May 012017
 



În jurul 100 Miles of Istria s-au selectat de la sine câteva competiții care  mi s-au părut interesante și provocatoare în același timp. Am să scriu câteva cuvinte, în locul mâncării micilor de 1 Mai, sperând ca poate – poate se va îndrepta vremea.

1. Cupa Busola de Aur – orientare – medie și lungă distanță
2. Brașov Marathon – trailrunning – proba de maraton
3. NapoCup XCO – MTB – amatori
4. Maratonul Făgetului – MTB – proba lungă

 1.
Cupa Busola de Aur  – aprilie 1 și 2 – s-a desfășurat lângă Sălicea, nu departe de Cluj, mai precis – Poiana Bivolilor, cu câteva zile înainte de competiția din Istria. Faină denumire! Și cred că nu-i departe de ce a fost mai demult acolo, sunt câteva mici lacuri/bălți care au putut fi raiul acelor animale. N-o știam, deși mai alerg sau merg cu MTB-ul pe acolo.

IMG_20170402_133231.jpg IMG_20170401_125621.jpg IMG_20170401_125655.jpg IMG_20170401_125937.jpg rezultat oficial cu split.jpg 17492744_10211902837271359_8694367680582868519_o.jpg 17545238_10211894456341841_2566253120481124663_o.jpg

Acum sunt eternele oi, ca să fiu la modă – cele din Miorița varianta modernă – cântate de Iuliana în Lupii la Vocea Rusiei și totodată cele care au scufundat o navă spion rusă (“…râul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este”.

Mereu reușesc să mă surprindă orientariștii cu ceva. Pentru mine e o disciplină mai nouă și e foarte greu acum să trec de nivelul de începător.
Am depășit totuși faza de alergare fără cap, când parcurgeam un semimaraton fără să găsesc toate reperele, în condițiile în care descrierea probei conținea lungimea optimă de 4-5km.
Au fost două zile, în prima medie distanță și în a doua proba de lungă distanță. Mi-a plăcut, a fost o competiție veselă și cu mulți copii. A fost soare, în sfârșit cald, au venit concurenți din toată țara. Eu sunt mulțumit de rezultatul obținut, mai am însă perioade în care mă ia valul vitezei și mă chinui să înțeleg pe hartă unde puii mei am ajuns. Măcar știu să iau reset și să mă întorc.
Am încheiat pe locul 7 la categoria M45, undeva la mijlocul clasamentului.

Top

 2.
Brașov Marathon – 22 aprilie – a urmat Istriei, am trecut de la căldura surprinzătoare din Croația la zăpada Bucegilor. A fost prima dată când am participat aici, m-a tentat și pentru că deschide șirul de competiții din Circuitul Carpaților. Pun mai jos ce am scris pe FB, e relevant.

AW110_003807.jpg 18121367_10212125744283895_512637714629809401_o.jpg AW110_003809.jpg AW110_004019.jpg 3.jpg AW110_003921.jpg Diploma Brasov Marathon 2017.jpg

A fost un concurs cu un traseu frumos pe o vreme insorita – cu multa zapada.

Au fost 31,5km, traseul de maraton fiind scurtat din cauza condițiilor, cred că a fost bine așa și într-adevăr timpii finali n-au fost mult diferiți față de anul trecut când a fost uscat. Nu s-a urcat până pe vârful Postăvaru, ci doar până la cabana cu același nume, dar eu n-am simțit lipsa.  Oricum anul acesta am urcat o dată cu schiurile la Postăvaru Night.

M-am cam chinuit eu să pășesc pe urme, n-am avut cine știe ce viteză. Spre sfârșit traseul a fost mai alergabil în stil “clasic”, trecând înainte pe acolo cei de la semimaraton și mai topindu-se și zăpada. M-am străduit să ma țin de Vio, apoi de fata care a încheiat pe locul 1, și tot așa. Până la urmă am încheiat în 4h33min47sec, pe locul 32 general și 4 categorie, la aproximativ 1 minut de locul 3.
Am tot avut cârcei, se mutau de pe un picior pe celălalt ca purecii. Treceau imediat ce luam o gură de izotonic, așa de repede de parcă era efect placebo. Se vede că m-am antrenat mai mult pentru ultra anul acesta și mi-e greu să alerg tare.

Mă bucur că am fost cu aproape toată familia și Tudor a participat și el la proba de copii.

Multumesc pentru poze!
Mai jos cateva linkuri:
Poze – album 1
Poze – album de pe FB
Rezultate oficiale
Pagina de pe FB a organizatorilor
Activitatea mea pe Strava
Cei care și-au pus activitățile pe Strava – apar pe flyby

Top

 2.
NapoCup XCO – 29 aprilie – a însemnat un început destul de brutal de sezon competițional la MTB. Pentru Istria a trebuit să fac volum la alergare, vremea a fost mai mereu dificilă pentru MTB și șosea, mie nu-mi place să merg la sală, îmi place să fiu afară în timpul liber chiar dacă acest lucru înseamnă un rezultat mai slab la o competiție. Efectul cumulat l-am simțit și înainte, și în timpul cursei.

