Jan 242024
 

Zăpada nu se termină, numai se transformă… Rămâne cum am spus data trecută, iarna lungă – boală grea: schiul de tură.
Linkul la album:

MAR 05 2023 Munţii Trascău drumeţie
Mănăstirea Râmeţi – Faţa Pietrii – vârful Prisăcii

Dacă e drumeţie e Diana. So far, so is.
Iar ne-a purtat Luşu prin locuri mai puţin ştiute, meritând a fi explorate. A fost Munţii Trascău în doar 11km: încă o dată spectaculoşi fără a depăşi 1200m, fără a ajunge la obiectivele larg cunoscute.
De la Mănăstirea Râmeţi am făcut o buclă trecând pe la Faţa Pietrii şi vârful Prisăcii – o plimbare relaxantă cu prietenii.

Păsărelele cântau a primăvară iar micile vârfuri cu denumire de prisacă arată că nu degeaba mai la poale sunt aciuaţi crescători de albine.

Cum nu sunt crescut la ţară mai aflu şi că florile care încă sunt boboci şi pe care n-am binevoit să le pozez sunt dediţei. Că nu-i prea bine să le duc în grădină că poate otrăvesc animalele pe care nu le am şi citesc acum că se mai numesc Florile Paştelui şi cresc în Grădina Raiului. No bine, românul s-o născut poet.
Bine că le-am lăsat în pace!

https://www.strava.com/activities/8666564373

MAR 18 2023 Pe Faţa Pietrosului până pe Pietrosul Rodnei, schi de tură cu CAR Cluj

Schi de tură am zis? Atunci cu Tudor
Din însemnări:
– Etapa 1 şerpaşi.
– Cu credinţa nestrămutată că vor fi şi alte etape, cu zăpadă.
– Mulţumesc tuturor! Mulţumesc Luşu! Şi Alinei pentru piolet, lui Ovidiu pentru cască.
– Am plimbat schiurile cu succes, şi ele au fost mulţumite, nu s-au obosit şi nu s-au zgâriat. Să le înscrieţi în turele viitoare!
– Au mai fost şi etapa de niţel alpinism şi de niţel schi, 17km cu 1700m dif nivel în … 12 ore. Pe la ora 20 am ajuns la maşini.

https://www.strava.com/activities/8738736351

Pe blogul CAR am scris eu:
https://carcluj.ro/blog/drumetie-pe-vf-pietrosu-rodnei-culmea-hotarului
Dar, ca să am controlul absolut, redau mai jos povestea.
——-
Joi pune Luşu un anunţ pe grup: împreună cu un prieten încercăm să urcăm sâmbătă pe vf. Pietrosu din munții Rodnei, pe Culmea Hotarului”. Tura apare în activităţile clubului ca fiind dificilă. Are caracteristicile unei ture ad-hoc, mulţi colegi din club deja au sfârşitul de săptămână ocupat, cine să meargă?

Sau nu? Poate e ultima ocazie de mers cu schiurile de tură, cu rachetele de zăpadă în acest an. Şi pe Pietrosu Rodnei n-am mai urcat dinspre partea asta.

Sunt aşadar motive pentru care în cele două zile rămase până la plecare în grupul de organizare ne-am tot adăugat până am ajuns la numărul magic 13. Şi n-am ştiut care cu cine merge până târziu.

Pe la patru dimineaţa ne-am pornit din Cluj şi de dinainte de Moisei am văzut Pietrosu în întregime, cu zăpadă doar în zona alpină. Ne-am strâns laolaltă cei 10 veniţi din Cluj ( Alina Cârja, Iren și Nuțu, Ioana Sârbu, Maria Blaga, Adi Brîndușan, Cristi Mateș, Luci Moisiuc, Lușu și subsemnatul ) cu Iulia şi Cristi care erau de vineri la Borşa şi cu Csongor venit din Baia-Mare. Fiecare din tura cea pestriţă ne-am echipat rapid şi la opt dimineaţa eram deja pe traseu. În fond era şi ocazia de a folosi echipamentele primite de CAR Cluj, rachete de zăpadă şi pioleţi.

Am început să urcăm pe Valea lui Dragoş şi rapid am intrat în pădure. Erau 8,5km de urcare, încă niciun semn de zăpadă. Fac o poză, protestez în felul meu postând coloana noastră de şerpaşi, cu spinările încărcate de echipamente. Trec trei kilometri, caut un loc unde să-mi ascund schiurile. Dar apar primele petece mai consistente de zăpadă şi schiorii nu mai stau pe gânduri.

Ajungem la Casa Laborator şi facem o pauză mai lungă. E închisă, dar pare bine întreţinută. Am intrat în zona alpină, urcasem 700m diferenţă de nivel şi încă nu ajunsesem la jumătatea urcuşului. Soarele ardea, nu era nicio adiere de vânt – o vreme perfectă ce te îmbia la leneveală. Nu-i de mirare că trupa noastră s-a întins până spre vârful Hotarului. Intram în zona de creastă, începeau provocările. Zăpada, sub atâta soare, nu era cu pojghiţă, nici afânată, dar nici nu te puteai baza că te ţine.

Unii dintre noi decid să nu mai continue, restul continuăm, lăsând schiurile şi rachetele. Avem de urcat “Golgota” Pietrosului, văd că peste tot sunt Golgote, chiar dacă la Cluj e doar un deal ( Gârbăului ) de 570m. Ne întâlnim cu un grup de trei drumeţi ai căror paşi îi urmasem până atunci, ei deja urcaseră pe Pietrosu, unul dintre ei era din Moisei.

Trec pe sub o cornişă îngheţată, încep să urc pe după o stâncă şi… mă întorc cuminţel. De urcat pot urca, dar la întoarcere mă aştepta aceeaşi zăpadă care nu-mi ţinea pioletul. Aştept tineretul să vedem ce facem, mă apuc să mănânc. 100m de Pietrosu e tot Pietrosu. Vin ceilalți, ne mai împărţim o dată, urcăm o parte din noi, fiecare cu câte doi pioleţi, că aveam de unde. La 2300 m se vede bine de jur-împrejur, facem şedinţă cu identificarea vărfurilor. Mari probleme cu cele din nord, dinspre Ucraina.

Se face ora 16 şi noi abia începem întoarcerea. Nu mai zăbovim, dorim să ajungem pe lumină la Casa Laborator. Ne satisfacem în sfârşit şi dorinţa de a schia, chiar dacă la modul mai chinuit. Nu-i chiar idealul să schiezi după atâtea ore de urcare.

Regăsim Casa Laborator, cu inscripţiile vechi “Academia R.S.R.” şi “Nu deranjaţi vânatul”. E ora 19 şi ne punem frontalele la intrarea în pădure. Ajungem la mașini puțin după ora 20.

Ce mai e de spus? Aşa excursii să tot ai la sfârşit de săptămână, în special cu refacere la mare. Aş face acelaşi traseu săptămâna următoare? Da, chiar daca iar trebuie să mă trezesc la 3 dimineaţa. Dar mi-aş schimba colţarii din secolul trecut și categoric nu mi-aş mai lua schiurile.

Jan 242024
 

Anul 2023, după cum mai ţinem minte, a fost un an cu zăpadă până târziu, încât eram îngrijoraţi că la Maraton Apuseni din Muntele Mare, desfăşurat ca de obicei la sfârşit de mai, vom avea probleme mai ales la traseul de ultra care trece noaptea peste acest munte. Aşa că nu-i de mirare că activităţile mele necompetiţionale de drumeţie şi schi de tură, cu prietenii, au continuat şi lunile următoare. Până în acest an mai rar am scris despre orice altceva decât competiţii, ar fi fost prea mult. În 2023 însă am fost în căutări, dorind schimbări în bine a petrecerii de timp liber.
Pentru februarie au fost două activităţi mari, prima în Munţii Călimani organizată de Serghey în cadrul CAR Cluj şi a doua, foarte simpatică, cu părinţi şi elevi, ca un fel de tabără în Şureanu.
Linkul la album:


FEB 04-05 2023 Munţii Călimani – schi de tură

Cumva atipic pentru un eveniment pe două zile, nu s-a găsit nimeni să scrie despre tură. Pun aşadar doar linkul de anunţ şi apelez la memoria mea de nezdruncinat. Iar am fost cu băiatul, nu l-am pierdut.
https://carcluj.ro/activitati/atelier-de-ski-de-tura-muntii-calimani-incepatori-si-avansati

Ziua 1 Călimani.
Aşadar, cum funcţionează memoria mea… În primul rând reţin doar lucrurile importante. Uneori însă nici nu ştiu care sunt cele relevante, adică, privind critic în urmă aş avea unele obiecţii, corecţii, pe care mintea mea nu vrea să le întipărească, nu le consideră demne de luat în seamă.
Pentru cazare, cu cine am fost, apelaţi la Serghey. Mai sigur… Eu ştiu doar că am dormit la etaj, ca să mă exprim ca şi cei care ne conduc: a fost bine, mâncarea a fost bună (ce-am avut în traistă), deci condiţiile au fost bune. Şi traseele au fost bune, vremea parcă n-a fost atât de bună…
Sigur, aş putea spune puţin mai altfel ce am reţinut. De exemplu că eram mereu surprins când mă uitam la ea – la mâncarea unei colege de tură. Să nu înţelegeţi greşit, eram convins că nu are cum să golească cratiţa. Mă bazam pe reticenţa doamnelor de a mânca mult în public. Doar că eram la munte şi regulile de la oraş uneori sunt săltate…
Eu aveam vreo două-trei tipuri de mâncare, gen pateu de ficat cu pâine şi brânză două modele, apoi pâine cu pateu de ficat şi două feluri de brânză. Şi cam atât, suficient pentru două zile cu copilul. Cantitativ. Şi ceai, să nu uit. Aşa că aveam motive să tot merg la aragaz de unde veneau tot felul de mirosuri.
Mai ştiu că unele maşini au făcut pană în drumul nostru spre abordarea de Cruce Albastră. Amănunte nu vreau să spun că nu e bine…
Care a fost ruta noastră? Dinspre Lunca Bradului pe cruce albastră am urcat la refugiul Negoiu şi şaua Negoiu. Serghey a mai dat la lopată să fie trecerea mai uşoară peste apă la întoarcere, când era de presupus că vom folosi schiurile fără piei la vale.
Fiind destul de frig şi cu soare lipsă pe cer am decis cu toţii că mai bine partea de atelier să o facem cu altă ocazie.

https://www.strava.com/activities/8505488291

Ziua 2 Călimani.
Ca traseu a fost o variaţiune dinspre Lunca Bradului, pe altă vale până pe vârful Tihu, pe punct albastru. Aici unii dintre noi am cam strâmbat din nas, pe sus nu era un traseu pentru toată lumea, iar la coborâre din acea parte s-au creat nişte diferenţe… Pentru mine a fost distractiv, am mai dat cu capul de crengi, m-am mai îmbârligat printre trunchiuri de copaci, în fond de ce să aleg trasa ca toată lumea? E drept, mie mi s-a părut mai sigur aşa, aveam de ce mă prinde. Adică am folosit cu succes echipamentul din dotare, mă refer în mod special la cel de protecţie…

https://www.strava.com/activities/8511181751

FEB 13-16 2023 Munţii Şureanu cu schi şi schi de tură
La fel ca Trascăul, şi Şureanu este un munte de pe care ai ce vedea în toate direcţiile: Cindrel, Făgăraş, Parâng, Retezat, Ţibleş, Rodnei, Călimani…
Am stat în Luncile Prigoanei alături de Tudor, Cristi şi Iulia. A fost un zumzet continuu, o atmosferă tinerească care te revitaliza, nu eram singurii la cabană. Şi, cum lumea e mică, în grupul mare am găsit atât eu cât şi el cunoştinţe.
În seara de 13 am apucat să schiem puţin pe pârtie, marţi 14 iar ne-am făcut veacul prin staţiune cu schiatul clasic. Apoi cineva a spus că nu se mai poate aşa, gata cu pârtia. Avertizorul comportamental a fost Cristi.
Miercuri ne-am urnit până pe vârful lui Pătru în grup mai mare, apoi am continuat câţiva pe vârful Şureanu. Vremea ne ajuta, se vede şi-n poze.
Joi am decis să ne concentrăm pe vârful lui Pătru, abordându-l din trei părţi – tot schi de tură. Ştiam că este vara concurs de MTB pe acolo, într-adevăr e un munte accesibil ca ciclist şi ai parte de privelişti deosebite.
Mai jos sunt activităţile noastre.
https://www.strava.com/activities/8567951790
https://www.strava.com/activities/8572371422
https://www.strava.com/activities/8572382799
https://www.strava.com/activities/8572379148
https://www.strava.com/activities/8572393014

Jan 242024
 

Ce fel de om am fost în 2023? Ce am făcut? Ce îmi propusesem? Ce e în spatele activităţilor?
E bine să scrii, lumea acum nu prea mai scrie, prefera bifările şi grilele. Ori când scrii îţi clarifici gândurile, trebuie să te informezi, să nu greşeşti, sunt multe de spus… Şi apreciezi mai bine scrisul altora.
Să fie şi o componentă utilă, voi ataşa şi trackurile de pe Strava să vă inspire.
Pentru mine în luna ianuarie a fost o drumeţie la Piatra Craivii şi două ture cu schiurile, una pe Muntele Mare şi una pe Valea Anieşului din Rodnei.
Mai întâi un link la albumul acestei postări, cu mai multe poze selectate:

IAN 02 2023 Excursie la Piatra Craivii – drumeţie
Plecarea a fost din Craiva Veche, pe lângă prieteni am reuşit să-i ataşez pe Diana şi Tudor. Să rememorez…

Piatra Craivii – un “bolovan” cum spune un prieten în glumă, aflat în munţii Trascău la 1088m altitudine. Se văd în jur munţii înalţi din depărtare ce împrejmuiesc podişul transilvan.

