Feb 042024
 

Luna octombrie a fost foarte simplă: voluntar la Făget Ride şi în rest activităţi de toamnă – perioada recoltei. Sigur, la mine rezultatul a fost 0 la recoltă, dar am mimat bine.

Să nu uit să amintesc de Walking Month, un concurs caritabil care se întinde în fiecare an pe durata unei luni: luna mersului pe jos.
Concursul a început în 11 septembrie, am ales să concurez doar la individual şi fără să am pretenţii de a ajunge pe podium.
Am încheiat pe locul 100 la Superwalkers (adică cei care totuşi au avut ceva pretenţii să facă mulţi paşi), cu 739.125 paşi. Conform statisticii am făcut cu 74% mai puţini paşi ca anul trecut.
A fost al 9-lea sezon, am participat la toate până acum.

Apoi a venit în sfârşit şi altceva decât alergarea, MTB-ul: un concurs de orientare.

Cupa Vinci orientare – 18 noiembrie – loc 7 categoria M45
Povestea de pe FB
Astazi, pe o vreme buna daca e sa compar cu ce a fost spre seara (vedeti poza cu zapada), am participat la Cupa Vinci – orientare.

Demult n-am mai participat la concursuri de orientare, asa ca acum a trebuit sa-mi “calibrez” “busola”: la primul punct am ajuns dupa mai bine de 30min, un inceput furtunos care mi-a dat linistea necesara, cea necompetitiva. 🙂
Felicitari tuturor ce s-au incumetat sa participe, organizatorilor si voluntarilor! Trebuie spus ca aceasta cupa, ce incepe sa devina traditie, are ca trasator principal un elev, din familie de orientaristi. Adica, asa cum plantezi un pom cand esti tanar, sa creasca alaturi de tine si sa ramana semnul trecerii tale, concursul acesta il va insoti poate toata viata pe copilul devenit adolescent.
Ma bucur si de aparitia unui nou club de orientare la Cluj – Watch Out . A fost plin de copii de la ei la acest concurs.
Si distanta reala parcursa de mine:

La capitolul drumeţii am bifat una de grup cu prietenii la Râmetea, una pe trei zile în Retezat cu cazare la cabana Genţiana, împreună cu Tudor şi una pe Muntele Mare la refugiul CAR.

De 1 decembrie am participat la Cluj Ecotrail. Despre acest concurs am scris pe blog, în sfârşit am ieşit ca povestitor din perioada de hibernare.
http://www.unpicdetimpliber.ro/2023/12/cluj-ecotrail-ultramarathon.html

Alergare de Moş Crăciun prin oraş 22 decembrie
A fost o activitate iniţiată de mine pentru CAR Cluj, am şi scris pe blogul CAR despre ea.
Activitatea: https://carcluj.ro/activitati/alergare-de-mos-craciun-prin-oras

Pe blog: https://carcluj.ro/blog/alergare-de-mos-craciun-prin-oras
Ataşez şi aici textul de pe blog.

Evenimentul organizat de CAR în seara de 22 decembrie a strâns la “start” 17 alergători, echipaţi fiecare cu căciuli şi haine de Moş, cu steluţe, luminiţe aprinse şi cu mult chef de alergare şi socializare.

La Casino, în Parcul Mare, era deja organizat un Târg de Crăciun, cu multe mese pline de cadouri numai bune de pus sub brad. Târgul a fost unul organizat în scop caritabil, creatorii iconiţelor fiind şi copii de la şcoli, banii urmând să fie donaţi Centrului de Îngrijiri Paliative Pediatrice „Sfântul Hristofor”. Am încercat să ajutăm şi noi cu câte ceva…
După ce am facut pozele de rigoare în faţa Cazinoului, ne-am pregătit pungile cu bomboane pe care urma să le dăruim copiilor întâlniţi pe aleile oraşului (şi părinţilor acestora). Ne-am bucurat şi noi de alergare, de spiritul Crăciunului, deşi se simţea că un vânt rece pune stăpânire încet, încet, peste oraş.
Mai întâi am vizitat zona centrală plină de oameni şi lumină, apoi am trecut podul peste Someş şi am urcat pe scările care duc pe Cetăţuie. A urmat şedinţa foto şi pozele de rigoare la Crucea Eroilor Neamului, cu oraşul luminat de sărbătoare. Am continuat apoi prin Gruia şi Cartierul Grigorescu, până la maşini.

Tombola de final a fost cu happy-end (dar şi cu obligaţii – n-au ce face, trebuie să se antreneze) pentru doi dintre alergători, înscrierile gratuite la cele două evenimente din 2024 fiind oferite de Msg Maraton Apuseni şi CugiRace – le mulţumim organizatorilor acestor evenimente.
După alergare, ţinând cont şi de frigul de afară, ne-am refugiat la un club pentru socializare la un pahar de vin fiert şi cipsuri proaspete.

Am fost şapte alergători din cadrul CAR Filiala Cluj, acum pregătim tombola surpriză pentru ei, cu produse potrivite pentru munte oferite de clubul nostru (Moşul CAR) pentru sprijinirea departamentului de alergare – mulţumim!
Ne-am întâlnit, am alergat împreună, ne-am distrat şi vom găsi, mai mult ca sigur, un nou motiv pentru o alergare sub egida CAR Filiala Cluj. Vă aşteptăm în noul an la alergările noastre!

 

Feb 032024
 
Balaton 2023

Mă tot uit la ce a fost anul trecut, ce am scris… Cum de n-am avut timp să scriu pe blog, în fapt mereu eram prea obosit sau aveam ceva considerat mai important de făcut.
Dar mă bucur că oglinda vârfului aisbergului ce este pe facebook este suficient de interesantă ca să recitesc cu plăcere ce a fost.

Cea mai importantă activitate a lunii aprilie 2023 a fost activitatea CAR organizată de Luşu în Ungaria, generic spus Turul Balatonului cu bicicleta, dar în acea săptămână în primele două zile am fost în jurul “lacului” Tisza, alegere datorată vremii ploioase. Am pozat, am filmat, o parte din imagini au ajuns reel-uri, dar nici de ele n-am avut vreme să mă ocup, concretizându-se doar primele două zile.
E drept, am scris pe blogul CAR cum a fost, voi ataşa şi aici textul.

O altă referinţă, chiar dacă nu am pomenit-o în retrospectiva pe luna martie, este legată de emisiunea de şah care va împlini în 2024 în iunie 20 de ani – Regi şi Pioni.
Din luna martie a început în mod consecvent să prezinte emisiunile Mircea Ţălu, în locul lui Alin Toma.
Mircea este unul din foştii elevi prezenţi la emisiune (prima dată în 2011).
Marchez această lună, a predării de ştafetă, după aproape 19 de ani de colaborare cu Alin, care ne va ajuta în continuare.
http://www.regisipioni.ro/
https://www.youtube.com/regisipioni

Să precizez tot pentru această lună că am renunţat la alergările săptămânale de grup de joi seara (conform Strava au fost doar două, în 2 februarie şi în 2 martie), ca activităţi consecvente în cadrul CAR. Urma să mă adaptez la evenimentele sportive ce urmau, inclusiv recunoaşteri de trasee pentru Maraton Apuseni, explorări pe Muntele Mare.

Ce am mai făcut deosebit? Drumeţiile-alergare prin zăpadă pe Muntele Mare, pentru noile trasee Maraton Apuseni, căutând legături pe baza vizitelor din anii precedenţi pentru diverse concursuri de MTB şi alergare
https://www.strava.com/activities/8944862171
https://www.strava.com/activities/8979212055

Am umblat pe ruta Buscat – Muntele Mare – Şesu Lupşanului – Dealu Cânepiştilor – Creasta Stâncoasă, am explorat în zona Şesu Lupşanului si a văilor Lupşa, Poşaga, Creţoaia.
Linkul la întregul album (am pus doar câteva poze din zecile făcute):

 

Turul Balatonului, versiunea de pe blogul CAR.
E timpul pentru o poveste. Nu lunga, mi-a precizat Lușu.
Așa că nu vorbesc despre vreme și coduri – secolul codurilor, pentru digitalizare mai ușoară. Fac un efort și nu scriu despre ce ar fi trebuit făcut, potrivit tradițiilor, în Săptămâna Patimilor. Cum se spune, puneți mâna și citiți.
Am fost unsprezece și am rămas unsprezece. Asta apropo la paralela lui Lușu, cu ”10 negri mititei”, după ce ploile au început să ne împrăștie dorințele. Oare cum s-o mai intitula acum romanul? Da, am fost o trupă dinamică și ”elastică”. Ne-am grupat după cum am considerat mai bine pentru fiecare, făcând în principiu două grupuri, fiecare cu obiectivele și traseele lui.
Și am făcut turul Balatonului, unii integral, în trei zile, iar alții au ales vizitarea mai amănunțită a unor obiective, cu ture în jurul unor orașe.