18196072_10155316434099886_2079602013_o.jpg IMG_20170424_113712-EFFECTS.jpg traseul meu XCO.jpg

M-am străduit să mă antrenez pe traseul de XCO aproape în fiecare zi în ultima săptămână, am reușit și să vin o dată cu Andreea. La copii mi-a făcut plăcere să ajut și eu puțin la marcare în incinta Muzeului Satului (Etnografic), care a fost gazda concursului și anul trecut. Lipsa de km pe MTB mi-a scăzut și nivelul de încredere în capacitățile mele tehnice, am avut nevoie de 2 zile ca să pot trece porțiunea de rock-garden (am încercat pe stânga, apoi pe centru – am sărit ceva și mi-am atins foaia mare față și am ajuns la concluzia că mai bine pentru mine e “dreapta – stânga – stânga”), coborârea mai lungă și cât de cât abruptă n-o puteam face decât în două etape, cu oprire pe la mijloc, jumpul de la sfârșitul pădurii încă nu exista. Eram și cu cauciucuri de noroi Maxxis Beaver și nu aveam de gând să le schimb pentru că le consideram bune pentru ziua următoare la maraton.
M-am plasat cam printre ultimii concurenți, nu aveam gânduri mărețe, puteam urca peste tot dar mergeau greu picioarele. La start mi-a spus prietenul meu de la aceeași categorie Augustin, care acum a ajuns să fie mai bun, că s-a făcut “chicken line” și la rock garden. Doar atât a trebuit, mi-am setat mintea să folosesc căile mai ușoare și m-am ținut de hotărâre chiar dacă tentații au fost, mai ales după ce prietenii mei mai făceau ca găina când treceam pe acolo. 🙂 Prima dată era să ratez intrarea pe ocolire, aveam ceva viteză. La a doua coborâre mai abruptă am avut surpriza să văd plasați în colțul “meu” de aterizare de la mijloc pe tinerii care erau pregătiți să acorde ajutor în caz de accidentări așa că n-am avut ce face și am reușit să cobor pe linia pe care-mi era teamă la antrenamente.
Am fost într-adevăr lent pe urcări și n-am reușit să închei decât 3 ture din cele 4, am fost depășit spre sfârșitul turei 3 de primii concurenți mai buni. Pentru mine a fost suficient de tehnic și de greu traseul, sper să mă motiveze în continuare să fiu mai mult în șea în săptămânile ce vin. Locul 9 la categorie pentru mine, 1h14min13sec pentru 12,2km și 728m diferență de nivel.
Copiii au participat și ei la concursurile lor, Andreea a mers bine și încheiat prima (nu era greu, fiind singura la categorie, la vârsta ei deja fetele se pare că se orientează spre alte preocupări), Tudor sper să capete din nou drag de MTB.
A fost grea așteptarea copiilor până la premiere, m-am străduit să-i duc pe traseu în punctele cheie, să vadă și ei pe profesioniști și nivelul lor.

Top

 2.
Maratonul Făgetului – 30 aprilie – era proba la care speram să mă comport onorabil. După XCO însă mi-am dat seama că trebuie să fiu extrem de calculat să pot rezista la proba lungă, mai ales că se anunța vreme ploioasă. A plouat peste noapte și, chiar dacă n-am apucat anul acesta să mă duc deloc pe porțiunile noi de pe traseul lung, știam că va fi noroi. M-am pregătit ca de război, mi-am luat și un rucsăcel (la competiții cred că e prima dată când port). Practic m-am pregătit de posibil 6h, speram să mă încadrez în 5h, aveam în plan opriri la curățat angrenaj cu periuța de dinți etc. Bani am uitat să iau, se pare că am nevoie de listă. 🙂

18193269_1713976638629131_4823931696829291205_o.jpg traseul meu.jpg Trasee.jpg

Am mers rezonabil spre încet până la Peana, primul PA. Cauciucurile și-au făcut rolul, în afară de ambuteiajele clasice de început prin pădure n-am avut probleme. Fiind traseul mai greu ca de obicei, au început să se creeze distanțe mai mari între concurenți, diferențierile au apărut mai rapid și mai evident. Sus era o ceață ușoară, vizibilitate mai scăzută. Îmi pusesem gps-ul de drumeție (încă o excepție pentru mine) în modul “course” dar nu eram pe pagina cu harta. La Peana n-am oprit, m-am chinuit să mă țin după cei din față. La un moment dat am auzit bipăit de “out of course”, m-am uitat în jur, mi-a fost teamă să nu intru pe traseu de întoarcere, pe acolo erau relativ mici distanțele dintre traseul de dus și ultima buclă de întors. Până să trec pe hartă deja am dat iar de marcaj și dus am fost după cei din față. Nu mi-am pus prea mult problema de rătăcire, am aflat la punctul PA de lângă lacul Micești că s-a scurtat traseul. Am văzut pe urmă pe Strava că am făcut cu aproximativ 2km și 100m diferență de nivel mai puțin decât alții, dar n-am fost singurul. Mi-au ieșit 38km, 1000m diferență de nivel în 2h37min.

Când m-am văzut înapoi la PA Peana și mi-am dat seama că nu mai e mult, nu se mai merge pe Măgura, am început să mă agit și să cresc ritmul. Mi-am luat și gelurile și batoanele desfăcute, că n-avea sens să le arunc la finish.

