratonul de MTB.
Nu mi-au iesit planurile in totalitate, m-am intors in Cluj dupa-masa ca sa plec din nou duminica dimineata la Targu-Mures – cu oboseala de rigoare acumulata, dar lucrul esential e ca sunt apt neconditionat.
Si acum despre concursuri.
Incep fireste cu cross-country. Noroc cu facebook-ul prietenilor, ca publicitate la concurs – ioc. Am ajuns la 8.45 la zona de start si pas inscriere, ca n-aveam la cine. In sfarsit, pe la 9.40 m-am inscris, aflu ca startul de amana spre 10.30 si ca ne fluiera adunarea si merg sa ma incalzesc si sa-mi verific din nou bicicleta. Am fost inspirat ca nu m-am dus prin parc aiurea, ci spre zona de start, ca altfel ratam pornirea. N-am avut nici timp sa ma duc sa-mi las haina si cheile de masina, a trebuit sa rog pe o doamna (bine aleasa :)) sa mi le tina.
Prima tura (din 3 la amatori) am facut-o in 26 min (foarte lent, dupa cum am primit o observatie chiar de la un concurent pe care l-am depasit spre final si am terminat cu 4 secunde avans – dar explicabil). Tura a doua, in aproximativ 24 min, in care m-am si ratacit de 2 ori – nu mai aveam “iepuri” in fatza, prima data am vazut marcaj la stanga si am luat-o gresit (am aflat pe urma ca ramasesera marcaje de anul trecut) – estimativ cam 30 secunde pierdute, iar a doua oara ma pomenesc pe coborare ca vin doi MTB-isti din dreapta, si ei in plina viteza. Prima data am crezut ca-s organizatori si am strigat sa nu ne izbim, apoi mi-am dat seama ca-s concurenti si m-am gandit ca eu am ratacit din nou traseul. Ca urmare, stop si am luat-o inapoi, urcand cativa zeci pe metri, crezand ca am ratat vreo bucla si o sa fiu descalificat. Intre timp coboara un alt concurent pe unde am venit si eu si … asta e, ma intorc si eu si vad pe urma daca figurez la DSQ. Toata afacerea – minim un minut, plus o paguba … mentala necuantificabila. Tura a treia – cel mai bine – sub 23 min.
La final – locul 11 – 1h13’23”, din 17 adulti – din care 2 DNF si 2 overlapped. Am fost totusi foarte multumit, n-am avut probleme, nu m-am obosit decat putin si din coborari cam doua le-am facut per pedes, fiind prea dure pentru mine si pentru franele mele V-brake.

