May 312016
 

poză Louise Tănasă – From Maraton Apuseni – un obicei

1. Maraton Apuseni – 25 mai
2. Ziua Mondială a Orientării – 11 mai
3. MTB Kids Race Gherla – 15 mai
4. Zilele Clujului – Campionatul judeţean de Orientare pe MTB şi alergare – 22 mai

 1.
Încetul cu încetul Maraton Apuseni msg systems devine pentru mine un obicei, unul din cele bune. Îmi place să alerg pe acolo, îmi place indiferent de vreme. Adică fix cum îmi spunea un prieten alergător care a trecut pe lângă mine cu puţin înainte de a ajunge prima dată La Răscruce – se vede că-mi place iarba verde de acasă. Şi am alergat bine pentru posibilităţile mele – 5h06min54sec, locul 15-16 la general, 4 la categorie, la 39 secunde de podium.

poză Marlene Mititeanu – From Maraton Apuseni – un obicei
From Maraton Apuseni – un obicei
poză Marian Poară – From Maraton Apuseni – un obicei

Cum e pe ploaie? În zonele mai abrupte ca în munţii înalţi – nu vezi mai nimic. Mi-a prins bine şi mie alergarea pe traseul de maraton cu două săptămâni înainte, împreună cu Vio şi Adrian. Ce am filmat e mai jos, traseul l-am parcurs în 7h30min.

From Maraton Apuseni – un obicei
From Maraton Apuseni – un obicei
From Maraton Apuseni – un obicei
From Maraton Apuseni – un obicei

Dar mai bine să fac o retrospectivă a probei family, pentru că despre probele celor mari au cine scrie şi am tot scris şi eu.

Cum arată astăzi traseul de family? Am filmat tot cu două săptămâni înainte, după parcurgerea traseului de maraton. Pe soare arată mai vesel, dar în Staţiunea Muntele Băişorii cred că zilnic plouă măcar o oră. 🙂


E o probă serioasă de peste 3km, cu peste 150m diferenţă de nivel, care reprezintă în mic dificultăţile şi particularităţile traseelor celor mari.

Prima ediţie a fost în 2012.
În 2011 când, cum se mai spune, “o mână de oameni entuziaşti” a dorit ca un club mare din Cluj – CAR Universitar – să aibă şi el un concurs de suflet într-o zonă reprezentativă Apusenilor, deja planurile mele de vacanţă cu familia erau făcute. De atunci însă dorinţa mea era să existe şi un concurs pentru familii, adică pentru cei care de multe ori stau şi aşteaptă pasionatul de alergare să încheie concursul. Participasem de câteva ori la probele de family la MTB şi eram bucuros că aşa am reuşit să-mi atrag copiii spre una din preocupările mele de bază din timpul liber.

Un filmuleţ din 2012:

Atunci au fost 16 familii, unele cu câte 2 copii.
Dacă e curios cineva, mai există un blog creat pentru family, ce cuprinde perioada 2012-2014, cu amănunte, trasee, rezultate.

From Maraton Apuseni – un obicei

Din 2013 am reuşit să vin cu întreaga familie şi să participăm cu toţii la proba family. Am participat şi eu. Pot spune că acum copiii mei se bucură să alerge la Maraton Apuseni sau cu alte ocazii şi aşteaptă cu nerăbdare fiecare ediţie.

În 2013 ce a fost nou – crosul voluntarilor, pe traseul de family. Eu am alergat şi la acest cros, că tot aveam chef de mişcare. Două lucruri mai ţin minte şi acum: că prietenii voluntari, veniţi unii de la punctele de alimentare de pe traseele mari, s-au plâns că e un traseu greu şi că unii s-au rătăcit, ceea ce nu s-a întâmplat cu familiile de la proba din ziua precedentă. 🙂

2014 a continuat în ritm obişnuit, cu familia la family, cu deosebirea pentru mine – am participat la proba de maraton.

2015 a fost anul în care s-a introdus proba de cros – prietenii din CAR încercând astfel să atragă pe toată lumea la alergare, indiferent de gradul de antrenament. S-au definitivat şi traseele.

2016 este primul an în care traseele nu s-au mai modificat şi s-a intrat într-o linie dreaptă ce sper să continue ca o tradiţie, ca un concurs de referinţă şi de suflet la care oamenii să vină de fiecare dată cu bucurie, un concurs care să marcheze venirea verii aşa cum suntem obişnuiţi să vedem apariţia căpşunilor şi cireşelor. 🙂 Să fie “Hoinari prin trecut” un prilej de aducere aminte a lucrurilor frumoase din trecut, şi din jur, dar şi din interiorul nostru.
Ai mei au reuşit un loc 3 (4 general) şi un loc 4 (6 sau 7 general) la categorie prin Tudor, respectiv Andreea. Ei deja sunt la 10+ şi au concurat la aceeaşi categorie. De anul viitor probabil se va face categorie separată la familiile cu fete.
Ce se mai poate face? Pentru cei care pot şi nu ţin neaparat să prindă finishul, dar … fiecare e liber să se întoarcă când doreşte – o excursie dus-întors la Scariţa-Belioara, cu unul-doi oameni ca ghizi. Pe traseu sigur se vor întâlni cu alergători. Traseul să fie cel mai scurt, cruce albastră – 9km la dus, cel folosit la drumeţii. Se poate urmări traseul pe aplicatia pe mobil pdf-maps, unde există gratis şi trackul de maraton şi semimaraton.

From Maraton Apuseni – un obicei

Şi pentru că luna mai e mereu o lună plină de activităţi, prezint mai jos trei mai interesante.

Top

 2.
Ziua Mondială a Orientării – 11 mai

Am fost cu Tudor în Parcul Mare din Cluj.

From Ziua Mondiala a Orientarii
From Ziua Mondiala a Orientarii
From Ziua Mondiala a Orientarii

Top

 3.
MTB Kids Race Gherla – 15 mai

Un concurs frumos pentru copii, cu organizatori sufletişti, la care am fost cu toată familia. Andreea a reuşit un loc 1 la categorie şi 4 la general.

From MTB Kid Race Gherla
From MTB Kid Race Gherla
From MTB Kid Race Gherla
From MTB Kid Race Gherla

Top

 4.
Zilele Clujului – Campionatul judeţean de Orientare pe MTB şi alergare – 22 mai

Prima dată la MTBO, e altfel ca la alergare. La primul reper mi-au trebuit 63minute să-l găsesc. Ce să-i faci – euforia startului. Am fost cu Tudor, el a alergat pe traseul lui şi a câştigat la categorie. Am pus mai jos poze, şi cu timpii lui, şi cu ai mei. El a fost mai rapid ca ai lui pe toate tronsoanele.

După concurs am fost tot cu el şi cu Diana la marcare traseu Maraton Apuseni family.

From Campionatul judeţean MTBO şi alergare
From Campionatul judeţean MTBO şi alergare
From Campionatul judeţean MTBO şi alergare
From Campionatul judeţean MTBO şi alergare
From Campionatul judeţean MTBO şi alergare
From Campionatul judeţean MTBO şi alergare

Să ne vedem cu bine şi să încercăm să fim copii din când în când!

Top

Jul 272015
 

După Marathon 7500 de la sfârşitul săptămânii precedente a venit rândul competiţiilor Clujul Pedalează. Doar joi m-am înscris, neştiind dacă are rost să mă înscriu la ambele probe – trail runningul de sâmbătă şi MTB-ul de duminică. Avusesem ceva probleme la un picior după ultratrail, alergasem cam chinuit vreo 10km la un antrenament miercuri, dar … hotărăsc că se poate: consider că sunt la antrenament, alerg mai încet la început şi dacă nu mă doare nimic …

Reuşesc cu întreaga familie să ne deplasăm la Muntele Băişorii, copiii având şi ei proba lor – MTB – sâmbătă, o dată cu proba de trail running la care particip eu. Mă bucur că le place MTB-ul şi sper să le placă în continuare, cu şi fără rezultate de podium. Deja apar diferenţieri în special la băieţi – se vede cine se antrenează sistematic şi cine merge de fun. Andreea a încheiat pe locul 2 la fete 12-13 ani, iar Tudor pe locul 7 la băieţi 9-11 ani.

va incepe cursa de copii – MTB – From Imprezzio Global Trail Running si MTB Marathon – Muntele Baisorii
Tudor, la finish – From Imprezzio Global Trail Running si MTB Marathon – Muntele Baisorii
locul 2 categorie – Andreea – From Imprezzio Global Trail Running si MTB Marathon – Muntele Baisorii

Trail running – Traseul de alergare la adulţi era similar cu cel de MTB din ziua următoare. Aşa a fost şi la Maratonul Făgetului (traseul scurt). Aveam de parcurs 24km pe un traseu solicitant, cu 900m diferenţă de nivel, cu coborâri destul de tehnice, specifice MTB-ului. Nu eram aşa de mulţi alergători, am văzut pe clasamente că 61, şi ne cunoşteam în mare parte între noi. La început am pornit în regim de antrenament, aşa cum planificasem. Era şi zăpuşeală, startul a fost la ora 11. Dacă eram ok, aveam să încerc să-l prind din urmă pe Csegedi Imre din Mureş, de la categoria mea. Cu el mereu îmi măsor forţele în ultima vreme, atât la alergare, cât şi la MTB, cum se spune avem şi noi luptele noastre sportive.

start trail running – From Imprezzio Global Trail Running si MTB Marathon – Muntele Baisorii
From Imprezzio Global Trail Running si MTB Marathon – Muntele Baisorii

Primii km de urcare pe lângă Buscat, până la Şesu Cald au creat deja distanţe mari între concurenţi, primii totuşi cred că au alergat în grup mai compact. Eram şi eu pe undeva, abia vedeam pe cel din faţă, dar n-aveam probleme şi am început să alerg mai repede. A urmat coborârea de Crucea Crencii, la PA, unde am recuperat poziţii şi am reuşit să-l prind pe Imre. De acum urma distracţia. Ştiam că el n-are viteză aşa de mare, dar la urcări suntem tot pe acolo. Cred că toţi cei de MTB pot trece cu uşurinţă la alergare de trail şi au ritm la urcările mai abrupte, dar au probleme de viteză la plat şi coborâri pentru că nu pot întinde bine picioarele. Era deja km 10. M-am străduit să mă depărtez dar n-a fost semnificativ. S-a scos urcarea de Valea Boului, traseul era mai scurt cu vreo 3km. Urcarea respectivă a fost spălată de apa pârâului care si-a făcut albie pe drum din cauza aluviunilor care au blocat făgaşul normal, asta până s-au îndepărtat “barajele”. Am fost cu vreo două săptămâni pe acolo cu soră-mea şi cu George, am reuşit să urc cu MTB-ul aproape tot, dar eram convins că cel puţin jumătate din concurenţi nu vor putea face acest lucru şi străbaterea doar a acelei porţiuni, la o viteză bună de 2km/h, va dura aproximativ o oră. Pe “bucla mică” de aproximativ 7km, care traversa Valea Tisei, nici nu avea sens să-mi pun problema unde-i Imre. Cum era o coborâre puţin mai de viteză, cum întindeam pasul.

locul 1 la 40-49 trail running – From Imprezzio Global Trail Running si MTB Marathon – Muntele Baisorii
From Imprezzio Global Trail Running si MTB Marathon – Muntele Baisorii

Iar la PA Crucea Crencii, iar urma urcare – dealul Boinic pe la căsuţele Zăpodie. Sus în deal îmi arunc o privire în spate – la 2-3 minute era Imre. În faţă, departe, văzusem parcă pe Ionuţ Golban. Din fuga noastră unul după altul, ne apropiasem de unii din faţă şi depăşisem câţiva concurenţi. Din coborârea spre Valea Vadului nu l-am mai văzut pe Imre şi am început să mă apropiu de Ionuţ. N-am reuşit să-l prind, mă văzuse şi el, am ajuns la 20 secunde de el, tot în 2h22minute. Am încheiat cu bine cursa, locul 1 la categoria 40-49 ani, şi al 13-lea la general, la diferenţă mare de câştigătoul Bogya Gergely – 1h47minute.

