Apr 122016
 


A VI-a ediţie de Maraton Internaţional Cluj a însemnat şi a VI-a ediţie pentru mine ca participant la proba de maraton. La fiecare ediţie am scris câte ceva şi acum, uitându-mă retrospectiv, îmi aduc aminte şi îmi dau seama ce mult a progresat concursul.
Anul acesta a fost schimbat traseul, acesta punând acum în valoare mai bine Clujul medieval, fiind mai interesant pentru cine a avut puterea să se mai uite şi-n jur. De la prima ediţie, când traseul ajungea în cartierul Gheorgheni, trecând pe lângă Iulius Mall şi întorcându-se pe fosta stradă Pata, traseul n-a mai fost schimbat. De fiecare dată la sfârşit de concurs mai fugeam încă aproximativ 200m ca să am exact distanţa de maraton (probabil sunt expert la tăiat curbe, mă înclin ca la MTB). Acum n-a mai fost cazul, ceasul mi-a bipăit de maraton înainte de a trece podul Garibaldi.

12977016_803223209821742_9073607827041569947_o.jpg

De la finish copii 9-11 ani

Maratonul de la Cluj a fost primul meu maraton la care am participat, aşa m-am hotărât să-mi fac timp şi anii următori să mă antrenez şi la alergare, nu numai la MTB. Mi-a plăcut atmosfera şi este singurul maraton de şosea la care particip anual. În rest … trail.
Progresia mea: 2011 – 4h22min52sec (poziţia 67/88 concurenţi, au fost şi 10 concurente), 2012 – 3h38min, 2013 – 3h25min, 2014 – 3h06min23sec, 2015 – 3h06min09sec – PB şi acum 3h10min50sec (poziţia 34 la general, 29 masculin din 484 concurenţi din care 71 fete). E pentru prima dată când nu mi-am îmbunătăţit timpul şi, ca să zic aşa, am scăpat de presiunea rezultatului. Creşterea amplorii maratonului reiese însă şi mai clar dacă se iau în calcul celelalte probe: copii, crosul BT 5km, probele tehnice de 10km, ştafetă 4x10k şi semimaraton.

poza3.JPG

2.jpg

Clasament maraton, parţial

Cum eram acum 6 ani? Păi speram să mă încadrez în cele 5h30min limită, aşa am scris!
“Sub deviza “Liber sa fii tanar” (si, poate, viitor titlu de emisiune) m-am inscris in ultima clipa la proba de maraton a “Maratonului International Cluj“, un concurs despre care nu pot decat sa ma bucur ca s-a pripasit pe meleagurile noastre.

Mari semne de indoiala am avut cu privire la capacitatea de a termina cursa … in timpul regulamentar de 5h30min. Asa ca mi-am stabilit ca tinta 5h si sa-mi pun ambitia in miscare ca sa alerg cam jumatate din distanta si m-am antrenat cum am putut. Mi-am stabilit un traseu – cam 11km – urcare pe asfalt pe drumul Sf. Ioan si intoarcere prin padure. Am reusit doar de trei ori sa parcurg traseul intr-o luna: prima data am alergat cam 60% din distanta cu chinuri in cam 1h20min, apoi impreuna cu sotia (ea pe bicicleta), am alergat integral, am si asteptat-o (!) si mi-a trebuit cam 1h5min cu pauze cu tot  – m-am intalnit pe traseu cu Ioana Mica (locul 4 la fete la acest maraton – felicitari) si cu Adi Dohotaru, iar a treia oara m-a prins noaptea si armata dezorganizata de caini – noroc ca li-i frica prin padure. Timpul nu mai conteaza, prin padure n-am reusit sa alerg decat sporadic si in zig-zag ca sa vad diferentele de luminozitate de pe traseu. In sfarsit, la limita pregatirea mea, pentru a-mi forma o idee despre cum si cat pot alerga.”

Cum văd acum proba de maraton? M-am lămurit că pentru a obţine un timp de sub 3h la maraton, adică un pace mediu de 4min15sec/km, la capacităţile mele trebuie să mă antrenez mult mai particularizat, să trec în plan secund MTB-ul, ultratrailul, triatlonul usw. Nu se poate, dar asta nu înseamnă că de fiecare dată în următoarele ediţii nu voi încerca imposibilul.

5925994346053632wv6576012010717184.jpg

6371503418376192wv6576012010717184.jpg 1933481_1380542058626401_7971735417996052227_o.jpg 5666498730262528wv6576012010717184.jpg

Poze maraton, mulţumesc fotografilor

Anul acesta măcar am făcut pauză de antrenament cu două zile înainte de concurs. După start am ajuns în spatele lui Papp Csaba, prietenul meu de la CAR Universitar Cluj şi imediat am ştiut ce am de făcut: să mă ţin de el cât pot. Ştiam că şi el are ţinta de 3h, ne întâlnisem prin Parcul Mare cu ceva vreme înainte. Deja după primii câţiva km situaţia alergătorilor s-a clarificat, iar pe cine ajungeam sau ne ajungea îi atenţionam că noi mergem pentru 3h. 🙂 Partea de semimaraton am ajuns s-o alergăm în grup, cu Sztranyiczki Gabor, Csaba, Sebastian Butcovan, Mihai Ungur şi eu agăţat cum puteam de ritmul respectiv. Mai erau în zona noastră Florin Simion, Bartha Balint care însă s-a tot dus. A fost fain, motivant şi greu. Eram prea sus faţă de resursele mele să pot duce întreg maratonul la acel ritm. La jumătatea cursei eram la 1h30min, deci în grafic, dar încetul cu încetul am rămas în urmă. La tura 3 am pierdut 3minute, în loc de 45min/10km ajungând în 48min, iar apoi pe ultima tură 7minute, depăşindu-mă Florin Simion. În tura 3 mi-am dat seama că mi-am pierdut batoanele, iar în tura 4 mă rodea foamea şi pastilele dextro nu mă ajutau. Măcar să le fi avut la mine pentru efect psihologic. Alergam ca leşinat, nu mă mai ajuta nici muzica de pe margine, nici încurajările. Dar, spre deosebire de anii trecuţi, am încheiat fără nicio problemă fizică la picioare, doar cu nişte dureri musculare rezonabile când apăsam cu mâinile.
Din toţi să zicem “din grupul nostru” doar Balint (el nici nu ştia că l-am inclus în grupul virtual) a încheiat sub 3h, dar el a avut un ritm mai alert încă de la început. Pentru mine e clar că pentru a obţine un timp de 3h trebuie să pot susţine pentru semi un pace măcar de 4min10sec fără să-mi dau sufletul, urmând ca oricum să scad acel ritm până la final. Pentru acele sutimi în minus însă trebuie să sacrific prea mult. Dar … never say never.