Coborârea pe Valea Gârbăului n-a mai fost cea cu pietre, dar provocarea a fost noroiul. M-am descurcat binișor, cauciucurile țineau nu ca la alții care mergeau sanie. S-a mai și căzut, un băiat s-a lovit destul de rău, sper să se facă sănătos cât mai repede. Sunt rideri care s-au oprit să dea prim ajutor, să ia legătura cu salvamontiștii, chiar dacă erau în frunte și la cum îi știu eu erau de podium. Cinste lor, într-adevăr contează prioritățile. Dintre ei îl știu mai bine pe Dan Mitru, erau mai mulți de la Garage Racing dar și de la alte echipe. Am dat doar un nume, dar toată stima la cei de acolo. Îmi aduc aminte de episodul nefast de anul trecut de lângă Oradea, atunci nu s-a putut face nimic…

Top

A început în sfârșit sezonul la MTB pentru mine. Să ne vedem la competiții sănătoși, cu bună dispoziție!

Apr 252016
 

From Napo Cup XCO si Faget MTB Marathon

Fiecare om îşi cară în spate sacul lui cu cartofi. Începe să-l simtă după 20 de ani. Cu fiecare an strânge tot mai mulţi cartofi, şi nu toţi oamenii adună la fel. Prin tot ceea ce fac, unii reuşesc să-şi mai arunce din greutate iar alţii nu. Scapi de greutăţi doar ştim noi când, că n-ai cum să încapi altfel acolo. Asta-i povara vieţii.

Cum am ajuns la cugetarea asta deşteaptă? De la lanţ se trage. Nu de la lanţul amintirilor, nu de la lănţişorul de păpădii de care spunea Dan Karpov – prezentatorul de la emisiunile în direct de pe TVR Cluj şi TVR3, când a vorbit cu Andreea, ci de la lanţul de bicicletă – al meu şi al lui Tudor. Mă gândeam că fără să ştiu am cărat cu mine pe bicicletă câţiva din acei cartofi, în condiţii de concurs. Dacă e să contorizez numărul de km, pot pune sigur 4km antrenament vineri, 12km XCO-ul de sâmbătă şi 70km maratonul de duminică. Am constatat că la noul meu MTB am cheiţă de lanţ şi l-am dat jos împreună cu Tudor, că singur n-am reuşit. Am vrut să-l curăţ mai bine. Şi am pus lanţul pe un traseu greşit, zalele frecând acel limitator de la patina de schimbător. Cum se spune, metal pe metal. Nu mi-am dat seama, deşi auzeam un zgomot mai ciudat. Nu-l mai întreb pe Tudor când m-a ajutat, dacă a fost înainte de Probikers Oradea, unde am mai făcut 80km, vorba cugetării “ştii şi la ce te ajută că ştii”. Ideea e că se poate. Se poate circula şi aşa dacă-i patina mai lungă. Şi am scos personal best pe multe segmente de Strava. Abia după ce am curăţat bicicleta la finishul de maraton şi am uns liniştit lanţul am văzut. Şi scriind acum şi citind de 100 de ori poate am să ţin minte.

IMG_20160425_121728ok.jpg

 Incă puţin şi puteam spune ca-n bancul cu baba ştirbă: eu n-am nicio problemă.

Şi dacă am pomenit de transmisiunile live, pun mai jos linkurile. După XCO am fost şi eu cu copiii invitat să am spus câteva cuvinte, inclusiv despre concurs – min 33.21. Mulţumesc de invitaţie! 🙂



Cum trebuie să mă adaptez, să fiu în ton cu generaţia copy-paste, pun mai jos ce am scris pe FB cu unele mici completări.

Despre Napo Cup XCO, cursa de amatori pentru mine (UCI C2 pentru profesionişti) şi concursurile de copii.

13015686_1074746872582915_5416659678027962490_n.jpg

Ca să respectăm istoria, a mai fost un Napo Cup C2 XCO la Cluj, în Făget, izvorul Elisabeta. Anul trecut, 2015 . Şi au mai fost în 2011 şi 2012.
În 2011 n-am putut participa, eram după maratonul de alergare puţin accidentat şi în plus traseul era prea tehnic pentru mine. Dar a participat Tudor 🙂 Nu mă mai mir acum că el face coborârea de pe Peana pe roţi de 24inch, acea coborâre pe care mereu prind ambuteiaj la concursuri. Şi nu e singurul copil de 10 ani care poate. E cel mai mic din poza de mai jos.

DSC_0636.jpg

În 2012 cam aşa coboram. Mereu am fost bun la mers pe lângă bicicletă, păcat că nu este concurs.

531082_333155396742129_100001430140071_916295_1174450745_n.jpg

Ca rezultate, Andreea a încheiat pe locul 1 la fete, sau aşa cum îi place ei să spună – al 8-lea băiat (apropo la ce spun despre mine de genul a x-a fată). A mers bine, dar tot mai are probleme cu schimbarea de viteze de la fostul meu MTB aşa că şi-a scris pe o hârtie ca să-şi repete şi … avea scris pe dosul mâinilor cu marker – pe stânga G şi pe dreapta U. Nu vine de la gelurile GU, ci de la Greu şi Uşor, când schimbă cu vitezele la foi, respectiv pinioane. Degeaba îi explicam cu mic şi mare… va învăţa ea la fizică despre roţi şi transmisii.