S-au descoperit acolo ruinele unei cetăţi dacice – Apoulon, un nume ce seamănă cu Apulum (Alba-Iulia). Noi am avut punctul de plecare la Craiva Veche, o aşezare practic părăsită, cu cimitir vechi în care am identificat una din ultimele cruci prin anul 1988, lângă turla unei biserici ce se va prăbuşi curând.

Nu pot lipsi legendele la un astfel de loc, un link https://ziarulunirea.ro/povestea-cetatii-apoulon-de-la…/ unde este şi un video cu Piatra Craivii filmată cu o dronă.

https://www.strava.com/activities/8327156705


IAN 22 2023 Pe Muntele Mare cu Tudor – ski tură
A fost o tură pe Muntele Mare pornită de la cabana militară, cu urcare pe la pârtia veche şi pe Buscat. Am ajuns pe noapte la Refugiul CAR, înnoptând acolo. A fost o ocazie să-l am alături pe Tudor în condiţii de refugiu, unul însă bine întreţinut pe un munte accesibil şi nu departe de civilizaţie.

https://www.strava.com/activities/8434839353

IAN 29 2023 Munţii Rodnei – Valea Anieşului – Vf Păltinişului – Vf Saca – Poarta lui Beneş spre Vf. Corongişu – ski tură
A fost o tură de o zi în Munţii Rodnei cu acces din Valea Anieşului, cu Cristi, Iulia şi Tudor.

Am urcat pe la vârful Păltinişului, pe lângă Poiana cu narcise, vârful Saca şi Poarta lui Beneş cu ţinta vârful Corongişu la care n-am reuşit însă să ajungem. Oricum ne-a prins noaptea pe întoarcere.

Înaintea noastră trecuseră dinspre Valea Vinului drumeţi cu rachete de zăpadă, le-am multumit pentru urmele lăsate pe când se întorceau.

Ne-a mai învăţat Cristi despre urmele de animale iarna, am văzut una de urs, în rest de mistreţ, vulpe, iepure şi veveriţă.

În rest, n-a fost să fie soare cum am fi dorit în zona mai înaltă, aşa că ne-am stabilit un reper de timp pentru a începe întoarcerea în siguranţă şi am privit pe un panou de la un loc cu panoramă ceea ce ar fi trebuit să vedem, de exemplu vârful Laptelui. Mda, amuzant, mai bine se vedea la calculator stând confortabil pe un fotoliu… Dar corpurile şi minţile noastre ne-au mulţumit.

https://www.strava.com/activities/8473724071
https://www.strava.com/activities/8474793384

 

Apr 022022
 

Foarte greu m-am pornit să scriu despre provocarea aceasta, a doua din acest an la schi de tură. Motivul e că mă leagă multe amintiri frumoase şi interesante de zona Padiş, încă din tinereţe. E o altă lume, desprinsă parcă din poveşti, un fel de ocean în care îţi poţi pierde gândurile. Când merg la marea noastră, în larg simt tot aşa, că mă cuprinde o combinaţie de melancolie şi duioşie. Lângă Costineşti, în Golful Francez înotam până abia vedeam oamenii, apoi faleza devenea o linie, apoi parcă puteam vedea trenul, apoi doar orizont. Mă lăsam apoi în soarta hulei şi a valurilor, simţeam cum trag de mine. Cine câştigă? Şi instinctul de supravieţuire spunea stop, câteva secunde ajung până anul următor. Şi începea lupta până îmi aduceam aminte că nu aşa se face, ci cu răbdare, împreună cu valurile şi hula. Înot cum m-am învăţat de mic, bras, mă întind cât pot de lung, cu pluta pe burtă când simt valul că vine, energic când hula domină. Şi revin la … realitate. La tren, la faleză, la oameni. Aşa că acum e momentul să scriu despre provocarea din Apuseni, partea pamântească.

A fost o tură propusă în cadrul planului de activităţi CAR Cluj şi care s-a realizat în datele propuse – 27-28 februarie 2022. Nu a fost o tură ad-hoc, dar de parcurs am făcut-o doar noi doi – Adi Cosma şi cu mine, în special pentru că am considerat-o o tură dificilă ca efort fizic, iar prietenii noştri pasionaţi de schi tură de la CAR Cluj şi chiar din alte cluburi, ca Rupicapra, erau cu alte activităţi planificate sau în refacere după ce am fost împreună tot într-o tură de anduranţă pe schiuri de tură – am scris aici – Provocarea “Via Apuseni” la schi de tură din 13-14 februarie.

Copiez mai jos din descrierea iniţială a turei, lămuritoare, cu un link de completare la o pagină de pe blog unde am putut pune traseele, atât de schi cât şi cel de maşini. Blogul CAR Cluj nu permite (sau eu n-am găsit cum) inserarea (embedarea) de hărţi. Voi continua cu impresiile şi descrierea după aceea, voi încerca să fiu organizat şi să pun “capitole”, să puteţi sări la ce vă interesează.

Descrierea iniţială din planul de activităţi

Se doreşte parcurgerea cu schiurile de tură a unui traseu care îmbină două magistrale de drumeţie care ajung în Padiş (bandă roşie şi bandă albastră). Este un track parcurs real, în condiţii de iarnă, cu schiurile de tură, aşadar cu abateri unde se poate coborî mai direct.

Prima porţiune este de aproximativ 32km cu 2000m diferenţă de nivel şi din Arieşeni urmează banda roşie peste vârful Cucurbăta Mare (1848m, cel mai înalt din munţii Apuseni), Piatra Grăitoare, Vârtop până în Padiş. Acolo se înnoptează la o cabană.

În ziua a doua se continuă din Padiş până în Şaua Cumpănăţelul, unde se separă banda roşie de cea albastră, urmând de aici banda albastră. Este traseul clasic care trece pe la Piatra Tâlharului, Nimăiasa, iar în condiţii ideale se urcă pe vârful Vlădeasa în calea spre cabana Vlădeasa şi Rogojel. Sunt aproximativ 33km de parcurs cu 1600m diferenţă de nivel.

Logistică.
Se vor plasa maşini, urmând ruta Cluj – Rogojel (lăsăm o maşină) şi apoi pe DJ1R la Avrămeşti (a doua maşină care trebuie recuperată în altă zi). De aici se pleacă în tură.
Echiparea va fi mai uşoară, de tură de o zi, cu observaţiile că va conţine mâncare pentru a doua zi.
E posibil să prindem noaptea în fiecare zi, aşadar sunt necesare frontalele.

Momentan suntem o echipă de două persoane, Adrian Cosma şi Laurenţiu Vezentan. Ideea acestei ture este a lui Adrian.

Varianta a doua.
In cazul cand mai sunt doritori, mai există variante, inclusiv cu parcurgere într-o zi a traseului Stana de Vale – Padis  18km (BR) (deci cealalta zi va fi de la Padis la Avramesti sau de la Padis la Vladeasa), ne adaptam si vedem cum ne putem ajuta.

Mai multe amănunte aici (pagina cu traseele iniţiale de schi tură – sunt trasee reale, dar parcurse înainte de alţii – şi traseul de maşini).

Preambul.

Adi a venit cu ideea de a parcurge acest traseu însumând aproximativ 65km cu schiurile de tură într-o zi. Aceasta pentru că înaintea noastră l-au parcurs în acest regim doi salvamontişti, trackul fiind aşa cum am spus, real. După experienţa însă a “Via Apuseni”, unde am fost cu Luşu şi Adi Motioc pe sensul Petreasa – Buscat în două zile 19km+27km, am ajuns la concluzia că pentru noi mult mai bine şi interesant ar fi traseul Arieşeni – Rogojel în două zile, chiar dacă provocarea nu mai este aşa de dură, fiind 32km+32km.
Motivele sunt aşa, ordinea fiind nu neaparat după importanţă:
– traseul “Via Apuseni” l-am făcut cu rucsaci grei, cu corturi, cu viteza medie de 3km/h, n-am avut evenimente neplăcute în afara celor clasice schiului de tură ca prinderea zăpezii pe schiuri, frecuşuri şi mici răni la picioare de la clăpari pentru unii dintre noi
– la 3km/h la “Via Apuseni” n-a fost diferenţă de nivel decât jumătate din cât estimam că va fi la tura actuală
– la “Via Apuseni” nu ne-am permis să ne dăm jos “focile” (eu doar când am coborât singur de pe Muntele Mare spre Buscat, fiind grăbit) şi din motivul de rucsaci grei, dar şi pentru economie de timp
– chiar dacă la tura actuală vom fi echipaţi mai lejer, cu rucsaci de 30l cu mâncare pe două zile, date fiind posibilele surprize de traseu, de starea zăpezii, nu puteam spera la starea mea fizică o viteză medie decât maxim de 5km/h, iar cu pauze ne-ar fi luat excursia spre 16 ore dacă nu mai mult – adică sigur prindeam noapte ore întregi
– noaptea ore întregi spre şi pe Vlădeasa nu e o situaţie veselă, în general acolo e vânt puternic şi o senzaţie de frig pe care o vom resimţi mult mai tare la stadiul de oboseală ce-l vom avea şi va fi greu să ne motivăm să urcăm pe vârf în locul ocolului mai sigur pe BA spre cabana Vlădeasa
– noaptea chiar nu vezi nimic şi e păcat de zona frumoasă pe care am parcurs-o de atâtea ori, inclusiv de trei ori la concursul de ultratrail Apuseni Ultra Race – 170km
– oricum vom fi în regim mai aproape de sport şi concurs decât de drumeţie, neputând să facem pauze prelungite şi poze “liniştite”
– noi urma să ne oprim în Rogojel, nu la cabana Vlădeasa (sau cabana salvamont de acolo) ca predecesorii, încă câţiva kilometri în plus, chiar dacă în coborâre
– pentru noi, spre deosebire de cei doi băieţi dinainte, o problemă în sine este transferul maşinilor, una pentru Rogojel şi una la Avrămeşti lângă Arieşeni; estimam 4 ore transferul şi cam atâta a durat
– transferul de maşini însemna oboseală în plus, trezire foarte devreme şi cu toate acestea start abia în plină zi, nu ora 6-7 dimineaţa
Pot spune că am avut dreptate în estimări, viteza noastră medie a fost de aproximativ 4km/h, ne-am simţit excelent, nu stresaţi, am putut privi peisajele, am avut o pauză reuşită la cabana Brădet din Padiş, am şi putut schia pe coborâre pe una din pârtiile din Vârtop, de pe vârful Vlădeasa spre cabana Vlădeasa şi Rogojel (în parte). Startul efectiv în prima zi l-am putut avea abia la ora 9.40 cu toată străduinţa noastră de a alege pentru maşină varianta mai scurtă prin pasul Ursoaia. La final, după ce am ajuns la Rogojel, am considerat că e mai sigur din motive de oboseală să nu recuperăm maşina din Arieşeni noaptea, am venit eu cu bicicleta după ea ziua următoare.

Transferul de maşini

Deoarece am fost doar noi doi în această tură, am avut nevoie să plasăm o maşină la Rogojel şi abia apoi să ne îndreptăm spre startul in Arieşeni. Plasarea maşinilor a fost o provocare în sine. Chiar cred că a fost singurul stres major în această tură. Nu puteam pleca de sâmbătă, cu o zi înainte, aveam program până târziu, iar parcurgerea pe noapte a traseului prin pasul Ursoaia mi s-a părut riscantă, drumul deşi fiind în principiu deszăpezit e puţin circulat, poate fi gheaţă şi chiar ninsoare proaspătă. În niciun caz nu mi-ar fi făcut plăcere să pun lanţuri la 2-4 noaptea în pustietate sau să rămânem împotmoliţi etc.
Am lăsat maşina lui Adi la Rogojel şi am pornit cu maşina mea 4×4 spre Arieşeni. Chiar dacă am parcurs pe ziuă traseul, de câteva ori la vale am mers zbârlit ca o pisică, în viteza întâi şi o dată când am avut curajul să merg într-a doua era să ies în decor.
Atât ne-a luat cu totul transferul de maşini, 4 ore.

