Sep 112012
 
Un pic de timp liber … sa scriu.

In ordine cronologica, mai intai despre Etapa 4 de MTB organizata de Clujul Pedaleaza – intitulata “TVR Cluj”, din motive lesne de inteles: partenerul principal media a fost TVR Cluj, au fost si la faţa locului vedete ale postului, s-a si filmat si sunt cateva materiale disponibile.

poze mai multe pe picasa

De aceasta data concursul a avut loc la izvorul Elisabeta, un traseu frumos ca de obicei si cu multe provocari la avansati si experti. Eu n-am avut curajul sa cobor pe o portiune abrupta, mi s-a parut prea lunga coborarea si n-am riscat, asa ca am folosit cu incredere chicken line-ul, chiar daca am pierdut cam 10-15 sec de tur.
– din ce a aparut pe TVR Cluj:

Am participat ca de obicei cu intreaga familie, fiecare la proba lui, plus proba family in componenta clasica acum: eu cu cel mic – Tudor, iar soţia cu Andreea.
N-am fost pe podium la family, am avut unele probleme pe parcurs, dezechilibrari, in care am pierdut secunde pretioase, dupa ce se parea ca un loc pe podium era facil. Proba family e practic un duatlon pentru parinti, iar de aceasta data, ca sa dea sanse mai mari si parintilor de sex feminin, s-a facut alergarea mult mai scurta. Foarte bine, scopul alergarii de fapt e departajarea la start, sa nu fie inghesuiala, nu este o proba in sine. Asa lupta a fost mult mai intensa, diferentele de timp la finish au fost de secunde si chiar mai putin. Bravo pentru familiile participante, ne vedem la urmatoarea provocare Clujul Pedaleaza!
In schimb, la probele pe categorii am avut mai mult succes, Tudor a reusit sa ocupe locul 3, pe acelasi traseu, de aceasta data a stiut cum sa abordeze lupta. Diana a terminat pe locul 1 la intelepte, iar eu pe un onorant loc 10 la avansati, in faţa unor prieteni care-n mod obisnuit sunt mai buni si la mare lupta cu Sorin Simu in faţa căruia am pierdut datorita chicken line-ului.

Cum deja mi s-a facut dor de o schimbare, mi-am pus in plan sa particip si la alt tip de competitii care sa nu implice MTB-ul.
Prima la indemana a fost tot la Cluj, tot organizata de Clujul Pedaleaza – Duatlonul Firmelor si al cluburilor “Profitabil”. S-a ţinut in centrul istoric al Clujului, in care mai mereu in weekenduri se ţin evenimente. Am participat din partea TVR Cluj atât individual – 2km alergare + 5km ciclism + 2km alergare, cât şi la echipe 4km alergare + 10km ciclism + 4km alergare, unde am făcut partea de alergare.
Desi ma bazam mai mult pe o clasare buna la individual, am reusit performanta sa fac 5 ture la bicicleta in loc de 4 cât trebuia şi astfel să ies din lupta pentru podium şi să ma clasez pe locul 10: se modificase numarul de ture iniţial şi n-am fost singurul care n-a auzit de “reducerea” la bicicletă. Îi mulţumesc colegului meu Robi pentru cursiera împrumutată, am fost clar mai rapid aşa.
La proba pe firme în schimb am reuşit un loc trei împreuna cu Cosmin care s-a luptat la maxim la proba de bicicletă. Îi multumesc pentru reprezentare – de la noi de la TVR nu găsisem partener disponibil.

mai multe poze pe picasa

A urmat in data de 8 septembrie Triatlonul de la Medias – înot în lacul Ighiş. N-am vrut să ratez ultima ocazie din acest an de a participa la un triatlon, la o distanţă rezonabilă faţă de casă. A fost prima ediţie de triatlon organizată de Ciclomed Medias, cel care se ocupa si de organizarea clasicului maraton de MTB. Puteti gasi amanunte despre participarile mele la Maratonul Medieval Medias pe blog.
Am încheiat pe locul 9 din 16 la categorie şi pe locul 34 din 58 la general, fără să pun la socoteala DNF.  