IMG_20160423_185935.jpg

La Tudor – i-a căzut lanţul (iar despre lanţ, dar pentru el e prima dată) şi până să-l ajute cineva a pierdut aproape o tura din cele două – mulţumesc de ajutor necunoscutului la care a apelat. A încheiat cu bine, pe locul 8 la categoria lui.

Eu am încheiat cele 3 ture in 59min şi ceva, pe locul 7 la categorie, iar cu fiecare tură am mers mai repede. A fost fain, parcă puţin mai obosit decât la antrenamentul din ziua precedentă.

13048166_10154726147004186_7846936902718903148_o.jpg13048117_10154726103129186_2195774299806848289_o (1).jpg

13041309_1162464157126638_4107467848754164684_o.jpg


– recunoaştere traseu cu copiii – vineri
Duminică a fost Maratonul de MTB Făget, alături de Făget Trail Running. Foarte mulţi concurenţi, la toate categoriile.
Am avut de ales intre MTB şi alergare. Mi-era dor de traseul lung de MTB, aşa că pentru mine au fost 70km cu 2002m diferenţă de nivel.

Am mers bine, sunt mulţumit. Multe Personal Best pe segmentele Strava. M-am simţit ok, în limitele obişnuite. 4h23min timpul meu oficial însă, abia locul 15 la categorie. Am avut o pană la trecerea de pârâu de la PA Miceşti şi mi-au trebuit … 20min să-i dau de capăt. Enorm!

Eram în spate la Beata Piringer, care mă ajunsese înainte de coborârea frumoasă pe o văioagă spre Miceşti. Se rătăcise puţin şi cred că a fost atunci în grup cu Zsolt Langviser, care pornise în faţa mea şi mă depăşise cu câţiva km înainte, pe urcarea spre BR. Am vrut să mă ţin de ea, eram un mic grup de 2-3 persoane. La vale m-am străduit să nu fac vreo neghiobie şi după ce o dată era să iau nişte bolovani, am păstrat o distanţă de siguranţă. După pârâu urma urcare şi poate am trecut prea repede prin el şi am făcut “snake bite”.

În fine, vreau să dau roata spate jos şi nu nimeresc clapeta. 🙂 Bicicleta fiind nouă, n-am sesizat că nu se poate demonta roata decât cu imbus. La Probikers săptămâna trecută am avut trusa, că doar eram la primul concurs cu noul MTB. Acum mi-am zis că nu-mi trebuie. Ghinion! Şi am tot întrebat concurenţii dacă n-au imbusuri, nu aveau sau nu înţelegeau, că doar era concurs internaţional. Şi a venit ajutorul. Mulţumesc foarte mult şi sper ca trusa a ajuns cu bine la tine! Altfel trebuia să peticesc camera fără să dau jos roata. Am lăsat trusa la organizatori, n-am mai ţinut minte numărul, eram prea agitat. 82 poate? Daca n-a ajuns, dă-mi de veste, rezolvăm! Vorba aceea – “nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită!” Cu aceasta ocazie mi-am uns şi lanţul, să mă liniştesc.

Altfel eram aproape de estimarea puterilor mele – 4h in conditii perfecte, cum am spus şi-n interviu. A plouat niţel, m-am grăbit să scap de porţiunea de la liziera pădurii până la Sălişte, şi nu m-a deranjat terenul, chiar dacă am avut cauciucuri obişnuite – singurele de altfel, doar la 26 am zeci. Doar câteva poziţii am reuşit să mai recuperez. Mare lucru flyby de la Strava! 🙂 Poate mă ajută să-mi găsesc omul care m-a ajutat.

Aşa că nici vorbă sa prind startul la trail, provocarea şi motivaţia mea 🙂 Şi mi-am readus aminte de ce nu mă înghesui să particip la curse mai scurte – de la Peana când s-au reîntâlnit traseele tot slalom am făcut. Ajunsesem acolo când tocmai treceau primii de la tura scurtă 40+, adică de-ai mei. La lung e boierie, ai treabă doar cu traseul şi poţi să te ţii de un ritm propriu.

Foarte multe curse în aceste 2 zile la Cluj organizate de Clujul Pedaleaza, cred ca a fost teribil de greu de acoperit.

Mulţumesc pentru încurajări pe tot parcursul weekendului! Am mers cât am putut de bine. Mulţumesc evident şi pentru poze. Au fost voluntari şi de la alergare, se ajută între ele cluburile de MTB şi alergare din Cluj, mă bucur! O lume frumoasă!

 

May 012015
 


De câţiva ani Clujul găzduieşte în aprilie, la interval de 1-2 săptămâni, două concursuri mari: un maraton de alergare pe asfalt prin Cluj, cu startul la Cluj Arena – Maratonul Internaţional Cluj organizat de Runners Club Cluj şi Maratonul Făgetului la MTB organizat de Clujul Pedalează. Amândouă concursurile au crescut mult, Maratonul Internaţional Cluj ajungând în acest an să aducă la start la toate probele în total aproximativ 3500 participanţi, iar Maratonul Făgetului la MTB să depăşeasca 1000 concurenţi la toate probele – mai precis 1002 participanţi – 59 la proba de copii, 721 la Race şi 222 la Maraton.