Date fiind ploile ce se anunțau în jurul Balatonului, două zile am rămas în Tiszafüred și am parcurs trasee în jurul ”lacului” Tisza – lac de acumulare pe râul cu același nume. Ca urmare, pentru turul Balatonului au rămas doar trei zile întregi, devenind o provocare, date fiind și ploile zilnice, liniștite dar deranjante pentru bicicletă. Partea mai negativă a fost că grupa turului Balaton și-a permis doar escapade mai scurte și mai puține pentru vizitare, a trebuit să aleagă cu atenție pauzele. Sub acest aspect a fost mai câștigată grupa turiștilor pe bike în orașe. Dar…
Cum am văzut scris pe un panou informativ la una din cetățile vizitate, parte dintr-un lanț de obiective turistice, în descrierea Muzeului Helikon (Festetics) din Keszthely se spune că trebuie alocată o zi. În concluzie, cu toții cred că am rămas cu dorința de a revizita Balaton și împrejurimile, pentru a ”vindeca rănile deschise” de lipsa de timp.
Și pun o întrebare: ce fel de turist sunteți? Ce vă interesează? Printre noi am avut pe cineva interesat de vinurile de soi și ne-am abătut regulat la astfel de magazine unde se puteau face și degustări.

Balatonul e locul de vacanță al ungurilor, așa a fost demult. De aceea e înconjurat de castele, locuri de pescuit, case de vacanță, aquaparcuri, este chiar și teren de golf. Se organizează o mulțime de evenimente. Doar că, la fel ca stațiunile nostre de la Marea Neagră, are ”viață” patru luni pe an, iar la vizita noastră abia se deschideau localurile. Nu a fost așa acum câțiva ani. Țin minte și am și scris că am participat la Spuri Balaton Szupermarathon, adică turul Balatonului în alergare în trei zile, în preajma zilei de 15 aprilie. Și sunt atâtea altele, în diverse formate. Nu mai vorbesc de alte probe ca înotul. Supermaratonul nu se mai ține, motive economice, criză energetică.
În ziua întâi am avut după-amiaza la dispoziție să facem un tur al lacului mare Tisza, adică spre avalul râului. Am pornit cu toții dar am înconjurat lacul trecând barajul doar trei, restul făcând dus-întors. Au fost 66km, greu de făcut pe lumină pornind abia la ora 16. Încă din prima zi au început grupările și tradiția de a încheia pe întuneric. A fost și prilej de a verifica echipamentul, n-au fost surprize.

Ziua 2. Pentru că Balatonul era tot sub ocupația ploilor, am decis să mai rămânem o zi la Tisa și am făcut o tură a lacului mic, spre amonte. Am trecut râul cu bacul la Ároktő, cel gândit inițial, la Tiszadorogma, fiind sezonier și nefuncțional. Au ajuns ploile și aici și, combinat cu lungimea de traseu care a devenit de 70km, cu planul de a înnopta la Zamardi la Balaton, s-a ajuns la planul B stabilit ”ad locum”. Cei rămași ”acasă” au venit cu mașina la ”cules” de bicicliști.

Ziua 3. Suntem la Zamardi, de unde vom începe marele tur al Balatonului. Foarte hotărâtă Bianca să încheie turul, contrar vremii potrivnice. Așa că nici nu se putea un avocat mai bun pentru a ne motiva pe toți să facem ce ne-am propus, dar cu modificări: acea împărțire pe două grupuri mari, flexibile ca și componență. A fost un avantaj mare faptul că am avut practic mașini de însoțire care să ne aștepte la finalul zilei cu bagajele noastre cu de toate. Am și avut de dus pe bicicletă greutate mai mică. Noaptea am petrecut-o la Heviz, o stațiune cunoscută pentru băile termale, o mică deviere de la traseu din Keszthely.
Dacă grupul ”turist” a avut timp pentru plimbare prin Heviz, prin pădurea de lângă, grupul ”tur” a avut de parcurs 80km pe ploaie ușoară cu scurte opriri. Timpul l-a petrecut pozând pe digurile din Balaton, iar traseul spre cazare a trecut prin pădure pe lângă lacul termal. A fost încurajator să vedem câțiva alergători și bicicliști pe traseu, nu eram singurii. Trebuie spus că, separat de pista de bicicletă, ori de câte ori doriți puteți să vă abateți pe aleile amenajate la malul lacului în stațiuni. Pentru că în trecerile anterioare pe la Balaton am fost impresionat de Kesthely, am propus să-i alocăm vizitării câteva minute în plus ziua următoare.

Ziua 4. Trebuie să ajungem la Balatonakali, 68km. Am avut timp ”să dăm o tură” prin Keszthely, prin curtea palatului-muzeu Festetics. Sunt câteva mici muzee în Keszthely, unele mai puțin obișnuite: Erotikus Panoptikum, Baba Puppe. Da, limba germană e mai folosită ca limbă străină în această zonă. De aici grupul ”tur” și-a mai permis o singură deviere mai mare, la cetatea de la Szigliget. După o mică gustare mexicană la o terasă de la drum, am urcat la cetate și am văzut un local cu degustări de vinuri. Așa că am lăsat …vizita în cetate pentru data următoare, când vom avea mai mult timp.
Ziua 5, 79km până la Siofok. Prilej de a vizita cu toții peninsula aflată vizavi de Zamardi, capătul călătoriei noastre. Peninsula se remarcă prin înălțimile ei, cu stânci și abrupturi. Nu am intrat in Sajkod, cunoscut și pentru plaja sa, dar am urcat cu toate bagajele noastre până la turnul de observație și de acolo am trecut pe lângă abația de la Tihany și ne-am oprit la un restaurant. În sfârșit altceva decât langoșe și gustări. Aici ne-am despărțit, grupul ”tur” fiind strâns cu timpul. Vremea a devenit frumoasă.

Ziua 6, 12km până la Zamardi. Special au fost lăsați acești kilometri pentru ziua plecării, să nu ne lenevim și să ne facem ziua 5 mai rezonabilă.

Rămas bun Balaton, să ne revedem cu bine!

Pentru conformitate, linkurile la trasee pe Strava, activitate şi blog pe CAR:
https://carcluj.ro/activitati/inconjurul-lacului-balaton-pe-bicicleta
https://carcluj.ro/blog/inconjurul-lacului-balaton-pe-bicicleta
https://www.strava.com/activities/8885865027
https://www.strava.com/activities/8889386569
https://www.strava.com/activities/8889539785
https://www.strava.com/activities/8896334857
https://www.strava.com/activities/8905347742
https://www.strava.com/activities/8911697183
https://www.strava.com/activities/8911699357

Jan 242024
 

Zăpada nu se termină, numai se transformă… Rămâne cum am spus data trecută, iarna lungă – boală grea: schiul de tură.
Linkul la album:

MAR 05 2023 Munţii Trascău drumeţie
Mănăstirea Râmeţi – Faţa Pietrii – vârful Prisăcii

Dacă e drumeţie e Diana. So far, so is.
Iar ne-a purtat Luşu prin locuri mai puţin ştiute, meritând a fi explorate. A fost Munţii Trascău în doar 11km: încă o dată spectaculoşi fără a depăşi 1200m, fără a ajunge la obiectivele larg cunoscute.
De la Mănăstirea Râmeţi am făcut o buclă trecând pe la Faţa Pietrii şi vârful Prisăcii – o plimbare relaxantă cu prietenii.

Păsărelele cântau a primăvară iar micile vârfuri cu denumire de prisacă arată că nu degeaba mai la poale sunt aciuaţi crescători de albine.

Cum nu sunt crescut la ţară mai aflu şi că florile care încă sunt boboci şi pe care n-am binevoit să le pozez sunt dediţei. Că nu-i prea bine să le duc în grădină că poate otrăvesc animalele pe care nu le am şi citesc acum că se mai numesc Florile Paştelui şi cresc în Grădina Raiului. No bine, românul s-o născut poet.
Bine că le-am lăsat în pace!

https://www.strava.com/activities/8666564373

MAR 18 2023 Pe Faţa Pietrosului până pe Pietrosul Rodnei, schi de tură cu CAR Cluj

Schi de tură am zis? Atunci cu Tudor
Din însemnări:
– Etapa 1 şerpaşi.
– Cu credinţa nestrămutată că vor fi şi alte etape, cu zăpadă.
– Mulţumesc tuturor! Mulţumesc Luşu! Şi Alinei pentru piolet, lui Ovidiu pentru cască.
– Am plimbat schiurile cu succes, şi ele au fost mulţumite, nu s-au obosit şi nu s-au zgâriat. Să le înscrieţi în turele viitoare!
– Au mai fost şi etapa de niţel alpinism şi de niţel schi, 17km cu 1700m dif nivel în … 12 ore. Pe la ora 20 am ajuns la maşini.

https://www.strava.com/activities/8738736351

Pe blogul CAR am scris eu:
https://carcluj.ro/blog/drumetie-pe-vf-pietrosu-rodnei-culmea-hotarului
Dar, ca să am controlul absolut, redau mai jos povestea.
——-
Joi pune Luşu un anunţ pe grup: împreună cu un prieten încercăm să urcăm sâmbătă pe vf. Pietrosu din munții Rodnei, pe Culmea Hotarului”. Tura apare în activităţile clubului ca fiind dificilă. Are caracteristicile unei ture ad-hoc, mulţi colegi din club deja au sfârşitul de săptămână ocupat, cine să meargă?

Sau nu? Poate e ultima ocazie de mers cu schiurile de tură, cu rachetele de zăpadă în acest an. Şi pe Pietrosu Rodnei n-am mai urcat dinspre partea asta.

Sunt aşadar motive pentru care în cele două zile rămase până la plecare în grupul de organizare ne-am tot adăugat până am ajuns la numărul magic 13. Şi n-am ştiut care cu cine merge până târziu.