Le mulţumesc pentru companie partenerilor de drum, m-am simţit ca într-o echipă, ca într-un pluton la bike. Atâta că n-am putut duce trena … nici la alergare. 🙂 Mulţumesc pentru încurajări spectatorilor de pe margine, concurenţilor care-şi rupeau din forţele lor să mă strige, au fost şi copii de la şcoli – foarte frumos! I-am remarcat pe cei de pe podul Garibaldi şi evident pe cei de la Parcul Mare – Liceul Eminescu – am acolo prieteni. 🙂 Abia aşteptam să ajung pe strada Napoca pentru că acolo cânta o orchestră live, îmi şi stabilisem involuntar ca repere de distanţă locurile cu muzică nu kilometrii parcurşi. Chiar a fost o atmosferă de sărbătoare în Cluj! Parcă-parcă aduce a Viena, că tot a fost maraton şi acolo.

Mie mi-a convenit organizarea nouă a starturilor.

Poze de la concurs pe facebook

Poze de la concursul de copii pe facebook

 

DSC_0191.JPG

DSC_0001ok.jpg

Premiere copii

În primul rând a contat startul la copii care a fost cu o zi înainte. Doar pe Andreea am putut-o aduce anul acesta, Tudor fiind plecat. Sunt foarte bucuros de rezultatul ei – locul 3 la fete 11-13 ani, 6 la general din foarte mulţi copii, cu atât mai mult cu cât a arătat o voinţă extraordinară să încheie pe podium. Practic cu 200m înainte de finish era cam a 5-a fată, mă pregăteam s-o felicit că a alergat bine, având de luptat cu fete care fac atletism şi se antrenează pentru alergare. Se vedea din avion după ţinuta de alergare şi mişcarea picioarelor. Dar pe ultimii 20m a găsit forţa să depăşească, să încheie podiumul, aşezându-se apoi pe jos epuizată. Eu am măcar datoria să-i ofer posibilitatea să vadă cum e la atletism, încă o zonă necunoscută la nivel profesionist pentru mine. Am făcut şi poze.

12967889_1380531575294116_2507473823800800793_o.jpg12976992_1380533011960639_2314735013237592345_o.jpg

Crosul BT

În ziua următoare concursurile au început cu proba de fun – Crosul BT – 5km. Am putut să fiu alături şi să le văd pe Diana şi Andreea. Impresionant ce multă lume a venit să alerge cei 5km doar pentru a face mişcare, de plăcere, pentru a începe ziua alături de mulţi prieteni!
A început apoi maratonul, proba de ştafetă, am avut parte de încurajări şi de la familie, concursul meu s-a încheiat nu solitar, ci alături de mulţi concurenţi de la semimaraton.

O mulţime de poze s-au făcut şi anul acesta, mulţumesc! Trebuie să-mi schimb politica de tag la FB, să nu stresez prietenii cu aceeaşi informaţie. 🙂
Să ne vedem cu bine la MTB, că acum asta urmează pentru mine.

Apr 242015
 

From Maratonul International Cluj 2015

Se schimbă lumea, şi în bine. Tot mai multă lume văd prin oraş, pe poteci, alergând sau cu bicicletele/MTB-ul şi cum e normal pasul următor îşi testează din când în când forţele la concursuri. Devine un mod de viaţă îmbinarea serviciu – mişcare. Şi aşa au ajuns deja câteva concursuri, care deja dovediseră că sunt bine organizate, să aducă la start de la sute la mii de concurenţi, mici şi mari, cu numitorul comun familia, firma, clubul, prietenia.

From Maratonul International Cluj 2015

Ultimele două concursuri la care am participat – Semimaratonul Braşov (aproximativ 850 concurenţi) şi mai ales Maratonul Internaţional Cluj (aproximativ 3500 participanţi) au fost fiecare un etalon nu numai pentru alergare, primul pentru trail, al doilea pentru şosea. Acum voi participa la concursurile de trail şi MTB organizate de Clujul PedaleazăMaraton Făget, concursuri la care se anunţă la start peste 1000 de concurenţi şi mă aştept să fie tot o reuşită.

From Maratonul International Cluj 2015
From Maratonul International Cluj 2015

La Cluj şi Braşov am fost cu întreaga familie, la Cluj chiar am participat toţi – copiii la proba lor, soţia la cros şi eu la maraton. La Braşov în schimb am profitat de ocazie şi am urcat pentru prima oară cu toţii pe Tâmpa.