N-am mai fost la un triatlon de 2 ani, de la Reci, fiind mai mult axat pe competitiile de MTB. Nici n-am timp sa ma antrenez la înot, şi acum m-am bazat tot pe stilul meu bras, unde şi aşa neantrenat de mai bine de o luna tot am incheiat aproximativ 1,5km in 35 minute … n-am fost ultimul, am avut 10 persoane dupa mine. Tot îmi propun să exersez craul, dar …
Ca sa spun o progresie – am fost pe locul 47 dupa inot, al 36-lea la bicicleta si locul 39 în clasament după bicicletă, al 29-lea la alergare şi locul 34 final.
Aici este linkul la clasament, dupa mai multe criterii.
Am pierdut cel puţin 2 minute în plus la schimbul înot-bicicletă datorită tricoului care s-a rulat pe mine (fiind ud), dacă particip mai des la triatloane o sa-mi iau şi eu un costum de triatlon. Un alt impediment – traseul vălurit de la ciclism implica la fiecare tură (din 5) o urcare mai puternică de aproximativ 300m pe care eram nevoit s-o fac în picioare – schimbătorul faţă la cursieră nu funcţiona. Am fost tot cu bicicleta colegului meu, mulţumesc pentru ea, aveam şi opţiunea MTB-ului cu cauciucuri de şosea şi poate ca efort eram mai câştigat cu cel din urmă.
În sfârşit, cel mai important este că m-am simţit bine, că mi-am adus aminte că există şi triatlonul, în fond primele concursuri din viaţa mea (nu le pun pe cele de şah) la care am participat au fost triatloanele, pe vremea când nu existau MTB-urile.
Felicitări organizatorilor că au reuşit să facă un triatlon la Mediaş, că noi la Cluj nu suntem în stare! Sunt la prima ediţie de triatlon, aşa că minusurile trebuie înţelese cu atât mai mult cu cât au fost conştienţi de ele şi la şedinţa tehnică ne-au vorbit de ele.
Cum am stat cu maşina la malul lacului, înnoptând acolo, am apucat să testez apa în seara precedentă, să parcug cu MTB-ul traseul de alergare (ciclabil 100%), dar n-am apucat să parcurg traseul de bicicletă cu cursiera că poate renunţam la ea.
Aşa că lucruri de îmbunătăţit (normal că spun ce mă avantajează 🙂 ):
– să renunţe la şosea şi să facă probă offroad (nu pe acelaşi traseu ca alergarea), cu MTB (ştiu că triatloniştii clasici nu-s de acord, mai ales că au investit in biciclete)
– să găsească o soluţie de catering, acolo nefiind nici o posibilitate să mănânci ceva, ideal şi cu o seară înainte
– pachetele de înscriere să poată fi luate şi de la faţa locului.

mai multe poze pe picasa
lacul Ighiş
la domiciliu
în aşteptarea premierii
şefii la categoria mea
tombolă norocoasă
împachetarea de drum: acasă sau la maraton Tuşnad?
ordin de sus: ACASĂ!!!

Să ne vedem cu bine, cel mai probabil la Maros Maraton din 30 septembrie. Am fost în recunoaştere traseu race (50km), să văd mai ales porţiunea de coborâre de la Paltinu pe care n-am mai fost (la tura lungă nu este “în program”). Ce pot să spun despre traseu: uscat, plin de praf, s-a pus şi pietriş probabil în vederea asfaltării şi trebuia să am grijă să nu pierd aderenţa pe urcări (am fost cu Race King). E unul din cele mai solicitante trasee la race, cu urcări lungi şi grele. La sfarşit iar am reuşit să mă rătăcesc de la traseu, nefiind atent la gps, dar în concurs va fi altfel.