coborare Peana – From BT MTB Marathon Clujul Pedaleaza

Tot de la începuturi am participat la ambele concursuri, şi până în acest an cam şchiopătam după proba de maraton de alergare şi nu-mi reveneam într-o săptămână. Ultimele două sezoane totuşi nu m-am mai înscris la proba lungă de MTB Maraton, începusem să alerg mai repede şi ştiam că voi încerca să forţez rezultate mai bune, ceea ce însemna un fel de navigare cu frâna trasă la MTB. Anul trecut am reuşit pentru prima şi singura dată să cobor sub 1h30min în prima jumătate a maratonului de alergare (un semimaraton neoficial) – ceea ce mi-am şi propus (cei mai buni alergători de trail la categoria mea aveau toţi rezultate bine sub 1h30min la semi asfalt şi am vrut să-mi dovedesc că şi eu pot) şi la sfârşit am terminat în 3h06min şi câteva secunde (n-am putut rezista cu încheieturile să termin sub 3h). Anul acesta am fost cu câteva secunde mai bun ca anul trecut, dar am alergat mai constant şi ca urmare n-am rămas cu sechele.

finish trail running – From BT Trail Running Clujul Pedaleaza si concursul de MTB copii

M-am bucurat când am văzut că se organizează sâmbătă proba de trail pe acelaşi traseu scurt  de 27km pe care urma să se desfăşoare duminica proba de MTB. Evident că m-am înscris de la început, chiar dacă nu-mi era clar că voi putea participa măcar la una din probe. În fond şi la antrenament, chiar şi anul trecut, traseul de MTB de Race (scurt)  l-am parcurs atât în alergare cât şi pe MTB, creând segmente pe Strava pentru ambele sporturi. De data aceasta, pe un traseu care îmi place mult oricum îl parcurg, doream să văd cum sunt mai rapid: trailrunning sau MTB. Un concurs la ambele probe e concludent, chiar dacă MTB-ul e în zi consecutivă alergării şi e clar că voi fi mai obosit.

Câteva sublinieri despre concursurile din acest an – Făget – Clujul Pedalează:
– traseele mi-au plăcut, traseul lung chiar mi s-a părut mult mai interesant, fără monotonii, comparativ cu cel din anii trecuţi; l-am parcurs de câteva ori la antrenamente; şi traseul scurt, la cei “doar” 27km, nu era uşor şi … era în mare parte nou
– e drept că “Golgota” s-a “mutat” mai la vale, dar de câştigat va câştiga tot cel mai bun 🙂
– traseul de copii a fost de asemenea solicitant şi a fost bună mutarea lui în pădure; 2 kilometri cu urcare grea pentru copii şi o coborâre de viteză, cu câteva curbe strânse la final care au modificat puţin clasamentele; îmi pare rău doar că n-am putut să-mi încurajez copiii, fiind la proba de trail-running, dar poate a fost mai bine aşa pentru ei 🙂
– s-au străduit mult toate părţile implicate să se realizeze transmisiunea în direct la TVR – pe TVR Cluj, TVR 3 şi pe internet – TVR Plus – acum este şi pe youtube

linkul pe TVRPlus – http://www.tvrplus.ro//editie-dincolo-de-sport-328648#
– s-a meritat transmisiunea şi sper că această premieră şi colaborare să fie continuată
– mă bucur că traseele Clujul Pedalează ajung să fie cunoscute şi alergătorilor – concursul de trail-running a fost încă o premieră pentru Clujul Pedalează; era şi păcat ca în special traseele scurte să nu fie folosite decât de MTB-işti, în fond curăţarea lor şi marcarea făcând din aceste trasee o reală plăcere pentru alergat; şi traseul de anul trecut de exemplu – zona Cetatea Fetei – e deosebit şi potrivit pentru alergare şi a rămas … puţin cunoscut alergătorilor
– sunt foarte mulţumit şi mândru că am participat la acest eveniment; n-am participat la organizare aşa că pot fi considerat nepărtinitor 🙂

Acum despre curse…

Cursa de copii – MTB 2km prin pădure – start pe categorii. A fost start festiv la Polus şi copiii au avut de parcurs aproximativ 2km până la startul tehnic din pădure.

start copii 9-11 ani – From BT Trail Running Clujul Pedaleaza si concursul de MTB copii
finish Andreea – From BT Trail Running Clujul Pedaleaza si concursul de MTB copii
finish Tudor – From BT Trail Running Clujul Pedaleaza si concursul de MTB copii

A fost concurenţă mare la unele categorii, prin mare să se înţeleagă mai ales calitatea concurenţilor. Cu mulţi ne cunoaştem, ne-am antrenat, am concurat de câţiva ani. Felicitări la toţi şi ce să-i faci, doar un podium este, acestea-s regulile. 🙂 Andreea a terminat pe locul 1 la fete 12-13 ani, iar Tudor al  7-lea din 22 concurenţi la băieţi 9-11 ani. Mare luptă în special la primele 2 locuri de la 9-11 ani, diferenţa a făcut-o o căzătură la ultimele curbe.

podium fete 12-13 ani – From BT Trail Running Clujul Pedaleaza si concursul de MTB copii

Trail – runningul prin Făget pe traseul de MTB tura scurtă a adus la start la prima ediţie 106 concurenţi. Startul festiv a fost ca şi pentru copii la Polus, iar cel tehnic tot din zona de start tehnic copii din pădure – de aceea timpii au fost diferiţi pe ceasul nostru faţă de cel al organizatorilor.