Pe la patru dimineaţa ne-am pornit din Cluj şi de dinainte de Moisei am văzut Pietrosu în întregime, cu zăpadă doar în zona alpină. Ne-am strâns laolaltă cei 10 veniţi din Cluj ( Alina Cârja, Iren și Nuțu, Ioana Sârbu, Maria Blaga, Adi Brîndușan, Cristi Mateș, Luci Moisiuc, Lușu și subsemnatul ) cu Iulia şi Cristi care erau de vineri la Borşa şi cu Csongor venit din Baia-Mare. Fiecare din tura cea pestriţă ne-am echipat rapid şi la opt dimineaţa eram deja pe traseu. În fond era şi ocazia de a folosi echipamentele primite de CAR Cluj, rachete de zăpadă şi pioleţi.

Am început să urcăm pe Valea lui Dragoş şi rapid am intrat în pădure. Erau 8,5km de urcare, încă niciun semn de zăpadă. Fac o poză, protestez în felul meu postând coloana noastră de şerpaşi, cu spinările încărcate de echipamente. Trec trei kilometri, caut un loc unde să-mi ascund schiurile. Dar apar primele petece mai consistente de zăpadă şi schiorii nu mai stau pe gânduri.

Ajungem la Casa Laborator şi facem o pauză mai lungă. E închisă, dar pare bine întreţinută. Am intrat în zona alpină, urcasem 700m diferenţă de nivel şi încă nu ajunsesem la jumătatea urcuşului. Soarele ardea, nu era nicio adiere de vânt – o vreme perfectă ce te îmbia la leneveală. Nu-i de mirare că trupa noastră s-a întins până spre vârful Hotarului. Intram în zona de creastă, începeau provocările. Zăpada, sub atâta soare, nu era cu pojghiţă, nici afânată, dar nici nu te puteai baza că te ţine.

Unii dintre noi decid să nu mai continue, restul continuăm, lăsând schiurile şi rachetele. Avem de urcat “Golgota” Pietrosului, văd că peste tot sunt Golgote, chiar dacă la Cluj e doar un deal ( Gârbăului ) de 570m. Ne întâlnim cu un grup de trei drumeţi ai căror paşi îi urmasem până atunci, ei deja urcaseră pe Pietrosu, unul dintre ei era din Moisei.

Trec pe sub o cornişă îngheţată, încep să urc pe după o stâncă şi… mă întorc cuminţel. De urcat pot urca, dar la întoarcere mă aştepta aceeaşi zăpadă care nu-mi ţinea pioletul. Aştept tineretul să vedem ce facem, mă apuc să mănânc. 100m de Pietrosu e tot Pietrosu. Vin ceilalți, ne mai împărţim o dată, urcăm o parte din noi, fiecare cu câte doi pioleţi, că aveam de unde. La 2300 m se vede bine de jur-împrejur, facem şedinţă cu identificarea vărfurilor. Mari probleme cu cele din nord, dinspre Ucraina.

Se face ora 16 şi noi abia începem întoarcerea. Nu mai zăbovim, dorim să ajungem pe lumină la Casa Laborator. Ne satisfacem în sfârşit şi dorinţa de a schia, chiar dacă la modul mai chinuit. Nu-i chiar idealul să schiezi după atâtea ore de urcare.

Regăsim Casa Laborator, cu inscripţiile vechi “Academia R.S.R.” şi “Nu deranjaţi vânatul”. E ora 19 şi ne punem frontalele la intrarea în pădure. Ajungem la mașini puțin după ora 20.

Ce mai e de spus? Aşa excursii să tot ai la sfârşit de săptămână, în special cu refacere la mare. Aş face acelaşi traseu săptămâna următoare? Da, chiar daca iar trebuie să mă trezesc la 3 dimineaţa. Dar mi-aş schimba colţarii din secolul trecut și categoric nu mi-aş mai lua schiurile.

Jan 242024
 

Ce fel de om am fost în 2023? Ce am făcut? Ce îmi propusesem? Ce e în spatele activităţilor?
E bine să scrii, lumea acum nu prea mai scrie, prefera bifările şi grilele. Ori când scrii îţi clarifici gândurile, trebuie să te informezi, să nu greşeşti, sunt multe de spus… Şi apreciezi mai bine scrisul altora.
Să fie şi o componentă utilă, voi ataşa şi trackurile de pe Strava să vă inspire.
Pentru mine în luna ianuarie a fost o drumeţie la Piatra Craivii şi două ture cu schiurile, una pe Muntele Mare şi una pe Valea Anieşului din Rodnei.
Mai întâi un link la albumul acestei postări, cu mai multe poze selectate:

IAN 02 2023 Excursie la Piatra Craivii – drumeţie
Plecarea a fost din Craiva Veche, pe lângă prieteni am reuşit să-i ataşez pe Diana şi Tudor. Să rememorez…

Piatra Craivii – un “bolovan” cum spune un prieten în glumă, aflat în munţii Trascău la 1088m altitudine. Se văd în jur munţii înalţi din depărtare ce împrejmuiesc podişul transilvan.

S-au descoperit acolo ruinele unei cetăţi dacice – Apoulon, un nume ce seamănă cu Apulum (Alba-Iulia). Noi am avut punctul de plecare la Craiva Veche, o aşezare practic părăsită, cu cimitir vechi în care am identificat una din ultimele cruci prin anul 1988, lângă turla unei biserici ce se va prăbuşi curând.

Nu pot lipsi legendele la un astfel de loc, un link https://ziarulunirea.ro/povestea-cetatii-apoulon-de-la…/ unde este şi un video cu Piatra Craivii filmată cu o dronă.

https://www.strava.com/activities/8327156705


IAN 22 2023 Pe Muntele Mare cu Tudor – ski tură
A fost o tură pe Muntele Mare pornită de la cabana militară, cu urcare pe la pârtia veche şi pe Buscat. Am ajuns pe noapte la Refugiul CAR, înnoptând acolo. A fost o ocazie să-l am alături pe Tudor în condiţii de refugiu, unul însă bine întreţinut pe un munte accesibil şi nu departe de civilizaţie.

https://www.strava.com/activities/8434839353

IAN 29 2023 Munţii Rodnei – Valea Anieşului – Vf Păltinişului – Vf Saca – Poarta lui Beneş spre Vf. Corongişu – ski tură
A fost o tură de o zi în Munţii Rodnei cu acces din Valea Anieşului, cu Cristi, Iulia şi Tudor.

Am urcat pe la vârful Păltinişului, pe lângă Poiana cu narcise, vârful Saca şi Poarta lui Beneş cu ţinta vârful Corongişu la care n-am reuşit însă să ajungem. Oricum ne-a prins noaptea pe întoarcere.

Înaintea noastră trecuseră dinspre Valea Vinului drumeţi cu rachete de zăpadă, le-am multumit pentru urmele lăsate pe când se întorceau.

Ne-a mai învăţat Cristi despre urmele de animale iarna, am văzut una de urs, în rest de mistreţ, vulpe, iepure şi veveriţă.

În rest, n-a fost să fie soare cum am fi dorit în zona mai înaltă, aşa că ne-am stabilit un reper de timp pentru a începe întoarcerea în siguranţă şi am privit pe un panou de la un loc cu panoramă ceea ce ar fi trebuit să vedem, de exemplu vârful Laptelui. Mda, amuzant, mai bine se vedea la calculator stând confortabil pe un fotoliu… Dar corpurile şi minţile noastre ne-au mulţumit.

https://www.strava.com/activities/8473724071
https://www.strava.com/activities/8474793384

 

May 102016
 

From Cu familia la EcoMarathon

A doua oară la EcoMarathon reuşesc provocarea de a veni cu întreaga familie. E tot mai greu, deja copiii sunt mari şi au programul lor.
E o perioadă frumoasă a anului la munte când vezi şi verde viu şi albul zăpezii şi ca urmare poţi avea şi mici surprize cu vremea. Nici acum n-a fost excepţie, a fost când cald şi soare, când ploaie şi chiar ninsoare pe traseu – eu am prins pe bucla 3 la Poiana Guţanu. Dacă mă uit în urmă nici acum doi ani când am mai fost vremea n-a fost stabilă – a şi plouat mărunt.

Ne-am făcut un plan şi am reuşit să ne ţinem de el. Am merge mai des acolo dacă n-ar fi aşa greu de ajuns pe drumurile noastre. Pe primul loc în program au fost concursurile noastre – al meu şi cel de copii. Apoi urma să facem puţină drumeţie şi ne-a ajutat foarte mult revista primită în kit cu traseele ecoturistice. Urma să încheiem cu o vizită la Castelul Bran.