Startul la proba de 60km

Si acum, despre maratonul de MTB – tinta mea principala. N-a fost sa fie – sa raman in Targu-Mures si sa ma  odihnesc. S-a vazut, plus ca am uitat acasa mancarea ce o folosesc la ture si al doilea bidon. Noroc ca mai aveam la masina, ramas de cam un an, un tub cu efervescente cu minerale, bine-nteles netestat. Cred ca-i al lui Voichita, l-a uitat la bord si am tot uitat sa-i pomenesc de el. In sfarsit, n-a inceput ziua de concurs prea bine. Am fost cam lesinat, am depins de napolitanele de la punctele de alimentare – fara ele ajungeam ca si frunza toamna. Mi-am testat GPS-ul, care mi-a fost cu adevarat util – chiar daca traseul a fost in cea mai mare parte bine marcat, am avut totusi un efort mai mic de orientare si o siguranta mai mare. Fara om in fatza, iti ia din forta de concentrare cautarile perpetue. Si cum la mine cam tot depinde de cap…
Cateva peripetii… In primul rand, o ratacire de aproximativ 300m si 1min30 pierdere de timp. Cred ca a fost singura intersectie nemarcata de sageata de pe tot traseul (poate a fost luata de “binevoitori”) si, cum aveam oamani in fatza si cam 14km/h pe o usoara coborare prin padure, nu m-am uitat pe GPS. Macar n-am fost singurul si au fost cativa bunisori care au pierdut mai mult ca mine la timp. Asta mi-a fost invatatura de minte si m-a facut sa-mi arunc mai des privirea pe GPS, chiar daca trebuia sa franez uneori. O alta posibila problema – sa nu mi se rupa suportul de GPS pe coborari, fiind prima data cand il utilizez in regim de competitie. N-a fost cazul, dar de picat mi-a picat bidonul de rezerva pe trepidatiile de pe un camp.
Si acum, lucrurile antrenante, care te fac sa participi la competitii, de orice fel. Am mai spus eu cu alte ocazii, ca vanatoarea se aseamana in mare masura cu o competitie. Si, mai mult, … ca o vanatoare de oameni, dar in sens bun. Am avut parte de asa ceva, cel putin asta m-a tinut “in viata” intre punctele de alimentare. Altfel, cand ajungi sa depinzi de aceste puncte, poti spune cu siguranta ca nu-i ziua ta si sigur ceva esential ai gresit.
Din doua ture, prima a fost fara istoric, singura consemnare a fost ratacirea. Fara stres, urcand cam toate pantele, unele asa – mai catinel (cred ca numai  de 2 ori am urcat pe langa, si de fiecare data doar cativa metri). M-am intalnit pe una din ele cu un batran cu MTB – urca pe langa si l-am intrebat de ce nu participa si el. Mi-a raspuns ca n-are asa bicicleta buna ca si a mea. Poate l-a deranjat intrebarea, dar eu l-am intrebat serios, ca abia l-am ajuns. Greu sa te impui cu veteranii astia, dovada si locul pe care l-am ocupat la final! Tura a doua am inceput sa ma misc cu adevarat. Am tras de mine cat am putut, dar am scos un timp mai slab ca la prima, pana la primul punct de alimentare. Aveam in spate un concurent si ma simteam ca un iepure. N-am reusit sa ma detasez si el beneficia si de faptul ca nu trebuie sa se orienteze. Asta e, m-a depasit si s-a tot dus. Mergea mai bine ca mine la drum intins. Nu stiu daca si pe el sau numai pe altii i-am depasit spre final. Apoi, dupa napolitane, m-a apucat ambitia. Si traseul a fost de asa natura, ca au fost portiuni scurte de urcari pe foaia mica. In orice caz, m-am grabit. In general pe foaie mijlocie, foaie mare (la drum intins am constatat ca-i mai avantajos) si foarte putin pe foaie mica. Atat a mai trebuit sa vad pe cineva in fatza. L-am prins la vale. A fost singura persoana depasita de mine pe o coborare. Fatza de prima tura, la coborari am avut viteza mai mare cam cu 5-10km/h. N-am oprit la ultimul punct de alimentare, ca sa ma pot departa de el. Mi-a parut rau dupa napolitane, nu era in plan sa renunt la ele, dar n-am avut ce face. Nici nu m-am mai uitat in spate. Stiam ca, nefiind urcari puternice, sunt mai lent ca ceilalti. Nu stiu cum a terminat un baiat care avea schimbatorul rupt. In orice caz, l-am incurajat, am recunoscut ca-i mai bun ca mine, iar el: degeaba, ca termin in fatza lui. Stiu ca-i frustrant, eu am avut frustrari cu penele si de aceea acum am folosit camere cu solutie antipana si am schimbat unul din cauciucurile mai vechi care era destul de sensibil.
La final:
Pentru 60km, traseul n-a fost dificil, si pot spune ca a fost de viteza. Daca si eu am avut o medie de cam 14,5km/h! Prima tura de cam 29km am facut-o in aproximativ 1h54min, iar a doua in 2h05min, 3h59min per total. Am terminat pe locul 6 la varsta mea, la prima tura am avut timp mai bun ca locul 3 la proba de 30km.
M-am intalnit cu multi prieteni, unii fiind la prima participare. Astept rezultatele oficiale, sunt curios cum s-au descurcat. N-a fost usor si a fost si destul de cald.
Felicitari la toata lumea implicata intr-un fel sau altul, pentru mine a fost un weekend fericit, iar acum ma simt alt om. Multumesc pentru anturaj colegilor de la Clujul Pedaleaza si abia astept sa vad rezultatele afisate, sa stiu ce-au facut prietenii din CAR – Universitar – unii la prima participare.
Cateva rezultate:
– in primul rand, sanatate la Minulescu Andrei si accidentarea sa ramana fara urmari
– din Cluj a participat, as always, echipa Maros, care-i mai mereu pe podium sau aproape
– tot din Cluj – clubul Orca a inceput sa “inoate” tot mai consistent si la MTB
– de la Clujul Pedaleaza: Levi Kertesz – locul 4 la 60km, +40ani, Dezso Szaba – locul 12 la 60km, 19-29 ani
– de la CAR Universitar: Alina Carja – prima participare – locul 2 la 30km, femei 19-29 ani, Serghei – locul 9 la 30km, 19-29 ani si eu, locul 6 cum am spus mai sus