From Pe Tampa cu familia
From Pe Tampa cu familia

La fiecare concurs la care am participat am scris câteva cuvinte de laudă pe care le-am considerat meritate pentru organizatori, fotografi, toţi cei care s-au implicat sau au concurat. Acum mă gândesc să subliniez meritele voluntarilor, unii dintre ei sacrificându-şi timpul lor liber destul de des ca să-şi ajute prietenii, cluburile la organizare. Felicitări lor şi le mulţumesc pentru încurajări, pentru răbdare şi pentru înţelegere – voluntarii sunt pe primul front în munca cu oamenii, iar în sport ca şi în viaţă sunt oameni şi oameni, dar sper că balanţa înclină mai mult spre pozitiv în primul caz. La Braşov a fost o vreme bună de alergat, dar cred că rece pentru cei nevoiţi să stea lipiţi la PA-uri şi PC-uri, iar la Cluj au avut parte de un trafic de persoane năucitor. 🙂

From Semimaraton Brasov 2015
From Semimaraton Brasov 2015

Mi-a plăcut traseul la Braşov, zăpada l-a făcut şi mai interesant. M-am simţit bine, am fugit binişor, chiar dacă am fost mai lent ca anul precedent. Nu m-am menajat pe coborâri ca la Alba-Iulia, când ştiam că peste câteva zile urmează Spuri Balaton Szupermaraton. Am încheiat pe locul 50 la general şi 8 la categorie, cu un timp de 1h42min55s.

La Cluj, pe un traseu identic cu cel de anul trecut, grija mea cea mai mare a fost să nu rămân cu întindere care să mă macine iar jumătate de an. Nu speram la un rezultat la fel de bun ca înainte, am văzut că am probleme în regim de viteză la antrenamente. În fine, a fost şi un vânt care cred că a incomodat pe mulţi. Prima jumătate din distanţă a fost mai uşoară nu numai pentru că era începutul, dar mai ales pentru că am avut iepuri, m-am putut ascunde de vânt după concurenţi, iar efortul pe care-l menţineam constant nu însemna fluctuaţii prea mari de viteză. Mă lămurisem deja că nu-i o vreme favorabilă pentru un personal best. Practic la distanţa de semimaraton depăşisem doar cu cateva zeci de secunde 1h30min. Apoi a venit greul, motivaţiile le găseam tot mai greu, diferenţele de viteză între concurenţi erau deja mai mari, nu puteam sta după cine ajungeam, dar şi cei care treceau de mine erau prea iuţi să mă lipesc de ei – concurenţii de la ştafete. Am remarcat pe fetele de la ştafete din schimbul patru, ele cred că au terminat pe locurile 1 şi 2. Aveau alt ritm şi mi s-a părut interesant să urmăresc lupta lor, atât cât am putut. A fost distanţă mare între ele, dar cea care venea din urmă a reuşit să recupereze şi să câştige. Eu am încercat să-l ajung pe Csaba, dar n-am forţat, începeam să am probleme cu genunchii şi mai schimbam modul de alergare. N-a mai rămas nimeni între noi, dar atât, am încheiat cam la 2 minute în spate. Pentru 3 secunde am fost mai rapid ca anul trecut, deci un PB chinuit tot am obţinut şi mă bucur că acum, la 2-3 zile, n-am absolut nici o problemă la picioare. Am încheiat pe locul 19 la general, 2 la categorie, cu 3h06min10sec. Ca de obicei am mai alergat vreo 200m sa am si pe ceas distanta de maraton, ce sa-i faci daca tot tai curbele.
Pe când credeam că mă pot relaxa a apărut o nouă provocare, să alerg în faţă la proba de copii – până la 13 ani. Când s-a dat startul eram cu câţiva metri în faţă, de gardă, şi mă uitam la copii. Nu m-am uitat bine, au fost 3 care au ţâşnit şi am făcut eforturi serioase să mă ţin în plasa lor. Tot mai greu cu copiii! 🙂 Măcar puteam să strig, iar de la ieşirea de pe stadion s-a ocupat un MTB-ist de primii trei.

From Maratonul International Cluj 2015

Ne vedem la Maraton Făget! 🙂 La tura lungă MTB va fi o luptă tare la elite şi un bun test. Chiar dacă nu-i traseul lung decât de 57km, nu-i uşor, aşa că atenţie la alimentare! Cât despre mine, mă duc la tura scurtă de MTB, că nu ştiu cum mă voi simţi dupa trailrunning şi … sunt curios cum sunt mai rapid – pe MTB sau în alergare, că este acelaşi traseu.

Proba de MTB va fi şi televizată – premieră pentru România – pe TVR Cluj, TVR3 şi TVR Internaţional. Baftă colegilor! 🙂 Transmisia se poate urmări şi pe internet, pe TVR Plus. În principiu punctele de transmisie vor fi la start-finish, la PA1 Peana şi pe Golgota.

Apr 142014
 


Greu sa scrii ceva cand esti obosit. Oricat de puţin scrii, e bine să o faci “în timp util” şi din ce am constatat acest timp util e maxim 3-4 zile de la eveniment şi asta pentru că lumea nu stă, iar weekendul următor sigur urmează un alt concurs, cu noi provocări, iar ce a fost devine istorie. Am să scriu totuşi, tardiv, câteva cuvinte şi despre semimaratonul montan de la Braşov, dar mai întâi am să mă refer la ce e “mai cald” – Clujul.

startul – multumesc pentru poze – From Maraton International Cluj – editia a IV-a
la incalzire – multumesc pentru poza – From Maraton International Cluj – editia a IV-a