EcoMarathon – proba de maraton

Aveam de bătut un timp de 4h39min obţinut acum doi ani. N-am reuşit decât 4h51min54sec – locul 53 la general şi 13 la categorie, a contat mult o oboseală venită probabil din convalescenţa prelungită după o viroză. La un moment dat nu mai ştiam dacă îmi curge nasul sau plouă, cred că a fost combinaţie. Am pornit greu (am văzut că şi acum doi ani nu eram prea vesel), am aşteptat cu răbdare să-mi intru în ritm. Destul de târziu, după ce deja începusem coborârea la prima buclă, am ajuns-o pe Vio care alerga foarte bine. 1h25min33sec a fost timpul meu, al 80-lea timp la general între maratonişti.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-DR21_cWcvLU/VzFnAc8BR3I/AAAAAAAAgHk/whQRNn6jyAkxcAWx1T6zm9uxNzKXUSE8wCHM/s144-o/7.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6282916197486913793#6282916212624148338″ caption=”” type=”image” alt=”7.jpg” image_size=”2048×1362″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-3fModLTyf9E/VzFnAfpclvI/AAAAAAAAgHk/XUgob8JyREYXN1e2xS-N1IPnEeX_qfYxgCHM/s144-o/6.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6282916197486913793#6282916213351552754″ caption=”” type=”image” alt=”6.jpg” image_size=”1086×729″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-NjpVHzyCT1U/VzFm_9nq8mI/AAAAAAAAgHk/0V0rlLF2UzoIzR6knYTHCi1jA6sj9hxxgCHM/s144-o/1.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6282916197486913793#6282916204217299554″ caption=”” type=”image” alt=”1.jpg” image_size=”800×496″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-SjVxlUun0zU/VzFnAvar7CI/AAAAAAAAgHk/GwATT9p5RH4aZGigktJVs0APNBFiCxn3ACHM/s144-o/rezultat%2Becomarathon%2B2016.png” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6282916197486913793#6282916217584610338″ caption=”rezultat ecomarathon 2016.png” type=”image” alt=”rezultat ecomarathon 2016.png” image_size=”575×372″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-8W-ebBXzDtU/VzFnAKH7DII/AAAAAAAAgHk/SeHOAVK7kvAzk8nKw9mmCC5cAAvSKHVfQCHM/s144-o/2.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6282916197486913793#6282916207573798018″ caption=”” type=”image” alt=”2.jpg” image_size=”4912×7360″ ]

Am decis să nu-mi iau beţele, eram ok cu papucii, deşi nu-mi luasem cei cramponaţi pentru noroi. M-a depăşit Luci Clinciu, care iar cred că a pornit ultimul când şi-a adus aminte că are concurs. Mulţumesc de încurajare, m-a ambiţionat. Pe coborâri căutam porţiunile de iarbă şi mă agăţam de copaci, frânând la limita de alunecare. La bucla a doua chiar ploua mai tare aşa că mi-am pus pe cap şapca cu cozoroc şi vrând-nevrând am început să mă motivez şi mai mult să termin cursa mai repede că se îngroaşă gluma. Am început să ajung concurenţi, dar “cei ai mei” încă nu apăreau. 1h48min14sec pe bucla a doua, al 70-lea timp.
Şi a început bucla 3. A fost mai veselă. Când a început să şi ningă îmi făceam un recensământ în minte cu ce aveam în rucsac şi ce aveam pe mine. Eram în tricou, aveam însă încălzitoare pentru mâini pe care le ţineam suflecate şi mai aveam o pereche de mănuşi de bicicletă în rucsac. Rucsăcelul îmi ţinea de cald la spate, aşa că atâta vreme cât alergam eram în echilibru termic. Mă durea la bască – foarte mult contează un cap acoperit – îţi păcăleşte organismul, nu arată adevărata faţă a vremii potrivnice. Mai rămânea să mă alimentez cu atenţie sporită, să nu rămân fără energie. Am prins din urmă grupuleţe şi în sfârşit am început să văd pe cei cu care eram obişnuit să-mi măsor forţele. Am trecut de Ionuţ Golban, Vlad Pop, l-am depăşit şi pe Lazăr Sângeorzan. Eram deja pe ultima coborâre şi la o bifurcaţie am luat-o puţin greşit, suficient să treacă din nou în faţă Lazăr. Am încheiat în spatele lui la câteva secunde, cu un timp pe buclă de 1h38min07sec, al 31-lea timp. M-am bucurat să văd că am reuşit cumva să nu pierd prea mult timp faţă de Luci – sub 2min.

EcoMarathon – proba de copii

La ora 16 a început proba de copii 10-13 ani. La ea am asistat, luând startul şi copiii mei. Ce ambiţie la toţi copiii! A fost un start fulminant! Şi finishul a fost tare. Traseul lor a urcat pe asfalt până la bisericuţă şi apoi pe poteca cu noroi pe care am coborât la bucla 2 s-a reajuns la start. Au alunecat ai mei la vale, ce să-i faci, n-aveau papuci de trail. Important e că le-a plăcut şi au alergat binişor. Am făcut un mic filmuleţ cu cursa lor care spune multe despre atmosfera de acolo.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-nBV06WsYiiI/VzFnAKeLT5I/AAAAAAAAgHk/uS6W_mDB170as3jc3gXsO-ydUDSu20KFwCHM/s144-o/5.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6282916197486913793#6282916207667138450″ caption=”” type=”image” alt=”5.jpg” image_size=”800×548″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-Wtutq4oIuBA/VzFm_we66FI/AAAAAAAAgHk/pBb_tBus0H89UzlFZz8oZTzRSqy2kxHYwCHM/s144-o/3.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6282916197486913793#6282916200690935890″ caption=”” type=”image” alt=”3.jpg” image_size=”1280×720″ ]

Rezumat

Aşa cum mă aşteptam a fost un concurs frumos într-o zonă deosebită, toţi ai mei au fost încântaţi.. A meritat să vin din nou, mi-am reîmprospătat amintirile. Foarte frumoase medaliile (şi cele de la copii – ai mei colecţionează), bufful şi tricoul. Am acum şi şapcă de schimb.
Vremea a fost schimbătoare dar n-a fost dezastru, doar puţin incomodă. Cine a alergat n-a avut de suferit, iar cei care mergeau mai încet era clar că oricum trebuiau să-şi ia la ei un echipament suplimentar. Majoritatea am avut peste 4h de concurs greu, cu peste 2200m diferenţă de nivel. Nu-i nevoie să fie privit ca un ultratrail (apropo de discuţia de pe traseu referitoare la 2×2, care aşa trebuie considerat), dar nici nu poate fi tratat ca un maraton de şosea. Ce este specific şi cred că a ajutat pe multă lume să-şi revizuiască echipamentul în timpul cursei – cele 3 bucle – care permiteau măcar 2 răzgândiri. 🙂

Plimbare prin Andole

Următoarea etapă din plan a fost o drumeţie prin jur. Am ales traseul omuleţ albastru, fiind cel mai scurt – cam 8km (noi am făcut mai mult de 9km). Pentru ai mei era nou totul, aşa că era important să aibă timp şi să privească. Faină revista cu traseele, fain că au trecut şi amănunte. Traseul urca pe la bisericuţă (era o variantă ca traseul de copii să fie parcurs invers – era mai uşor la coborâre), trecea pe la “Casa inspectorului Tişcă”, o lua pe o linie de nivel la poiana Andolia iar la Pădurea Magistratului o cotea înapoi. De la Complexul Grădiştei 2 (unde sper să ajung curând – e punct de plecare în 2 zile la Bike 4Mountains ), ne-am întors pe la biserica Adormirea Maicii Domnului înapoi la Moieciu de Sus. Practic traseul înconjoară vârful Andolia.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-fdVaWn64rQI/VzFnICLINrI/AAAAAAAAgHw/js6C05rDtHIxPoEAXwWbBItjZvnqq4iSACHM/s144-o/4.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6282916197486913793#6282916342878713522″ caption=”” type=”image” alt=”4.jpg” image_size=”4608×2592″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ziiDbiNX9zA/VzFnIHBTW2I/AAAAAAAAgHw/XiwZHJkTgL8q5I5fOpgp38N4umgB_0LbQCHM/s144-o/5.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6282916197486913793#6282916344179678050″ caption=”DCIM\100MEDIA” type=”image” alt=”5.jpg” image_size=”4608×2592″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-tbZmGfLC-Hw/VzFnH7A9U3I/AAAAAAAAgHw/bJPGjObMOHYPe86aZbEXLPvZzOZWwG6bACHM/s144-o/3.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6282916197486913793#6282916340957008754″ caption=”DCIM\100MEDIA” type=”image” alt=”3.jpg” image_size=”4608×2592″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-GoaGs2c_gCs/VzFnI0LtnfI/AAAAAAAAgHw/Lqd1bsJRdkIfYV1TqFdy-5m2iMHWJBPsACHM/s144-o/9.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6282916197486913793#6282916356302937586″ caption=”” type=”image” alt=”9.jpg” image_size=”4208×2368″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ew89vRC2DbQ/VzFnIpiad9I/AAAAAAAAgHw/_d__DsoFKJ0PaNG4BO_ewrPKogZzAg1kwCHM/s144-o/7.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6282916197486913793#6282916353445361618″ caption=”DCIM\100MEDIA” type=”image” alt=”7.jpg” image_size=”4608×2592″ ]

Dacă tot aveam camera sport la mine, am făcut o scurtă filmare şi pe traseu.

Castelul Bran

Ultima etapă a excursiei noastre a fost vizitarea castelului. Trecând peste bazarul specific care văd că nu lipseşte nici aici, nici la Bâlea Lac, nici la alte obiective turistice, castelul şi prezentarea lui a reuşit să te introducă puţin în atmosfera de atunci. Chiar şi fără ghid (am tras totuşi cu urechea la ce mai spunea unul), citind şi aducându-mi aminte din ce am învăţat, mi-am putut închipui trecerea anilor peste acest castel. Nu mi s-a părut că oamenii au evoluat prea mult ca nivel de civilizaţie.