Ziua 1 Arieşeni – vârful Cucurbăta Mare (1849m – cel mai înalt din munţii Apuseni) – Piatra Grăitoare – Vârtop – Glăvoi – Padiş

 

 

 

 

Conform trackului înregistrat, la ora 9.40 am început urcarea spre Cucurbăta Mare. Zăpada era foarte bună, chiar pulvăr pentru că ninsese proaspăt, ceea ce ne-a permis de fapt şi să ne punem schiurile în picioare chiar din locul unde am parcat maşina. În mod obişnuit nu te porneşti în tură mai lungă aşa târziu, aveam emoţii că ne prinde noaptea până la Padiş. Am avut un ritm constant şi susţinut, cu foarte scurte pauze de pozat.
Urcarea n-a fost uşoară, am şi ales o linie mai scurtă, de altfel aproximativ la fel ca trackul urmat, adică am urcat pe un picior de munte dintre vârfurile Cucurbăta Mică şi Mare, un fel de bandă albastră “de iarnă”. Nu era de mirare această scurtare, cei după care am urmat trackul aveau tot interesul să parcurgă distanţa Arieşeni – cabana Vlădeasa cât mai direct. Am văzut în timp că au ales extrem de bine până şi pe unde să coboare la Vârtop şi să străbată porţiunea de pădure  dintre Nimăiasa şi Vlădeasa în zona Vârfuraşu. Noi n-am reuşit să fim atât de precişi.

Ce a fost mai deosebit? Ce putea fi mai deosebit pe un traseu care e considerat incomparabil cu mai puţine provocări tehnice (avalanşe, gheaţă, abrupturi, cornişe…)? Vă redau aproximativ ce mi-a spus un prieten: am fost la schi de pârtie în Franţa şi pe parcurs au fost două accidente mortale, ambele pe pârtii albastre (cele mai uşoare). De fiecare dată s-au ciocnit un “bombardier” cu cineva, o dată a murit “bombardierul”.
Ce e de reţinut? Că nu poţi lăsa garda jos niciodată, chiar dacă te consideri în siguranţă că e ceva uşor şi cu atât mai mult atunci. Pentru că noi de exemplu nu eram echipaţi cu pioleţi, cu colţari. Pentru că noi eram doar doi, urma să străbatem singuri zone neumblate în condiţii de iarnă. Pentru că dacă unul dintre noi se accidenta chiar şi uşor nu puteam să ne realizăm planul şi îl stricam şi pe al coechipierului.
Ştiam că Adi stăpânea mai bine schiurile, avea şi schiuri de competiţie. Dovedise la un concurs de alergare din iarnă că şi fizic era mai bun ca mine. Aşa că mergeam pe urmele lui. Pe urcarea spre Cucurbăta am ajuns şi la o porţiune mai abruptă unde schiurile abia scrijeleau pojghiţa de gheaţă. Adi urca cu grijă. Şi acolo m-am oprit, să-mi fac un “recensământ” cu ce pot face şi la ce mă pot aştepta. Şi am adoptat linie de urcare uşor diferită. Mi-am scos încheieturile mâinilor din prinderile beţelor de schi pentru a le putea folosi urgent şi ca piolet, eram pregătit ca şi poziţie şi pentru alunecare la vale, îmi puneam problema să-mi blochez legăturile de la schiuri ca să pot canta şi face urme mai uşor în “zăpadă”. Din motive de siguranţă eu oricum nu folosesc beţe telescopice la schi când ştiu că am o provocare mai mare pentru că sunt mai puţin rezistente.
Atât, nu a fost niciun eveniment neplăcut. Aceasta era şi ideea. Trebuie să fii cu simţurile mereu active, să-ţi foloseşti experienţa şi să îţi faci timp să te gândeşti când apare ceva riscant. Mai bine am fost mai lent cu câteva minute şi regruparea am făcut-o sus la eoliene. Pe Cucurbăta a fost bine, noi am ajuns în două ore, pe la prânz, adică zăpada se tot înmuia, soarele fiind puternic. Nu acelaşi lucru a fost pe Vlădeasa, unde am ajuns după-masă şi nu era soare. Şi acolo am făcut recapitulare deşi am urcat de zeci de ori acea pantă şi salutam întâlnirea cu braduţii de pe traseu, ştiind unde se mai îmblânzeşte suişul.

Am fost bucuroşi când am ajuns deasupra pârtiei de la Vârtop, în civilizaţie, era abia ora 14 şi în sfârşit era plauzibilă încheierea traseului pe ziuă. Ne-am dat jos pieile, am schiat cu plăcere, tot era numai soare în jur. Ne-am permis o pauză de masă mai lungă, simţeam nevoia.

După Vârtop ne-am afundat cu adevărat în sălbăticie, au fost lungi porţiuni unde doar noi am lăsat urme. De la Glăvoi a început să se lase seara şi când am ajuns aproape de Padiş ne-a şi sunat gazda de la cabana Brădet, să întrebe pe unde am ajuns. Am sosit acolo cu puţin înainte de ora 18, la limita să folosim frontalele. Conform trackului a fost o tură de 8h01min, 32km cu 2000m diferenţă de nivel.

Ziua a 2-a Padiş- Vărăşoaia – Şaua Cumpănăţelu – Piatra Tâlharului – Nimăiasa – Pietrele Albe – vârful Vlădeasa (1836m) – cabana Vlădeasa – Rogojel

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În sfârşit am putut pleca la o oră mai rezonabilă, fără grabă – ora 8. Ştiam şi cum mergem iar traseul îl rememoram mai bine.

În ziua precedentă porţiunea de bandă roşie de după Vârtop până în Şaua Poniţa – Glăvoi a fost un blackout pentru mine, n-am parcurs-o din secolul trecut. Nu rămăsesem de atunci decât cu nişte amintiri dintr-un revelion petrecut la cabana veche Padiş în care, pentru a vedea încă o dată pe cineva, m-am pornit singur de nebun la Vârtop cu schiurile de tură, pe urmele unei trupe plecate per-pedes cu ore înainte. Eram fără frontală, că nu exista aşa ceva, fără hartă, de marcaje ce să mai spun. M-a prins noaptea fix pe coborârea la Vârtop, pe atunci se spunea că stai la gazdă nu la pensiune, erau doar vreo două – trei cu turişti, aşa că a fost mai simplu. Ziua următoare, înapoi, a trebuit să fiu mai atent să nu mă rătăcesc, aşa că am tot observat urme de animale. Au rămas de atunci întipărite în minte gândurile mele: când eram în loc deschis mă grăbeam să ajung în pădure să fiu mai puţin expus, iar din pădure doream să scap cât mai repede pentru că era mai dificil de parcurs pe schiuri, cu crengi, copaci căzuţi, zăpadă schimbătoare. Ajuns printre ai mei, fireşte, întrebări… lipsisem o noapte, nu spusesem la nimeni că plec. Dar erau alte vremuri şi eram tânăr.

E de menţionat că am avut nişte câini alături care au pornit cu noi din Padiş, dar ne-au părăsit când au văzut că noi chiar vrem să urcăm spre Şaua Cumpănăţelul şi era zăpadă mare (evident, iar am scurtat acolo după track), apoi am bălăurit puţin în căutarea trecerii văii Nimăiasa. Pe când eram fericiţi că mai e puţin până la Pietrele Albe, în zona de pădure de la Vârfuraşu am fost nevoiţi să fim mai tot timpul cu ochii pe track. E imposibil să putem repeta acelaşi traseu a doua oară, atâta stânga – dreapta am făcut.
Urcarea spre vârful Vlădeasa am făcut-o clasic pentru schi tură, de la Pietrele Albe, nu pe punct roşu cum pare mai uşor. Acea urcare nu e potrivită pentru schi, e potecă cu obstacole.

Am ajuns pe vârful Vlădeasa pe o vreme … tipică, abia am putut face poze. Apoi am făcut o scurtă vizită la cabana meteo ca să recuperăm haina unui prieten care a fost voluntar la Vlădeasa Winter Race şi am schiat până la cabana Vlădeasa. 7h55min a durat tura până acolo, pe la ora 16 am ajuns. Au fost 32km cu 1700m diferenţă de nivel, am mers cam la fel de bine ca-n prima zi.
Pe la ora 17 ne-am pornit spre maşina din Rogojel unde am ajuns într-o jumătate de oră. N-am putut schia până jos, deja zăpada se topise puternic. De acolo am plecat mulţumiţi spre Cluj.

Ziua a 3-a Cu MTB-ul după maşină în Arieşeni


Mi-am rezervat plăcerea de a parcurge cu bicicleta drumul până la Arieşeni în ziua următoare. Nu ştiu ce calcule fistichii am avut în cap zilele precedente, dar clar nu au fost corecte – greşisem destinaţia. Eu mă gândeam la aproximativ 80km, ca şi cum ar fi fost de ajuns la Rogojel. Adică am fost prea relaxat, fix ce am spus despre pârtiile albastre. Pe la ora 10 când am văzut de fapt că am de-a face cu peste 150km am luat viteză cu pregătirile şi abia la 10.30 am pornit din Cluj, renunţând la planurile măreţe cu ocolire şosele naţionale, cu rută cu urcări prin Sălicea şi Ciurila. N-am folosit cursiera, era şi pe trainer şi mi s-a părut o opţiune nesigură la drum lung în condiţii de iarnă. Abia am ajuns dupa 7 ore la destinaţie, pe înnoptate, cu opriri scurte.

Feb 172022
 
Via Apuseni ski tura

Zilele acestea, duminică şi luni 13 şi 14 februarie am participat la provocarea intitulată de Maco “Via Apuseni” la ski de tură.

 


Introducere.
Cu situaţia din ultimii doi ani tot mai mult oamenii obişnuiţi cu activităţile în aer liber, activi în general, au căutat să-şi menţină tonusul şi obiceiurile bune respectând condiţionările. Una din alternative au fost aşa numitele provocări, indiferent dacă au fost virtuale, realizate individual sau în grupuri mici, în timp limitat. De-a lungul timpului eu am mai organizat mici provocări motivaţionale sub formă de concurs încă dinainte de aceşti ani – se găsesc la categoria concursurile mele. Aceste provocări au devenit ţinte de pregătire pentru mine, obiective care nu depindeau aşa de mult de exterior. Cu clubul Rupicapra am participat de exemplu la două provocări mari pentru mine, organizate exemplar de prietenii mei care mi-au fost coechipieri atunci. Au fost inclusiv şedinţe cu prezentări, video-uri. Am avut echipă de suport din membrii clubului. Ei le numesc challenge-uri, aşadar capitolul/pilonul clubului intitulat Rupicapra Challenge.
În anul 2020 a fost un triatlon de timp IronMan ce a implicat înot în Tarniţa 3,8km (eu acolo am înotat, singur, fiecare a făcut cum şi când a putut), urmat în ziua următoare de bike cu echipa de la Aiton (lângă Cluj-Napoca) la Poiana Neamţului, în ziua a 3-a  alergare de acolo pe creasta Făgăraşului la Valea Viştei Mari (modificare faţă de planul iniţial în care destinaţia a fost Valea Sâmbetei – adică ne-am adaptat la condiţiile de moment), iar ziua a 4-a a fost întoarcerea la Aiton. Am scris aici.

În anul 2021 a fost provocarea 10K Vertical la ski de tură. Implica urcarea a 10.000m diferenţă de nivel în 24h cu schiurile de tură, adică tot sus-jos. La alegerea şi prospecţia locului de desfăşurare stabilit la Straja am contribuit şi eu, plecând cu fiul meu la Straja pentru schi de tură şi explorat, dar cu ţinta această provocare. Evenimentul în sine n-a fost uşor, am fost nevoiţi să părăsim pârtia la 11 noaptea pentru că aşa erau restricţiile atunci, în martie, aşadar am împărţit cele 24h pe două zile, a doua zi începând la 6 dimineaţa. Mie îmi mai trebuiau două-trei ore să-mi închei diferenţa de nivel. Au mai apărut şi alte mici surprize, ca de exemplu un concurs de schi pentru copii de care nu ştiam deşi se vorbise cu salvamontul, cu patroni din zonă. Am fost nevoiţi să folosim doar o parte din pârtie în cea de-a doua zi. A fost fain, am avut invitaţi, inclusiv din alte cluburi. Am scris aici.
În anul 2022 prietenii din Rupicapra au planuri, evident. Implică mult timp însă pentru mine, un salariat obişnuit.