MTB – Duminică a urmat MTB-ul. A fost mult mai multă lume la start. După căldura din ziua precedentă, când de exemplu Andrea Bugja a încheiat cu insolaţie proba, întrebând-o de sănătate şi cei de la Ambulanţă, aveam de-a face cu ploi torenţiale de vară, cu tunete şi fulgere. Primul semn a fost înainte de start, când mă gândeam că dacă mai continuă ploaia probabil se va amâna puţin concursul. În orice caz mi-am pus foiţa de ploaie. Ca şi la Maratonul Făgetului, eram curios să văd cu cât timp înainte termin la MTB faţă de alergare.

N-am eu aşa avânt iniţial, nu reuşesc să mă desprind de înghesuială şi ca urmare pe prima urcare prin pădure, după ce traversăm pârtia veche, trebuie să fac push bike şi să încerc să alerg depăşind concurenţi. Trec de Buscat. E ud pe jos dar nimic periculos. Am făcut deja cunoştinţă cu bălţile, mai şi stropesc pe alţii – cred că le-a trecut supărarea după aversele de ploaie de pe parcurs. Am văzut pe Strava că am fost cu ceva mai bun ca anul trecut şi pe coborârea spre Crucea Crencii, ceea ce m-a mirat puţin – acum era mai alunecos traseul. După ce am trecut de PA a început să picure. De pe la traversarea de Valea Tisei a început să plouă serios. Nu m-am obosit să-mi iau foiţa pe mine, spre dealul Boinic se vedea totuşi cerul mai luminos, iar la spate nu-mi era frig. Cobor iar la PA, am ceva probleme cu vizibilitatea din cauza ploii torenţiale. Aproape 30minute mi-a luat să fac bucla mică PA-PA. Singurul meu scop a devenit să scap cât mai repede de urcarea pe Boinic.

După atâta trecut prin bălţi şi pâraie, uneori apa trecând de butuc, dupa punctul de hidratare de sus, dinainte de coborârea spre Valea Vadului am început să am probleme cu lanţul – chain suck. M-am oprit de vreo trei ori şi apoi n-am mai avut ce face – decât să rup lanţul mai bine merg doar pe foaia mai mare şi alerg unde nu pot urca. În plus parcă am intrat în trafic: până la Valea Vadului  mă urmăream cu unul – doi concurenţi, dar din vale s-a aglomerat traseul. Am tot depăşit femei, bărbaţi cu rucsaci. Iniţial am crezut că sunt la cicloturism şi apoi am văzut că au numere. M-am tot gândit care-i motivul: ori iar am greşit eu traseul, ori au şuntat ei undeva, ori am mers groaznic de prost, să zicem că aveam scuze după concursul precedent şi Marathon 7500. Eram aşa cu capsa pusă din cauza lanţului, aş fi avut nevoie de ulei dar am uitat să-mi pun (în orice caz mă felicitasem că n-am ales tura lungă), că m-am cam deprimat, mi-am spus că poate ar trebui să renunţ la MTB dacă doar aşa târziu am ajuns … pe cei din urmă. 🙂 Am încheiat în 1h48minute (aproximativ timpul primului la alergare 🙂 ), nu ştiu încă locul în categorie şi la general. La finish am aflat motivul real: la PA Crucea Crencii, din cauza ploii, la un moment dat concurenţii au fost îndrumaţi direct pe urcarea de Boinic, nemaifăcând “bucla mică” de Valea Tisei. Şi cei de la tura lungă au fost opriţi după încheierea turei scurte, preventiv.

Aici trebuie spus că decizia organizatorului de a scurta cursa, la sugestia Salvamontului, nu trebuie comentată. A fost periculos cu fulgerele şi trăznetele din jur, şi chiar dacă adrenalina m-a făcut să continui cursa prin ploaie, n-aş putea spune că am făcut bine. Am un prieten care acum câţiva ani a fost atins de fulger (a fulgerat aproape de el) la Maraton Apuseni, tot în zonă  – era voluntar. I-a trebuit ceva vreme să-şi revină. Ce se putea face era să se noteze la PA Crucea Crencii toţi cei care n-au făcut bucla, dar îmi închipui ce nebunie a fost cu ploaia. Când am trecut din nou pe acolo abia-i vedeam. Cine doreşte însă să ştie cum stă în realitate cu timpul (pentru aceeaşi lungime de traseu 18km sau 24km), faţă de cei din jur, ca idee: pe bucla mică eu am făcut cam 30min, aproximativ 27% din timpul total. Tot un exemplu, Marius Ţîrle, câştigătorul la 30-39 ani a avut timp final 1h31min, iar bucla a făcut-o în 24-25 min, deci tot cam 27% din timpul total.

strava flyby – From Imprezzio Global Trail Running si MTB Marathon – Muntele Baisorii

link strava flyby

A fost un weekend super pentru mine, a avut de toate. Îi felicit pentru efort pe organizatori, mai ales că au avut şi alte probleme înainte de cursă. Îi felicit de asemenea pe toţi concurenţii, pe fotografi şi pe voluntari, şi de la trail running, şi de la MTB. În fiecare zi a fost o provocare a vremii: sâmbătă caniculă, iar duminică ploaie torenţială. Salut Salvamontul, pe cei de la Ambulanţă şi pe toţi cei care au fost de o parte şi de alta a baricadei şi nu i-am menţionat. Încep totuşi să cred că Cipcigan de la Salvamont aduce ploaia şi furtuna oriunde merge 🙂 A fost şi la 2×2 şi la 7500 anul trecut, nu? Am să-i fac cunoştinţă cu Cozmin Ardelean, să formeze echipa “The Rain Man”.

Mulţumesc în mod deosebit fetelor de pe podium şi aproape la 40+, traseu scurt! 🙂 Soră-mea a făcut bucla scurtă şi ca timp a fost după ele şi doamnele i-au dat ei locul 1. Mulţumesc Dana Marie, toată stima pentru ele şi din partea Simonei! Suntem o familie, plăcerea de a străbate în alergare şi cu MTB-ul potecile e o parte importantă din viaţa noastră, dar … şi să fii printre primii e fain. 🙂

Acum iar înot, că vine Traversarea Tarniţei şi triatlonul de acolo. Oare tot aşa va fi cu vremea?

Jun 102015
 


Este al cincilea an de Maraton Apuseni pentru … adulţi şi al patrulea an pentru familii şi copii. Anul acesta s-a introdus şi proba de cros, acoperindu-se mai bine segmentul de trecere de la probe scurte de copii la semidistanţă. Interesant  de spus e că la proba de cros au fost mai multe participante decât participanţi! Se pare că generaţia tânără nu mai e aşa încorsetată în regulile strămoşeşti despre ce trebuie să facă şi ce nu în timpul liber. 🙂

Pentru că s-au afişat rezultatele de anul acesta la family şi pentru că ai mei au fost foarte buni depăşindu-mă clar ca performanţe, spun câteva cuvinte despre această probă… de tradiţie.
La Maraton Apuseni, chiar dacă am participat în acest an doar a doua oară la proba de maraton (2014 şi 2015), practic de proba family m-am ocupat mai mult sau mai puţin de la prima ediţie, din 2012, în special de traseu. În 2013 am putut veni cu întreaga familie şi am şi participat cu Andreea, Diana fiind cu Tudor (în plus atunci s-a făcut şi un concurs de fun pentru voluntari pe traseul de family). Rezultatele din anii trecuţi nu s-au pierdut, un link este aici.

multumesc pentru poze – start la family, deja Tudor e in frunte – From Maraton Apuseni pentru toti, de la mic la mare

An de an a crescut numărul de participanţi la family, de la 16 familii în 2012 (erau şi alte reguli) ajungându-se anul acesta la 114 familii, unele fiind cu 3 membri! Cu atât mai mult m-am bucurat că Tudor a fost primul la general, iar Andreea a cincea la general şi prima fată (a încheiat pe locul 2 la categorie).

multumesc pentru poze – finish Tudor, eu n-am avut panglica in faţă niciodată, am avut virtuală doar la crosul voluntarilor în 2013 – From Maraton Apuseni pentru toti, de la mic la mare
multumesc pentru poze – finish Andreea – From Maraton Apuseni pentru toti, de la mic la mare
medaliile la family – From Maraton Apuseni pentru toti, de la mic la mare

Faţă de ei locul meu 20 la general maraton şi 7 la categorie – 5h29min – e modest.

multumesc pentru poze – start la maraton – From Maraton Apuseni pentru toti, de la mic la mare

Proba de maraton din acest an a avut o schimbare majoră, dictată de schimbarea sensului de parcurgere de la Scăriţa Belioara. A devenit şi mai lung, de aproximativ 43,5km. Şi anul trecut a fost un maraton greu, dar în acest an, cu 2500+ diferenţă pozitivă de nivel, mi s-a părut cel mai greu din maratoanele de alergare la care am participat până acum. Şi nu numai diferenţa de nivel face traseul epuizant, ci şi modul cum se obţine aceasta: din multe urcări, teren vălurit care îţi macină forţele pe furiş şi te poate lăsa complet descoperit pe urcarea finală de Valea Vadului, o urcare care-n mod normal o poţi face cu “pace” de cel puţin 6 la mie şi pe care ajungi să mergi frustrat. E semnificativă diferenţa de ritm dintre cei care au parcurs urcarea de Valea Vadului la semimaraton şi cei de la maraton. Uitaţi-vă la clasamentul general al segmentului de pe Strava (am creat segmente cam pentru toate urcările importante – vreo 7 – un alt motiv să rămână traseul la fel 🙂  In clasamentul respectiv sunt pe locul 32, cu personal record de 34min46sec). Şi de asemenea traseul de maraton mi s-a părut foarte frumos. Dar să zicem că sunt puţin subiectiv. În orice caz sper ca de anul viitor să nu se mai schimbe traseul, să am repere de timp 🙂 . Doar calamităţile să mai poată interveni…

multumesc pentru poze – urcare Dealul Rafailestilor – From Maraton Apuseni pentru toti, de la mic la mare
From Maraton Apuseni pentru toti, de la mic la mare