În primul rând mă bucur că la Cluj apar evenimente sportive cu tot mai mare aflux de participanţi şi spectatori – fie că e vorba de alergare sau MTB sau alt sport în care şi publicul se poate implica activ. Începem să arătăm a oraş mare, că mie sintagma de oraş european mi se pare că intră în desuetitudine. Meritul cel mai mare îl au organizatorii, care au crezut că se poate şi au  reuşit de la an la an să dovedească că o sărbătoare pentru oameni nu e neaparat ce  e trecut în diverse calendare oficiale. Succesul unei competiţii nu se poate demonstra fără concurenţi, voluntari şi public şi mă bucur că pentru prima dată n-a mai fost nevoie de înscriere la faţa locului pentru completarea grilei de start.
Fac un mic update, pentru ceva ce mi se pare relevant mai ales pe termen lung şi deja e palpabil: Runners Club – clubul organizator – creează o atitudine. Motto-ul lor de pe Facebook este Suntem Runners Club, o asociatie sportiva clujeana, fondata in anul 2009 si promovam alergarea ca sport de masa. Credem ca alergarea este o activitate esentiala pentru mentinerea sanatatii fizice si psihice si de aceea “Alergam de placere!”. Cum şi în viaţă aproape nimic nu-i întâmplător, nici miile de oameni prezenţi la eveniment nu sunt urmarea unui big-bang. Scriu şi pentru cei ce nu ştiu, dar la Cluj acest club are o întâlnire de alergare săptămânală (la care poate participa oricine) în Parcul Mare care creează un obicei, … o dependenţă pozitivă. Şi alte cluburi, ca să numesc doar orientarea, au aşa ceva, iar efectele vor urma, sunt la început. Concursurile organizate de ei care culminează cu maratonul sunt doar vârful aisbergului, un fel de control periodic al efectului.

From Maraton International Cluj – editia a IV-a

Le mulţumesc celor de pe margine, dar şi concurenţilor, pentru încurajări. La rândul meu am zis câte un “hai” din când, chiar dacă aceasta însemna stimularea “adversarului direct”. Dar ţelurile mele erau legate mai mult de performanţele personale şi mai puţin pe ce fac cei din jur, iar un concurent motivat să mă depăşească e şi un real sprijin, deci nu pot spune că am fost altruist până la capăt 🙂 .

From Maraton International Cluj – editia a IV-a
From Maraton International Cluj – editia a IV-a

Am participat la toate cele patru ediţii ale Maratonului Internaţional Cluj şi de fiecare dată am obţinut un timp mai bun. Fireşte a fost tot mai greu şi diferenţa de timp tot mai mică. La prima participare timpul de 4h22min  mi s-a părut extraordinar, am avut mari probleme cu genunchii şi gleznele şi din această cauză nici nu m-am mai oprit la ultimul punct de alimentare fiindu-mi teamă că nu voi putea porni mai departe. Două luni, până la Hercules Maraton, n-am mai alergat dar am participat la multe concursuri de MTB. Precedenta performanţă personală a fost 3h25min, dar cel mai bun timp al meu a fost tot anul trecut de 1 decembrie la Maratonul Reîntregirii de la Alba-Iulia – 3h13min. Atunci mi-am dat seama pentru prima dată că pot spera la un rezultat incredibil pentru mine – să mă apropiu de 3h. Cine mi-a urat un astfel de rezultat a fost mai întâi Ilie Roşu şi-i mulţumesc. În fine, am mai spus-o şi-n alte părţi, câtă vreme la orice activitate obţii un rezultat mai bun decât înainte se cheamă că încă eşti pe panta ascendentă a vieţii, aşa că eu mă lupt cu mine însumi pentru asta. Dacă văd că … nu se mai poate, soluţie e simpla: schimb sportul 🙂 . Să nu vă închipuiţi că am renunţat la MTB 🙂 , dar anul acesta e preponderent anul alergării. Anul viitor (de fapt pot spune … anul acesta) sper să se deştepte organizatorii de concursuri de MTB şi să-şi facă mai repede calendarul, că anul acesta până s-au trezit ei …

From Maraton International Cluj – editia a IV-a

În concluzie, planul iniţial: pentru că cel mai bun timp al meu la un semimaraton (extras dintr-o probă de maraton de asfalt) a fost 1h35min şi nu era suficient pentru a obţine 3h la un maraton, mi-am propus să mă lupt să obţin pe primele 2 ture de maraton 1h30min şi astfel să-mi dovedesc că am acum viteza necesară (un pace de 4min15sec/km) pe distanţă medie, chiar cu riscul să sufăr la sfârşit. Ştiam că oricum nu se mai pune problema să nu pot parcurge o distanţă de maraton. Aşa am şi făcut, chiar dacă m-au avertizat prieteneşte cei din jur că am început prea tare: la km 21,1 aveam chiar 1h28min (PB), la km 32, a treia tură, am văzut că se schimbă afişajul oficial la 2h15min, eram în grafic dar scârţâiam. Practic am obţinut personal best la toate distanţele peste 10km, dar pe ultimii 10km şi în special pe ultimii 7 am început să slabesc mai puternic ritmul spre 5min/km (12km/h), având probleme cu febra musculară la cvadricepsi (m-am uitat acum să văd ce mi-a jucat feste). N-am mai forţat, ştiind că oricum 3h nu mai pot obţine şi sub 3h13min sigur voi termina. Timpul meu oficial a fost de 3h6min23sec, locul 5 la categorie si 30 la general. Am stat să primesc medalia şi apoi am mai alergat vreo 250m pe stadion ca să fiu sigur că e distanţa “corectă” de maraton. Mulţumesc încă o dată pentru încurajările numeroase şi mulţumesc fotografilor pentru poze.

From Semimaraton Intersport Brasov – alergare trail

Acum despre Semimaratonul Intersport Braşov. A avut loc cu o săptămână înainte şi a fost prima mea participare. Mi-a plăcut traseul, am considerat că mă avantajează prin faptul că avea urcări şi spre final. Vremea n-a fost atât de rea precum părea la un moment dat dar era clar pentru cine putea că cel mai bine e să n-o lungeşti prea mult pe traseu pentru că e schimbătoare.