În acest context m-am bucurat foarte mult când am aflat că Maco caută coechipieri pentru Via Apuseni la ski de tură. Practic, această tură pe care o consider acum că merită parcursă şi-n anii următori, fiind nici prea-prea, nici foarte-foarte fizic vorbind şi cu peisaje deosebite cu lungi porţiuni neumblate iarna, a însemnat în principiu parcurgerea traseului Bandă Roşie de la parcarea Buscat, trecând peste Muntele Mare, pe la Balomireasa şi cabana Petreasa (nu departe de Muntele Frânturile unde a avut loc accidentul aviatic din Apuseni), cu o deviere la Podina – Poiana Horea. Se putea ca destinaţia/startul să fie Pasul Ursoaia – poate de anul viitor.
Pentru logistică, era nevoie de formarea unei noi echipe care să plece în sens invers, de la Podina la Buscat, să ne intersectăm pe parcurs şi să facem schimb de chei de la maşini.
Ca şi distanţă totală erau 46km pentru două zile.

Împreună cu Adi Cosma avem de gând la sfârşit de februarie să realizăm provocarea de 65km, tot cu schiurile de tură, pornind de la Avrămeşti (Arieşeni) peste vârful Cucurbăta Mare (Bihor), urmat de Padiş şi trecând, peste vârful Vlădeasa, să ajungem la cabana Vlădeasa. Aşa că această experienţă mi-a prins foarte bine ca să-mi pot evalua forţele, necesarul, cu alte cuvinte să gândim în termeni realişti pasul următor.

Clubul CAR Filiala Cluj şi provocările? Sigur! Au an de an realizări deosebite, doar că… nu sunt conştientizate sub această denumire şi atunci, cumva, se pierd. Refugiul CAR de pe Muntele Mare a fost construit anul trecut şi deja se foloseşte, inclusiv noi am făcut-o în această tură. A fost o provocare, nu? De anul trecut am observat că au devenit mult mai atenţi la partea de a valorifica trecutul, de a-l memora nu doar prin postări ale membrilor, clubului pe diverse canale media. Firesc, va fi o arhivă, activităţile structurate vor putea fi folosite în anii ce urmează. E un club mare cu peste 300 de membri, site-ul începe să reflecte pasiunile acestora.

Rezumat.

Echipa 1. Maco, Nuţu şi Gabi Oargă, echipaţi cu rucsaci mari şi saci de dormit dar fără corturi au parcurs ruta:
Buscat – Refugiul CAR Muntele Mare – 7km, înnoptare refugiu, sâmbătă
Refugiu – Cabana Petreasa – 31km, înnoptare cabană, duminică (au ajuns pe la ora 20.50 acolo, peste două ore mergând în noapte)
Cabana Petreasa – cabana Podina la maşină – 8km, luni
Echipa 2. Luşu, Ovidiu Motioc, eu, echipaţi cu rucsac mare şi corturi, cu ruta parcursă pe sens invers
cabana Podina (Poiana Horea) – cătunul La Nedei – 19km, înnoptare la cort, duminică (pe la ora 17 ne-am oprit, pe lumină)
Cătun – vârful Piatra Groşilor – 14km – despărţire, eu trebuie neaparat să fiu marţi în Cluj dar pentru Luşu şi Ovidiu era păcat să piardă o zi superbă pe munte
Vf. Piatra Groşilor – Buscat- 12km, eu, luni (am ajuns la ora 17.50, pe lumină)
Vf. Piatra Groşilor – Refugiul CAR – 5km, Luşu cu Ovidiu, înnoptare, luni
Refugiul CAR – Buscat maşină – 7km, Luşu cu Ovidiu, marţi

OBS: Ne-am întâlnit cu toţii aproape de Cantonul Steaua – 16km de Podina, duminică,
Fiind două echipe avem povestiri şi trăiri diferite. Dacă sunt ei de acord, pot ataşa aici versiunile lor. Un fel de drept la replică. 🙂

Ziua I

Noaptea

Ziua a II-a

Desfăşurarea.
Nu am scris prea mult, mi s-a părut foarte important contextul, dovadă ponderea introducerii.

Ce am scris pe FB, cu mici modificări.

A fost o tură mai de ultim moment. Iniţiativa lui Maco, cred că el a denumit-o Via Apuseni… Cu skiurile de tură aproximativ 46km din zona Şaua Ursoaia – Petreasa (nu departe de locul accidentului aviatic de acum câţiva ani), trecând apoi pe la Balomireasa – Muntele Mare – Buscat.
Am prins o vreme super frumoasă, zăpadă bună pentru tură, cu lungi porţiuni neumblate.

Pentru că s-au strâns patru oameni pentru sensul Buscat – cab. Petreasa şi era mai greu cu recuperarea maşinilor, s-a mai dat sfoară în ţară şi … m-am hotărât. Versiunea finală: Lusu cu mine şi cu Ovidiu (doar sâmbătă seara am aflat că vine şi el, deci clar a fost tură ad-hoc pentru unii) am pornit pe sensul spre Buscat dar cu rucsaci grei cu corturi, iar Maco cu Nuţu şi Gabi ceva mai suplu echipaţi dinspre Buscat.

Fiecare grup avea planuri diferite, condiţionate şi de echipare. Grupul cu mine urma petrecem noaptea în cort pe cât se poate de aproape de mijlocul traseului, iar grupul Maco a pornit cu o zi înainte, înnoptând la refugiul CAR de pe Muntele Mare şi apoi la cabana Petreasa.

N-a fost de mirare că ne-am întâlnit pe când mergeam spre … start cu domnul Dinu şi cu Marlene. Ei sunt în fiecare săptămână pe munte. Evident, una din întrebările lor a fost unde înnoptăm, tura fiind programată pe două zile. Balomireasa era aproximativ la jumătatea traseului, dar răspunsul meu în glumă a fost că … lângă ceva căsuţe. Adică oriunde, fiind munţi domoli şi puţin înalţi nu trece jumătate de oră fără să vezi construcţii umane. Pentru că eram cu cortul, nu ştiam cât de bine putem merge cu rucsaci mari, aveam destul de urcat… erau multe necunoscute.
Până la urmă duminica, în prima zi, am parcurs 19km ajungând până la cătunul La Nedei, cu cea mai mare parte din urcarea totală parcursă. Ne-am întâlnit cu grupul Maco cu puţin timp înainte, în Şaua Steaua, ei erau în mare criză de timp şi era clar că vor umbla şi noaptea. Şi noi eram întarziaţi, dar ni se cam… rupea.

Urmau aşadar 27km de parcurs pentru echipa noastră până la maşina din Buscat, cu avantajele că aveam sub 700m diferenţă de nivel pozitivă de făcut şi că deja aveam în zăpadă urmele prietenilor.

Fiind o vreme extraordinară Luşu şi Ovidiu s-au hotărât să înnopteze la refugiu iar eu, având mai puţin timp liber 🙂, am continuat până la final luni.

N-a fost uşor, turele acestea cu schiurile mai lungi de 20km te duc la limita dintre drumeţie şi concurs, o zonă gri unde celor obişnuiţi la stilul drumeţie le lipsesc timpul pentru poze şi conversaţiile, iar pe cei “autişti” care sunt mai obişnuiţi cu liniştea din timpul competiţiilor îi afectează întreruperile de ritm şi pauzele.

Mulţumesc pentru companie, demult n-am mai fost cu cortul pe munte iarna. Din poze reies câteva amănunte din instalarea corturilor şi pregătirile pentru noapte. Foarte răbdător Luşu cu amănuntele, cu supele din noapte din zăpada strânsă în pungi şi apoi topită, cu umplerea termosurilor cu ceai tot atunci etc. Mulţumesc lui Maco pentru recuperarea cu maşina de la Buscat, a apărut modificarea cu împărţirea echipei mele şi era nevoie să rămână o maşină la Buscat pentru ziua următoare.

Săptămâna următoare merg la Vlădeasa Winter Trail şi înainte, sâmbătă, organizez o excursie lângă Cluj cu geocaching. Sper să iasă bine.

Jul 212021
 

Într-un stil necaracteristic pun alături trei din activitățile mele sportive trecute, mai importante, care au precedat concursul Transylvania Legends. Prioritățile mele sunt acum în schimbare, a trebuit să mă adaptez ținând cont de prelungirea la infinit a nivelului de alertă mai mult sau mai puțin global.

Voi face scurte prezentări ale acestor evenimente, atașând câteva poze sau trackuri semnificative.

4-7 martie 2021. În ordinea și a importanței, dar și a efortului depus, încep cu provocarea 10K Vertical – ski tură.









Ce am scris pe facebook:
“A fost 10k Vertical, adica 10000m diferenta de nivel pozitivă parcurși cu schiurile de tura în 24h… O provocare de tipul Rupicapra Challenge in care e vorba de echipa, de a reusi sa duci la indeplinire un scop suficient de greu pentru a aduce la limita atat fizic cat si pe alte planuri un om … obisnuit. Adica o forma de concurs in care mai ales duci o lupta cu tine însuți si te bucuri daca reusesc cat mai multi dintre ai tai. In care ajuti pe cel de langa tine cand e cazul, iar locul ocupat la final se subordoneaza prioritatii de a încheia cu bine cat mai multi. Fireste, ramane o mare bucurie sa termini si primul, e si dovada si incurajarea pentru ceilalti ca se poate.
Provocarea noastra, a echipei Clubul Sporturilor Montane Rupicapra, a luat forma inca de anul trecut, dar atunci a fost perioada de urgenta. Anul acesta am decis ca, adaptandu-ne conditiilor, putem da o forma ideii initiale nascute cel mai probabil in mintea prietenilor Szénási Zoltán , Csongor Vágási , Hadnagy Péter si Alpar Gyorgy Katona . Cine mai stie …
Acum a avut loc varianta pandemica, cu pauza intre orele 23 si 5 dimineata.
Dupa tatonari in diverse domenii schiabile din tara ne-am decis la Straja. Aici am si eu merit! A fost propunerea mea, am fost și în prospecție, mai întâi cu fiul meu, apoi și cu echipa.
Ne-am strans mai multi, opt care am luat startul: adaug pe Adi Cosma si doi invitati: János Márk-Nagy si Zsolt Kovacs . Stiam ca o parte dintre noi nu vom putea ramane pana la final, ca in plus pot aparea probleme. Dar, daca suntem mai multi, poate nu e chiar nebunie, nu? Adica ne-au sprijinit si voluntari, ca la o echipa adevarata: Bea Lózer, Péter Mária, Balint Aba, Endre Molnar . Nu uit de asta data sa adaug multumirile mele si pentru Ramona Szenasi , discreta, pe care implicit am considerat-o organizator si cumva “fara nume”. Le multumesc tuturor pentru suport, pentru poze, incurajari, a fost un eveniment special! Multumesc si echipei Salvamont de la Straja care ne-a asigurat un spatiu apropiat de partie pentru a ne putea descurca cu logistica.
Traseul stabilit de noi putea fi considerat a fi format din 3 parti, sumand 650m diferenta de nivel, inlantuite de undeva de la partia de sub telegondola ce urca in statiune si pana la varful Mutu. Prima parte, sub telegondola – 300m diferenta de nivel. Urma o traversare de drum de masini ca sa ajungem la “zid”, portiune usor mai abrupta cu 150m diferenta de nivel, de la baza telescaunului lenes si a teleschiului. Partea a treia si ultima, pana la varful Mutu, avea aproximativ 200m diferenta de nivel, dar era mult mai expusa la vant, ceata si aveai si portiuni mai plate care puteau fi considerate pierdere de timp. In principiu majoritatea am preferat sa parcurgem inlantuirea celor 3 bucati de partie pentru a nu schimba pieile prea des si pentru a ne mai si dezmorti.
Pe scurt, am reusit sa incheiem împreună patru dintre noi: Csongi, Zoli, Peter si cu mine.
Eu am incheiat primul, daca e sa calculez fix cei 10000m mi-au trebuit 19h50min.
In prima zi am parcurs 8575m diferenta de nivel in 16h55min, pana la ora 21.55 de la ora 5 dimineata. Au fost 77,65km conform Strava:
https://www.strava.com/activities/4896195060/overview
A doua zi am continuat insa sa fac ture si cu grupul determinat sa incheie provocarea – Csongi, Zoli si Peter – au incheiat cei 10000m sub 23h. Ca asa e frumos si m-au impresionat cu determinarea si unitatea lor. Am pornit dupa ora 7 si in 2h55min am indeplinit provocarea, dar in total am parcurs 23km, 2626m diferenta de nivel. https://www.strava.com/activities/4900422027/overview
Pe langa grupul “monolit”, mai spun cateva cuvinte despre cei care au schiat alaturi de noi, ne-au aratat si alt nivel si ne-au si incurajat si ajutat prin prezenta lor.
Zsolt a fost foarte tare, a avut alt ritm decat noi toti si o alta tactica de abordare a urcarilor: a tot urcat si a coborat pe bucata de partie mai abrupta, zona doi descrisa mai sus, fara sa-si dea jos pieile. A reusit sa faca astfel cel putin la inceput pe la 800m diferenta de nivel pe ora. Cred ca i-a fost tot mai greu cand au inceput sa vina schiori multi pe partie, acolo mereu e inghesuiala si se rascheteaza zapada de ajungi sa patinezi pe urcare. Pe la 7200m diferenta de nivel a acumulat in prima zi inca pe lumina, rapid, iar in ziua urmatoare a pornit in explorarea domeniului, a mers alaturi si de Joe si a facut in total 9000m.
Alpar schia zen pe coborari, era puternic pe urcari, dar obligatiile nu l-au lasat sa incheie provocarea. Ne-am bucurat ca si-a facut timp sa vina, a fost la Straja mai mult pentru noi.
Janos a avut si el strategia lui, la un moment dat s-a fixat pe bucata de partie de sub telecabina care urca la statiune, bucata care avea 300m diferenta de nivel. Fiecare dintre noi suntem unici, diversi, asa ca despre el pot spune ca-i place linistea si sa-si faca treaba singur. Zona aceea de partie nu era folosita de schiori, nefunctionand teleschiul, iar mai jos nu puteai schia pana la baza telecabinei, asa ca trebuia sa ai echipament de schi de tura. L-a afectat puternic interzicerea schiarii in acea zona de pe la 10 noaptea din cauza concursului ce se tinea in ziua urmatoare. N-am stiut de acel concurs cand am facut prospectie, ne-a obligat sa incheiem ziua intai la ora 22, portiunile doi si trei erau sub ceata groasa si vant, cu prognoze nefavorabile si in ziua urmatoare. Probabil de aceea Janos n-a mai facut touring ziua urmatoare, a schiat si ne-a ajutat.
Multumesc lui Adi Cosma pentru compania pana pe la ora 17! Cu el am tot urcat si coborat, m-am straduit sa tin ritmul alaturi de el stiind ca va fi mai alert, Adi netrebuind sa se pastreze pentru a doua zi. Inca un om cu program! N-am prea facut pauze, abia dupa plecarea lui Adi m-am dus la cabana pentru pastele cu branza (foarte multumesc).
Cred ca niciunul dintre noi n-a crezut ca am putea incheia provocarea in regim de partii din Romania cu timp sub 18h, asa ca am fost si eu nitel bulversat de aceasta posibilitate. Nu eram la nivelul sa obtin asa ceva, dar… Aveam 5200m dif de nivel dupa primele 9h, dar evident pierdusem din ritm si ma gandeam ca imi vor ramane pana la 1000m pentru ziua urmatoare. De la cei 600m dif nivel pe ora si chiar usor peste in primele ore, intrasem in pierderi calculate in zona cu 500m dif de nivel pe ora.
A fost “Veni, vidi, vici” al nostru. Bine, musamalizam ce a reusit Killian. Ma conformez regulii enuntate tot de mine, nici nu dau linkuri. 🙂 La noi au fost 10000m carpatini.
Revin ca dintr-un vis, ce mai e pe la Cluj?
PS1: Inca o data multumesc pentru poze, ma tot uit si acum, am vreme.
PS2: Multumesc Merinito in special pentru bluza. Eu nu ma inghesui in general sa fac reclama dar… am folosit-o si ziua a doua, fara s-o spal. Era cu urme de sare si aveam si alte optiuni. Si nu, nu eram bolnav, fara miros.
PS3: “N-am mai vazut oameni care sa schieze in sus! Faci un selfie cu mine?” Din glumele prietenilor mei… poate.”