Jun 052012
 
montarea portii de start in seara precedenta

Dupa maratonul Alien Cycling Zalau, “terminat” cu reparatii capitale ce putea sa se profileze mai incurajator decat un maraton prin noroi ca acela de la Medias. Am mai fost in anii precedenti de doua ori: MMM 2011 si MMM 2010. De fiecare data a reprezentat ceva deosebit pentru mine maratonul de la Medias, in 2010 a fost primul maraton de MTB la care am participat (la race) – mi-am si gasit cu ce sa incep, iar in 2011 (proba elite) am avut nopti dormite pe tren si plimbare la Bucuresti, bicicleta asteptandu-ma la linia de start. Acum s-au gandit organizatorii la o zi optima pentru concurs si au ales sa-l faca de ziua mea. Buna alegere, pacat ca oamenii n-au stiut semnificatia zilei, ca veneau mai multi si fara frica de noroaie.

pe prima urcare dupa asfaltul de start – cel mai mic si pricajit – in cazul cand nu ma vedeti de padure – foto Florin Capalnean

Am venit pregatit la concurs pentru conditii din cele mai rele: dupa experienta Zalau mi-am pus si ureche de schimbator, periuta de dinti si carpa (efect psihologic), trusa mica imbusuri si surubelnite, plus dotarea standard. Am avut si cauciucuri pentru noroi, multumesc surorii mele: am pus piciorul jos doar de fraier de vreo 2-3 ori, plus opririle la PA-uri si mersul pe jos de cateva ori pe urcarea de final. Cum am mai spus, a plouat doar o singura data in noaptea precedenta: toata noaptea. In mod normal nu as fi considerat ca este o veste buna, mai ales la Mediasul cunoscut pentru lutul lui, dar eu am vazut partea buna: la Sugas Bai – maratonul Alpinsport – tot proba lunga ma astepta, a plouat pana noaptea tarziu si ma linistisem cand n-am mai auzit plescaitul picaturilor pe capota masinii (dormisem in masina); cand m-am trezit n-am mai vazut nimic pe geamuri si atunci am inteles de ce s-a oprit ploaia: se transformase in ninsoare si acoperise masina. Decat asa mai bine sa ploua! E chiar linistitor si aerul e curat.

dupa reunificarea traseelor de race si elite – foto Mihai Tanase

Am mai avut o premiera: a fost primul maraton cu noul meu echipament primit de la Clujul Pedaleaza. Urma sa-l fac terci, asa ca i-am mai aruncat o ultima privire melancolica inainte de inrolarea in plutonul de start.
A fost chiar o zi frumoasa, iar traseul in conditii neasteptat de bune. N-am avut nici o problema tehnica, totul a depins de mine. Stiam ca la categoria mea de varsta n-am sanse de podium, dar nu ma asteptam sa fim doar 4 concurenti. Evident, am fost pe locul 4, chiar daca am mers peste asteptarile mele. Am terminat in 5h16min, cu un timp putin spus net mai bun ca anul trecut: 7h45min. Diferenta au facut-o in ordine: starea traseului, oboseala acumulata in zilele precedente si bicicleta (am alta). La general am terminat pe locul 22 din 29 participanti (fara sa pun la socoteala fetele – doua – prima din ele fiind evident Emese), iar in faţa mea la peste 40 de ani au fost Maus, Levente si Robike, ca de obicei mai rapizi cu peste 40 de minute.
Mi-a fost teama ca nu ma incadrez in timp la punctul intermediar Bazna, dar am reusit gratie si portiunilor de sosea si drum de ţară sa termin toata cursa inainte de expirarea acelui timp.
Spalarea bicicletei pe parcurs n-a fost numai reclama, a fost un lucru bun – mi-am curatat angrenajul – iar la cursa lunga acel punct a fost cred la capatul cel mai indepartat de pe traseu, la mijlocul circuitului. Multumesc pentru promptitudine voluntarilor de pe traseu, de la PA-uri si multumesc pentru poze. Am primit si buff-ul de cuviinta, e cam negru dar numai bine ca e discret si-l pot folosi cu orice.
Sa ne vedem cu bine anul viitor – 2 iunie pica duminica. Puteti insa alege cu incredere si data de 1 iunie – Ziua Copilului. 