Cum a fost anul acesta pentru mine? Calculat, încetişor, cel puţin la început, primii 18km. Eram iar în situaţia de la Alba-Iulia City Race, când ştiam că urmează în mai puţin de-o săptămână o cursă lungă şi grea şi, mai important, în echipă. N-am voie să greşesc. Atunci urma o cursă în ştafetă – turul Balatonului în 4 zile – Spuri Balaton SzuperMaraton – alături de Mihai Pantiş (prietenul care a alergat la Alba-Iulia costumat în cavaler, cu sabie şi scut) şi Hadnagy Jozsef (un om foarte sufletist aflat şi în spatele Tuşnad Maraton). Acum, alături de Cristina şi Ady Beleanu, de Cristina Trancă, urma să particip la secţiunea Eco Challenge de la Propark Adventure, în echipa Iezerele Cindrelului. Aşa că a fost musai să-mi controlez instinctele şi să nu exagerez trăgând de mine ca un nebun, măcar la început. Şi acest lucru mi-a prins bine pe bucla din rezervaţie şi chiar pe final.

În fine, pe acest fond şi gânduri de început pe urcarea de Buscat m-am simţit ca un cărăuş. E drept că la senzaţia respectivă a contribuit şi camelbag-ul plin ca pentru război, ca pentru un ultra, dar nici nu mă simţeam prea fresh. Atât puteam alerga fără să mă sparg. L-am văzut pe Luci Clinciu pe drum, stând pe margine, de am crezut că nu mai participă, mi s-a părut că-l văd pe Istvan Szokolszky că se întoarce, iar inexplicabil, amândoi fiind la categoria mea şi fiind foarte buni. Urcam alături de prietenul meu Dan Lupşa, coechipierul de la 4 Munţi de anul trecut. Bine a remarcat Luci când a trecut pe lângă noi! Neintenţionat reformasem echipa San Marco. Şi aşa am tot alergat, urcând Pietrele Mărunte, coborând la Crucea Crencii şi îndreptându-ne spre Săgagea. Puţin înainte de Crucea Crencii am ajuns-o pe Viorica care a continuat cam în ritmul nostru şi l-am zărit oprit la un izvor pe Radu Vădan cu câinele. Da, alerga cu câinele şi era în faţa mea! Foarte tare! Adică vă daţi seama ce părere aveam de ritmul meu, ştiam că încetul cu încetul trebuie să încep să alerg mai repede.

Cum i-am spus mai apoi mai în glumă, mai în serios, Radu a lansat o nouă modă: alergatul alături de animalele de companie, alături de porcuşori de Guineea, de porumbei, papagali sau ce-or mai avea oamenii prin curte. În fond la cămine în Zorilor era unul în studenţia mea care-şi plimba purcelul. Şi era atunci un regim considerat plină de restricţii, nu? Acum e floare la ureche, apropo de alte obiceiuri văzute la maratoane, nu Viorica? 🙂 Pentru anul viitor eu vin în avans cu propunerea ca la PA-uri să existe şi pet-food. Nu mai e suficient să fii întrebat dacă eşti vegetarian sau nu. Şi să se specifice în regulament că nu ai voie să exploatezi animalele să-ţi care rucsacul pe traseu, că nu ai voie să foloseşti drone sau alte tehnici de luptă şi supraveghere ca să-ţi creezi avantaje. Just in case…

Dar să continui. Eram în formaţie de 4 – Dan, Radu, eu şi câinele (ştiu că era politicos să mă trec ultimul în enumerare, mea culpa). Coborâm spre Săgagea şi vedem o nouă tipă faină – Mona Zuaiter. Şi rămân singur. E drept că deja începusem să schimb ritmul, dar nu e doar meritul meu. Înţeleg că Radu era cu câinele, dar Dan? Cu Dan a devenit clar la final, când am văzut că a terminat alături de Mona, timpul lor cam 6h16min. Nu pot spune că nu mi-a trecut şi mie prin cap schimbarea priorităţilor.

A urmat urcare, urcare şi iar urcare, şi coborâri ca nişte urcări. Şi am început să ajung prieteni cu care am de obicei ritm asemănător. M-am mai liniştit. Pe urcarea grea de la Belioara i-am ajuns pe Radu Kiss, pe Sovereşan, pe Tilea Pepi. Istvan Szokolszky nu se simţea bine, a trebuit să se oprească. În mod normal termina mult în faţa mea, dar acum a avut probleme stomacale. Cred că pe bucla de rezervaţie am reuşit să ajung de undeva de pe locurile 50-80 până pe la locul 20 unde am şi încheiat. Pe urcarea de la Izvorul Belioarei la Şesul Craiului sunt pe locul 4 conform Strava (evident că nu mă pot compara cu cei buni, dar e un indiciu despre cum am mers).

multumesc pentru poze – la iesirea din rezervatie, cu Bogdan Morutan pe urme – From Maraton Apuseni pentru toti, de la mic la mare

S-a ţinut de mine Pepi şi la Răscruce deja era mult în faţă, cu toate eforturile mele. Nu m-am putut ţine de el, n-am vrut să forţez şi să am o Valea Vadului ca o vale rea. Abia mă ţineam după Bogdan Moruţan.

Aşa am şi încheiat, după Bogdan, care mereu se uita în spate şi o lua la pas când vedea că are vreo 100 de metri. Mda, am avut cârcei, a trebuit să merg de vreo două ori, târându-mi un picior. Rămâne pe data viitoare 🙂 . În orice caz, dacă la Săgagea eram alături de cei care au terminat în peste 6h, la final am ajuns în zona 5h30min, cum i-am spus şi la Dan – că mi-ar plăcea să termin în 5h30min, că traseul e mai greu şi mai lung ca anul trecut.

excursia cu prietenii – From Maraton Apuseni pentru toti, de la mic la mare

Sper să ne vedem şi anul viitor pe acelaşi traseu! Mulţumesc prietenilor pentru companie, mulţumesc pentru poze, a fost fain. Am rămas şi zilele următoare în Muntele Băişorii şi am profitat de vremea bună mergând cu prieteni şi familii la Scăriţa Belioara, să vadă şi copiii stâncile. N-am ajuns decât la balconul 4, că erau şi copii mici şi pe cărările acelea era greu să le controlezi mişcările imprevizibile.

Aug 192014
 


Au mai trecut două săptămâni, fiecare cu câte o competiţie mai deosebită. Înainte de 2X2 Race am dorit o pauză dar era prea mare tentaţia să plec la Oradea cu familia la concursul de MTB de acolo şi apoi să ne relaxăm la băi. Îmi pare rău că n-am putut fi şi la Răchiţele, la Runsilvania Wild Race, mai ales că nu lipsisem la primele două etape din Runsilvania Tour, dar 2X2 era planificat de mai multă vreme şi eram înscris la echipe, cu Dan Lupşa – partenerul meu de la Bike 4 Mountains. O participare într-o echipă implică o responsabilitate mult mai mare, aşa că la escapada mea la Oradea am ţinut seama să nu risc prea mult pe coborârile tehnice.

alergare si MTB – From Cupa Crater XCO Oradea 2014

Cupa Crater din pădurea Betfia – Oradea este o competiţie de XCO care în fiecare an aduce ceva nou la traseul şi aşa destul de tehnic, iar acum nu s-a dezminţit: a pus puţin din traseul de downhill de anul trecut – ştiu că atunci am făcut poze la coborâtori după ce am terminat cursa mea. Au venit ca de obicei păsări mai rare şi scumpe de la noi şi din Ungaria, inclusiv la categoria mea de vârstă. La un XCO trebuie mers cu cel puţin o zi înainte pentru antrenamente şi recunoaştere traseu, că altfel rişti ori să scoţi un rezultat slab, ori o accidentare. A fost bine că duminica a fost cursa, am avut vreme să parcurg traseul sâmbătă chiar de trei ori, o dată de fun cu Tudor al meu. Mi-am tras frână în minte să nu încerc să trec pe săritoarea de la downhill şi să urmez “”chicken line”” acolo, cu gândul la 2X2 şi la Dan. Chiar şi la porţiunea “”Moss”” unde erau nişte rădăcini şi pietre la antrenament am trecut pe lângă, iar la concurs din 3 treceri doar la două m-a prins ambiţia să trec.

multumesc pentru poze – From Cupa Crater XCO Oradea 2014
harta traseu – From Cupa Crater XCO Oradea 2014

Pe scurt – fain traseu, frumoasă atmosferă, mulţi prieteni, cred că-i cunoşteam pe majoritatea competitorilor. Rămân dator să exersez săritoarea data viitoare când mai trec pe acolo. E greu cu săritorile de tipul acesta, când nu vezi aterizarea din timp, îţi trebuie ceva curaj şi experienţă. Odată ajuns în buza prăpastiei nu mai ai cale de întoarcere, că te accidentezi sigur. La un concurs de la noi, organizat de Clujul Pedalează în Făget la Observatorul Astronomic, pe o coborâre abruptă şi lungă n-am avut de gând să trec, urmând calea mai simplă şi mai lentă. Îmi şi imaginam ce viteză urma să am la capătul coborârii care se termina şi cu un viraj strâns la dreapta. Şi totuşi la antrenamente o dată am trecut. De ce? M-am luat după cineva care mi-a promis s-o ia pe chicken line şi … a uitat 🙂 . Eu eram în roata lui şi până să-mi dau seama deja era prea târziu. S-a terminat repede şi bine, nici timp să înjur n-am avut. În fine, acum trebuia să am grijă să nu stau prea aproape de cel din faţă la porţiunile pe care mă simţeam nesigur.

premiere veterani – From Cupa Crater XCO Oradea 2014
premiere fete 9-11 ani – From Cupa Crater XCO Oradea 2014
From Cupa Crater XCO Oradea 2014

Cursa am încheiat-o pe locul 3 la categorie, după Saroşi şi un ungur. N-am avut evenimente neplăcute, doar mici sâcâieli în special pe ultima tură când mi-a căzut lanţul de două ori de am încurcat puţin şi pe Eli care mă outlappase. Cursa elite a fost câştigată de Logigan, urmat de Marton Blazso. Ai mei au ocupat la cursele lor de copii locul 2 – Andreea şi locul 4 – Tudor. La el acum i-am şi luat o bicicletă mai mare, în ton cu a celorlalţi de vârsta lui.