Sep 202010
 
Rezultat: Poate medalia de nea la maratonul Neuzer din Targu-Mures e un apropo la varsta mea. In orice caz, locul doi la categoria mea de varsta e o mare surpriza placuta pentru mine, mai ales ca n-am reusit acest lucru la apogeul “carierei” mele (e drept ca nici n-am concurat decat la triatlon). Am spart gasca castigatorilor de varsta mea, dar ca sa fiu realist probabil ca n-au concurat o parte din ei… dar tot ma bucur. Am luat si eu un premiu la o proba fizica, nu numai la sah (sa nu va inchipuiti ca am ajuns vreodata sa concurez cu alde Nisipeanu).

cam asa m-am simtit dupa ce am luat o medalie

Pentru mine e o mare victorie, mai ales in conditiile in care m-am accidentat la un antrenament spre Manastirea Muntele Rece cu doua zile inainte: am cazut pe partea stanga, pe urcare fiind, am ceva probleme cu coastele, nu pot respira nici acum la intreaga capacitate fara sa simt durere. Abia pot ridica bicicleta. Si asta din cauza spd-ului meu din stanga care nu vrea sa iasa uneori, oricat as suci piciorul. Oricum m-am hotarat: daca traseul la un viitor concurs e dificil (noroios din cauza ploilor) pun ratrape. Si azi, la acest concurs, am cazut de trei ori si tot pe stanga si numai din cauza ca n-am putut sa scot papucul din legatura (noroc ca m-am invatat si nu mai pic ca un bolovan, mai bine ma sprijin cu casca decat sa ating coastele).

Pregatiri: Pentru Neuzer mi-am reparat bicicleta si in plus am facut modificari majore: am pus spd-urile pe care le tineam in dulap, am reparat ce trebuia reparat, dar cel mai important lucru e ca am schimbat setul de pinioane spate (tot 8, ca am bicicleta mai veche, dar de la 11T la 32T, nu la 28T ca inainte). Foarte mult conteaza un raport mai bun la urcare, mi-am permis astfel sa urc fara un efort asa mare si fara sa rup aderenta cu solul. Pacat ca n-am facut schimbarile inainte de Geiger. La antrenamentul meu dinainte de concurs chiar am avut probleme de apreciere a raportului pe care sa-l folosesc in functie de panta. In parte si din cauza aceasta am cazut pe coaste, ca mi se parea ca pot urca si-n copaci cu bicicleta. In sfarsit, efectul s-a vazut in rezultatul scos.

Ca de obicei (deja pot spune asta), a venit cu mine intreaga familie, inclusiv cel mic. Pentru toti le-am pregatit cate un concurs: pentru fete proba de 10 km (family), iar pentru baiat proba de 500m.

Conditiile dinainte de concurs: Meteo – sumbru. A si plouat in ziua si noaptea precedenta. Multi si-au modificat optiunea de la 50km la 25km.

De cazare am fost foarte multumiti – vila Chesa din Corunca. Sambata am fost in prospectie si printre ploi am vizitat gradina zoologica (aproape de start). Foarte frumos si-au amenajat targu-muresenii zona de recreatie langa padure. Au un parc pentru copii deosebit, au casute cu povesti… Si noi avem Fagetul, dar ce folos.