From Semimaraton Intersport Brasov – alergare trail

Şi aici am avut planuri, dar planurile mele la un concurs de trail sunt legate mai mult de comparaţiile cu performanţele celor din jur şi-n special de cele ale concurenţilor din categoria mea de vârstă. Deja încep să-i mai cunosc, nu sunt ca o oaie rătăcită într-o lume străină. Pot spune că m-am luptat să ajung cât mai aproape de podium, că m-am apropiat mult de cineva care e … ţinta mea momentan şi încă e mai bun, dar am şi depăşit o altă ţintă. Am încheiat pe locul 6 la categorie cu 1h38min şi locul 38 la general masculin. Am avut şi 3 fete în faţă, vechea mea poveste de la MTB se repetă – mereu am de furcă cu primele de la “sexul slab” 🙂 .

From Semimaraton Intersport Brasov – alergare trail

Atât am putut, atât am alergat. La vale puteam fi mai rapid, dar am avut probleme de trafic. Poate mai câştigam un minut, două, dar nu mai mult. Nu m-am aşteptat să nu pot depăşi la alergare pe porţiunile de trail şi crezând că nu sunt lungi mi-am ţinut “capul la cutie”. Când mi-am pierdut răbdarea am forţat şi am alergat prea repede, de mă usturau tălpile. Am fost nevoit să încetinesc, mi-a fost teamă că se dezintegrează papucii, plus că schimbarea puternică de ritm m-a afectat. Una peste alta, a fost un concurs reuşit, cu poze frumoase cum numai la un concurs de trail pot fi şi cu încurajări provocatoare de la voluntarele de pe traseu 🙂 . Dacă vremea era mai favorabilă la final sigur mai zăboveau concurenţii multă vreme pe la linia de finish. Felicitări   pentru organizare şi sper ca sponsorii mari să-şi intre în rol la cât mai multe competiţii.

From Semimaraton Intersport Brasov – alergare trail
From Semimaraton Intersport Brasov – alergare trail
From Semimaraton Intersport Brasov – alergare trail
Apr 222013
 

Maratonul International Cluj e deja un mare eveniment pentru orasul nostru şi de fiecare data au participat sportivi valorosi, romani de nationala, alaturi de amatori – mii de amatori adulti si copii.

mai multe poze, in special de la proba cros 6km pe FB: http://www.facebook.com/media/set/?set=a.10201014471949031.1073741828.1384211347&type=3
multumesc pentru poza – startul probelor lungi

Am participat şi de astă dată cu familia, nu chiar toată (cel mic era plecat), ele la probele lor – cros 6km şi copii 2km.  Primele doua editii la vârf au fost etiopieni, de data aceasta au venit kenyeni, cam de aceeaşi valoare judecând după timpi. Nu stau să analizez acum cursa lor, atât cât mă pricep, dar e evident că puteau mai mult. De data aceasta primii trei m-au depăşit pe la mijlocul turului 3, ceea ce e un progres pentru mine. Experienţa mea e mai bogată în MTB şi bicicletă, aşa că pot spune că ritmul lor e mai degrabă de MTB decât de alergare … normală. Nu-l invidiez pe Vlad care le-a ţinut calea deschisă pedalând 42 de km în ritmul lor, strigând la posibilii factori perturbatori din calea lor. În sfârşit, cel mai important e însă că alergarea a devenit un fenomen de masă la Cluj, cel puţin pentru încă o vreme, şi am văzut tot mai mulţi oameni rupându-şi din timpul lor pentru a se antrena, uneori la ore ciudate. E mare lucru, nu poţi înţelege cu adevărat ce înseamnă alergarea până nu alergi, nu poţi înţelege ce e efortul numai din cărţi şi poveşti – trebuie să fi trăit măcar o dată aşa ceva, şi aşa apare şi respectul pentru munca celui din jur, indiferent de domeniu. Omul nu respectă ceea ce nu înţelege, din păcate; e drept există şi frica, care i-a determinat la un moment dat pe oameni să-şi creeze zei pentru tot felul de fenomene inexplicabile: tunet-zeu, fulger-zeu, apă-zeu, băutură-te simţi altfel-zeu etc. Mai la obiect, de exemplu o frână, o încetinire la maşină nu va mai părea mai greu de pus decât o frână la alergător, la biciclist.

 

multumesc pentru poza

Şi eu m-am antrenat, evident, se vede şi după rezultat comparativ cu anii precedenţi. Am alergat, am pedalat, chiar am şi înotat, am încercat să am o activitate constantă, uneori chiar am exagerat. E o experienţă să alergi prin zăpadă pe dealuri (şi nu sunt singurul 🙂 ), să începi o tură de bici pe vreme frumoasă de martie şi să te apuce ploaia pe la Huedin, să ningă şi să bată vântul pe la Ciucea-Negreni şi să te întorci pe o ceaţă cumplită în care vedeai farurile de la tiruri numai de la 10m şi te orientai pe drum după zgomotul motoarelor, mergând zeci de kilometri pe lângă carosabil că doar ţii la viaţa ta.

Fiecare punctuleţ din mareea pestriţă a contat, fiecare a avut o ambiţie de autodepăşire, fiecare val – maraton, semimaraton, cros, cursă copii – a contat. Înainte de start, pe durata cursei mele şi la final am avut ce urmări, ce învăţa, cu excepţia ultimilor 5-6 km când a trebuit să mă concentrez numai asupra necesităţilor mele. Am captat parcă din energia celor din jur.