Bâlea Lac – From 2×2 Race – echipa UnPicDeTimpLiber

Mulţumesc pentru poze Radu Cristi, Mihai Savu, Bogdan Petruţu, Gabriel Solomon, Feel Good Sportegyesulet
A urmat 2X2 Race din acest weekend – trail running – urcare pe Moldoveanu şi pe Negoiu plecând de la Bâlea Lac. Aveam emoţii pozitive, eram determinat. Cu o zi înainte aflu însă că Dan nu mai poate veni – participase la o cursă de biciclete pe şosea şi avea probleme la un tendon. Mi-a părut rău, dar nu doream să renunţ. Aşa că am dat telefon la organizatori şi am fost acceptat la elite. Multe mulţumiri! Apoi mi-am căutat partener de drum şi aşa am ajuns la FB şi … la găsirea unui nou partener de competiţie – Sorin Hosu. Cu toata jena am mai dat un telefon şi totul s-a rezolvat. Echipa UnPicDeTimpLiber avea o modificare de componenţă. Se schimbase situaţia, Sorin era mai tânăr şi cu alt ritm. M-am aşteptat să fiu tot în urmă la început şi am sperat să nu se enerveze prea tare 🙂 . Acum am un nou prieten, îi mulţumesc pentru încrederea acordată. Multă lume şi-a tot schimbat încadrările la înscriere, am şi spus că parcă eram la matrimoniale 🙂 . S-au descurcat organizatorii, deşi au avut de-a face şi cu alte provocări datorate schimbărilor de trasee. Felicitări!

punct de belvedere la Bâlea la sosirea mea vineri – From 2×2 Race – echipa UnPicDeTimpLiber

Doar patru competiţii în echipă am avut până acum – Ironbike Oradea 2011, Bike 4 Mountains 2014, Marathon 7500 2014 şi 2X2 2014. Am puţin ghinion, din cele 4 doar Bike 4 Mountains a fost fără modificări de traseu datorate vremii, fără opriri, anulări. Şi la 2X2 practic elitele şi echipele au parcurs traseul X2, iar cei înscrişi la cursele X1 şi X2 au parcurs traseul Bâlea Lac – lacul Călţun. Iar a fost dezamăgire din partea multora, dar se anunţa vreme proastă cu ceaţă, ploaie şi descărcări electrice după-masa de sâmbătă. Eu eram pregătit cam de orice, aveam ca de obicei şi trackul încărcat ca să nu ne rătăcim. De la o cursă de anduranţă cu mare diferenţă de nivel s-a ajuns astfel la una de skyrunning de lungimea unui semimaraton, cu tot ce implică ea: alt echipament, alt ritm, altă strategie.

From 2×2 Race – echipa UnPicDeTimpLiber
cu Sorin – From 2×2 Race – echipa UnPicDeTimpLiber

Am încheiat pe locul 10, onorabil, la echipe 2X2, fiind pe locul 11 la punctul intermediar Negoiu şi ajungând chiar pe locul 9 pe urcarea finală Iezerul Caprei. A fost cum mi-am imaginat, cu Sorin aşteptându-mă câte puţin la dus şi invers pe final. Pe urcarea Iezerul Caprei l-am ajuns pe Adi Cosma, partenerul meu de la Marathon 7500 care acum concura la elite. Ne-am mobilizat apoi toţi trei şi am zâmbit în gând de câteva ori – întrebam dacă-i ok şi primeam doi de “da”. Pe final, pe ultima coborâre am lăsat pasul şi astfel am terminat pe locul 10, cu 3h59min. Vremea a fost super, s-au făcut şi poze reuşite, traseul a fost cam aglomerat fiind mulţi concurenţi. Ne-am făcut loc unii la alţii, n-au fost probleme. Eu am alergat cam împiedicat cu papucii mei de ultratrail luaţi să fie puţin mai mari, o dată era să şi trag o trântă intrându-mi vârful de la un papuc între stânci şi reuşind la limită pe când eram aproape la orizontală să mi-l salt. Am fost mai prudent apoi, dar tot n-am scăpat de poticneli absurde o vreme.

From Cantonament copii la Statiunea Muntele Baisorii – Clujul Pedaleaza
urcarea din Valea Vadului, traseu invers ca la BikeFest – From Cantonament copii la Statiunea Muntele Baisorii – Clujul Pedaleaza

Cum tot s-a schimbat programul şi iar începea ceaţa şi ploaia să-şi intre în drepturi, n-am mai stat la premiere, lasându-l pe Sorin să ne reprezinte, şi m-am îndreptat spre Cluj să-mi iau MTB-ul şi să ajung pe lumină în Staţiunea Muntele Băişorii să-mi reîntregesc familia. Ei erau acolo de joi la un cantonament organizat de Clujul Pedalează pentru cei mici. Dacă eram cu bicicleta la mine alegeam altă variantă – să mă opresc la Sibiu şi să particip la Geiger MTB Challenge, unde în ultimii ani am fost nelipsit 🙂 . Aşa însă duminică am putut participa şi eu la programul copiilor şi nu mi-a fost uşor: după o mică alergare de încălzire de vreo 3km prin pădure, tura de MTB a fost destul de grea – cam 24km de sus-jos, cu unele urcări abrupte care abia le făceam, ajungând până aproape de Scăriţa-Belioara. Mare minune că au rezistat copiii, cu bicicletele lor cu roţi de 24 inch.

From Cantonament copii la Statiunea Muntele Baisorii – Clujul Pedaleaza
From Cantonament copii la Statiunea Muntele Baisorii – Clujul Pedaleaza
From Cantonament copii la Statiunea Muntele Baisorii – Clujul Pedaleaza
aproape de finish – From Cantonament copii la Statiunea Muntele Baisorii – Clujul Pedaleaza

Pentru mine urmează triatlonul de la Floreşti unde trebuie să mă străduiesc să termin repejor până pe la ora 12 că am de lucru.

Jul 302014
 


A venit rândul celei de-a patra competiţii de MTB din acest an pentru mine – Maratonul Băişorii – după prima etapă din Cluj Bike Challenge – Maratonul Făgetului, urmată de  Crater Maraton MTB Oradea şi Bike 4 Mountains. Sunt puţine faţă de alţi ani, dar în compensaţie am participat la peste zece competiţii de alergare, ultima fiind chiar săptămâna trecută – Marathon 7500 în Bucegi.

locurile 3 la 40+, baieti 6-8 ani, family – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

Mulţumesc pentru poze:
Dezso Csaba
Tudor Stupariu
Sandor Manases
Bogdan Pal

N-am avut scopuri măreţe de dus la îndeplinire, m-am bucurat că pot să vin şi cu familia (nu chiar toată, Andreea fiind la Iaşi la campionatele naţionale pe echipe), fiind mai aproape de casă. Foarte repede trece timpul şi acum îmi dau seama că ultima dată împreună am fost la Maraton Apuseni, culmea că tot la Muntele Băişorii şi tot la pensiunea Skiland a fost startul. Fiind tot pe drumuri şi tot departe n-am apucat să fac recunoaştere de traseu decât pentru proba de copii şi family, dar nu mi-am pus mari probleme pentru că prin zonă am fost de multe ori, iar pentru Maraton Apuseni am fost să văd traseele cu MTB-ul şi nu în alergare. Pe câteva segmente de pe Strava figurez că le-am parcurs de cel puţin două ori.

la start – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

N-am putut parcurge în competiţie decât prima buclă, mie mi-a plăcut – a fost în întregime ciclabilă şi coborârile mi s-au potrivit ca tehnicitate. Aş fi vrut să fac şi coborârea de la Pietrele Mărunte de la tura lunga, pe care am făcut-o de câteva ori şi la alergare, dar n-a fost să fie. În orice caz sistemul cu parcurgerea primei bucle urmat de decizia concurentului de a continua sau nu la tura lungă mi se pare ok, deşi s-a dovedit că puţini au ales să continue. La start, după ce Levi a spus că cei care doresc să participe la tura lungă pot trece în faţă, peste 40 de concurenţi s-au plasat în faţa mea, iar din ei doar 21 au perseverat. Eu nu ştiam ce voi face pentru că aveam probleme. Tot e bine, câţiva din concurentii cu tinta tura lunga chiar au avut probleme tehnice sau fizice şi n-avea sens să continue, în fond acesta este avantajul acestui tip de concurs, întâlnit din câte am înţeles şi în Ungaria. Pe vreme proastă de exemplu mai bine să ai participanţi fericiţi că încheie cursa decât multe abandonuri mai ales din partea celor buni. Mai ales aici, la Muntele Băişorii, vremea e atât de sucită că extrem de rar am prins să nu plouă. De fapt, la fiecare din preumblările mele a plouat, uneori abia apucasem să fac câţiva km şi m-am întors, excepţie însă au fost fix concursurile. Şi acest tip de competiţie a mai arătat ceva: cei de la tura lungă chiar sunt mai buni şi ar ocupa podiumurile la proba scurtă. La noi la 40+ primii trei au continuat – Maus, Robike şi Vaum, iar eu am încheiat pe podium pe locul 3 la proba scurtă fiind de fapt pe locul 6 la “general” categorie şi fiind cam o utopie să cred că-l mai pot ajunge pe Vaum. Probabil aş fi încheiat ca de atâtea ori pe unul din locurile 4-6 la tura lungă.

la alergare parca era mai simplu 🙂 – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

Mi-am făcut noi prieteni la alergare, dar cei mai vechi şi mai mulţi tot la MTB îi am. Mă mai întâlnesc cu unii dintre ei şi la alergare şi la triatlon, nu sunt singurul care sar de la una la alta. M-am întâlnit în sfârşit şi cu Sorin Simu, care a fost o mare lipsă la Bike 4 Mountains – ar fi fost şi mai interesantă lupta la echipele master men. Nu arăta prea bine, era lovit bine la frunte, la un umăr, după o căzătură în Piatra Craiului. Mi s-a părut puţin aiurea să mă plâng în astfel de condiţii de degetul meu mare de la mâna stângă, infectat la unghie, deja umflat şi dureros 🙂 . Sâmbătă seara am fost la Salvamont să-mi împrumute betadină, le mulţumesc pe acestă cale (normal, acolo m-am întâlnit cu Joe, care a şi câştigat la categoria mea la traseul scurt), dar tot nu am putut dormi liniştit. Asta e, am venit la concurs, era păcat să nu participăm, mai ales că traseul era fain, zona – am spus de multe ori – e deosebită, iar Clujul Pedalează e organizatorul.