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-reFkuZDjUS8/VzFn2fG2e7I/AAAAAAAAgJM/D8Ml5jp8-mcaXsbIqJhgUDxKVaJHzTaHQCHM/s144-o/IMG_20160508_160022.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6282917137679637041#6282917140919385010″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160508_160022.jpg” image_size=”2368×4208″ ][peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-pDTfDagGit0/VzFn35q-r2I/AAAAAAAAgJM/jQQG70jQDKwTG2Z32jvrrZQp5CFuQROfgCHM/s144-o/IMG_20160508_162306.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6282917137679637041#6282917165230108514″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160508_162306.jpg” image_size=”4208×2368″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-sZE_HNsOEP0/VzFn4C6F-2I/AAAAAAAAgJM/LgezWVHFS9IyH60aZZACkNXuqFo5Gu3awCHM/s144-o/IMG_20160508_162345.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6282917137679637041#6282917167709420386″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160508_162345.jpg” image_size=”2368×4208″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-wrTkDhZboAo/VzFn3qD1LUI/AAAAAAAAgJM/MDDSjwzDQzwhIWMXa05A_pC40y1C0QJHwCHM/s144-o/IMG_20160508_162114.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6282917137679637041#6282917161039375682″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160508_162114.jpg” image_size=”4208×2368″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-lhvSIs2brrQ/VzFn3UwKnfI/AAAAAAAAgJM/qH3Q54gxwJM_1HdTdWEIIJjqxXdsbCAFQCHM/s144-o/IMG_20160508_161825.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6282917137679637041#6282917155319750130″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160508_161825.jpg” image_size=”2368×4208″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-ilLutqt3ZKI/VzFn3au1TvI/AAAAAAAAgJM/hJkh4Z2o5EYAfOGtBgN2WBm0e7TLQcnswCHM/s144-o/IMG_20160508_161955.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6282917137679637041#6282917156924772082″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160508_161955.jpg” image_size=”4208×2368″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-51_OSPgxQ0I/VzFn3AYEdtI/AAAAAAAAgJM/nFZlxpHuAXAEXDaNsqAaUVTdVfBV5HC9wCHM/s144-o/IMG_20160508_161731.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6282917137679637041#6282917149849974482″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160508_161731.jpg” image_size=”4208×2368″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-zyf9mypB8y0/VzFn29_XJAI/AAAAAAAAgJM/CkHn6Fg8rzkx3ix1MpyuGNWck7K1_VpVACHM/s144-o/IMG_20160508_161342.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6282917137679637041#6282917149209469954″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160508_161342.jpg” image_size=”4208×2368″ ]

[peg-image src=”https://lh3.googleusercontent.com/-3t-FDriK1bw/VzFn4IB0U_I/AAAAAAAAgJM/tyyOiXl57bAJ4he55TmeKlHnP-a-M3L8wCHM/s144-o/IMG_20160508_165929.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/103481498978040293448/6282917137679637041#6282917169083995122″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_20160508_165929.jpg” image_size=”4208×2368″ ]

Mulţumesc pentru poze fotografilor, mulţumesc pentru încurajări mai ales copiilor!

Dinu şi Marlene Mititeanu

 

Jun 272013
 


Iar s-a apucat sa plouă, noroc ca am fost harnic si ceva tot am facut dimineata. Acum am timp sa scriu puţin despre zilele petrecute în Lopar – o mică staţiune de pe insula Rab.

Am fost pentru a doua oară acolo şi ne-am cazat în acelaşi loc, într-un apartament al unui … băştinaş (acum văd că n-am avut timp nici atunci să scriu mare lucru, aşa că în ferestrele de ploaie tratez câte o zi din cele 10). Dacă tot am fost mulţumiţi atunci, de ce nu? Rezervarea ne-am făcut-o printr-o agenţie locală, că localnicii mai greu o duc cu limbile străine şi mai ales cu internetul. N-am vrut să folosesc roamingul de date şi am avut acces la internet doar de la punctele de info tourist şi cum mai toată ziua eram plecat nu am avut dispoziţia necesară să … pierd timpul ca şi acasă. Singurul punct negativ e comisionul plătit pentru avansul cerut, cam 9+25eur – depunere-ridicare din conturi.

Câteva linkuri utile:

Am folosit o hartă turistică luată acum 2 ani din oraşul medieval Rab de la punctul turistic, hartă pe care am găsit-o doar acolo şi e foarte utilă pentru cei care doresc să facă turism, hiking, plimbări cu bicicleta. Am să fac câteva poze cu ea, să vedeţi ce înseamnă hartă turistică, în care punctele de interes sunt amplificate la maxim ca să atragă turiştii. Dacă există o buburuză pe insulă apăi fiţi siguri că pun denumirea în latină, spun originile, cât trăieşte, fac un panou cu ea… ce mai, nu ca la noi care avem un rai şi nu-l ştim aprecia, doar blestema.
Acum doi ani am fost cu bicicletele întreaga familie, de astă dată doar eu – era păcat să nu o aduc, cu atâtea poteci neexplorate.

Day one – 9-10 iunie – drumul

Faţă de acum doi ani pot spune că sunt semne ale unei uşoare regresii economice şi-n Ungaria, şi-n Croaţia. Nu cine ştie ce, dar de exemplu până acum nu s-au apucat să asfalteze autostrăzile în plin sezon, probabil că întreţinerea o făceau mai devreme. Dacă la ei scârţâie câte ceva, nu-i semn bun pentru noi şi nu trebuie să ne bucurăm în stilul pur românesc – să moară şi capra vecinului. Mai bine s-o ducă mai abitir ca a noastră, că poate se mai lipeşte ceva şi de noi! De ce să te superi că face găuri şi dărâmă ziduri prin apartament toată ziua vecinul ce tocmai s-a mutat? Te poţi alege cu o bere şi …  la cât stau eu pe acasă! Măcar ei au autostrăzi! Făcute în Croaţia de Bechtel! Şi am trecut prin multe tuneluri şi viaducte, unde restricţia de viteză e 100km/h! Cred că cel mai lung tunel prin care am trecut anul acesta avea 5,6km.
După vreo 14-16 ore şi peste 1000km de drum parcurs noaptea am terminat călătoria cu un bac din Jablanac spre Misnjak (pe insula Rab), urmat de 25km de şosea şi somn până a doua zi dimineaţa (care nu era în program).

 

poze mai multe pe picasa  Croatia – insula Rab – Lopar – day 1
From Croatia – insula Rab – Lopar – day 1
From Croatia – insula Rab – Lopar – day 1
From Croatia – insula Rab – Lopar – day 1
From Croatia – insula Rab – Lopar – day 1

Day two – 11 iunie – Lopar – Kameniak cu bicicleta

Opt zile am umblat cateva ore zilnic cu bicicleta pe insulă şi în ultima am făcut o alergare de rămas bun. Traseele sunt şi pe Strava, nu sunt de mare ajutor pentru că fiecare conţin măcar o doză de rătăciri, căutări geocachuri, iar pe unde am umblat de multe ori unde nici oile nu pătrundeau – ele oricum erau limitate în mişcare, fiind îngrădite de proprietari pe parcele cu gard de … pietre. Am cărat de multe ori bicicleta în spate, am sărit garduri de pietre, am fost pe plaje, n-am ţinut seama că un traseu e pentru bicicletă sau de drumeţie, fiind cu MTB. La final pot spune că am ajuns obosit acasă, cu cauciucul faţă uzat bine de pietrele ca şmirghelul şi cu papucii de MTB care rezistaseră aproape doi ani la concursuri de MTB – cu crampoanele rupte şi lipite. Dar … a fost fain.

Pun mai jos două poze cu hărţile folosite, cea turistică cu insula Rab a fost nelipsită din rucsacul meu şi am cumpărat-o acum doi ani de la info turistic din oraşul Rab, în altă parte n-am găsit-o. Mai multe poze găsiţi pe picasa.

 

From Croatia – insula Rab – Lopar – harti turistice
From Croatia – insula Rab – Lopar – harti turistice

Prima zi de preumblări cu MTB a însemnat un traseu de 30km şi 3h30min durată. Am hotărât să merg în primele zile pe toată insula Rab cu excepţia Lopar, pe care-l cunoşteam mai bine de acum doi ani. Am parcurs Lopar-GeoparkKruna-Mundanije-Kamenjak, urcând la vârful Kamenjak – cel mai înalt de pe insulă – pe trail, nu pe traseul de bicicletă. La întoarcere am observat multe grupuri de biciclişti şi pedeştri care urcau pe vârf pentru panoramă.

vedere spre campingul San Marino Croatia – insula Rab – Lopar – day 2 – Lopar – Kameniak
continentul şi insula Goli (Goli Otok – fostă închisoare croată, acum e obiectiv turistic) Croatia – insula Rab – Lopar – day 2 – Lopar – Kameniak
am găsit un geocache pe care-l căutasem şi acum doi ani   Croatia – insula Rab – Lopar – day 2 – Lopar – Kameniak
aşa se marchează traseele la ei, la intersecţii, în rest  mai rar pe copaci dar şi atunci doar cu un punct, nu zeci de modele Croatia – insula Rab – Lopar – day 2 – Lopar – Kameniak
oraşul medieval Rab – de pe urcarea spre Kamenjak Croatia – insula Rab – Lopar – day 2 – Lopar – Kameniak
balamale Croatia – insula Rab – Lopar – day 2 – Lopar – Kameniak
urcarea spre Kamenjak pe trail de drumeţie – mai greu pe ea Croatia – insula Rab – Lopar – day 2 – Lopar – Kameniak
vin turistii pe vârf Croatia – insula Rab – Lopar – day 2 – Lopar – Kameniak

Days 3-9 12-18 iunie şi întoarcerea în 20 iunie

Ca de obicei am probleme cu timpul, aşa că dau doar linkuri la pozele pe picasa si postez câteva. Am explorat întreaga insulă, în ziua a 10-a am am dat o tură alergând pe traseul de bicicletă care face rondul peninsulei Lopar, iar în ziua 11 am plecat spre casă înnoptând la Balaton – campingul Napsugar.