 

 

apar si eu undeva, multumesc pentru poza

Cursa mea de maraton a fost peste aşteptările mele. E prima dată când alerg cu un ceas de fitness la un concurs, şi având în vedere că eram obişnuit de la antrenamente să-l port m-a ajutat mult să nu adorm pe drum, adică să las ritmul. Măcar din km în km îmi dădea deşteptarea când vedeam pace-ul. La bicicletă îmi monitorizez constant viteza, aşa şi aici am simţit nevoia. M-am uitat cu zile înainte la timpul meu de anul trecut (acum 2 ani am avut 4h30min) – 3h38min şi mi-a ieşit un pace de 5min10sec, ceea ce mi s-a părut de neatins în acest an şi chiar demoralizator. În general te ambiţionezi să-ţi depăşeşti limitele, recordurile anterioare, dar cu vârsta se pare că începi să te uiţi tot mai mult la trecut şi chiar să-ţi doreşti să mai fii ce ai fost odată. Aşa că, cu toată mâhnirea, mi-am fixat pe virtual partner un pace de 5min20sec şi să încerc să mă apropiu de el. La antrenamentele mele abia de scoteam un pace de 5min50sec pe distanţe de până la 10km; e drept că alergam în general pe dealuri sau prin păduri. M-am bazat însă că adrenalina o să-şi spună cuvântul, eu în general la concursuri reuşesc să mă mobilizez.

S-a dat startul. Oricât am încercat să mă controlez, să nu încep tare pentru mine, n-am reuşit. M-a purtat valul celor din jur. Când m-am uitat la pace şi am văzut 4min30sec – 4min40sec mi-am zis că nu-s normal, că-n viaţa mea nu cred să fii alergat aşa repede, dar kilometri treceau, am ajuns la 10, terminasem o tură.  Am terminat a doua. La virtual partner nu m-am uitat o clipa, nu avea sens, era depasit demult. Problema era că mă simţeam bine, nu gâfâiam, nu mă durea nimic. Tot timpul urmăream repere umane tangibile. Şi atunci mi-am spus: asta este merg în ritm de sub 5min cât pot, că de terminat cursa sigur o termin. Mult au contat şi încurajările celor din jur, chiar şi străini, foarte mult semnele competitorilor, privirile lor hotărâte, puţinele cuvinte pe care le-am schimbat cu Andras, cu Daniel, cu Cozmin.

Clasament oficial maraton băieţi primii 60

Ştiam că pe la kilometrul 25 pot avea probleme cu genunchii, cu gleznele. De data aceasta, surprinzător, nimic. Rămânea de aşteptat ultima problemă – febra musculară care putea să-mi micşoreze paşii şi implicit viteza, dar asta numai mai târziu, după kilometrul 30. Luînd izotonic constant de la PA-uri am evitat şi  problema asta, dar am făcut o greşeală care m-a costat, mi-a perturbat puţin echilibrul: nu am mâncat nimic la începutul turei a 4-a. Mi-am zis că sunt ok, nu pierd vremea, deşi îmi pregătisem la mine batonul din pachetul de start, chiar rupsesem învelişul înainte de start. De la kilometrul 35 am început să mă chinui, să trag de mine să scot pace de 5min. De unde până atunci când mă uitam la ceas eram cu un ritm mai bun decât mă aşteptam, acum mi se părea că alerg tare şi totuşi aveam pace de 5min20sec. Nasol, şi tot n-am îmbucat nimic, cred că nici nu mai aveam mintea aşa limpede. Asta e, am tras de mine cât am putut iar la final am avut puterea să sprintez (cel puţin aşa mi s-a părut) deşi nu aveam concurenţi în jur. Ultimii 300m i-am făcut cu un pace de 4min39sec.

la final, multumesc pentru poză lui Silviu Ionuţ – http://www.facebook.com/media/set/?set=a.442790205812508.1073741827.100002445987808&type=1

Le mulţumesc la toţi pentru încurajări, felicitări organizatorilor şi voluntarilor, bravo pentru performanţe prietenilor din CAR Universitar, Clujul Pedalează. Mă bucur că şi TVR Cluj s-a implicat şi el în mediatizare. Urmează la Cluj un nou concurs, de astă dată de MTB, prin Făget, Tureni, Pruniş, Sălicea, Tăuţi, Cetatea Fetei – Maratonul Făgetului. Ne vedem acolo, care puteţi veni şi la care vă place să pedalaţi.

Anul trecut am terminat pe locul 37 la general masculin şi am fost pe locul 3 la bloggeri. Pot spune că mi-am folosit cu succes pantofii de alergare câştigaţi atunci, mulţumesc şi pentru ei şi pentru abonamentul la Prosport. Anul acesta am fost locul 31 cu 3h25min, pace de 4min54sec, locul 10 la categoria 35-44ani. Anul viitor întineresc, schimb categoria.

Să rămânem sănătoşi!

 

Apr 222012
 

Update: stire aparuta pe TVR Cluj – multumesc colegilor. Este si un interviu telefonic pe Buna Dimineata Transilvania de marti, le multumesc de asemenea. Pe tema Maratonului International Cluj – in cadrul emisiunii “Transilvania la zi” de pe TVR Cluj – 23 apr 2012 – la subiectul “un stil de viata sanatos”, discutie pe tema maratoanelor de alergare cu ocazia recentului Maraton International Cluj – Un stil de viata sanatos

Dupa ce anul trecut a fost prima data cand am participat la un maraton de alergare – editia I a Maratonului International Cluj, acum m-am gandit sa particip iar. E a treia oara la un maraton de alergare, proba lunga, eu mai mult merg cu bicicleta. Am mai fost la Hercules si atat. “Prietenii stiu de ce” :)!

poza de la Dan Tautan – multumesc!
poza Dan Tautan – apar bannerele la Maraton Apuseni si ProSport
asa viteza aveam la finish ca aparatul setat pe manual a … greu de realizat asa ceva