pe traseu – From BT Trail Running Clujul Pedaleaza si concursul de MTB copii
From BT Trail Running Clujul Pedaleaza si concursul de MTB copii
premiere 40-49 ani – From BT Trail Running Clujul Pedaleaza si concursul de MTB copii

Mi-am pornit încălzirea şi mi-am dat seama că va fi o zi grea pentru mine: tipic pentru oboseală, nu puteam ţine un ritm alert la alergarea cu genunchii sus decât cu multă voinţă. S-a dat startul. Abia mă puteam ţine după cei din faţă la “încălzirea” până la pădure, un ritm de 4.20 la mie m-a terminat la început. În primii 8-10km mă tot întrebam oare cum voi fi ziua următoare, la MTB. Am avut noroc că m-am putut ţine cu … privirea de o fată, de care încetul cu încetul m-am apropiat şi am reuşit s-o ajung pe urcarea grea dinainte de PA2 Peana (PA1 pentru MTB). Mare lucru să ştii traseul, să ştii ce te aşteaptă! N-a alergat rău,  la rândul ei a redus diferenţa faţă de un grupuleţ din faţă, ceea ce mi-a dat o motivaţie suplimentară. Începeam să intru într-un ritm mai acceptabil şi aşa, pâş-pâş, am recuperat poziţii de la cei care slăbiseră ritmul şi am încheiat pe locul 14 la general şi 2 la categoria 40-49 ani, după Istvan Szokolszky. 27km nu-i uşor pentru cei obişnuiţi cu distanţe până la semimaraton. În plus a fost şi foarte cald – îmi segmentasem traseul în minte după porţiunile de pădure şi m-am oprit la PA-uri. Timpul a fost mai important – 2h12min de la startul tehnic, 2h21min pe ceas de la Polus. Cu aceşti timpi urma să mă lupt mâine la proba de MTB! 🙂

Proba de MTB de duminică am tratat-o ca pe una festivă. Mi-am luat şi tricoul câştigat anul trecut – locul 1 la categoria 40+ în clasamentul Cluj Bike Challenge (după 3 etape Făget, Muntele Băişorii şi Gilău) – traseul scurt. E drept că acum mă comportam pe traseul scurt ca şi cum eram la traseul lung – folosind accelerările bruşte doar unde n-aveam încotro ca să pot urca porţiunile mai abrupte, dar tot restul a mers bine. Plasându-mă din timp mai în faţă am evitat baia de mulţime chiar dacă, as usual, am fost depăşit de mulţi pe cei 2 km până la pădure. Practic ambuteiaje care să mă ţină secunde şi minute preţioase n-au fost, cei care au putut au dispărut din faţa mea, iar ceilalţi … Ştiind aproximativ programul de transmisie m-am chinuit ceva până la PA1, doar mă voi putea vedea la TV. 🙂 Nu m-au prins nici la final pentru că startul la proba scurtă s-a dat la 3 minute după 11.30 – intrarea în emisie – şi eu n-am reuşit să termin sub 1h30min – transmisia se încheia la ora 13.00. Mi-au lipsit la PA1 o mână de minute, ghinionul meu fiind că fix atunci ajungeau la finish de la tura lungă Blazso, Szalay (ambii din Ungaria) şi Logigan.

spre PA1 – From BT MTB Marathon Clujul Pedaleaza
From BT MTB Marathon Clujul Pedaleaza

Ca de obicei am început să ajung concurenţi înainte de PA1, iar la coborârea de Peana am şi depăşit. Sus, înainte de coborârea abruptă, am încetinit puternic, erau 3 concurenţi în faţă. Varianta prin stânga a ocupat-o de-a curmezişul unul, altul s-a cam oprit într-un copac, iar al treilea a reuşit să treacă, dar destul de încet. Înainte de drumul de Sălicea am ajuns-o pe Meli – prima fată de la traseul scurt. Mult au progresat fetele, şi ea şi Suzi! Dar e clar că nu-s în apele mele cu urcările: dau o comandă şi ea ajunge la picioare după supervizări care durează exasperant de mult. Mai pot ajunge pe unii din faţă doar pe coborâri, aşa că trec la treabă că urmează o porţiune frumoasă până în Valea Gârbaului. Stau după Radu Ilea (nu colegul meu) la porţiunea cu pietre, că era prea riscant să trec. Mă simte în spate şi mă lasă să trec ceva mai încolo – mulţumesc! Până la urmă tot în faţa mea termină – am avut şi un mic acroş la final cu un alt prieten – Marian – ce să-i faci – viteza şi schimbările neaşteptate de direcţie.