Ziua 3 – 12 iunie – Croatia – insula Rab – Lopar – day 3 – Lopar – Kamenjak altfel

From Croatia – insula Rab – Lopar – day 3 – Lopar – Kamenjak altfel

Ziua 4 – 13 iunie – Croatia – insula Rab – Lopar – day 4 – Lopar spre Supetarska Draga altfel

From Croatia – insula Rab – Lopar – day 4 – Lopar spre Supetarska Draga altfel

Ziua 5 – 14 iunie – Croatia – insula Rab – Lopar – day 5 – Lopar – golf Misnjak KT6 KT5 Barbat

From Croatia – insula Rab – Lopar – day 5 – Lopar – golf Misnjak KT6 KT5 Barbat

Ziua 6 – 15 iunie – Croatia – insula Rab – Lopar – day 6 – Lopar – Supetarska Draga insMaman Kampor Palit

From Croatia – insula Rab – Lopar – day 6 – Lopar – Supetarska Draga insMaman Kampor Palit

Ziua 7 – 16 iunie – Croatia – insula Rab – Lopar – day 7 – Lopar – Dundo Kalifront Suha Punta Frkanj Eufemija

From Croatia – insula Rab – Lopar – day 7 – Lopar – Dundo Kalifront Suha Punta Frkanj Eufemija

Ziua 8 – 17 iunie – Croatia – insula Rab – Lopar – day 8 – Lopar – explorare NW campZidine Ciganka Sturic

From Croatia – insula Rab – Lopar – day 8 – Lopar – explorare NW campZidine Ciganka Sturic

Ziua 9 – 18 iunie – Croatia – insula Rab – Lopar – day 9 – Lopar – explorare SE golf Dubac Podsilo Saramic FKK Sahara FKK SanMarino

From Croatia – insula Rab – Lopar – day 9 – Lopar – explorareSEgolfDubacPodsiloSaramicFKKSahara SanMarino

Ziua 11 – 20 iunie – Ungaria – Balaton – Napsugar

From Ungaria – Balaton – Napsugar
Jun 052013
 


Intru în concediu şi n-am de gând să stau prea mult pe acasă.

Pentru început am plecat la Oradea la concursul de XCO Paleu – etapa a doua din XCO Oradea Series. Aşa s-a nimerit să fie şi ziua mea, aşa cum anul trecut a fost maratonul MMM de la Mediaş care anul acesta a luat o pauză.
Am fost şi la prima etapă – Doja XCO unde am prins o vreme ploioasă şi mult noroi. Mi-a plăcut concursul şi de atunci m-am gândit să fac tot posibilul să particip la toate cele 3 etape (a treia fiind XCO Betfia prin august).

From Paleu XCO Oradea Series et2

Prăpăstioşi sunt oamenii! Cum văd că plouă o perioadă mai mare de o săptămână, cum caută o explicaţie dacă se poate inexplicabilă: a plouat în nu ştiu care zi de sărbătoare, gata, plouă 40 de zile. Dacă nu găsesc sărbatoare în calendarul ortodox (unde aproape în fiecare zi din an este un eveniment), nu-i nimic, se găsesc alte calendare, alte rituri – la maghiari, mayaşi, incaşi etc. In orice caz, precis a fost o sărbătoare în care nu trebuia să plouă! Nu poţi să-i contrazici, am prins ploaie şi la Oradea, şi zilele următoare la Muntele Băişorii.

From Paleu XCO Oradea Series et2

Traseul din pădurea Paleu a fost interesant, fără a fi prea tehnic. A avut porţiuni sinuoase prin pădure unde nu se putea depăşi, coborâri în linie dreaptă unde puteai atinge viteze mărişoare şi câteva urcări scurte dar puternice. Am luat startul mai mulţi clujeni, dar au fost concurenţi şi din Timişoara şi alte localităţi. La veterani am avut şi eu lupta mea cu Sorin şi de data aceasta – o excepţie – am terminat în faţa lui.

Cu Sorin pe urme From Paleu XCO Oradea Series et2

N-am pornit strălucit, dar deja sunt obişnuit cu asta: nu am start puternic sau, altfel spus, ceilalţi sunt mai buni. Imediat la intrarea în pădure iar a trebuit să stau la coadă, răbdător, după unii care parcă se sperie şi trag frâna cum văd un copac. Evident alţii din spate presează, nu văd ce-i în faţă, vor să treacă de mine. Am spus că nu-i las, dar degeaba, cineva cum a găsit o fereastră liberă cum a ţâşnit şi s-a înfipt în cel din faţa mea, blocând de tot circulaţia. Eu m-am ales cu ceva zgârieturi pe faţă, de puţin o creangă a ratat un ochi, şi am reuşit să trec. În fine, după prima tură totul s-a mai potolit, fiecare şi-a găsit locul după putinţe şi voinţe.

La final From Paleu XCO Oradea Series et2

M-am străduit mult să mai depăşesc din concurenţi şi să fiu pe podium. Abia la a treia tură (din cinci câte aveam de făcut) am reuşit să-l ajung pe Sorin care apoi, cel puţin până la mijlocul turei patru, s-a tot ţinut de mine. Am tot accelerat unde am putut, rupând ritmul, şi până la urmă am reuşit să mă distanţez. Am procedat, păstrând proporţiile, ca în formula 1, înainte de unele curbe am încetinit intenţionat ca să nu aibă timp cei din spate să depăşească pe porţiunile drepte. Am aflat la sfârşit că el e pe 29-er şi nu s-a adaptat încă cu MTB-ul. În fond, eu abia dupa doi ani m-am obişnuit cu bicicleta mea, putând acum să folosesc din avantajele ei. În tura cinci a plouat torenţial, s-a schimbat cu totul terenul şi efectiv nu mai puteam să urc în picioare că patinam, nu puteam coborî repede că imediat îmi fugea spatele şi după ce era să mă întorc cu 180  de grade a trebuit să mă mulţumesc cu un ritm mai prudent. După ce depăşisem cu greu pe un concurent de la altă categorie, de data aceasta n-am mai avut ce face şi s-a distanţat. Abia pe urcarea de final l-am văzut şi am reuşit să ma apropiu la vreo 20 de metri. Aproape cu trei  minute am fost mai lent în tura finală pe ploaie.
Mulţumesc pentru efort organizatorilor şi voluntarilor şi mulţumesc pentru pozele făcute şi lui Ovidiu, care ca de obicei pe unde merge face poze la toţi pe care-i cunoaşte.

Premiere veterani From Paleu XCO Oradea Series et2

Şi acum despre Maraton Apuseni, un concurs de alergare prin Apuseni organizat de iubitorii de munte din CAR Universitar. E un concurs care în fiecare an îşi modifică puţin traseul, făcându-l şi mai interesant. Am fost şi eu curios să văd noile modificări, ştiind că de data aceasta ei doresc ca traseul de maraton să înconjoare rezervaţia Scăriţa-Belioara. Cred că şi numai numele cătunelor şi a locurilor prin care trece vă va atrage: Staţiunea Muntele Băişorii – La Plopiş – Buscat – Izvorul Găbrienii – Poiana Buhuia – Şesu Cald – Colţul Rotund – vf Pietrele Mărunte – Stăuina Runcanilor – Crucea Crencii – Bocşeşti – Săgagea – Dealul Răfăileştilor – La Răscruce – La Lăpşor – Rezervaţia Scăriţa Belioara – Ştiolne – Zăpodie – dealul Boinic – Valea Vadului şi înapoi la staţiune.

La Plopis From Muntele Baisorii – 3 iun – poze proba family
spre Pietrele Marunte From Muntele Baisorii – 3 iun – poze proba family
Vreme de intors From Muntele Baisorii – 3 iun – poze proba family
Pe traseul de family From Muntele Baisorii – 3 iun – poze proba family
Ploaia face totul viu From Muntele Baisorii – 3 iun – poze proba family

În prima zi m-am pornit pe ploaie cu MTB  şi n-am ajuns decât la Pietrele Mărunte. Eram deja ciuciulete, cu toate că aveam şi poncho şi fâş. A trebuit să mă întorc şi, când a stat ploaia ( a se înţelege că nu mai ploua cu găleata) am pornit într-o nouă prospecţie la traseul de family. Ideea este că nu-s chiar mulţumit cu urcarea de anul trecut pe drumul auto de Buscat şi am căutat alte variante nu prea lungi. Posibilităţi sunt multe şi de aceea e aşa complicat. Ceva variante sunt pe un site. O nouă variantă ar fi ca urcarea să fie pe drumul folosit de schiori care trece pe la mijlocul pârtiei vechi.

Un iepure – atat am reusit sa ma apropii From Muntele Baisorii – 3 iun – poze proba family

Dar să revin la traseul mare. În ziua următoare m-am pornit iar, evident tot pe ploaie. Nu m-am grăbit pentru că ştiam că trebuie să rezist mai multe ore. M-am bucurat că sunt cu bicicleta, nu pentru că sunt mai rapid, că nu eram, dar măcar nu mă udam aşa tare şi nu mă noroiam. Cu tot cu distanţa de la şi spre hotelul din staţiune am parcurs 47km în peste 10 ore (peste 2500m diferenţă de nivel). Sună a provocare, nu? În orice caz eu m-am bucurat că n-am reuşit ziua precedentă, că mă prindea noaptea.