La editia trecuta de la Cluj am incheiat in 4h23min, luptandu-ma cu durerile de la un picior. Acum am fost mai antrenat si mi-am testat mai mult telescoapele. Chiar m-au tinut, dar s-a simtit faptul ca-s amator si nu prea ma antrenez. M-am chinuit si eu cu programul meu pe ture si am fost intr-o saptamana la alergare la 6 dimineata, apoi o saptamana la 8 seara si tot asa pana … a inceput vremea de MTB.

dupa finish, impreuna cu copiii, care au participat si ei la proba de 2km

In orice caz mi se confirma un fapt: omul e nascut sa uite … amanuntele mai neplacute. Dovada si cu maratonul meu: cam 9 luni au trecut de la Hercules. Cam cat îi trebuie unei femei care dupa ce are un copil zice ca sa nu mai auda de nastere, iar dupa un an… pleosc inca un baby :)!

castigatorul de la maraton – un etiopian – acel etiopian! si de anul trecut; nu va descriu cum alearga, ca sa nu ajung la amanuntele de genul ca m-a depasit cu o tura
un coleg de la Radio Cluj cu baiatul lui – copilul a ocupat locul 2 la competitia de copii – bravo lui!
parca ar fi narcise! – startul la crossul BT – 6km
multi, foarte multi, ma bucur

Ca sa revin, de data aceasta am mers acceptabil: 3h38min. Locul 36 din 97 participanti, cu timpii pe ture cam 50 min primele doua, apoi 57 min si la ultima tura 1h1min48sec. La sfarsit am luptat ca un leu cu numarul 32, ma depasise, l-am ajuns la Arena si l-am depasit ca vantul. Evident, vant nu prea puternic. Daca eram smecher izbuteam. Am accelerat practic de 3 ori – pana l-am ajuns, apoi inca o viteza la depasire, apoi inca una cand am vazut ca se tine dupa mine. Mai bine bagam direct a 3-a si pana se trezea…

Dar, lucrul bun: m-am clasat al treilea la bloggeri! Am castigat un abonament pe 6 luni la Prosport (astept si pozele de la Dan Tautan) si o rama foto Evolio. Super! Nu mi-as fi luat… ca vesnic trebuie ceva sa iau la bicicleta. Frumoasa ideea cu bloggerii, poate data urmatoare se face clasament si pe categorii de varsta ca si la maratoanele de alergare montane.

cu prietenii
multi prieteni la alergare…
toata familia

Acum am aflat ca va fi stire pe TVR Cluj in care apar si eu. Astept cu nerabdare!

Multumesc in mod deosebit tuturor celor care m-au incurajat, felicitari la toti concurentii si la voluntari si organizatori, astept ca spectatorii sa fie mai putini pentru ca… devin participanti.

Am terminat aproape de colegii de la CAR Universitar: Cozmin Ardelean si Csaba Papp, pe cel din urma l-am stimulat eu sa alerge pe ultimii 2 km – cand il ajunsesem.

Sper sa vina voluntari si concurenti multi si la Maratonul Fagetului – de MTB – din data de 29 aprilie, adica peste fix o saptamana. Eu asa vad Clujul, un oras cu oameni fericiti pentru ca sunt sanatosi si pot sa-si lase grijile in weekenduri mergand nu numai la gratare si stand la TV.

tricoul meu de alergare

Am purtat tricoul pe care l-am comandat cu cele 3 pasiuni ale mele reprezentate de cele 3 “cluburi” la care activez, pe langa titulatura de “un pic de timp liber…” au fost asa: Clujul Pedaleaza – organizator si al evenimentului “Maratonul Fagetului” – MTB, CAR Universitar Cluj – organizator al “Maratonui Apuseni” – alergare montana – in iulie si … TVR Cluj – unde am emisiunea cu prietenul meu maestrul FIDE Alin Toma Andreica – “Regi si Pioni”.

Inchei cu bucuria ca la proba de copii au participat si ai mei: Andreea (9 ani) si Tudor (6 ani). Amandoi au alergat extraordinar si au lasat-o in urma pe sotia mea, cu toate ca ea a scurtat traseul ca sa tina pasul.

Sunt cateva poze pe picasa cu prieteni, sosire etc.

Apr 102011
 
Sub deviza “Liber sa fii tanar” (si, poate, viitor titlu de emisiune) m-am inscris in ultima clipa la proba de maraton a “Maratonului International Cluj“, un concurs despre care nu pot decat sa ma bucur ca s-a pripasit pe meleagurile noastre.

Mari semne de indoiala am avut cu privire la capacitatea de a termina cursa … in timpul regulamentar de 5h30min. Asa ca mi-am stabilit ca tinta 5h si sa-mi pun ambitia in miscare ca sa alerg cam jumatate din distanta si m-am antrenat cum am putut. Mi-am stabilit un traseu – cam 11km – urcare pe asfalt pe drumul Sf. Ioan si intoarcere prin padure. Am reusit doar de trei ori sa parcurg traseul intr-o luna: prima data am alergat cam 60% din distanta cu chinuri in cam 1h20min, apoi impreuna cu sotia (ea pe bicicleta), am alergat integral, am si asteptat-o (!) si mi-a trebuit cam 1h5min cu pauze cu tot  – m-am intalnit pe traseu cu Ioana Mica (locul 4 la fete la acest maraton – felicitari) si cu Adi Dohotaru, iar a treia oara m-a prins noaptea si armata dezorganizata de caini – noroc ca li-i frica prin padure. Timpul nu mai conteaza, prin padure n-am reusit sa alerg decat sporadic si in zig-zag ca sa vad diferentele de luminozitate de pe traseu. In sfarsit, la limita pregatirea mea, pentru a-mi forma o idee despre cum si cat pot alerga.