A, şi acum să vorbesc despre poşete. Că nu mă pot abţine, chiar dacă n-are legătură directă cu concursul. Dimineaţa înainte cu câteva minute de start eu eram în căutarea unui ac pentru degetul meu. Acum peste 10 ani pe orice femeie întrebam nu exista să nu aibă la ea. Probabil s-au pensionat toate, că n-am găsit. Şi aşa ajung să primesc de la o fată de la organizare (scuze că nu-i ştiu numele, deşi la multe competiţii ne-am întâlnit) nu un ac, ci … o lamă sterilizată de bisturiu. Nu m-am aşteptat, cu aşa ceva am lucrat doar demult la dezizolat sârmă când nu existau cutterele. Şi … mi-a arătat şi unde trebuie să tai. Am încercat eu ceva dar n-am reuşit, mă gândeam că poate leşin şi nu mă mai primesc la concurs. Şi aşa am ajuns atunci să mă gândesc nu la concurs ci la trusele de scule – pardon – la poşete. Şi la reguli la care ni le însuşim ca fiind de bun simţ şi poate au în spatele lor alt substrat. Şi o mică sistematizare:
1. “Nu umbla în poşeta unei femei”. E regula de bun simţ, dar atât, ce se ascunde în spate? Eu zic că regula e făcută de bărbaţi pentru autoapărare. În poşetă găseşti în majoritate lucruri care se rostogolesc, împung sau taie.
2. Sună telefonul în poşetă. Nu-l cauţi să-l duci la aparţinătoare, duci toată poşeta. E de bun simţ. Motivul – vezi pct 1 plus că nu vei putea niciodată să-l iei la timp, mereu va fi o pânză care te desparte de el.
3. Vezi în filme că hoţii, poliţiştii, vameşii, ba şi Sandra Bullock, răstoarnă conţinutul poşetei pe o masă ca să caute ceva, să vadă ce conţine. Ai fi tentat să crezi că e bădărănism, nonconformism, nu? Ei bine, nu – e Profesionalism! Aşa se face, dar e bine dacă ai să pui pe masă şi un prosop flauşat, ca să nu cauţi apoi pe jos.
4. Poşetele sunt sau nu scumpe? Eu zic că nu, având în vedere câte criterii trebuie să respecte. Sunt extrem de rezistente, sunt elegante, nu-şi arată volumul, sunt practic truse de scule cu sertăraşe făcute din piele sau înlocuitori şi fiecare perete e dublat cu pânză pentru rezistenţă la întindere şi împungere.
Cam atât, că începe concursul.

traversarea partiei vechi – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

Nu m-am grăbit, ca pentru cursa lungă. Un pic am accelerat când am văzut că mă depăşeşte Eszter, în rest linişte şi pace până la coborârea de la Buscat spre Crucea Crencii. Acolo mi-am dat seama că nu mai pot schimba cu mâna stângă, nu pot debloca cu ea furca, că va trebui să fiu fericit că pot ţine ghidonul ferm. Şi am trecut pe regim de tură scurtă, că nu se ştie dacă pot continua. Traseul scurt chiar m-a ţinut în priză tot timpul, aşa cum spunea Tibi de la Clujul Pedalează. Abia am putut să iau câte un gel sau baton. Vedeam în faţă deja pe cine credeam că e concurenţa mea directă la podium şi mă apropiam.

From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

Ultima urcare înainte de Valea Vadului  era pe la căsuţele de la cantonul Zăpodie, pe culmea dealului Boinic. A fost greu ca la toată lumea, speram să nu pierd teren şi pe ultima coborâre să recuperez distanţa. Cred că eram cu Rusu Doru pe aproape când trecem pe la ultimul PA. Şi mă aud strigat din spate, nu-mi dau seama ce se întâmplă – ori am pierdut ceva, ori am luat-o greşit. M-am oprit, şi el la fel. Marcajul era ok, am pornit la vale şi mai tare, supărat că m-am oprit de prisos. A urmat ultima curbă pe dreapta, cam 200m până jos. Atât am apucat să văd, un mic şanţ pe care am încercat să mă încadrez şi apoi următoarea clipă eram pe burtă într-un feieş în mare viteză pe iarbă. Mi-a plăcut senzaţia, mi-am întins mâinile în faţă cum am văzut că fac fotbaliştii. Uau, credeam că e doar un gest infantil să te arunci aşa pe burtă pe gazon după un gol, dar e chiar fain. Mi-am întors din reflex capul spre dreapta şi ce-mi văd ochii: roţile de la o bicicletă care trece la un metru de mine. Mă uit puţin mai sus şi-mi dau seama că e bicicleta mea condusă parcă de o mână nevăzută. Mă uitam la ea ca şi şoferul care vede trecând pe lângă el o roată şi îşi dă seama că e roata de la maşina lui. Am reuşit să-i dau direcţia deci, doar cu inerţia mea am stat mai prost, nu m-am înclinat suficient de exemplu. Mă opresc din alunecare, se opreşte şi bicicleta vreo doi metri mai jos. N-aveam nimic, doar o uşoară zgârietură la braţul drept şi tricoul înverzit. Sar pe bicicletă şi … lanţ căzut. Mă mai urc o dată şi nu mai văd gps-ul. Asta m-a cam dărâmat, n-au trecut doi ani de când am pierdut unul la Vlădeasa. M-am pornit pe cautat, au început să treacă concurenţii, Minulescu cred că m-a şi avertizat că poate da cineva peste mine. A trecut şi Suzi pe lângă mine şi atunci m-am hotărât să plec, să termin numai tura scurtă ca să am timp să caut.

Valea Vadului, în special urcarea pe forestier, e ceva care pe mine mă termină şi la alergare şi la MTB. Nu-i abruptă, n-are schimbări mari de pantă, e de forţă, de fiecare dată parcă înot.

in trafic pe coborarea spre Crucea Crencii – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

În fine, am terminat cu bine, dar cu o obsesie. Am aflat de la cronometrare că sunt pe locul 6, că Joe e pe locul 4, că Maus şi Robike au continuat. Eu urmam să fiu pe locul 3 sau 4 la traseul scurt, după cum mi-e norocul. Numai bine am nimerit când erau la masă ai mei, m-am bucurat că au terminat pe podium şi la family (spre surprinderea mea Diana totuşi s-a înscris la probă cu Tudor), şi Tudor la categorie. Finalul a fost super, toţi cu locul 3 la probele noastre, plus că mi-am găsit gps-ul foarte repede (cu urechiuşele de prindere rupte de la şoc) – am urmărit unde a căzut “calul”, nu “măgarul’. Nu-s făcute gps-urile pentru MTB la regim de concurs, trebuie asigurate. Cu ceasul n-am avut probleme, are un suport de cauciuc de care se prinde cu o curea cu scai.

start copii si family – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014
spre finish – Diana – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014
vine si Tudor – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

Am terminat la 45sec de locul 2 şi 3 minute de Joe. Dacă mai erau 2-3 km mă ajungea Sorin – el, pe lângă că era accidentat, a avut şi pană. Am văzut în poze că nu era departe de ritmul lui Robike până la eveniment. A terminat pe locul 4 la categorie, urmat de prietenul meu Tibi Bereczki. Tibi a mers în ritmul lui Eszter, că altfel… Sper să-i urmez şi eu într-un an-doi exemplul alături de ai mei.

podium baieti 6-8 ani – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014
podium family – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014
podium 40+ traseu scurt – From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014
From Maratonul Baisorii – Cluj Bike Challenge 2014

Felicitări Levi, Vali, la toţi care au ajutat în organizarea concursului. Pentru mulţi a fost o provocare traseul, eu rămân cu trackul încărcat să parcurg şi ce a mai rămas din tura lungă.

PS. M-am întors mulţumit acasă, dar cu problema nerezolvată la mână. Luni n-am mai rezistat, nu puteam face nimic, am luat lama primită şi acum sunt ca nou, pansat şi pe antibiotice. Nu ştiu sigur ce urmează pentru mine, în mod normal 2×2.

May 262014
 


Evenimentele se succed săptămână după săptămână şi iar mă pomenesc că au trecut două competiţii frumoase, fiecare cu specificul ei.

După ce acum două săptămâni am fost la Ecomarathon Moeciu mi-am zis că nu strică o alternanţă şi să particip la un maraton de MTB la Oradea, prin zona pădurii Betfia (de fapt proba Race, mai scurtă, de 37km), urmat de un nou maraton montan – Maraton Apuseni, organizat de prietenii mei de la la CAR Cluj Universitar. Urma să dau maxim la amândouă, având la fiecare şanse la podium la categorie. Un alt mare avantaj al lor era că de data aceasta puteam la fiecare să merg împreună la întreaga familie şi, în plus, la fiecare exista probă pentru copii şi/sau family. În sfârşit reuşeam să ne reunim, să nu plec singur: chiar dacă e mai greu pentru mine, e incomparabil mai plăcut.

From Crater Maraton Oradea – premiere

Maratonul Crater – MTB – Oradea

Şi uite-aşa am ajuns la Oradea, de fapt la Băile 1Mai. Din planurile noastre iniţiale legate de apă termală, înot, s-a cam ales praful, fiind şi o vreme ploioasă şi fiind cam obosiţi. Am ales să facem recunoaştere la traseul de family şi copii, să stabilim o tactică, să ne încurajăm reciproc şi să sperăm că noroiul de pe traseu nu ne va pune prea multe probleme.

poza Dumitru Lungu – multumesc – From Crater Maraton Oradea – premiere
poza X-Factor.ro – multumesc – From Crater Maraton Oradea – premiere

A tot plouat noaptea, dar în ziua concursului a fost bine. Traseul în schimb a creat multe probleme tehnice, mai ales celor de la proba de maraton – din aproximativ 30 de concurenţi doar 4 au încheiat cursa. La noi, la Race, bicicletele au rezistat eroic, dar cred că încă câţiva km ne puneau pe butuci şi pe noi. Eu am început cursa acceptabil, dar din păcate o neatenţie la o intersecţie m-a deviat de la traseu şi am pierdut cam 11minute. Aveam doi oameni în faţă, eram în viteză la vale, iar gps-ul meu în astfel de condiţii nu puteam să-l consult, că riscam să derapez. Văzând că nu mai sunt marcaje am început să încetinesc, am mai fost depăşit de cineva, şi plin de speranţă m-am uitat la gps: off course. Schimb scala, traseul nicăieri, trec de la 80m la 800m şi în sfârşit… Mă întorc, trag tare să recuperez. Vin din sens opus 2 concurenţi, mă uit la ei cu speranţa ca gps-ul minte, dar nu pot să mă înţeleg cu ei – sunt din Ungaria. No, nu-i bai, ţineţi-o tot aşa 🙂 . Nu reuşesc să-i fac să se întoarcă. Ajung la intersecţie în sfârşit, parcursesem 3,3km în plus şi cred că eram ultimul. Noroc că eram după numai 5km şi mai aveam şanse de recuperare. Trece ceva timp până văd concurenţi în faţă şi e evident că au altă viteză ca mine. Depăşesc, dar apar probleme de la noroi: de câteva ori era să rup lanţul, care se bloca la angrenaj pe foaia mică – parcă “chain suck” e termenul. Sunt nevoit să opresc, să trag lanţul cu forţă înapoi, mai îmi stric şi avântul la deal. În fine, evit foaia mică cât de mult pot şi rămân … doar cu una, că acum nu mai am trei foi în faţă, că-s mai “deştept”. Asta e, finalul e previzibil, locul 4 la categorie, 2h47min, la 8 minute de locul 3 şi 9 de locul 2. La general n-am stat rău – locul 19 din 79 finisheri, plus vreo 21 de abandonuri.