Jun 122011
 
Zi aniversara – pentru ca se implineste un an de cand am trecut la o alta opinie cu privire la participarile la concursurile de MTB: chiar daca trebuie sa repar, sa investesc in bicicleta, aceste lucruri sunt eclipsate de necesitatea unei vieti mai “sanatoase”. Cand esti tanar esti fara griji, dupa aceea trebuie sa te mai si gandesti la tine.
Update: N-am fost descalificat – multumesc pentru gest organizatorilor. Timpul oficial: 7h45min08, la 3h32min de primul concurent- Tudor Oprea. Locul 44 – ultimul din cei ce au terminat, locul 8 la categoria mea de varsta (ultimul, evident). La start, teoretic, au fost 90 de participanti la proba lunga.

printre evenimente

M-am inscris la proba lunga – cam 73km distanta cu mult timp inainte. Am zis ca particip oricum, numai caz de forta majora sa nu apara. Nu mi-am imaginat ca au sa fie atatea evenimente premergatoare, care sa ma dea peste cap in ziua concursului. Nici regulamentul nu l-am citit cu atentie, tineam doar minte ca am timp limita de 7 ore pentru intreaga cursa. E suficient sa spun doar ca am avut un drum de Bucuresti in ziua premergatoare si ca mi-am petrecut doua nopti pe tren. Echipamentul si bicicleta mi le-a dus la start un prieten – Bogdan – si-i multumesc ca m-a ajutat.
La 3 dimineata cand am ajuns in Medias (dupa intarziere de jumatate de ora in grafic pentru CFR), m-am pus pe dormit in masina la sora-mea, ca sa nu deranjez competitorii. Dimineata la 8 – desteptarea si cursa de contratimp pentru recuperarea lucrurilor si pregatirea de concurs. Am ajuns la “capat de coloana” la linia de start cu 3 minute inainte. Am beneficiat insa de schimbarea cauciucurilor (de noroi, primite de la Simona) – montaj George. Mi-au prins bine, mai ales ca eu am frane V-brake, improprii pentru pedalat prin noroaie.
Primii 20km i-am facut in timp rezonabil, dar apoi a aparut perioada de cadere fizica. Imi era somn, ma durea capul – semn ca faza cu lupta de tinut ochii deschisi s-a agravat. N-am avut ce face, am incercat sa pacalesc organismul si am mancat tot ce-am avut la mine. Mestecam tot timpul, iar la punctele de alimentare eram ca o termita. Am reusit sa-mi revin cat de cat, dar dupa ce am intrat iar pe tronsonul comun cu cel de 50km, a inceput sa scartaie si bicicleta. Noroiul si-a luat partea. Am oprit de cateva ori sa-mi spal angrenajul si sa-mi eliberez franele. Noroiul se intarea si ajungeam ca la drum in usoara urcare sa trebuiasca sa folosesc pinionul mare in spate, inaintand greu din cauza frecarilor.

multumesc lui Alin Costea pentru poza

In astfel de conditii am reusit sa ajung doar pe la ora 16.40 (startul a a fost la 10.30) la ultimul punct de alimentare de la “castel” – cam 15 – 20km inainte de finish. Dupa regulament, la toti cei care au depasit ora 16 li s-a luat cipul si pentru mine n-au facut exceptie. Daca nu era noroiul asa abundent, ma incadram in timp, dar tot era ca o provocare pentru mine acest reper (orice pana sau alt eveniment neplacut ma aducea la limita). In orice caz, nu-i tot una sa pui ca reper de timp intermediar ora 16 pentru cei de la cursa scurta (dupa 30km) cu a pune acelasi reper dupa aproape 60km pentru cei de la cursa lunga. Am incheiat cursa la ora 18.08, premierea atunci incepuse, dupa 7h37, din care 45 minute le-am petrecut alimentand si curatand. Chiar daca nu pare, m-am comportat mult mai bine ca anul trecut, cand am fost la proba scurta, atunci am avut o “pauza” de 1h in care a intrat furtuna de 40min.
Traseul parcurs (am avut gps la mine):