Cei din club au făcut și un filmuleț reprezentativ.

27-28 martie 2021 Cupa Busola de Aur și CN Orientare.
Am participat și eu la acest concurs anual organizat în Făget, lângă Cluj. Îmi place la orientare, chiar dacă nu sunt așa de performant, iar Făgetul mi-e cunoscut binișor pentru că aici alerg regulat, ceea ce măcar mă ferește să nu ajung în alte … țări fără să-mi dau seama.
De pe facebook:
“Incepe concursul de orientare, etapa I.
Am gatat. Ei zic ca au fost 6,6km cu 245m dif nivel. Eu i-am contrazis, am 8,4km cu 467m dif nivel.”







“Etapa a II-a. Azi teren mai dificil. Etapa a II-a Cupa Busola de Aur orientare, categ M45, teoretic 5km cu 140m dif nivel. Eu 6,8km cu 308m ascent, 1h15min.”



15 mai 2021 Memorialul Jokai Mor, am ales MTB traseul N (ca de obicei).
Schimbarea față de anii trecuți a fost că am parcurs traseul împreună cu Adi Cosma, cu care de altfel voi fi alături și la concursul de aventură Propark Adventure.
De pe facebook:
“E o tura cu traditie la care am fost de cateva ori dar mereu cu MTB-ul. Este acum si varianta ultramaraton de aproximativ 52km, dar in general in aceasta perioada in ultimii ani am avut alte ultra-uri inainte si nu era bine sa alerg in regim de competitie fara pauza. In plus, la MTB ai posibilitatea sa alegi o multime de variante de la Sandulesti la Rametea.
Tura memoriala presupune sa parcurgi distanta Cluj-Rametea pe ruta aproximativa Cluj-Adrenalin Park-Tureni-Sandulesti, iar de aici ai variante spre Moldovenesti-Rametea unde e finishul. Pentru familii cu copii exista si variante mai scurte de drumetie de la Moldovenesti pe la Piatra Secuiului la Rametea (10km) sau Sandulesti-Rametea.
De data aceasta am mers alaturi de Adi Cosma , ii multumesc pentru companie, si pentru ca avem de gand sa fim in echipa la Propark Adventure in acest an.
Traseul nostru, de aproximativ 91km, a fost pe ruta Cluj-Sandulesti si apoi varianta N, pe la Cheile Turzii, Cheile Borzesti si Coltesti.
Un singur eveniment mai deosebit: Adi si-a rupt lantul si ne-am cam chinuit sa-l scurtam, oprindu-ne si de verificare. Aproximativ 30min per total am avut pauza neprevazuta.
In rest, atmosfera faina, oameni fericiti (chiar daca unii aveau fetele mai chinuite) si vreme buna.
Felicitari la toti participantii la tura, ca a fost drumetie, ultra sau MTB. Dintre toate, doar ultra a fost competitie, acolo cei de la Clubul Sporturilor Montane Rupicapra au ocupat tot podiumul.
Ne-am intors tot pe MTB, mai linistit, pe ruta Buru-Filea-Ciurila, deci tot asfalt. S-a schimbat si vremea iar de pe la Baisoara ne-a plouat aproape continuu.”

Mar 272017
 

Crosul Divelor

Imagine de la Crosul Divelor

Luna martie e o veritabila perioadă de tranziție. Încetul cu încetul rămâne în urmă schiatul, nu că l-aș practica intensiv, dar sper să răsară MTB-ul, iar cu alergarea continui pentru că sunt câteva concursuri importante pentru mine curând.

Dintre evenimentele lunii martie la care am participat ca și competitor sau însoțitor (vine vremea) enumăr:
1. Cupa Primăverii la orientare – 05 martie – orientare
2. Crosul Divelor – 11 martie – galerie la concursul fetelor
3. Primavera Trail Race – 18 martie – alergare maraton
4. Postăvaru Night – 25 martie – ski tură de data aceasta

N-aș vrea să enumăr ce concursuri am “ratat”, ceea ce contează e că n-am stat între 4 pereți la sfârșiturile de săptămânâ și am avut parte de o atmosferă plină de viață și optimism.

 1.
Cupa Primăverii la orientare a fost ca un antrenament, desfășurat în zona izvorului Bilașcu – Făget. Am prins ceva noroi, mi-a și rămas un papuc înnămolit, scoțându-l apoi cu greu. Nu i-am făcut poză, n-aveam echilibru să stau într-un picior.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-PaLPprjo9FE/WNjVwVQudmI/AAAAAAAAjF0/ZAj4jKPSVh0iApwAOg48iSZT3RnLUoaWACCo/s144-o/IMG_20170305_132607.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402101866617041825#6402101896624895586″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170305_132607.jpg” image_size=”2048×1153″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-pHA9HUtKrNQ/WNjVvRCf8II/AAAAAAAAjF0/1Y9Vm96bX6UIX9uvx_BdksCvDQkE8Ft0ACCo/s144-o/IMG_20170305_132508.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402101866617041825#6402101878311612546″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170305_132508.jpg” image_size=”2048×1153″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-qT9zdvpammM/WNjVwzMZ2JI/AAAAAAAAjF0/EbXsA79b2worVFX7SBaa4IlSR-snp67fACCo/s144-o/IMG_20170305_133520.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402101866617041825#6402101904659830930″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170305_133520.jpg” image_size=”1153×2048″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-NHV9odzTCko/WNjVxZQLZxI/AAAAAAAAjF0/qFV7lVUgXw8VEC9qaBI_JacGqzMHTa34gCCo/s144-o/IMG_20170305_135651.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402101866617041825#6402101914876208914″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170305_135651.jpg” image_size=”1153×2048″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-87kbfR5oiP0/WNjVv5NqniI/AAAAAAAAjF0/Acex-vXQCkAZxu7IUBaz1kze2bOFqeYBgCCo/s144-o/IMG_20170305_132543.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402101866617041825#6402101889095867938″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170305_132543.jpg” image_size=”1153×2048″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-rauxQqdWIBA/WNjVxm5F5bI/AAAAAAAAjF0/tDyPVESscQsrNusvY4yLY6OalssN7BlAACCo/s144-o/IMG_20170305_135714.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402101866617041825#6402101918537475506″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170305_135714.jpg” image_size=”2048×1153″ ]

A fost ceva nou pentru mine, în sensul că startul a fost grupat (în bloc). Primul reper a fost obligatoriu același la toți de la o categorie, iar apoi fiecare putea să-și aleagă succesiunea atingerii punctelor după cum credea că e mai bine. Important era să nu ratezi niciun punct, altfel nu figurai în clasament.

Evident că ordinea atingerii punctelor am stabilit-o pe baza a 2 criterii: să nu necesite multe întoarceri – traseu cât mai scurt și să nu tot urc și cobor, să nu fac prea multă diferență de nivel.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-HxR0KnYtH-0/WNjVyAsqkKI/AAAAAAAAjF0/A4HQp799A8gn_o8B-5oGIO5FD88qkY6QACCo/s144-o/pe%2Bstrava.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402101866617041825#6402101925464674466″ caption=”pe strava.jpg” type=”image” alt=”pe strava.jpg” image_size=”953×834″ ]

De la început mi-am dorit să fie antrenament, să exersez, nu rezultat. Dacă doream rezultat alergam ca din pușcă după Suni de exemplu, stăteam lipit de el, dar la viteza lui sigur nu apucam să fac orientare, să judec singur traseul. Așa că l-am privit cum se duce, ca și pe alții, și mi-am îndreptat ochii de melc pe hartă. Cam după 3 repere s-au stabilit ritmurile și pozițiile la cei din jur, așa că era timpul să nu mai vorbesc de unul singur: am început să alerg alături de Attila Manases. Ne știam de la concursurile de MTB. Avusesem același traseu până la acel moment și am continuat împreună, consultându-ne. A fost interesant și sigur am făcut bine ca am mers împreună, dovadă și rezultatul: 6,4km parcurși în loc de 5,1km optim, un timp de 1h09min pentru cele 18 repere și bonus… locul 7 /14 la categorie. Îi mulțumesc, sper că l-am ajutat și eu cu câte ceva! La așa traseu, în general încheiam pe ultimul/penultimul loc și într-un timp ce se apropia de 2h. Mare lucru e să rămâi calm și să nu te repezi fără să te gândești suficient în căutarea reperelor!