Multumesc de sfaturi si incurajari colegilor mei de la CAR Cluj Universitar. Am reusit sa inchei (nu-i rezultat oficial) in 4h24min, nu stiu locul si alte amanunte. Le voi scrie cand le aflu. In orice caz am alergat practic intreaga distanta, chiar daca mai “finusor” (cuvant inventat de baiatul meu, care inca nu le prea are cu vocabularul). Primele 2 ture (jumatate din distanta) le-am facut in 1h55min, nu ma simteam obosit, doar sacait de un picior, chiar eram uimit ca alerg 10,5 km sub 1h, apoi dupa tura a treia aveam ca timp 3h5min, dar la a patra am avut tot mai mari probleme cu un ligament de la genunchi, probleme care de fapt sunt putin mai vechi si nu se manifestau pana acum decat la alergare, nu si la bicicleta, si pe care le-am tinut cumva sub control in primele ture, solicitandu-mi celalalt picior. Per ansamblu, pot spune ca de la brau in sus n-am avut nici un fel de problema, dar in rest tot mai .. dureros. Cam ca si-n expresia “Cand fu Tache nu fu Tica” etc. Am facut si un pit stop la una din gheretele verzi de pe drum, iar la ultima tura, punctul de alimentare de la Baba Novac, dupa acea scurta oprire nu m-am mai putut urni sa merg, nu sa alerg. Mi-am tarat piciorul cativa zeci de metri, apoi am reusit sa merg mai normal, intre timp m-au depasit cativa concurenti (2-3) si in sfarsit, cu ceva vointa am intrat intr-o alergare chinuita cu care am si incheiat. Nu m-am mai oprit pe Clinicilor – ultimul punct de alimentare – ca sa nu raman intepenit acolo. Fiind primul maraton de alergare al meu, primele trei ture m-am dus la relanti, nestiind exact cum imi reactioaneaza organismul si cum rezist. Dupa tura a treia ma gandeam ca am nevoie doar de putin noroc cu piciorul ca sa pot accelera si sa termin in jur de 4h, dar a ramas doar un vis.

Acum, alte amanunte:

Cum e si normal, m-am intalnit cu multi cunoscuti, prieteni, atat la partea de organizare, cat si ca spectatori sau concurenti. Acesta-i unul din marile avantaje ale unui concurs din zona ta. Participanti au fost in jur de 1000 la toate probele (semimaraton, maraton, 6km). La maraton au fost cam 126, iar la copii nu stiu (proba de 2km). Am vazut parinti care alergau impreuna cu copiii mici – nu cred sa fi avut 7 ani. Cinste lor! Chiar daca a fost o vreme mai cainoasa (vant si frig), a fost lume multa. De fapt, cam asa mi-am dorit vremea, idealul era sa ploua, ca sa compensez “valoarea” mea de alergator, cu gandul ca mie oricum nu-mi pasa. Macar n-a fost soare toropitor!

Buna ideea cu plecarea de maraton si semimaraton mai devreme, asa, cand eram mai epuizati – noi, ultimii – am mai avut un stimulent si n-am ramas singuri pe sfarsit. Punctele de alimentare au avut apa, izotonic (din pacate la primul punct de control din Marasti s-a terminat destul de repede), banane, glucoza. Multi voluntari (am vorbit mai mult cu Dana Zaharia), sper sa se “lipeasca” si de “Maratonul Apuseni”, mai ales ca au fost si de la CAR Cluj oameni care-au ajutat. In fond, trebuie sa ne sprijinim unii pe altii si sa construim lumea cum ne-o dorim. La categoria premii (de participare) – o multime de dulciuri, energizante, un tricou supermeserias (eu n-as fi dat atatia bani pe el, noroc ca dau pentru concursuri) si o medalie (eu n-am primit, ca n-au ajuns la toti, dar poate fac organizatorii un pustiu de bine sa mai fabrice altele, sa am ce arata la copii si la … nevasta). Eu am alergat “pentru educatie”, una din profesiile vitregite in tara asta. Multi concurenti au alergat pentru alte cauze nobile, felicitari la toti.

Cum n-am poze inca de la concurs, pun o poza de la examenul baietelului la aikido de sambata. Apropo de zilele premergatoare concursului, n-am putut urma sfaturile in totalitate. Sambata de exemplu am fost la geocaching (prima data) la Colina cu copiii (am in sfarsit un gps rezonabil  – Etrex Vista HCX), apoi la aikikai si la serviciu (pana pe la orele 22).

Sunt inscris la Hercules Maraton, ne vedem acolo! Saptamana urmatoare ma mai gandesc daca particip la Maros Bike XCO Cluj – trebuie sa ma pun pe bicicleta si sa-mi intreb piciorul.

Revision:

Rezultate:

Am fost pe pozitia 67 baieti (la care mai adaug 6 fete – deci pozitia 7 la fete :)). La ultima tura se vede ca am avut probleme – timp 4h22’52” – pace 6’16”
Ilie Rosu a fost barbatul cu steagurile (locul 66). Si el, si Neagu Adriana (locul 6 la fete) m-au depasit cand imi taram piciorul si incercam sa reintru in alergare (cam ultimii 3-4 km).
Locurile 62 si 63 – doi barbati in etate (au alergat impreuna), m-au depasit si ei in ultima tura – imperturbabili. Cred ca daca se stresau un pic terminau binisor mai in fatza.
Acum:
88 concurenti (4 DNF)
10 concurente (1 DNF)
locul 1 general: Ashenafi Erkolo 2:22:16
locul 33 baieti: Csaba Papp 3:28:53
locul 4 fete: Mica Ioana 3:31:23