Scarita Belioara From Muntele Baisorii 4 iun
de pe poteci From Muntele Baisorii 4 iun
poarta simbolica de acces From Muntele Baisorii 4 iun
de pe poteci From Muntele Baisorii 4 iun
in sfarsit fara poncho From Muntele Baisorii 4 iun

Până la Săgagea m-a plouat nonstop, dar acceptabil. Eram leoarcă la picioare, dar măcar papucii mei de MTB erau suficient de cramponaţi ca să n-am probleme la mers pe jos. Am făcut multe poze şi am bâjbâit de câteva ori cu gps-ul în mână. La Răscruce am lăsat bicicleta pentru că era o povară s-o car  prin rezervaţie. Erau porţiuni unde m-aş fi putut duce pe ea în condiţii normale, dar cu ploile acum alunecai şi n-aveai nici o siguranţă: nu ştiai ce e sub covorul de frunze – pietre sau crengi, pe single- trailuri era şi mai greu cu smocurile de iarbă. În plus eram singur şi nu vroiam să risc. Spectaculos traseu, dar foarte solicitant. N-aveam cum să fug pe acolo în condiţiile în care eram, dar şi aşa, umbând, n-a fost uşor. Să se pregătească maratoniştii la un Hercules cu aspecte de Piatra Craiului. Şi dacă e de ploaie, să aibă musai măcar o foiţă şi ceva pe cap, că nu vor termina în grabă. E drept că eu, în nemernicia mea, am parcurs traseul ce înconjoară rezervaţia în sens invers (nu m-a lovit soarele în cap), dar chiar nu contează. O parte din poze le-am cam ratat, dar tot sunt semnificative.
Baftă la concurs, peisajele sunt superbe!

From Muntele Baisorii 4 iun
de pe poteci From Muntele Baisorii 4 iun
un triunghi albastru interminabil From Muntele Baisorii 4 iun
From Muntele Baisorii 4 iun
From Muntele Baisorii 4 iun

Cu schiurile prin Suhard de la Rotunda la Ciocanesti

 Ciocanesti, Drumetie, Localitati si zone, Munti, Pasul Rotunda, Ski, Suhard  Comments Off on Cu schiurile prin Suhard de la Rotunda la Ciocanesti
Mar 052012
 
Weekend de martie, o luna in care mereu am avut probleme de vreme. Nici acum nu putea fi altfel. Nu m-am uitat pe site-urile de specialitate, ca doar nu mergeam singur si ma hotarasem in ultim moment pentru aceasta excursie.
Cu schiurile de tura in Suhard… Nu mai fusesem niciodata pe acolo. Datorita lui Lusu am inceput si eu febra pregatirilor, stiind ca nu ma duc cu oricine: am fost in total opt, in afara de noi doi fiind d-l Dinu si Marlene – organizatori, Dragos si Mihaita, Alina si Marian, toti din CAR Universitar. Am cam avut ghinion cu pregatirile, nici n-am reusit sa pozez desi am carat aparatul foto cu mine. Ce era esential totusi n-am “ratacit”. In sfarsit, ma bucur ca au pozat partenerii de “cod galben”. Pozele ce urmeaza si un scurt filmulet ilustrativ pentru viscolul care ne-a insotit aproape doua zile sunt meritul  lui Dragos, iar traseul urmat dupa gps este meritul organizatorilor.

traseul urmat, poza Dragos Roncu – ca si cele ce urmeaza

Vineri a fost ziua sosirii. Totul a fost aranjat – drum pana-n Ciocanesti cu masinile, sofer cu dubita (are si pensiune) care ne-a dus pana la Cazarmi (n-a putut urca pana-n pasul Rotunda), singurul meu merit a fost ca mi-am carat picioarele pana la cabana  Croitor – primul nostru loc de popas. Am ajuns noaptea tarziu, era trecut de ora 11, asa ca n-am avut timp de povesti.
Sambata stiam ca urmeaza un traseu greu, fiind si “dotati” cu rucsaci mari si corturi. Am inceput direct cu urcare, ca altfel nu se poate. Ne intram incetul cu incetul in ritm, facem cu schimbul la trena mai ales pe portiunile cu zapada mare, dar apar si primele probleme. Vremea se inrautateste, incep sa jeneze claparii. Nici nu mai stiu daca pe varful Cociorbii sau mai aproape de Omu, Marian se simte tot mai rau – am vazut de dimineata ca era cam palid si fara chef de vorba. Cel mai greu e sa renunti si sa stii si cand fara sa incurci pe nimeni. Toata stima si pentru Alina ca l-a insotit, singur cred ca era riscant si daca stiai drumul sau aveai urme. Deja ningea, era ceata si sus ne astepta o surpriza si mai mare: vantul, anuntat de fapt de meteorologi.
Filmuletul de la Dragos, linkul sub cadrul capturat din filmulet:

linkul la “vreme”
Dragos ne tine sub observatie

“Poarta” Diecilor – poza din padurea strabatuta cu greu

Am trecut de varfurile Omu si Pietrele Rosii, vesnic fiind de ales intre doua rele: ori vant rece care sa te dea jos de pe picioare daca urmai culmea (de cateva ori fiind la un pas de prabusire), ori urmai o linie pe sub varfuri si culmi, dar cu mers ca pe sarma sa nu aluneci la vale. Alternau portiuni inghetate, batute de vant, cu portiuni cu zapada mai afanata. In orice caz trebuia sa ne miscam tot timpul si m-am felicitat ca mi-am luat casca, nu simteam asa vantul, chiar mi-am scos obturatoarele ca sa nu transpir la cap.

Utile GPS-urile, nu stiu ce ne faceam fara ele. Imi incarcasem si eu de pe alpinet trasee din zona, e bine ca-l aveam si eu ca rezerva, dar traseul mai exact era la Marlene, verificat de ei mai demult. Eu aveam o varianta mai de vara, mai riscanta. Oare oamenii pana acum 10-20 de ani statea doar la gura sobei in astfel de conditii? Sau aveau o experienta deosebita si mergeau numai pe trasee de nenumarate ori strabatute de ei?
Am cateva date luate de pe GPS-ul meu – fara inregistrarea de vineri, cu sosirea la cabana Croitoru (vreo 4-5 km):

Am ajuns cu bine la lacul Icoana, tinta noastra programata. Pana sa-si puna corturile “vecinii” nostri de drum, impreuna cu Lusu, mari domni, am inceput sa cautam o stana mai apropiata. Cortul nostru nu avea “veranda”, aveam o folie in plus, dar preferam un loc mai adapostit. Cautarea noastra a fost incununata succes – am gasit o stana – parfum nu alta: nu mirosea asa tare incat sa ma intepe in urechi. Ne-am pus cortul pe un prici si ne-am bucurat de un spatiu suficient de mare, dotat si cu masuta. Soba era fireste luata, sa nu tenteze pribegii.

stana primitoare – poza Lusu
poza cu corturile “vecinilor”

La cate lucruri in plus am carat pot pune si o sticla de jumatate pe jumatate plina de … cola. Va recomand numai pentru ca ingheata aproape ultima. A trecut prin faza de frape si a ajuns suficient de solida ca sa devina o povara, dar bolovan n-a ajuns ca sana sau apa. Sana cu miere si nuci a fost surpriza placuta, n-am avut probleme cu ea. A fost asa de frig si-n stana ca taiam salata de icre cu cutitul. Nu-mi dau seama cam ce temperatura era, Dragos spunea ca in jur de -15 grade C. Pot spune ca era frig si dupa faptul ca a trebuit sa schimb bateriile alcaline nou-noute la gps pe traseu, iar in mod normal acestea trebuiau sa ma tina chiar si zile intregi.
Duminica a inceput cu senin pana ne-am strans corturile. Macar au iesit cateva poze … de la Dragos, evident:

Inainte de varful Faraoane am cotit-o la stanga spre manastirea “Sfanta Cruce” si tot coborare pana la Ciocanesti. O zi scurta, gandita de la inceput asa – mai ales in eventualitatea ca nu ajungeam de sambata la lacul Icoana, dar si noi eram mai obositi. Mai bine in siguranta, decat surprize pe traseul spre Vatra Dornei.
Pe cand trasee de schi de tura pe la noi, pe langa localitatile mai favorizate de zapada, ca-n Austria?

discutie cu Lusu: urci un pic, treci cativa munti si ajungi lejer  in Vatra Dornei
schi de tura in Ciocanesti

Sa aveti vreme buna saptamana urmatoare in tabara din Rotunda!