Top

 2.
Crosul Divelor a fost sărbătoarea fetelor alergărețe, un concurs în care fiecare s-a “gătit” cum a vrut. Concursul a fost organizat de Runners Club Cluj, ca de obicei, în parcul Iuliu Hațieganu.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-qyOGMLqhQIY/WNjWucY8LOI/AAAAAAAAjG0/lVmDnEEgp_UQ74JPDTt9x-yBbo7nsxkDACCo/s144-o/17192589_1485280411491851_740897542005270214_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402102825502890849#6402102963690286306″ caption=”” type=”image” alt=”17192589_1485280411491851_740897542005270214_o.jpg” image_size=”2048×1365″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-tPMCHHR8qTI/WNjWtboGG6I/AAAAAAAAjG0/nBz0IxrfiKks6e73FaGkYbdUNNGMMLMGwCCo/s144-o/17159239_1417117061694094_5642500952720687952_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402102825502890849#6402102946305547170″ caption=”” type=”image” alt=”17159239_1417117061694094_5642500952720687952_o.jpg” image_size=”2048×1360″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-udDTHdlh_Dk/WNjWtwrsPVI/AAAAAAAAjG0/ZCX7xHJR1H8CuRcng_-HOdphCkffeg5_ACCo/s144-o/rezultate%2Bcrsoul%2Bdivelor%2B2017.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402102825502890849#6402102951957773650″ caption=”rezultate crsoul divelor 2017.jpg” type=”image” alt=”rezultate crsoul divelor 2017.jpg” image_size=”784×736″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-VRtDy0-oF1s/WNjWmz19IvI/AAAAAAAAjG0/BN4TRNsSi3soRETkSF1759k0xLwThmEmACCo/s144-o/IMG_20170311_100337.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402102825502890849#6402102832547046130″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170311_100337.jpg” image_size=”2048×1153″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-MEXX8wnSwg0/WNjWqr5S16I/AAAAAAAAjG0/0prQtbCdgygnlgrkABLWWruh5NnE3k7DQCCo/s144-o/IMG_20170311_105858.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402102825502890849#6402102899133044642″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170311_105858.jpg” image_size=”2048×1153″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-CLxSeNjYx_w/WNjWrjoPZGI/AAAAAAAAjG0/PjgFGANb_yQUxl9ghm-Rg-cGyDqneVn7gCCo/s144-o/1S0A9891.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402102825502890849#6402102914093900898″ caption=”” type=”image” alt=”1S0A9891.jpg” image_size=”2048×1365″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Mjdgog2hgzM/WNjWsCRbRpI/AAAAAAAAjG0/NhSfRI0QLJULkWeYq91Na9alTdDQe9UKgCCo/s144-o/IMG_20170311_113907.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402102825502890849#6402102922319709842″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170311_113907.jpg” image_size=”2048×1153″ ]

Am venit cu Andreea, am făcut o mică încălzire alături de ea și apoi am făcut poze ca atâția alții. Veselă lumea, frumoase competitoarele. S-a acordat tot ca de obicei premiul pentru cel mai trăznit costum (a câștigat din nou Agresiva – Andrea pe numele ei 🙂 ), nu pot descrie înfățișarea ei fără să mă umplu de ciocolată.
Andreea mea a fost foarte motivată de latura competițională a probei de 2km și a încheiat pe locul 3 din peste 300 participante. Normal că am fost mândru de ea. 🙂

Top

 3.
Primavera Trail Race a fost un concurs la care am participat la proba de maraton – 45km cu peste 2200m diferență de nivel. Istvan a ales o zonă de concurs deosebită –  Șuncuiuș, cu un traseu care a trecut și prin Cheile Crișului Repede.

Pe mine mă leagă de acea zonă amintiri plăcute. În studenție am practicat speologia, am fost și membru al Clubului Speologic condus de Iosif Viehmann. Atunci, prin anii ’90, se făceau multe excursii la Șuncuiuș, fiind o zonă carstică. Cea mai lungă peșteră din România se află aici – Peștera Vântului. Mergeam cu trenul, dormeam pe unde apucam, preferam în poduri la case. Ploua des (și acum a plouat în timpul concursului) dar nu ne deranja, doar mai tot timpul stăteam în peșteră. E drept că atunci îi compătimeam pe turiștii plouați sau toropiți de arșiță care se adăposteau pe sub copaci, pe când noi stăteam la rece și întuneric. În final tot turist am ajuns și eu, mai apoi cu concursurile, prea dragă îmi era lumina zilei. 🙂
Atunci fiecare speolog mai răsărit căuta o peșteră/aven la Șuncuiuș de care să-și lege numele. Era ca un pionierat, ca o obsesie. Dealurile/munții de acolo erau ca un ciur, dacă nu erai atent picai într-o groapă. Problema e că groapa trebuia să aibă anumite dimensiuni ca să devină peșteră. Iar unii căutători erau și specialiști în declararea unor găuri ca fiind cu potențial… și după curentul de aer care se simțea la buza lor. Se mai și săpa dacă era cazul. Se întrebau sătenii pe unde-și aruncau animalele moarte etc. 🙂 Erau primitori, ne primeau în gazdă și se bucurau dacă primeau în schimb becuri sau unele alimente pe care prietenii mei de atunci nu uitau să le aducă.
Țin minte că de câteva ori ne-am cazat la cineva pe un deal. Avea o fată frumoasă, nu chiar de măritat. Dar pretendenți avea deja, de pe dealurile învecinate. Nu știu cu ce se dădea pe buze, dar erau de un roșu sângeriu. 🙂 Și tatăl lui mai enumera din pretențiile lui. Ce legătură are cu mine? Păi acolo am dat cu plugul pentru prima oară! Și probabil ultima, pot spune acum… dacă n-o să fie vreo probă la Propark Adventure sau alt concurs. Era dintre pretențiile lui, să știe bărbatul să dea o brazdă cu plugul tras de cal. Cum cei din jur nu se înghesuiau, am rămas doar eu în față. Am tras o brazdă, nu prea dreaptă, pe dealul unde dorea să are. Calul puternic, plugul bine ascuțit, dar contează în principal omul. Ca de obicei, la orice muncă. Trebuie să se priceapă, să nu se lase prea tare că intră plugul prea adânc și suferă calul, plus că brazda nu va ieși la adâncime constantă, ci parcă în valuri. Dacă se lasă prea puțin doar mângâie pământul și sămânța o mănâncă păsările. Dacă nu ține ferm brazda iese în zig-zag. Concluzia despre brazda mea a fost că n-a fost un model prea reușit dar am potențial și pot dacă vreau să mai trag una, cât de cât paralelă, că le-a îndrepta el p-ormă. Nu m-au lăsat prietenii, au dorit să-și arate și ei priceperea. 🙂

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-tgZYVf98lqY/WNjXTVMRIYI/AAAAAAAAjII/BWWLj_7Lo7w3I4icasbwRyN0qpJPa06pwCCo/s144-o/17388902_1917271721865433_7408285979745308346_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402103592997923281#6402103597413245314″ caption=”” type=”image” alt=”17388902_1917271721865433_7408285979745308346_o.jpg” image_size=”2048×1365″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-K1yQIIwCwvQ/WNjXUejJCjI/AAAAAAAAjII/ogLy1Sssa7sblgYToD1NopsK7FoCSa-nACCo/s144-o/17434556_1917262928532979_7781787827862306119_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402103592997923281#6402103617104972338″ caption=”” type=”image” alt=”17434556_1917262928532979_7781787827862306119_o.jpg” image_size=”2048×1365″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-5gM-Nm4VoRI/WNjXU_QEZMI/AAAAAAAAjII/ZVXiQfwuAk4g92JOcb_a1n6rghDCvou5wCCo/s144-o/17434668_432779697055660_7633478403984527050_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402103592997923281#6402103625883346114″ caption=”” type=”image” alt=”17434668_432779697055660_7633478403984527050_o.jpg” image_size=”2000×1333″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-jrNjtgFhld4/WNjXVun_XMI/AAAAAAAAjII/5CBwIICHwQcIta9Uxu6MardpU84ot-X3ACCo/s144-o/17492738_432785100388453_3826585416715366396_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402103592997923281#6402103638600146114″ caption=”” type=”image” alt=”17492738_432785100388453_3826585416715366396_o.jpg” image_size=”1333×2000″ ]

Revenind la concurs, cu amintirile parcă mai vii ca niciodată, am tot dorit să ajung la Șuncuiuș la nenumăratele recunoașteri de traseu organizate de Istvan. N-am ajuns, am avut program. Dar de antrenat tot m-am antrenat, doar urmează Istria 100 mile. Am fost până în Cheile Turzii, am fost prin Făget pe trasee de MTB… Fiind și etapă în campionatul Ungariei au venit concurenți buni de acolo și cu atât mai mult apreciez rezultatul lui Silip – locul 2 la categorie și, normal, al lui Sove – locul 1 general și al fetelor – Vio și Cristina, primele la general fete.
Ținta mea nu a fost prea ridicată, m-am dus cu papucii mei de ultra și cu bețele, ca o avanpremieră la concursul de la Istria. Urma să nu trag prea tare și doar ultima buclă să mă testez la maxim, să văd la sfârșit cum mă simt. Atâta că ultima buclă a fost foarte udă, trecând prin apă de multe ori.
M-am pornit alături de Lazăr Sângeorzan și cum la început eram cam în urmă prima urcare a fost lentă, cu înghesuială. Lazăr s-a strecurat mai bine și nu l-am mai văzut multă vreme. Așa că la PA-uri întrebam de el. Aveam acum motivație să mă mișc mai cu talent. Abia la intrarea în bucla 2 mi s-a spus că are vreo 5 minute în față și de asemenea dintre fete Cristina e hăt departe. De Vio n-am întrebat, că n-avea sens, bănuiam că între ele e o luptă și după “hăt departe” nu mai știu ce să urmeze. Ploua și în bucla a doua porțiunea comună de la traseu  nu mai semăna la alergat cu ce a fost la prima trecere. Nu m-am obosit să-mi iau pe mine foița de ploaie și am rămas cu cea de vânt. În schimb am rugat pe unul din voluntari să-mi scoată șapca, prea îmi tot dădeau cu tifla localnicii “vezi dacă nu ți-ai luat căciulă, acum ce te faci, plouă”. L-am prins din urmă pe Lazăr și apoi am alergat împreună o bună bucată din traseu, până la trecerile de apă din bucla 3. Mulțumesc pentru companie! Acolo m-am dus în față, doream să-mi respect planul inițial. Am reajuns un grup de alergători maghiari cu care până atunci am avut un ritm asemănător, l-am întâlnit apoi pe Geza și la coborâre n-am reușit să prind pata galbenă pe care o văzusem la un moment dat cu serpentine mai jos – era Cristina, a terminat cam cu 2 minute în fața mea. Rezultatul final – 5h50min, locul 9 categorie și 22 general. Am aflat pe urmă că Adi Toma s-a motivat și el să vină mai repede, ținându-mă sub supraveghere 🙂 , doar împreună vom alerga la Marathon 7500.

Top

 4.
Postăvaru Night a fost pentru mine de astă dată un concurs de ski alpinism. Anul trecut am participat la alergare, terminând în 37min urcarea până la vârful Postăvaru. Acum am vrut să văd cum e cu schiurile, la fel am procedat și la Parângul Night. În definitiv pentru mine Postăvaru Night probabil este ultima ocazie în din acest an să port schiuri în picioare. Aproape 45minute a durat cursa mea, un timp nu prea strălucit pentru efortul pe care l-am făcut, dar eu sunt mulțumit. N-a fost frig, nu știu cum s-a prezentat vremea ziua următoare la proba de sprint, n-am putut rămâne. În schimb am dansat și eu puțin mai finuț, în clăpari, în cabana Julius Romer, unde s-a făcut de chef până la premiere.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-7_SXDD6zcRA/WNjw5f4YQdI/AAAAAAAAjJU/Y-oMU1qBgo4rtIMwKzpmHA-Sn1X7Ou2aQCCo/s144-o/IMG_20170327_134440.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402104134626295889#6402131740908339666″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170327_134440.jpg” image_size=”3540×2406″ ]
[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-0-8-giCHOWk/WNjXzCaETAI/AAAAAAAAjII/yCrOQRrJmhIphVzL8nRxp38UvQ4zDuHlwCCo/s144-o/traseu.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402104134626295889#6402104142126664706″ caption=”” type=”image” alt=”traseu.jpg” image_size=”600×434″ ]
[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-SLBRdZkn1lA/WNkQig6n5cI/AAAAAAAAjJ8/4c1yHXeyH1kbcwLGfQASGdmmuLua05vwACCo/s144-o/17505394_1221486301303674_4020134295906443222_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6402104134626295889#6402166530421286338″ caption=”” type=”image” alt=”17505394_1221486301303674_4020134295906443222_o.jpg” image_size=”1365×2048″ ]

 Acum, că s-a încheiat episodul iarnă, aștept activ ultra-trailul de la Istria, sper să fie bine cu toate că e abia început de sezon. Pe weekend mă orientez din nou la Cupa Busola de Aur.

Să ne vedem cu bine!