From Crater Maraton Oradea – premiere
From Crater Maraton Oradea – premiere

Ce m-a bucurat însă e că Andreea şi Tudor au câştigat fiecare la categoriile lor, iar la family au încheiat tot pe locul 1. Au mers împreună, fără soţie, şi s-au descurcat extraordinar. Deja cam devin a 5-a roată la căruţă.

premiere family – From Crater Maraton Oradea – premiere
una din biciclete – From Crater Maraton Oradea – premiere

Le mulţumesc pentru eforturi organizatorilor – clubul Velosport Oradea, mulţumesc voluntarilor pentru încurajări şi fotografilor pentru poze.

dupa start – poza Tudor Sofron – multumesc – From Maraton Apuseni 2014

Maraton Apuseni

De la începutul anului tot aştept concursul acesta. Pentru mine e cel mai frumos traseu de maraton montan de alergare, poate sunt subiectiv, dar clar i se potriveşte denumirea “hoinari prin trecut”. Căsuţele acestea risipite, mulţimea de pâraie, stâncăria de la Scăriţa-Belioara, toate mă poartă cu gândul şi la alte zone din Apuseni. Ţin minte şi acum – cred că au trecut şi 20 de ani de atunci – că am fost în zona Roşia-Montana – Detunata şi în una – două căsuţe mai locuiau bătrâne, dar majoritatea păreau nelocuite. Am intrat cu greu într-una, parcă era casă de pitici! Şi nici eu nu sunt mare. Avea un pat mic, de lemn masiv – mai mult de 1,5m lungime nu era. Pitoreşti casuţe, din bârne nu din scânduri, cu obloane sculptate. Mi s-a făcut inima grea – ce viaţă au avut bătrânii şi pentru ce nimicuri ne frământăm noi. Merită să vedeţi Apusenii, Trascăul e iar deosebit, dar nu aşa pe rutele clasice, ci ca un hoinar, tăind-o aiurea peste dealuri. Şi mă bucur pe de o parte că d-l Dinu şi Marlene au creionat traseul, dar şi mă uit cu tristeţe cum se modifică de la an la an arealul.  Păcat, uitaţi-vă şi ţineţi minte. Măcar atât ne-a rămas, până poate se găseşte o soluţie de îngheţare a timpului.

spre Sagagea – poza organizatori – multumesc – From Maraton Apuseni 2014

Vineri mi-am şi luat liber şi am întins-o mai devreme în staţiunea Muntele Băişorii, doar cu copiii. Diana urma să vină când poate, mai târziu, iar noi trebuia să marcăm traseul de family. Am fost ca de obicei într-o prospecţie cu o săptămână înainte şi am curăţat potenţialele trasee, că anul acesta am avut două. M-am îngrozit de cât s-a tăiat pe La Plopiş, la PA-ul de sus, şi chiar m-am gândit iniţial să includ zona cu doborâturi şi să-i dau şi nume : zona dezolantă. Să vadă şi copiii! Şi … m-am răzgândit. Mai au vreme, toată viaţa vor încerca să îndrepte greşelile noastre. Aşa că am curăţat o potecuţă pe care am marcat-o atunci doar cu crengi uscate din loc în loc, că altfel nu reuşeam să o găsesc decât cu bâjbâituri. Vreo 3 ore am tot marcat, ajutat de cei mici. Le-am mai spus şi să aibă răbdare cu … părintele, să nu se supere 🙂 Ştiu că a fost greu traseul, nu era prea alergabil, dar eu zic că a fost un mic eşantion din cel mare: 155m diferenţă de nivel la 3,2km e ceva. Am luat şi fluierele, sper că v-a plăcut ideea. De tot restul probei s-au ocupat Mihai, Mihaela, Vasilica, probabil că şi din CAR-iştii de la probele mari – eu nu ştiu alte amănunte – anul acesta a fost prima dată când particip ca şi concurent la proba de maraton, în rest tot rotiţă la organizare family şi concurent la family cu copiii. Sper că a ieşit totul bine.

zona dezolanta – From Maraton Apuseni 2014

Povestea cursei mele? Uşor dezamăgit de mine. Am avut o şansă uriaşă la podium la categorie, dată de circumstanţe, nu chiar de merit 🙂 . N-am ştiut să profit, să fiu mai calculat… poate. Asta e, viaţa e ciclică … încă, mai am eu alte ocazii. Am sperat să scot 5 ore, am fost în recunoaştere cu MTB-ul în ziua cu curăţarea de traseu, cam ştiam la ce să mă aştept. Şi până la Dealul Răfăileştilor eram chiar peste normă, dar… Dar aveam probleme cu călcâiele, în special cel drept, de la muratul picioarelor la Crucea Crencii urmat de coborârile abrupte spre Săgagea, unde am tras tare să ajung şi să depăşesc, să fiu acolo unde credeam că-mi e locul în pluton.

pe Dealul rafailestilor – poza Marian Poara – multumesc – From Maraton Apuseni 2014

E prima dată când mi se întâmplă, aşa că am circumstanţe atenuante. În timp ce urcam mă tot gândeam că poate s-a adunat şoseta, că merită să mă opresc până nu mă apuc de şchiopătat. Dar fiind deal, încă mai puteam fenta călcând mai pe vârfuri oricum. Aşa că am ajuns La Răscruce binişor, în 2h15min parcursesem deja distanţa de semimaraton. Dar urma coborârea şi deja problema devenea importantă. Mă aud strigat din spate – era Geanina. Mă mir, că doar era în faţă nu de mult. Avea şi ea problemele ei. Mă decid să mă opresc şi să mă descalţ. Dau gaiterul la o parte, şoseta e perfect întinsă. Problema e că pielea e toată cute, nu-i de mirare că s-a format perniţă. N-am ce face, trag aer în piept şi dă-i înainte, că înainte mult mai este. Abia de cobor cu pace de 5min/km, plus că mă strădui să calc cât mai drept. Deşi era vale, iau şi singurul activator ce-l pregătisem pentru final, să devin mai optimist. Cu Geanina parcă eram la ştafetă, ba eu, ba ea în faţă. Înainte pe Dealul Răfăileştilor mă distram în gând văzând că-n urma ei se strânseseră o mulţime de băieţi care parcă numai la fusta ei se uitau :). Şi eu eram printre ei, dar n-o puteam ajunge. Acum eram puţin în faţă şi mă împiedic, cad în mâini. Naşpa, în dorinţa mea de a călca cât mai pe vârfuri ţineam gleznele cam rigide. În fine, timpul trece, Geanina se tot duce, ajung la stânci, sunt ajuns şi de Adi Cosma de la CAR. Măcar viitorul meu partener de la Maraton 7500 se descurcă bine, la EcoMarathon a terminat cu 20min în spatele meu, acum e în creştere şi mă şi depăşeşte. Bravo lui! Încerc să mă ţin de cei din faţă şi milimetru cu milimetru chiar mă apropiu. Eu am răbdare, mă grăbesc, vreau să-i ajung, dar e bine şi câte un milimetru. Puţin sunt şahist, apropo de mesajele acelea cu umor negru pe care la un moment dat am renunţat să le mai citesc 🙂 : că am plătit să fac urcarea La Măteoaie, că dacă văd mesajul înseamnă că sunt ultimul etc.

poza Misu Popa – multumesc – From Maraton Apuseni 2014

Îi văd pe mulţi înşiraţi în faţa mea. Îl văd şi pe Csaba. Ştiu că e la categoria mea, mai ştiu că la Eco a fost la 10min după mine, vreau să-l ajung numai ca să-l salut 🙂 … normal, să-l las apoi în spate. Nu ştiu cine sunt primii, dar simt că mai mult de 4-5 de la categorie n-au cum să fie. Măcar să reuşesc să trec de Csaba şi apoi ce va fi… Iar ajung La Răscruce . Îl întreb pe Adi de fixul meu – e departe Csaba? Atât. Apoi l-am văzut. Am reuşit să-l ajung înainte de Ştiolne. Tocmai trecusem şi de una din surorile David, îmi cer scuze că încă nu le recunosc exact, dar eu sunt mai nou pe la alergări. Mă şi grăbeam, eram şi preocupat să amuţesc înţepăturile. Trec de Csaba, văd că creşte ritmul şi el să se ţină de mine. În mod normal mă bucuram, dar acum ştiam că am făcut prea mare efort neprogramat, că nu aveam nici un stimulent la mine şi numai apă în bidon. Dacă nu reuşesc să mă depărtez pierd. Am tras cât am putut la vale, am urcat pe La Zapodie dealul Boinic, iar era Geanina în faţă. Dar Csaba s-a ţinut la câţiva zeci de metri, iar coborârea mea de pe Boinic a fost de-a dreptul lamentabilă. Gata, am pierdut bătălia. A fost numai chestie de timp ca pe Valea Vadului să mă ajungă şi să se tot ducă. De Geanina am reuşit să mă mai ţin, măcar până la ultimul PA. Apoi, deşi amândoi alternam mersul cu alergatul, diferenţa e că ea chiar avea ritm de alergare pe când eu eram într-un jogging chinuit. Am reuşit să depăşesc şi eu pe cineva, mai obosit ca noi, dar atât. Am ajuns la 5min de Csaba şi 3min de Geanina. Bravo lor, sunt foarte buni. Mă bucur pentru Csaba, a luat încă un podium cineva din CAR Universitar. Dacă nu alerga bine, eu aş fi ajuns numai pe locul 4. Ma bucur şi că Adi Cosma a ajuns la un minut de mine. Aşa, după o poveste lungă, am obţinut un loc 5 la categorie, 20 + o fată la general, 5h19min. Urmează o săptămână de înot, MTB şi alergare numai pe vârfuri.

poza Radu Dinu – multumesc – From Maraton Apuseni 2014

Familia a fost grozavă, m-au distrat cu modul lor de povestire, fiecare cu altă versiune. Ursuleţii Alergători au terminat pe locul 2 la categorie 7-9 ani, copiii ajungând la finish şi aşteptând – cum îmi place mie să spun – să hotărască părintele (adică soţia) ce loc să ocupe 🙂

finish family – From Maraton Apuseni 2014
finish family – From Maraton Apuseni 2014

Foarte pe scurt, ca să fie şi versiunea scurtată la povestea mea gigantică – a fost pentru mine un concurs greu. Foarte greu, cel mai greu, m-am şi aşteptat la asta. Mi s-a părut mai greu ca Maraton Piatra Craiului, EcoMarathon, Hercules vechi, Ciucaş. Chiar au fost cam 42km (a luat-o puţin razna gps-ul pe coborârea de La Răscruce) şi peste 2400m diferenţă de nivel. La celelalte poate am şi avut noroc cu vremea, că nu a fost aşa de cald. În orice caz a fost frumos, mă bucur foarte mult că am participat. Mulţumesc la toţi pentru încurajări, păcat că n-am putut fi mai vesel. Mulţumesc Monei pentru optimism şi găzduire, după cursă şi premierea la family m-am grăbit să plec să-mi culc copiii şi am sfârşit adormind eu aşa că nu vă pot spune nimic despre premierea celor mari şi concertul de chitară 🙂 .