Bike route 1037086 – powered by Bikemap 

Ce scria pe GPS: 73,82km distanta, 1700m diferenta de nivel pozitiva, 9,2km/h media orara, incluzand pauzele.
Astept acum sa primesc rezultatele, banuiesc ca figurez la DSQ. Asta e, nu e prima oara cand mi se intampla –  am mai patit asa la Geiger Maraton – tot pe cursa lunga si tot pe conditii grele de parcurs. La pregatirea mea fizica si la potentialul meu, la care mai greu pot sa-mi aloc timpul necesar imbunatatirii, pot adauga pentru o performanta mai buna doar o bicicleta mai competitiva, care inseamna un alt tip de efort.
In concluzie, in sfarsit am priceput de ce-i spune Medieval la maratonul acesta: trece pe la castele si biserici vechi, dar pe drumuri noroioase de carute. Am acum un nou buff de la organizatori si o medalie si ma bucur ca am putut participa. Despre conditiile de concurs, altele decat noroiul, toate au fost la inaltime. Felicitari la toti cei implicati si am un cuvant de lauda suplimentar pentru cei de la cursa lunga care au fost capabili sa ajunga pana la ora 16 la castelanii incoruptibili.

poza facuta de fetita mea
Jun 202010
 

Sa ma duc, sa nu ma duc… pana acum, de fiecare data am ales varianta a doua. Dar, anul acesta s-a intamplat ceva, m-am trezit din somnul lung si obositor al vietii de zi cu zi si … am ales ales corect – am participat la Maratonul Medieval Medias.

Nu am avut timp sa fac poze pe drum, desi pozitia in clasament nu este justificativa in acest sens. In orice caz, aleg niste cifre pentru prestatia mea: locul 18 la categoria mea de varsta (proba de 50km), aprox 5h13min oficial si 4h10min pe computerul meu – mare diferenta, dar credibila dupa ce va spun cate ceva din desfasurare.

Si acum, la drum…

Pregatirile…

E primul meu maraton de MB, pana acum nu am fost decat la concursuri de triatlon – si acestea inainte de fenomenul de adormire care a tinut multi ani. La triatlon proba de ciclism e pe sosea, adica nesemnificativ ca experienta de concurs pentru cazul de fata. Dar ma bazez pe turele de MB pe munti si dealuri si pe aducerile aminte ca mai demult eram bun in special pe urcari… uscate.

La mine pregatirile au constat mai mult in observarea celorlalti competitori si concluziile lor: da – trebuie alte cauciucuri – e noroi lipicios, da – trebuie frane disc – cele cu saboti provoaca blocari de roti si nu mai spun cum se comporta la franari dupa aceea, da – trebuie antrenament – aici m-am straduit sa slabesc porcul cat mai din timp, dar o luna doua dupa ani de vacanta e putin, da – conteaza energizantele – eu sunt cam refractar in privinta lor asa ca am luat numai cat sa nu fiu acuzat ca n-am luat. Pe scurt, in urma interviurilor in special cu Simona – sora mea, care a terminat pe locul 4 la fete, a rezultat ca mi-ar trebui alta bicicleta, alta persoana care sa pedaleze. Nu pot sa o contrazic, cand am vazut avioanele care m-au depasit, ma refer la MIG-urile de la cursa de 80 km, in frunte cu tipu’ de pe unu ( cred ca o sa-i invat numele) care m-a depasit nu mult dupa ce am trecut de punctul comun de la reunificarea traseelor de 50 si 80 km si, bine-nteles de Eli, care m-a depasit la baza ultimei pante.

Cursa:

Inceput in forta. Chiar am fost printre ultimii. Noroc ca nu am obiceiul sa ma uit in urma.