Cum a început tărăşenia? Mă ajunge Marian pe Golgota. Era tot julit – probabil una din căzăturile spectaculoase de pe Peana. Dar era bine, era mai tare, trece în faţă şi urmează coborârea finală. Mă ţin cât pot de el, depăşeşte el, trec şi eu. Ajungem în dreptul caselor în construcţie – drum lat cu pământ de minim 10m lăţime. Trag tare că poate reuşesc să-l depăşesc, sunt cam la 10-15m în spate, în dreapta lui. Şi o mică modificare – probabil ca să se evite surprizele – căzături de oboseală sau neatenţie, traseul urma firesc drumul şi n-o cotea brusc la dreapta pe lângă o casă ca până acum. Îmi lungesc gâtul, era bandă ce continua, accelerez. Dar Marian nu… el vede o fată. Pe dreapta. Pune frână. Deja eram cu ochii cât cepele. Şi trage dreapta să vorbească cu fata. Asta da surpriză. Ceasul rău. Urlet de la mine, trag şi mai în dreapta, dar era fata şi-s limitat. Reacţionează şi el urgent, dar… Scuze pentru cuvinte, nu ştiu exact ce am spus, a fost instant, din suflet. 🙂 Ştiu însă că nu m-am răbdat să închei că nu mă mir că a căzut înainte dacă schimbă aşa direcţia… Probabil încă una din căzăturile spectaculoase cu final fericit. Toţi trei bine, biţele la fel. Trec pe lângă noi cei doi pe care ne zbătuserăm să-i depăşim. Şi eu rămân iar fără dop la ghidon, al câtelea? Nu mai iau altă pereche, că m-am plictisit. Şi finish.

Şi stau să mă gândesc retrospectiv şi-mi dau seama că anul trecut am căzut la 2 curse din cele 3 maratoane organizate de Clujul Pedalează, de fiecare dată am zburat metri, că mi-am şi jurat că nu mai merg la curse scurte, mai bine hoinăresc la lungi. La Băişoara pe coborârea de Valea Vadului, spre final – vina mea – un şanţ nevăzut – “viteză neadaptată la condiţiile de drum”, noroc că era iarbă – am zburat peste bicicletă şi am tras un feieş la vale, eu care nu ştiu să mă arunc în cap în piscină – şi apoi am pierdut timpul căutând gps-ul, revenind după cursă. Mi-a trecut veselă pe lângă cap bicicleta pe roţi. La Gilău am fost luat în balon – pe neaşteptate venind din spate cineva, pe coborârea abruptă de la despărţirea de trasee. Acolo chiar am avut noroc cu un perete de pământ, iar în zbor am apucat să-mi fac un remember al vieţii. Şi încă mestecam, mă luase şi de la masă!

imediat se traverseaza drumul de Salicea – From BT MTB Marathon Clujul Pedaleaza

În fine, un traseu pe care l-am parcurs integral pe bicicletă, care este mult mai obositor la alergare. Am ocupat un să zicem onorabil locul 12 la categorie din 120 concurenţi şi 77/721 la general. Timpul a fost de departe mai bun ca la alergare – 1h32min faţă de 2h21.

Le mulţumesc organizatorilor, colegilor, voluntarilor, fotografilor, prietenilor şi concurenţilor pentru atmosfera din cele două zile de concurs!

Apr 282014
 


Anul acesta am spus că mă axez pe alergare. Aşa rămâne, dar cu mici excepţii până la vară şi apoi mai vedem. Prima excepţie a fost Maratonul Făgetului organizat de Clujul Pedalează. Am participat la proba de 30km pentru prima dată, să încerc să merg la maxim pe toată durata concursului. Am observat că şi la alergare, deşi mă consideram mai bun la proba lunga de maraton, mi-au prins bine pentru viteză probele mai scurte de semimaraton. Pentru prima dată am purtat şi centură de puls la un concurs, doar ca să mă asigur că nu am perioade lungi de adormire pe traseu. Ideal era să pot parcurge traseul cu peste 160bpm puls, şi apoi rezultatul va fi pe măsură. Înainte de povestea cursei, am rămas dator cu ceva…

la finish – multumesc pentru poze – From Primul concurs de MTB din 2014 – Maraton Faget 30km

Acum câteva săptămâni am iniţiat un mic concurs, cu premiu o carte interesantă şi instructivă pentru cei care-şi duc o parte din viaţă la extrem, când se vede adevărata faţă a unui om: Umbre Întunecate, scrisă de un alpinist – Joe Simpson. Eu deja citesc un exemplar, în pauzele dintre concursuri 🙂 . Mai multe amănunte găsiţi la acest link. Nu a fost nimeni care să-mi trimită mail şi să primească cartea, ceea ce e destul de normal la urma urmei. Cartea este oferită de sponsorul meu 360sport şi m-am decis să găsesc un alt motiv, la inspiraţie. M-am gândit la un titlu – Revelation Prize – şi am ales un câştigător dintre tinerii care m-au impresionat la concursul Maratonul Făgetului. Aşa că mi-am aruncat privirea pe clasamentele de la vârsta de 14-17 ani şi 18-29 ani, a contat dacă mai ştiam câte ceva despre ei şi am avut de ales dintre:
360sport-joe-simpson-umbre-intunecate