Jul 162011
 
Vara, cald, lumea in vacanta, numai unii pedepsiti sa stinga lumina. Noroc ca nu-s singurul care simte asa si bine ca prietenii imi seamana. Vrea Lusu sa mearga la munte? Vrea in Rodnei? Nu-i timp decat o zi? Si nu in weekend? Nici o problema! Dar trebuie totusi sa ma si motiveze cumva: vrea sa faca creasta Rodnei pe banda rosie, estimativ 60km de mers, de la pasul Rotunda la pasul Setref. Si uite ce-a iesit:


Hike route 1113236 – powered by Wandermap

In primul rand am luptat ceva pentru eliberare, dar am reusit sa impacam apele. Miercuri dimineata am avut si un alt eveniment – la rugamintea unei colege de la radio am participat ca biciclist la un test in oras: Radio Cluj – experiment trafic. Am iesit castigator fara sa caut asta si acest lucru este un punct mare in plus pentru varianta deplasarii pe bicicleta in oras. Si nu era ora de varf!
In sfarsit, plecarea: nu reusim sa luam trenul de 15.30, asa ca alegem mersul cu masina pana in Salva, de unde om vedea noi cum ne descurcam mai departe. Ca sa-i tin minte, colegii de la serviciu ma ingreuneaza cu un acumulator de UPS pe care-l car fara sa vreau pana la masina. Noroc ca bagajul meu nu a fost finalizat si a mai trebuit sa tai salamul si sa fac sandwichuri, ca altfel ma pomeneam cu caramida pe munte. Asa a facut si acumulatorul un drum de Salva si la intoarcere l-am innecat in untul care se topise peste el.
De la Salva tren privat! Ca sa vezi unde a ajuns tara asta! Cu 6lei am mers la Rodna cu un tren care astepta CFR-ul sa-i lase clientii in Salva. Pentru CFR nu era rentabila ruta… Din Rodna – prima ocazie – un camion. Ne lasa in Sant (asa-i zice la localitate) si de acolo, cu un noroc extraordinar (e drept ca si Lusu a luat cred vreo zece autostopisti pe drum) am dat de un IMS cu treaba la o stana de langa Rotunda.

poza cu mobilul pe un drum anevoios, Lusu sofer

Nici cu planificare nu iesea asa bine. La introducere, soferul a zis ceva de genul: Va urcati? Vedeti ca io-s cam beat! Ne-am uitat la el sa vedem daca glumeste si ce sa facem… In Valea Mare, dupa o oprire pentru shopping – o bere la 2litri pentru ciobani, ne-a intrebat cu seriozitate daca nu stim sa conducem, ca el s-a mai rasturnat o data cu o saptamana inainte. Stim, cum sa nu, orice numai nu cu el la volan pe serpentinele care urmau. Cum Lusu avea experienta Luaz-ului – o masina de teren ucrainiana foarte simpatica cu care am amintiri deosebite, s-a urcat la volan si da-i sa marga. Am constatat ca berea i-a facut bine omului nostru, si-a mai revenit. Ma si imbia sa beau si, exasperat ca nu-s prea dornic, mi-a spus: ma, fa-te macar ca bei! Ok, am luat petul si l-am tinut la mine pana si-a adus aminte din nou de el. Pe drumul spre stana, aflata cam la 2km de pasul Rotunda, pe un drum lateral, a trebuit sa ne oprim. De ce? Simplu, omul nostru nu putea sa creada ca noi suntem mai in varsta  ca el (mai ales Lusu). Am scos buletinul prietenului si i l-am aratat. A fost testul adevarului, dupa asta n-a mai avut decat o nelamurire: unde-s femeile? Asa singuri pe munte? Om fi pe invers… La chestia asta nu mai era concludent buletinul…
Si asa, din poveste in poveste, ajungem in pas si dam de o prima stana – de oi. Acolo, omul nost’ ii stie pe toti.  Vin la el cu sticla de tarie (prefacuta – cum zic ei – adica indoita cu apa si zahar, au ei motivele lor :)) dar – surpriza: hop si un paharel. Nu vor nicicum sa-i dea sticla. Stau si ma gandesc: da’ bine-l cunosc! Urmeaza momente vesele care se termina cu un test cred ca foarte provocator: i se da sticla si aceasta se inapoiaza la ciobani fara sa sufere prea mult.
In sfarsit la destinatie: stana de vaci. Aici am ramas peste noapte, ne-au primit oamenii. Toata cinstea pentru ei si pentru soferul care ne-a adus! Apropo, soferul s-a intors atunci, n-a ramas peste noapte. Doamne ajuta! Seful stanei ne-a omenit cu urda si cu tarie – noi am avut acces si la cea pura, dar n-am profitat. Conditii bune – geamuri termopan, generator electric, toaleta… Sa incepem sa ne obisnuim cu asa ceva la stani? In orice caz, serios seful asta si foarte autoritar, iar lucrurile importante le tinea sub lacat.
La 4.30 desteptarea! N-am stat mult pe ganduri, aveam drum lung inainte. La ora 5 ajungem in pasul Rotunda.

in pas

Calcam pe roua. Parca umblam cu papuci gauriti. Se vede varful Rosu.

Are Lusu grafic de timp cu repere pe parcurs. A sapat el pe harti si la fiecare timp gasit inmultea cu 0,6. Adica noi suntem mai zmei, ca avem bagaje mici. Si cu constanta asta lusutiana ne dadea ca ajungem noaptea pe la 11 la destinatie. Cred si eu ca era stresat. Nu ne opream decat cate putin, ca nu apucam nici sa ma uit cum trebuie pe GPS. Am vrut sa experimentez si transmiterea live pe facebook cu un programel pe mobil, dar m-a lasat acumulatorul dupa 4 ore (asa-i daca n-am luat caramida colegilor 🙂 in rucsac).  Cred ca numai Lusu a fost fericit, a scapat de un stres. De la lacul Lala incolo m-am bazat numai pe tabachera lui.

lacul Lala, ora 7.30, urcam pe Ineut

Ajungem pe la altitudinea de 2204m, pana la urma va fi maximul atins. Nu vom avea timp de atins varfuri si de altfel, nu acesta era scopul.

Ineul – urmeaza poze de la Lusu
pe creasta inierbata

Am suferit ceva de sete, s-a incalzit si n-au fost decat putine izvoare pe parcurs pana la Gargalau. Am avut sana cu diferite nuante la mine si mi-a prins bine: n-a mai fost nevoie sa mananc, am impuscat 2 iepuri deodata. Dar tot mi-a fost dor de apa. Drumeti ioc. Nimeni pana in zona Pietrosului. Am cautat in saua Gargalau locul de campare unde am stat iarna cu prietenii din CAR Universitar si l-am identificat. Ne-am adus aminte si de stana – cabana bine amenajata unde am dormit tot in acea excursie. Ce periculoasa ni s-a parut atunci urcarea si mai ales coborarea in pasul Prislop. Si ce vreme am prins la intoarcere, ca te puteai rataci si cu GPS-ul!
Imediat dupa aceea ne-am incarcat si cu apa, aproape de poteca “principala”. Suntem in treimea a doua a parcursului si e plin de lacuri si izvoare. Se mai vad si petece de zapada razlete.

se vede Pietrosul Rodnei

Intalnim perechi si perechi. Facem “schimb” de poze.

Sunt lasat in sfarsit sa citesc cateva randuri dintr-o carte.

“La Carti”

Dupa ce “depasim” Pietrosul, avem parte de un drum nesfarsit de tara. Imi faceam sperante ca ajungem la trenul de ora 20 in Dealul Stefanitei. Dar, varful Batrana se lasa cu greu ocolit, poate suntem si noi mai obositi.

Muntii mareti raman in spate si pe noi ne asteapta dealuri molcome. Mergem si nu se mai termina. Ne gandim ca portiunea asta e buna de bicicleta.

Urmeaza socurile: drumul devine plin de noroi de la exploatari, dealurile nu mai sunt linistite. Reusim sa ne abatem de la traseu de cateva ori, inaintam cu greu tot pe marginile santurilor lutoase. GPS-ul meu, care-mi arata doar distanta la destinatie (nu aveam nici un track incarcat), imi arata parca de ore intregi tot 4,5km la destinatie. Asa e de fapt drumul: ocoleste. Si urca si apoi iar coboara. Banda rosie uneori e foarte vizibila si marcajul des, alteori mergem la instinct. Bine ca nu ne-a prins noaptea, ca sigur nu ne descurcam nici sub lumina reflectoarelor.
Ne-am schimbat parerea: pe aici n-o sa ne mai vedeti curand, cu toate ca Lusu a gasit doua hribe uriase fara efort.

 

Am ajuns in pasul Setref chiar inainte de asfintit. Tren ioc pana dimineata, asa ca stam iar la ocazie. Vin masini parca numai din sens opus. Si totusi sunt de treaba oamenii si avem norocul de o dacie cardanica cu remorca pe care o capusam. Aflam ca la Reghin inca se fac viori, ca paltinul e la mare pret, ca instrumentele pot ajunge la o valoare de cateva mii de euro. Stim acum ca pentru un contrabas trebuie un trunchi de 70cm raza, adica paltin secular. Si ca mai exista. Si nu-i usor nici in domeniul asta, iar noi o ducem chiar bine, haladuim prin munti si paduri nu ca asta ne e meseria. Exista teste pentru lemn si cate si mai cate: ce ignorant sunt… Am inca o confirmare.
Si acum Salva-rea noastra, la masina. Acasa la 1 noaptea. Back to work!
PS: Cateva informatii de pe GPS: 13h55 mers efectiv cu 4,2km/h, 2h34min pauzele, viteza medie per ansamblu 3,6km/h; la 4.40 am plecat din pasul Rotunda si la 21.10 am ajuns in pasul Setref (inserarea oficiala s-a facut la 21.15); 59,08km parcursi, 2749m diferenta de nivel, altitudinea maxima atinsa 2204m, dar wandermapul a avut grija sa mai reteze din colturi; cam 1,5km au fost de la stana la pasul Rotunda, deci in plus fatza de traseul banda rosie.