Toti cu care am vorbit mi-au spus: nu te grabi la inceput, ca toti trag tare si oricum se creeaza ambuteiaje la prima urcare, mai ales ca-i noroi. Cred ca eu sunt singurul care m-am conformat. Dupa mine, doar recuperatorul cu motocicleta. E naspa sa auzi tot timpul o drujba langa tine pe o urcare atat de lenta. Toata urcarea am facut-o tarand bicicleta, deblocand rotile, in conditiile in care oricum mi-am desfacut franele, ca sa pot scapa de noroi mai usor. Pe langa fondul respectiv imi bipaia si mobilul – o data am raspuns iar dupa aceea l-am lasat sa tot bipaie. Probleme de servici care au trecut pe planul doi. De bipaitul asta n-am scapat tot concursul. La primul punct de control – alimentare am fost cam pe locul 340 din vreo 380 participanti. Normal ca nu am oprit, cum de altfel n-am oprit la nici un alt punct in afara de ultimul punct de alimentare de la biserica, inainte de ultima urcare… mi se golise bidonul.

Adica, m-am straduit ceva sa parcurg distanta si sa o ajung pe sora-mea. Ramane pe data viitoare.

Ca evolutie, de pe locul 340 dupa prima urcare, unde iti trebuia doar experienta la impins, am ajuns pe locul 130 pe la mijlocul traseului, si chiar pe locul 70 la oprirea mea inainte de ultima urcare (s-ar putea sa fie pozitia care sa tina cont doar de cei de la 50 km). In orice caz, se pare am depasit concurenti multi pe neve, adica banui ca erau opriti prin puncte de alimentare.

Ma simteam din ce in ce mai bine si pot spune ca o lauda, ca pe ultima urcare eram printre putinii pe bicicleta. Aici in sfarsit am facut cateva depasiri. Dar… tunetele deja se auzeau. Cand am ajuns sus in deal, aproape ca m-a dat o rafala jos. Am coborat din culme cativa metri inapoi in padure si m-am adapostit dupa un copac mai serios. S-a pornit apocalipsa. M-am ghemuit si m-am bucurat ca am avut casca. M-am straduit sa intru in ea cu totul dar nu mi-a reusit. S-a pornit o grindina destul de mare, deja ma ingrijoram pentru masina. Am vazut la stiri ca furtuna a tinut cam o ora la Medias si a doborat 22 de copaci. Ma mir ca doar atat, eu m-am ingrijorat pentru viata mea si m-am bucurat ca n-am ales proba de 80 de km. In orice caz, jos in oras am inteles ca grindina nu a fost cu boabe asa mari si au ramas localuri fara curent. Intre timp s-au strans vreo 20-30 de parteneri de chin la regruparea din varful dealului. Cand s-a mai lasat ploaia am coborat inghetati pe niste canale navigabile – fostele drumuri de tara. Apa de multe ori trecea de linia butucului la bicicleta. In oras – tipenie de om. Ne-am orientat dupa indicatoare si am fost dintre cei care am trecut prin locul de finish in sens invers, adica am ocolit centrul si am trecut linia  de start-finish pe sensul de start. Bun si asa, a fost valabil. Am terminat cam pe locul 130 la general, cu un grup mai mare.

Pe scurt: m-am simtit bine, am avut ceva emotii cu furtuna, bicicleta mi-am protejat-o, o mai pot folosi, masina   a fost ok, nu am avut ghinionul sa pice ceva pe ea. Pacat de urcari (in afara de ultima), unde cauciucurile mele au fost total nepotrivite. Diferenta de timp de peste o ora dintre contorul meu si cel oficial cred ca a fost data de timpul pe prima urcare cu rotile mai mereu blocate, oprirea mea scurta la ultimul punct de alimentare (max 5 min) si, normal, oprirea de ploaie. De apreciat organizarea, care a facut fata fara intarzieri majore la programul prezentat initial, chiar in conditiile meteo grele de la final.

PS: Am luat ceva pauza de scris pe blog intre lunile martie si iunie. N-am stat si n-am dormit, dar n-am participat la evenimente incadrabile aici. Poate totusi o sa fac o prezentare a alarmei mele pentru scuter- bicicleta cu apelare pe mobil, conceputa in intervalul de pauza de scris. Poate va folosi la cineva.