From Maraton Apuseni 2014

Să ne vedem sănătoşi!

Jun 242013
 


Nu voi face decât un scurt rezumat, din motive de timp, din perspectiva implicării mele şi a familiei şi sper ca pozele să vă rămână ca amintiri plăcute. Pe picasa sunt redimensionate dar le încarc pe toate la rezoluţia originală şi voi pune linkul pentru descărcare.

După vacanţa de 10 zile în Croaţia – insula Rab – Lopar despre care evident că n-am avut timp să scriu nimic deşi a fost interesant, am ajuns în Cluj abia vineri noapte. Cam obosit, sâmbătă am hotârît să plecăm totuşi şi, pe mare grabă, destinaţia aleasă a fost Maraton Apuseni – unde măcar puteam să fiu util cu ceva şi, în plus, să fiu alături de copiii mei la primul lor concurs adevărat de alergare, chiar dacă în cadrul probei family. A fost un weekend foarte activ pentru multe discipline: MTB – Triada MTB Brasov, triatlon IronMan Oradea, Nationalele de ciclism de şosea de la Cluj.

Aşa că, în ferestrele dintre ploile feroce ce s-au abătut atât pe drum cât şi seara, am marcat traseul de family şi am mers în recunoaştere cu familia, explicând după priceperea mea modurile de alergare la deal, vale, după grad de oboseală, dureri ce te pot apuca …

poze la modificare traseu family  Muntele Baisorii – 3 iun – poze proba family

 

Traseul la family şi crosul voluntarilor:

 

Mulţumesc Monei pentru cazare, ne-am putut odihni bine, iar duminică am purces la proba de family, în cadrul a două echipe: Andreea şi cu mine – Rocada Mare (aşa mergem noi la MTB) la 10-12 ani şi Tudor cu Diana cu Ursuleţii Alergători (o titulatură nouă aleasă de băiat) la 7-9 ani. Nu aveam un ţel înalt, având în vedere că era o premieră pentru noi şi eram cu ambele echipe la limita inferioară de vârstă.  Dar… Andreea fuge foarte bine, eu pornesc ca de obicei mai lent şi mă trezesc la 20 de metri după ea şi sunt nevoit să gâfâi s-o ajung. Mi-era şi frică că după câtiva metri de urcare cedează, eram primii! La stâlpii de teleschi suntem ajunşi de familia de la 0-3 ani şi reuşim doar să ţinem contactul vizual până spre sfârşit. M-am gândit că mai avem şanse pe coborâre, dar ce-i prea mult strică. În fine – locul 1 la categorie (2 la general), Ursuletii Alergatori tot 1 la categorie (4 la general), iar la clasamentul general în care au contat doar echipele unde copiii au mers pe picioarele lor (fără categoria 0-3 ani) am terminat pe primele 2 locuri. Acum tot ce mai vreau e să participe fetita la primul mini-triatlon… Un mare Bravo la concurentii de la probele lungi şi mă bucur că vremea a ţinut cu noi. Pentru maratonişti traseul a fost puternic schimbat, n-a fost uşor. In 3 si 4 iunie am fost cu bicicleta pe traseul lor, mi-a luat 10 ore (am si pozat, a şi plouat, m-am si rătăcit cu tot cu gps şi ajuns acasa m-am si imbolnăvit).

recunoastere traseu maraton cu MTB Muntele Baisorii 4 iun

 

From Maraton Apuseni 2013 – proba family – premiere

 

From Maraton Apuseni 2013 – proba family – premiere

In ziua următoare am participat la crosul voluntarilor – o iniţiativă frumoasă a cărei idee i-a aparţinut unui concurent de podium la probele lungi, ţinut tot pe traseul de family. Numarul 450 l-am primit de la Dan Lupsa – un MTB-ist inrăit cu care mă lupt mereu la concursuri şi am câştig de cauză destul de rar. El a participat la primul lui concurs de maraton de alergare si a făcut o figură cel puţin onorabilă – locul 9 la categorie. Pentru ce a venit el la Maraton Apuseni – atmosfera deosebită şi socializarea despre care a auzit că este la competiţiile de alergare; la MTB lipseşte în general cadrul oferit de organizatori pentru distracţie şi impresii la cald. În sfârşit am găsit ceva ce poate fi îmbunătăţit la concursurile de MTB, despre care spuneam până acum că sunt mereu cu un an înaintea celor de alergare sub aspectul organizării!
N-am mai avut vreme să verific traseul, dar nici nu a mai plouat puternic şi mă aşteptam să fie totul ok. Am pornit un pic mai tare dar când am văzut că cei din jur erau aşa relaxaţi m-am gândit să alerg doar ca un deschizător de traseu, eu cunoscându-l cel mai bine. Pofta vine mâncând şi … a trecut în faţă Alex (sper să nu greşesc numele). M-am chinuit să ma ţin de el, nu sunt un alergător rapid, aşa că planul meu a suferit modificări radicale: în acel ritm se depărta uşor şi nu puteam face alt lucru decât să intru în ritmul meu. A început urcarea mai puternică pe poteca câinilor (aşa-i spun cei de pe acolo, e poteca pe care schiorii se intorc la hotel), iar Alex a lăsat ritmul. Pe pârtia mare am avut surpriza să văd săgeata pe care eu o pusesem pe un butuc fără butucul de sprijin, aşa că m-a întors şi am aranjat-o mai bine. Între timp s-a apropiat şi Alex şi l-am întrebat dacă e ok, dacă se vede bine. Totul e ok, dar se pare că numai aparent. Aş mai fi rămas pe acolo dar spiritul de competiţie şi-a spus cuvântul – n-am vrut să fiu depăşit, mai ales că jumătatea a doua a traseului era numai coborâre şi am văzut deja ce poate Alex dacă nu-i urcare. Degeaba mă uitam în spate – nu mai venea nimeni. Următorii voluntari cred că s-au luat unul după altul şi n-au mai urmărit să vadă primul marcaj, scurtând traseul, urcând direct pe pârtie spre cabina de teleschi. În fine, pe la Plopis doar Alex si cu mine am trecut. Faţă de ziua precedentă, pe cei 3,2km şi 158m diferentă de nivel, am fost mai rapid: 17min58s în loc de 22min14s cu Andreea. Şi uite cum dintr-o distanţă de 3km am scris un roman şi m-am străduit să fiu … scurt. Sper ca totuşi voluntarilor noştri (cei care n-au mai participat la concursuri) să le fi trezit dorinţa să participe la anul la probele lungi şi implicit să se antreneze. Ca un mic constructor, îmi pare rău că porţiunea cea mai frumoasă din traseul de family a rămas în afara reflectoarelor voluntarilor.

poza de la Plopis facuta de Diana Maraton Apuseni 2013 – crosul voluntarilor
premiere voluntari Maraton Apuseni 2013 – crosul voluntarilor

Ce e important: copiii s-au simtit bine, participantii cu care am vorbit au avut numai cuvinte de laudă pentru voluntari, organizatori şi traseu. Bravo d-lui Dinu şi lui Marlene pentru constructia lor. Data viitoare sper să ating si eu aerul din jurul maratonistilor, mai ales ca nu voi mai putea sa-mi iau concediu in iunie.

“activ wall” Maraton Apuseni 2013 – impresii de pe wall

Şi acum linkuri:

download pozele la dimensiunea originală de pe 4shared (atentie să nu descărcaţi altceva)
– poze pe picasa – impresii de pe wall
– poze pe picasa – premiere proba family
– poze pe picasa – premiere probele lungi
– poze pe picasa – crosul voluntarilor

Jun 052013
 


Intru în concediu şi n-am de gând să stau prea mult pe acasă.

Pentru început am plecat la Oradea la concursul de XCO Paleu – etapa a doua din XCO Oradea Series. Aşa s-a nimerit să fie şi ziua mea, aşa cum anul trecut a fost maratonul MMM de la Mediaş care anul acesta a luat o pauză.
Am fost şi la prima etapă – Doja XCO unde am prins o vreme ploioasă şi mult noroi. Mi-a plăcut concursul şi de atunci m-am gândit să fac tot posibilul să particip la toate cele 3 etape (a treia fiind XCO Betfia prin august).

From Paleu XCO Oradea Series et2

Prăpăstioşi sunt oamenii! Cum văd că plouă o perioadă mai mare de o săptămână, cum caută o explicaţie dacă se poate inexplicabilă: a plouat în nu ştiu care zi de sărbătoare, gata, plouă 40 de zile. Dacă nu găsesc sărbatoare în calendarul ortodox (unde aproape în fiecare zi din an este un eveniment), nu-i nimic, se găsesc alte calendare, alte rituri – la maghiari, mayaşi, incaşi etc. In orice caz, precis a fost o sărbătoare în care nu trebuia să plouă! Nu poţi să-i contrazici, am prins ploaie şi la Oradea, şi zilele următoare la Muntele Băişorii.

From Paleu XCO Oradea Series et2

Traseul din pădurea Paleu a fost interesant, fără a fi prea tehnic. A avut porţiuni sinuoase prin pădure unde nu se putea depăşi, coborâri în linie dreaptă unde puteai atinge viteze mărişoare şi câteva urcări scurte dar puternice. Am luat startul mai mulţi clujeni, dar au fost concurenţi şi din Timişoara şi alte localităţi. La veterani am avut şi eu lupta mea cu Sorin şi de data aceasta – o excepţie – am terminat în faţa lui.