Concursul: Fetele au incheiat cu succes proba lor, dar n-au reusit sa ajunga la timp sa-l motiveze pe Tudor sa ia startul la proba lui. El a tot facut ture inainte de concurs si apoi s-a pleostit. Bunica l-a lasat in pace (am mobilizat-o si pe ea – cine mai reuseste?), eu i-as fi promis ceva.

mere da’ numai cand vrea el (mai greu cu pornitul)

 

fericite

 

aici vor ajunge

 

pe podium

S-a facut noroi pe unele portiuni, suficient sa-mi aduca aminte de Medias si de scrasnetul lantului. Abia am schimbat rotitele de ghidare de la schimbatorul spate care aratau ca bonturile de la dinti, sper sa ma mai tina.

Mare parte din traseu a fost pe drumuri de tara si pe poteci destul de late, asa ca nu-i de mirare ca am terminat 50km in 3h51min (doar 4 min intre timpul efectiv pe bici si cel real, nu m-am oprit la nici un punct de alimentare), cu o viteza medie de 13km/h. Au fost urcari multe, dar fara lungime mare, suficient  insa sa determine o parte din concurenti sa mearga pe jos, in special la sfarsit (norocul meu). Traseele rapide nu ma avantajeaza.

M-am lipit pe traseu de un truditor pe roti ca si mine, am mers impreuna pana spre sfarsit, e prima data cand am schimbat mai multe vorbe cu cineva pe traseu si asta m-a ajutat mult. Cand am vazut ca o lasa un pic mai moale, i-am dat un pic de baton, dar cred ca prea tarziu. Nu avea nimic la el, mare lucru ca a rezistat. S-a bazat prea mult pe punctele de alimentare.

M-am gandit ca am ceva sanse sa termin bine, asa ca pe ultimii km m-am straduit spre limita sa nu fiu ajuns. Prima data cand am fost stresat de acest lucru, parca simteam ceva. Fugeam de fapt de cei de varsta mea, dar dupa efort cam toti pareau de varsta mea, asa ca ce-i sigur e sigur: fug cat pot.

Organizare: As prefera sa fie tot asa, numai sa fiu intre primii. Zona aleasa e frumoasa, merita vizitata. Cu concursurile acestea mai vad si eu cu alti ochi tara. Multe lucruri pozitive: gulas, locuri de servit masa (in parcul minune), tricouri, proba fun cu bicicletele. Multumesc pentru poze!

Acum, parca vad pe forumuri mentionate aspectele de baza care se pot imbunatati:

– dupa Geiger se tot plangeau concurentii ca sunt doar doua furtunuri – aici nu s-a putut spala bicicleta; e deranjant, dar mai bine asa decat sa arate peisajul din jur ca dupa razboi;

– s-au dat diplomele de participare la toata lumea de la podium in jos, iar castigatorii au trebuit sa astepte cam doua ore jumatate – nu-i ok ca o premiere sa dureze asa mult, mai ales ca sunt concurenti care vin de la mare distanta si poate dimineata urmatoare merg la serviciu – era mai bine sa procedeze ca la Geiger, sa se dea diplomele pe masura ce soseau concurentii (iar daca intentia onorabila a fost sa se auda numele fiecarui participant – recunosc, sunt pentru acest lucru – atunci sa se procedeze ca la Garana, unde in momentul sosirii se striga numele si timpul); aflu acum ca au avut probleme la sectiunea IT, au o mica scuza;

– nu erau trecute punctele de alimentare pe harta si cred ca primul punct era cam departe de start, noroc ca sunt trecut prin viata si nu ma bazez 100% decat pe mine.

Concluzii: Bine ca nu am renuntat la acest concurs din cauza vremii. In fond, vad ca la noi starea obisnuita a devenit cea de ploaie si asta nu inseamna sa stam inchisi in casa. Ma bucur de asemenea ca am urnit toata familia. Copiii sunt terminati, am liniste acum. Vor avea subiect de povestit in urmatoarele zile.

Ma asteapta Maros maraton si inca proba lunga. Sper sa fac fata si sa inchei proba fara descalificare pe motiv de timp.