Top

Mar 042017
 

Parângul Night Challenge

Parângul Night Challenge

Un concurs frumos – Parângul Night Challenge. E a doua oară când vin aici, de data aceasta cu o parte din familie. Chiar dacă e cam departe, dacă este zăpadă și pentru schiat atunci nimeni nu se plictisește chiar dacă nu are echipament serios de mers pe munte sau ski tură. Anul trecut am fost la proba de alergare, forțat de lipsa zăpezii, dar acum am văzut cum e să urci 4,5km cu 900m diferență de nivel și cu schiurile. Am fost mai lent, au fost porțiuni totuși cu gheață pe pârtia B sau viscolite (spre vârful Parângul Mic) și am fost nevoit să-mi scot schiurile din picioare. 1h10min a fost timpul meu la ski tură, 54min a fost la alergare anul trecut.

Am sosit de vineri, pregătiți și de schi. Ne-am cazat (pot spune ca de obicei) la cabana Codruț și sâmbătă ne-am “dat”, mai mult pe pârtia B, eu încercând o dată și spre telescaunul nou. Tudor la un moment dat a preferat săniuța închiriată, așa că l-am lăsat să se descurce singur că deja e mare.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Nz5WPL6JHCQ/WLsRKInY_XI/AAAAAAAAijw/G_el7_ktkCswm8z0ReMTwsRjonMBAWUugCCo/s144-o/IMG_20170218_132141.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6393718431084286129#6393722961791614322″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170218_132141.jpg” image_size=”2048×1153″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-u0yQrIDP2B0/WLsRKEzQ7PI/AAAAAAAAijw/3ni47sYaPKAKMFJYw5JZ81i3QfIfP6NGQCCo/s144-o/IMG_20170218_131634.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6393718431084286129#6393722960767675634″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170218_131634.jpg” image_size=”2048×1153″ ]

Fără prea mult timp de pregătiri ne-am și înființat la startul copiilor. Ei au avut de urcat primii 300m din traseul adulților, care începea ca de obicei un pic mai sus de baza telescaunului vechi pe pârtia B. Al meu în tricou, că-i era cald. N-au fost mulți copii, dar toți erau plini de energie, inclusiv cei mici de tot. A fost o cursă veselă, cu încurajări de peste tot. Tudor a terminat primul la băieți, dar a fost depășit de două fete. 🙂 A și alunecat, mai bine îi dădeam gumele mele antialunecare primite în pachetul de start, am văzut pe urmă că nu-i erau mari. N-am putut asista la premierea lui, dar am poze – mulțumesc!

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-hrCURKNP_7Y/WLsNDXfzwqI/AAAAAAAAiiU/yqD2nxiOU-MuihqsZGqLTMcKBrmXhYF0gCCo/s144-o/16797138_1438440999522721_5304037719472140640_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6393718431084286129#6393718447480750754″ caption=”” type=”image” alt=”16797138_1438440999522721_5304037719472140640_o.jpg” image_size=”1500×1000″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ZMWzmIKMt4c/WLsNCl23u8I/AAAAAAAAiiU/lpxTDHUK8Hw2b2X8EM-HGxgoYq4DUS51QCCo/s144-o/16804245_1438441266189361_3941101084672319241_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6393718431084286129#6393718434155707330″ caption=”” type=”image” alt=”16804245_1438441266189361_3941101084672319241_o.jpg” image_size=”1500×1000″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-fnh8d7k85XY/WLsNEsSCDnI/AAAAAAAAiiU/7MATMK9vsZoWH812ErZrYAwFZOvqv2znQCCo/s144-o/16903351_1438440679522753_6166229452355070560_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6393718431084286129#6393718470239981170″ caption=”” type=”image” alt=”16903351_1438440679522753_6166229452355070560_o.jpg” image_size=”1500×1000″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ZLa5kDQnRiM/WLsNHqy6kgI/AAAAAAAAiiU/-cSMS-CHb7YKS9XRqIX1UMqz7PeSK8mdQCCo/s144-o/16722659_1438445962855558_2879315634306985320_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6393718431084286129#6393718521380639234″ caption=”” type=”image” alt=”16722659_1438445962855558_2879315634306985320_o.jpg” image_size=”1500×1000″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/–T5qvE4Vbfw/WLsNLPcxHmI/AAAAAAAAiiU/f3UOI3mMVc8HCqxqOst5KJaMgqPCt5m2wCCo/s144-o/IMG_20170219_201535.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6393718431084286129#6393718582759464546″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170219_201535.jpg” image_size=”2048×1153″ ]

Apoi, când a început să se însereze am luat startul. Mai întâi am plecat schiorii. N-a fost mare concurență la noi, dar eu m-am străduit să merg cât pot de bine. La început am fost mai lent, dar după primul kilometru deja ajunsesem pe locul 3 la general și mă apropiam încetișor de locul 2. Au trecut în viteză de mine Szabi, Tamas și încă doi alergători. A început apoi S-ul cu gheață și acolo chiar n-am mai putut urca, am luat-o și un pic la vale. Am urcat în clăpari și am pierdut “șirul” celor din față, nu mai știam cum stau. La punctul de alimentare am aflat că sunt pe locul 4 și îl ajunsesem pe Radu Ciulei. Urmau 1,5km de creastă. Abia apucasem să trec în față și am dat de zone fără zăpadă, fiind viscolită. Radu s-a descurcat mai bine, nu și-a dat jos schiurile, și a încheiat cu 2 min în fața mea. Final, am încheiat pe locul 4 general și 3 categorie. Păcat că n-a fost mai multă lume, zăpadă a fost și s-a putut schia foarte bine. Duminica la plecare a trebuit să-mi deszăpezesc mașina de două ori, mi-a părut rău că n-am mai putut rămâne. La alergare a fost o concurență serioasă, mulți alergători buni.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-OF1mPYNmHjU/WLsNKD4OGTI/AAAAAAAAiiU/XbPZWr3_TZ0ozufaXkAui_6PCycurL4YwCCo/s144-o/16825995_1441782812521873_153789057557140495_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6393718431084286129#6393718562473515314″ caption=”” type=”image” alt=”16825995_1441782812521873_153789057557140495_o.jpg” image_size=”1500×1000″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-LDPuIWRvuZU/WLsNIB1OTlI/AAAAAAAAiiU/r8qwXq0ipwMzDiyuKlYX9Oqn8SKK1QDkQCCo/s144-o/16904773_1441776552522499_6898371598916750748_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6393718431084286129#6393718527564336722″ caption=”” type=”image” alt=”16904773_1441776552522499_6898371598916750748_o.jpg” image_size=”1500×1000″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Y-RDjrPib1I/WLsNIwXpGJI/AAAAAAAAiiU/WS3YzeDpHskjqcs5RQYmhffc88LnKcHEQCCo/s144-o/16804056_1441775679189253_5080868533522508762_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6393718431084286129#6393718540056729746″ caption=”” type=”image” alt=”16804056_1441775679189253_5080868533522508762_o.jpg” image_size=”1000×1500″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-5AfCjdsDys8/WLsNLpG-Z5I/AAAAAAAAiiU/9gy6SzMP770wp3BmLOUj1J15pNk-FUs_ACCo/s144-o/IMG_20170219_201616.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6393718431084286129#6393718589647382418″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170219_201616.jpg” image_size=”2048×1153″ ]

Succes lui Iancu Avram în dorința lui de a pune Parângul și Petroșaniul pe harta sportivă și activă a României! La cât suflet pune, și nu e singur acolo, mă aștept la multe surprize plăcute. Voi tot veni, mie îmi place Parângul. În timp am cunoscut ca organizatori oameni deosebiți, sufletiști, deja nu mai par picături în ocean.

Mulțumesc pentru poze, pentru atmosfera de final! Să ne vedem cu bine!

Feb 192017
 

Medalia de finisher de la copiii din Rogojel

Medalia de finisher de la copiii din Rogojel

Anul acesta Vlădeasa X-Trail s-a transformat în Vlădeasa Winter Trail. Nu a fost doar o modificare de suprafață, prietenul Cozmin s-a gândit că la o așa iarnă se potrivește și un concurs de ski de tură. M-am adaptat și eu, așa că am avut satisfacția să merg la Vlădeasa (unde merg destul de des în ultima vreme) pentru un weekend plin: sâmbătă concurs de ski de tură și duminică concursul clasic de alergare montană – din Rogojel la vârful Vlădeasa și înapoi.

Vineri am ajuns, am avut norocul de a se găsi un locșor liber și pentru mine la pensiunea Anica – locul de start – mulțumesc Cozmin, altfel mă pregătisem de stat la cabana Vlădeasa, și am avut după-masa liberă pentru orice-mi trecea prin cap. N-a fost nevoie de prea multă imaginație, imediat am plecat în drumeție să văd traseul de ski de tură. Până la cabana Vlădeasa am urcat pe o potecă alături de Cozmin ghidați de un localnic cu copilul lui și apoi am avut liber să aleg un traseu pe baza unor cuvinte cheie: pe unde am mai fost, să dureze pentru majoritatea sub 2 ore, să țin cont că sunt anunțați și începători (fără coborâri prea grele).
Era mai ușor să fi mers cu schiurile, nu mă scufundam atâta în zăpada pe coborârea aleasă – o vale care străbătea puțin și o pădure prin stânga cum urci spre creasta Vlădesei.
Sper că a ieșit binișor, măcar partea de deasupra cabanei, păcat că zăpada era insuficientă în Rogojel. Traseul final a fost pe scurt: urcare per pedes 1km de la Anica la locul de start, apoi startul tehnic pe schiuri aproximativ 2km până la cabana Vlădeasa și două ture de 3km (urcare de la cabana Salvamont în creastă imediat deasupra pădurii și coborâre pe prima vale înapoi la Salvamont). Finishul a fost la cabana Salvamont.

 

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ULZUbFgZrrI/WKnyvwls-GI/AAAAAAAAicU/AkjKNTyyqA4f7drMOmSYwxb58n5qxjyhQCCo/s144-o/IMG_20170210_151744.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388904431066841025#6388904448712570978″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170210_151744.jpg” image_size=”2048×1153″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-JYFVqAoLxnU/WKnywX-GfgI/AAAAAAAAicU/UDv4UCnav5cNsPvg7GcAwCWxXi4Ju3xRQCCo/s144-o/IMG_20170210_155734.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388904431066841025#6388904459283889666″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170210_155734.jpg” image_size=”2048×1153″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-9OIgUpE-nG0/WKnyvZOqS9I/AAAAAAAAicU/WwlVgeHYtzIY07WEIz9RRHNOHkZNT8B3QCCo/s144-o/IMG_20170210_155739.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388904431066841025#6388904442441911250″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170210_155739.jpg” image_size=”2048×1153″ ]

Au fost la start 17 concurenți, schiul de tură nu e așa în vogă precum alergarea, dar erau majoritatea cu experiență și ca vârfuri erau Joe și Attila, amândoi și cu vechi state la Salvamont. De altfel ei au și câștigat la minute bune de restul. În “restul” mă includ și pe mine, care am încheiat pe locul 3 la general și tot 3 la categoria 40+, un loc obținut cu greu în fața lui Adi Cosma. 20 secunde ne-au despărțit, am fost mai pragmatic – am reușit să nu mă împotmolesc ca-n prima tură la coborâre și diferența după urcare a fost suficientă. 1h25min a fost timpul meu oficial pentru cei 8km și aproximativ 900m diferență de nivel.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-6QLfINdq1fg/WKnyw_GUZfI/AAAAAAAAidQ/RgI96weQClIxy8no68JIre9t065jTyo3ACCo/s144-o/schi%2Btura%2Bstart.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388904431066841025#6388904469787338226″ caption=”schi tura start.jpg” type=”image” alt=”schi tura start.jpg” image_size=”960×540″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Z4h01hmc00c/WKnyyE9pR0I/AAAAAAAAicU/ytFZhdugbpMpzhU6rNru6G2g4gJfbPqSACCo/s144-o/16665934_1632601837047441_752979906077580460_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388904431066841025#6388904488541439810″ caption=”” type=”image” alt=”16665934_1632601837047441_752979906077580460_o.jpg” image_size=”1200×800″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-PsCX_IrkxvY/WKnyxnAxLqI/AAAAAAAAicU/x-PV02pI6c8EHVv6-uIwqkzSFA5U6PpEgCCo/s144-o/16707504_1632647387042886_7574176084686754069_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388904431066841025#6388904480501477026″ caption=”” type=”image” alt=”16707504_1632647387042886_7574176084686754069_o.jpg” image_size=”1200×798″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-7CDF9xqFE5Q/WKnyxJV02FI/AAAAAAAAicU/Pc8RKbPlV5gMZO8CEfsvJczIEjM-I7hgQCCo/s144-o/16684384_1344242455597707_2300012973863341781_n.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388904431066841025#6388904472536733778″ caption=”” type=”image” alt=”16684384_1344242455597707_2300012973863341781_n.jpg” image_size=”960×540″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-xX5AfEPJ3iw/WKnyykHz68I/AAAAAAAAicU/OKzTYH6AO3cQhF0nhhaKDoLiHoONdE5twCCo/s144-o/16707230_1632596073714684_5558149874119208988_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388904431066841025#6388904496905579458″ caption=”” type=”image” alt=”16707230_1632596073714684_5558149874119208988_o.jpg” image_size=”1200×800″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-fQJH1khC-e8/WKnyzJDXiFI/AAAAAAAAicU/dWc263pVLIII46JwdBtzIu94VC6J2_QagCCo/s144-o/IMG_20170213_114152.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388904431066841025#6388904506819053650″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170213_114152.jpg” image_size=”2048×1153″ ]