Cu Sorin pe urme From Paleu XCO Oradea Series et2

N-am pornit strălucit, dar deja sunt obişnuit cu asta: nu am start puternic sau, altfel spus, ceilalţi sunt mai buni. Imediat la intrarea în pădure iar a trebuit să stau la coadă, răbdător, după unii care parcă se sperie şi trag frâna cum văd un copac. Evident alţii din spate presează, nu văd ce-i în faţă, vor să treacă de mine. Am spus că nu-i las, dar degeaba, cineva cum a găsit o fereastră liberă cum a ţâşnit şi s-a înfipt în cel din faţa mea, blocând de tot circulaţia. Eu m-am ales cu ceva zgârieturi pe faţă, de puţin o creangă a ratat un ochi, şi am reuşit să trec. În fine, după prima tură totul s-a mai potolit, fiecare şi-a găsit locul după putinţe şi voinţe.

La final From Paleu XCO Oradea Series et2

M-am străduit mult să mai depăşesc din concurenţi şi să fiu pe podium. Abia la a treia tură (din cinci câte aveam de făcut) am reuşit să-l ajung pe Sorin care apoi, cel puţin până la mijlocul turei patru, s-a tot ţinut de mine. Am tot accelerat unde am putut, rupând ritmul, şi până la urmă am reuşit să mă distanţez. Am procedat, păstrând proporţiile, ca în formula 1, înainte de unele curbe am încetinit intenţionat ca să nu aibă timp cei din spate să depăşească pe porţiunile drepte. Am aflat la sfârşit că el e pe 29-er şi nu s-a adaptat încă cu MTB-ul. În fond, eu abia dupa doi ani m-am obişnuit cu bicicleta mea, putând acum să folosesc din avantajele ei. În tura cinci a plouat torenţial, s-a schimbat cu totul terenul şi efectiv nu mai puteam să urc în picioare că patinam, nu puteam coborî repede că imediat îmi fugea spatele şi după ce era să mă întorc cu 180  de grade a trebuit să mă mulţumesc cu un ritm mai prudent. După ce depăşisem cu greu pe un concurent de la altă categorie, de data aceasta n-am mai avut ce face şi s-a distanţat. Abia pe urcarea de final l-am văzut şi am reuşit să ma apropiu la vreo 20 de metri. Aproape cu trei  minute am fost mai lent în tura finală pe ploaie.
Mulţumesc pentru efort organizatorilor şi voluntarilor şi mulţumesc pentru pozele făcute şi lui Ovidiu, care ca de obicei pe unde merge face poze la toţi pe care-i cunoaşte.

Premiere veterani From Paleu XCO Oradea Series et2

Şi acum despre Maraton Apuseni, un concurs de alergare prin Apuseni organizat de iubitorii de munte din CAR Universitar. E un concurs care în fiecare an îşi modifică puţin traseul, făcându-l şi mai interesant. Am fost şi eu curios să văd noile modificări, ştiind că de data aceasta ei doresc ca traseul de maraton să înconjoare rezervaţia Scăriţa-Belioara. Cred că şi numai numele cătunelor şi a locurilor prin care trece vă va atrage: Staţiunea Muntele Băişorii – La Plopiş – Buscat – Izvorul Găbrienii – Poiana Buhuia – Şesu Cald – Colţul Rotund – vf Pietrele Mărunte – Stăuina Runcanilor – Crucea Crencii – Bocşeşti – Săgagea – Dealul Răfăileştilor – La Răscruce – La Lăpşor – Rezervaţia Scăriţa Belioara – Ştiolne – Zăpodie – dealul Boinic – Valea Vadului şi înapoi la staţiune.

La Plopis From Muntele Baisorii – 3 iun – poze proba family
spre Pietrele Marunte From Muntele Baisorii – 3 iun – poze proba family
Vreme de intors From Muntele Baisorii – 3 iun – poze proba family
Pe traseul de family From Muntele Baisorii – 3 iun – poze proba family
Ploaia face totul viu From Muntele Baisorii – 3 iun – poze proba family

În prima zi m-am pornit pe ploaie cu MTB  şi n-am ajuns decât la Pietrele Mărunte. Eram deja ciuciulete, cu toate că aveam şi poncho şi fâş. A trebuit să mă întorc şi, când a stat ploaia ( a se înţelege că nu mai ploua cu găleata) am pornit într-o nouă prospecţie la traseul de family. Ideea este că nu-s chiar mulţumit cu urcarea de anul trecut pe drumul auto de Buscat şi am căutat alte variante nu prea lungi. Posibilităţi sunt multe şi de aceea e aşa complicat. Ceva variante sunt pe un site. O nouă variantă ar fi ca urcarea să fie pe drumul folosit de schiori care trece pe la mijlocul pârtiei vechi.

Un iepure – atat am reusit sa ma apropii From Muntele Baisorii – 3 iun – poze proba family

Dar să revin la traseul mare. În ziua următoare m-am pornit iar, evident tot pe ploaie. Nu m-am grăbit pentru că ştiam că trebuie să rezist mai multe ore. M-am bucurat că sunt cu bicicleta, nu pentru că sunt mai rapid, că nu eram, dar măcar nu mă udam aşa tare şi nu mă noroiam. Cu tot cu distanţa de la şi spre hotelul din staţiune am parcurs 47km în peste 10 ore (peste 2500m diferenţă de nivel). Sună a provocare, nu? În orice caz eu m-am bucurat că n-am reuşit ziua precedentă, că mă prindea noaptea.

Scarita Belioara From Muntele Baisorii 4 iun
de pe poteci From Muntele Baisorii 4 iun
poarta simbolica de acces From Muntele Baisorii 4 iun
de pe poteci From Muntele Baisorii 4 iun
in sfarsit fara poncho From Muntele Baisorii 4 iun

Până la Săgagea m-a plouat nonstop, dar acceptabil. Eram leoarcă la picioare, dar măcar papucii mei de MTB erau suficient de cramponaţi ca să n-am probleme la mers pe jos. Am făcut multe poze şi am bâjbâit de câteva ori cu gps-ul în mână. La Răscruce am lăsat bicicleta pentru că era o povară s-o car  prin rezervaţie. Erau porţiuni unde m-aş fi putut duce pe ea în condiţii normale, dar cu ploile acum alunecai şi n-aveai nici o siguranţă: nu ştiai ce e sub covorul de frunze – pietre sau crengi, pe single- trailuri era şi mai greu cu smocurile de iarbă. În plus eram singur şi nu vroiam să risc. Spectaculos traseu, dar foarte solicitant. N-aveam cum să fug pe acolo în condiţiile în care eram, dar şi aşa, umbând, n-a fost uşor. Să se pregătească maratoniştii la un Hercules cu aspecte de Piatra Craiului. Şi dacă e de ploaie, să aibă musai măcar o foiţă şi ceva pe cap, că nu vor termina în grabă. E drept că eu, în nemernicia mea, am parcurs traseul ce înconjoară rezervaţia în sens invers (nu m-a lovit soarele în cap), dar chiar nu contează. O parte din poze le-am cam ratat, dar tot sunt semnificative.
Baftă la concurs, peisajele sunt superbe!

From Muntele Baisorii 4 iun
de pe poteci From Muntele Baisorii 4 iun
un triunghi albastru interminabil From Muntele Baisorii 4 iun
From Muntele Baisorii 4 iun
From Muntele Baisorii 4 iun
Mar 122011
 
Tocmai ce-am vazut cateva poze deosebite cu Clujul – dau si linkul – si comentam de genul ca n-am vazut cu asa ochi niciodata Clujul si ca n-am sa ma mut de aici. Tot asa, pentru clujeni Baisoara e o locatie asa de obisnuita incat ar deveni anosta daca nu ar exista … zapada. Ca si intre indragostiti, e suficienta o privire, si aceea rara, pentru ca totul in jur sa devina altfel. Acum pot spune: ce frumoasa e Baisoara (Muntele Baisorii) si o sa raman cu impresia asta pana anul viitor la urmatoarea zapada.
De Martisor a nins. O minune pentru “fulgii pe schiuri” aflati in tabara. Nu-i ca-n Austria, dar e Baisoara noastra. A functionat si teleschiul, la comanda. Toata partia era a noastra. Simteam cum schiurile mangaie zapada si in sfarsit am simtit plutirea pe marea de zapada, ca un dans in levitatie.
Cateva poze pe picasa si filmulete de la schi si carnaval:

Aferim, Ahmet!

Feb 212011
 
Afara zapada, in casa patratele si studiu. Cand esti inauntru vrei afara, iar cand iti bate vantul pe obraz parca te mustra parinteste ca prea esti liber si huzuresti. In sfarsit, de ce nu le poti avea pe toate?
La sfarsit de ianuarie am participat la o tabara de schi la Baisoara cu baietelul. Deja pot spune ca-i o traditie. Cu schimbari ca de obicei in bine (nu ma refer la partie) si copii de un entuziasm debordant (in momentele cand sunt lasati liberi). Cateva poze pe picasa:

Micul leu de vorba cu Ahmet (instructorul de schi)

La sfarsit, o scurta vizita la inaugurarea noii partii si a telescaunului (in sfarsit se inventeaza asa ceva si-n zona noastra) de pe Buscat (Muntele Baisorii):

Dupa o pauza fortata dedicata serviciului, nu mai rezist si plec la Toplita la schi, chiar si pentru o zi. Scurta partia Magherus, dar in sfarsit zapada fara sa-mi creeze emotii pentru schiuri. Nici nu mai stiu cate ture am facut. Mai greu a fost la inceput, cand aveam tendinta sa ma tot opresc, sa nu ma grabesc, pe stilul Baisoara, pana mi-a intrat in cap ca am abonament pe o zi si nu trebuie sa-mi fac calcule financiare. Pentru cateva zile cu familia e o destinatie de luat in seama, mai ales pentru aceia care au un buget limitat. Bun forumul skivirus, ca de obicei.

https://picasaweb.google.com/vezentan/SchiLaToplita#

Intoarcerea in tromba seara, doar ma asteapta un concurs de sah cu fetita pentru weekend: al doilea al ei, Cupa Danone pentru juniori – editia a 4-a. Greu concurs, pentru ca sahul e un sport epuizant. Iar daca la mijloc intervin si ambitiile parintilor, atunci e ca un razboi adevarat. Ca sa-l caracterizez, i-as da titlul “Ingeri si demoni”, ca tot e la moda Dan Brown. E evident cine sunt ingerii si e pacat sa sufere pentru ca se gaseste cineva pentru care nu conteaza decat rezultatul. Felicitari organizatorilor ca sunt printre putinii care fac ceva pentru sah in Cluj si le doresc multa intelepciune parintilor (valabil si pentru mine).
Am pus cateva poze pe picasa si filmulet pe youtube:


Iar e luni…