Duminică a urmat proba de alergare, de data aceasta 14km – primii 7km urcare – cu aproximativ 1000m diferență de nivel. Știam ce mă așteaptă, ca de obicei aveam concurență serioasă la categorie. Anul trecut terminasem pe locul 6 la 35+, dar acum categoriile urmau să fie cele clasice și aveam șanse la podium. Sus la Meteo ne aștepta și palinca, evident că eu nu voi avea timpul și dispoziția necesară. 🙂
Pe urcare am fost alături de Vio, care urma să încheie prima la femei. Ne-am tot schimbat la trenă, cel puțin pe mine m-a ajutat să am un ritm mai constant. Sus în creastă deja se întorceau și au trecut ca vântul pe lângă noi Tamas și Nicolae Bălan, apoi i-am văzut pe “ai mei”: Istvan Szokolsky și Silip. Nu puteam să-i mai ajung la coborâre iar toți care urmau puteau să fie la categoria mea așa că am încercat să-i țin minte. Cu Vio imediat în urma mea, în vârf am ajuns pe locul 16 și abia așteptam să ajung la coborârea mai abruptă de final, de după cabana Vlădeasa. Până acolo speram să pot ține ritmul cu cei din față. Mai întâi am trecut de Viorel, care nu era de-am meu, și-n depărtare vedeam pe Robert. Nu-l știam prea bine, nu așa bine cât mă știa el. Dar mi-era clar că trebuie să-l ajung, mai ales că la “dus” mai văzusem pe cineva tot așa de “tânăr” ca  și mine. După creastă parcă se depărtase, dar cum am ieșit din pădure și se vedea cabana Vlădeasa parcă aveam viteză dublă. La PA mai avea câteva secunde și deja era doar chestiune de timp să-l ajung. Cu el reper tot alegeam “ipotenuze”, încă era zăpadă mare și loc deschis. Chiar dacă mă străduiam să nu calc apăsat și să nu nimeresc în gropile de la alți pași, o dată tot m-am scufundat și am făcut un plonjon ca-n piscină. Dar l-am ajuns și din lupta noastră ne-am apropiat și de Lajos, un alergător foarte bun la 50+. Eram pe drumurile cu gheață de la primele case din sat. Coboram ca la MTB, de pe-o margine pe alta, pășeam cu grijă și cât mai pe vârfuri pe gheața din centru, alergam la limită. De câteva ori am simțit că rămân pe călcăie, în pericol să pic pe spate. Am ajuns însă cu bine. Spre bucuria mea, am prins locul 3 la categorie, 12 la general. Noroc cu coborârea, că altfel Robert termina în față. 1h42min a fost timpul oficial, la 50 secunde de Robert și 1min10sec de Lajos. În fața mea primul a fost Mihai Ungur, dar la peste 3minute.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-5COOV7Q3FD8/WKn0CnLne3I/AAAAAAAAidc/av02Ac-Q3MMT8gBb9SDe3aWy697NjNDtACCo/s144-o/16716302_1632644873709804_4409791269303014406_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388905867927874497#6388905872116382578″ caption=”” type=”image” alt=”16716302_1632644873709804_4409791269303014406_o.jpg” image_size=”1200×800″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-46gvex9wCfk/WKn0DniB0tI/AAAAAAAAidc/bl2DwVGDRTE9GFscfM0NSKM3Zy4GI35TwCCo/s144-o/16707650_1632384277069197_1906166940803967150_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388905867927874497#6388905889390252754″ caption=”” type=”image” alt=”16707650_1632384277069197_1906166940803967150_o.jpg” image_size=”1200×800″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/–0BHDkHRvt4/WKn0ECrVymI/AAAAAAAAidc/nAbX4QL6jog9FesJ7nViiApJEnb9o7bWgCCo/s144-o/16700529_1253902208020370_103949988943222395_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388905867927874497#6388905896677067362″ caption=”” type=”image” alt=”16700529_1253902208020370_103949988943222395_o.jpg” image_size=”683×1024″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-W2rdyVbPwGY/WKn0IUO_cDI/AAAAAAAAidc/ygDNQAzbE7sGno7jb-lcA6O6bMj8h5VZwCCo/s144-o/16716174_1253902268020364_5318251853466997362_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388905867927874497#6388905970109476914″ caption=”” type=”image” alt=”16716174_1253902268020364_5318251853466997362_o.jpg” image_size=”1024×683″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Fc6cKuUIWm4/WKn0IzuIyZI/AAAAAAAAidc/-iLFm8tQq20-QhbZheBOf6ZE12WtAf2XACCo/s144-o/16707627_1633669730273985_2689392599805993281_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388905867927874497#6388905978561612178″ caption=”” type=”image” alt=”16707627_1633669730273985_2689392599805993281_o.jpg” image_size=”1200×800″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-g9KTM3WioKs/WKn0J4tuzBI/AAAAAAAAidc/DwUcS1JxI0owRhmyuLn_bU6scG8L83r5gCCo/s144-o/16797576_1633669756940649_2014711030562166285_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388905867927874497#6388905997081955346″ caption=”” type=”image” alt=”16797576_1633669756940649_2014711030562166285_o.jpg” image_size=”1200×800″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-9y0Xkh7NyIk/WKn0KfpbR_I/AAAAAAAAidc/YEPNQpR_GaYSr36p5lTbGYhHCXqFSsJxwCCo/s144-o/16665613_1687385551554453_8080163205889963582_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388905867927874497#6388906007532881906″ caption=”” type=”image” alt=”16665613_1687385551554453_8080163205889963582_o.jpg” image_size=”1152×864″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-WMgp0LVh9cs/WKn0LAqZnyI/AAAAAAAAidc/gk2PONXCFfwQdewi6fkY2TYevyMdtRcjwCCo/s144-o/16602252_1632384410402517_6261440672648710704_o.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388905867927874497#6388906016395337506″ caption=”” type=”image” alt=”16602252_1632384410402517_6261440672648710704_o.jpg” image_size=”1200×798″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-QcUm-7UpYps/WKn0LtBEeuI/AAAAAAAAidk/GWsPE8ecG_w0mtChQEQLp6oeNWGBKRjBwCCo/s144-o/IMG_20170213_114215.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6388905867927874497#6388906028301581026″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20170213_114215.jpg” image_size=”2048×1153″ ]

Mulțumesc pentru încurajări, pentru companie! Mulțumesc oamenilor din sat pentru ospitalitate, am fost și la serbarea elevilor din sat. De super-voluntari am avut parte în acele zile, printre ei Lușu cu Miha (de la ea e și poza cu încurajarea mea scrisă pe zăpadă), Cristi, Dan Tăuțan (frumoase poze), Andreea… și lista e mare. Cu gruparea Lusu + Miha + Cristi ne-am tot întâlnit la capăt de linie, ei erau voluntarii și de pe creastă – punct întoarcere la ski de tură, și de la Meteo la alergare.

Frumos concurs, frumoasă inițiativa de implicare alături de oamenii din sat în crearea unui eveniment ca o sărbătoare în beneficiul în primul rând al copiilor. Participând la serbarea lor, chiar dacă nu au fost toate clasele, mi-am dat seama că s-a creat deja o relație comunitate – eveniment sportiv, așa cum este în Vest.

Cupa Călimani la schi de tură

 Calimani, Cupa Calimani ski tura, Munti, Ski tura  Comments Off on Cupa Călimani la schi de tură
Jan 312017
 

 

A fost al doilea an în care m-am prezentat la startul acestui concurs de schi de tură. Mi-a plăcut anul trecut și acum m-am hotărât să vin din nou.
Mai rar o iarnă așa frumoasă ca acum, aproape ca-n copilărie. Nu vreau să fac legătura cu estul și cu comuniștii, nu-s “cercetător american” 🙂 Doar constat că după ’89 iarna e ca vara și acum încerc să aleg pe cât posibil concursurile de schi de tură în dauna celor de alergare, care oricum au aproape întregul an la dispoziție. Și regret că mișcarea de MTB e în descreștere, e clar că voi trece la ture amicale și “gentlemen race”-uri.

M-am străduit și eu să obțin un rezultat mulțumitor, n-am echipament de competiție și nici nu-s obișnuit să fac totul pe grabă. Am tras și câteva trânte, e fain în zăpadă! Prima chiar la început, la primul viraj mai serios în pădure. Nu-mi strânsesem legăturile la clăpari că mi-am zis că mere și așa, mă descurc eu, nu-i așa pantă. Atât că mai să-mi iasă și un clăpar din picior, normal că nu mi-a sărit legătura. M-am transformat în om de zăpadă și la urcări mă tot ștergeam la ochi că apa curgea râuri (era foarte cald) și nu știam dacă din cauza transpirației sau a zăpezii topite. Zâmbeam când mă gândeam la rugămintea fiicei mele – să nu vin transpirat de ziua ei. N-am putut sta la premiere, dar mai sunt ani. Am fost tot pe grabă, aveam rezervate 3 ore pentru a încheia concursul. Am încheiat la mare luptă la 2 secunde de prietenul Adi Cosma, cu care de fapt am și venit la concurs. Fiecare cu provocările lui! 🙂 Ca poziție în clasament – locul 36/69 la general, 8 la categorie, 2h42min29sec pentru cei 15km și 1100m diferență de nivel.

Traseul, din ce mi-a spus Adi, a fost cel de acum doi ani, având 4 urcări mari (ultima și cu o porțiune cu schiurile în spinare) și 4 coborâri. Primii concurenți au zburat efectiv, concursul a contat și în clasamentul Federației de schi-alpinism. Bravo pentru timpii obținuți, bravo și celorlalți concurenți care au încercat să se autodepășească. Și felicitări organizatorilor, a fost atmosferă faină, sper să ne vedem cu bine și anii ce vin!

Pun câteva poze de la concurs, mulțumesc pentru ele!

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-PeAUkma5lpE/WJDuA9Jm6XI/AAAAAAAAiRY/YXjAjWWVl3UwRXv3LpSxNmOBe4OBX7dcQCCo/s144-o/DSC_4371.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6381862356792155425#6381862372166265202″ caption=”” type=”image” alt=”DSC_4371.jpg” image_size=”2048×1357″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-z7DV0bVFXGI/WJDuBpvdwoI/AAAAAAAAiRY/ZH86CNFCX4sYR81W5H2IpRhkMmossQfOQCCo/s144-o/DSC_4376.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6381862356792155425#6381862384136209026″ caption=”” type=”image” alt=”DSC_4376.jpg” image_size=”1315×871″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-0w8_3E314AY/WJDuCHBMQMI/AAAAAAAAiRY/EA_CEu4lAO8zeKchQihB9VP29KR-IAziwCCo/s144-o/DSC_4991.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6381862356792155425#6381862391995187394″ caption=”” type=”image” alt=”DSC_4991.jpg” image_size=”1315×871″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-KTOvl1PdM3U/WJDuCoEKh1I/AAAAAAAAiRY/jOw5tiT_zywZOTShjLbI0xJ2kLXoXaYHgCCo/s144-o/DSC_5343.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6381862356792155425#6381862400866027346″ caption=”” type=”image” alt=”DSC_5343.jpg” image_size=”1315×871″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-It9hB_Kb32Y/WJDuC-nrd-I/AAAAAAAAiRY/rF7K0pf_jI4wFPdus2lO23Bs9t08mpLbgCCo/s144-o/DSC_5355.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6381862356792155425#6381862406920566754″ caption=”” type=”image” alt=”DSC_5355.jpg” image_size=”1315×871″ ] [peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-fQafJPp_fdQ/WJDuDSpa-rI/AAAAAAAAiRY/MJG9uW0QN4sNx9BA-UMjh6Z8Ts3dj7DpgCCo/s144-o/DSC_5448.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6381862356792155425#6381862412296583858″ caption=”” type=”image” alt=”DSC_5448.jpg” image_size=”1315×871″ ]