1. Suzi Hilbert – 1h56min05s – câştigătoare la general fete proba 30km. E de la echipa Interteam, de-a noastră cum se spune. După mine a progresat extraordinar şi mai are puţin să mă depăşească 🙂 . Numai cu puţin noroc pe Golgota am reuşit să-i trec în faţă, eu împingând şi străduindu-mă să iuţesc pasul (am avut şi crampe musculare la un picior), iar ea urcând pe MTB pe o urmă ştiută numai de ea, uşor în zig-zag. Eu n-am reuşit niciodată să urc pe MTB, iar în regim de concurs când am văzut că-mi scade viteza la sub 5km/h n-am stat pe gânduri şi am trecut la împins, că-s mai rapid. Ce reper sunt eu? Nu mare lucru, dar pentru fete cred că sunt, fiind şi destul de constant. S-a şi antrenat mult, iar rezultatele se văd.
2. Tămîrjan Robert – ştiu că face parte dintr-o familie pasionată de biciclete. Ştiu şi alte amănunte, unele de la Ovidiu Ciobanu. Rezultatul lui mi se pare foarte bun – 1h44min50s, în primul rând ca loc 3 la general.
3. Bereczki Eszter – Xterra Sport Bihor – 2h07min09sec, câştigătoare la categoria fete 14-17ani. Poate rezultatul nu vi se pare extraordinar ca timp, dar gândiţi-vă că are probabil 14 ani. Prin comparaţie, Fodor Emese a terminat în 2h2min18sec, e drept că a fost puţin accidentată. Aşa că toţi care au încheiat cu un timp peste 2h07min au ce reflecta 🙂 . Mi-a mai picat lanţul acum la concurs, iar pe prima parte, deşi pauzele mele erau foarte scurte, Eszter nu era departe. Ştiu că merge enorm cu bicicleta, când mergeam la concursuri la Oradea anul trecut o vedeam cu tatăl ei prin păduri parcurgând trasee care se apropie de 100km, plus excursii pe bicicletă în alte zări. Nu-i de mirare, doar Tibi, tatăl ei, e cunoscut prin concursul IronBike – mai am şi acum un tricou de acolo.

O consider câştigătoare pe Eszter, vom mai auzi de ea. Aşa că aviz sponsorilor 🙂 . Sper să nu-l deranjeze pe Tibi micul pachet ce-l va primi, e chiar cu bune intenţii.

Şi acum despre concursul meu. M-am străduit, asta se vede din analiza de puls. Am reuşit un loc 5/110 la categorie şi loc 29/540 la general cu un timp de 1h55min25s, la 3s de locul 4 – aproape l-am ajuns şi la vreo 2min de podium.

From Primul concurs de MTB din 2014 – Maraton Faget 30km

Nu-i rău, am avut probabil şi un noroc dat de ghinionul celor care au luat-o spre restaurantul Roata (cei care au preparat gulaşul) după maşina de poliţie şi cea cu fotografi. Am avut un start bun, le mulţumesc pentru asta Ellei şi tatălui ei. Eram alături de Suzi la câţiva metri de un pluton de vreo 20 persoane uşor desprins în faţă. Ei au continuat în viteză să coboare pe drumul Sfântul Ioan spre Roata, restaurant aflat la 1,3km de intersecţie – ştiu exact, că alerg pe acolo. Am avut vreo 2 secunde de ezitare. Iniţial am vrut să-i urmez, gândindu-mă că s-a schimbat traseul, concepându-mi în minte o nouă variantă de intrare în pădure, posibilă după motelul aflat la vreo 2,5km, variantă prin care se evita posibilul ambuteiaj de intrare în pădure, scăpam şi de o porţiune de noroi mai clisos când plouă. Noroc cu prezenţa de spirit a lui Suzi care a strigat. M-am uitat şi am văzut marcajul. Aşa am crezut-o 🙂 . Am văzut că şi o parte din cei din faţă se uită la noi, dar îşi continuă avântul. Şi ştiu clar că erau dintre ei care s-au antrenat de zeci de ori pe traseu şi totuşi … ce înseamnă adrenalina, ce înseamnă să o iei după cel din faţă fără să vezi ce-i în jur. Plutonul are şi dezavantaje! Eu o dată am luat un tren greşit luându-mă după un prieten! Aceeaşi direcţie, aceeaşi oră, dar destinaţie … de era să intre-n colaps naşul, iar dacă-l convingeam şi pe el că trenul merge unde doream noi cred că-mi schimbam profesia. Toţi eram cu ochii bulbucaţi în compartiment, crezând că ceilalţi nu vorbesc serios. Şi martorii involuntari! Revenind la cursă, culmea e că şi eu la un moment dat am luat-o prin padure după cineva pe o potecă paralelă mai lentă, şi asta pentru că nu m-am uitat decât la el. M-am suduit în gând şi am fost mai atent în continuare.
Pentru mine a urmat apoi o mică serie de căderi de lanţ până m-am liniştit puţin şi am început să evit schimbarea de foi. Aveam cam 180 puls, nu prea aveam chef de fineţuri. Sper că n-am încurcat prea tare pe cei din jur, că de enervat …. Aşa-i când fac amatorii schimbări de material înainte de cursă… Am reuşit s-o pierd pe Suzi din vizor, eram alături de un concurent de la VeloSport Oradea, de Eszter şi Tibi Ironbike, de doamna din Ungaria câştigătoare la 40+ care avea ceva probleme.

From Primul concurs de MTB din 2014 – Maraton Faget 30km

Îmi place mult traseul de 30km, de nenumărate ori l-am parcurs parţial sau în întregime, “călare sau pe jos”. Îl consider un XCO fără bucle, cu porţiuni tehnice la îndemâna mea. Şi azi am alergat pe prima porţiune. Deşi e de trei ani cam acelaşi track, e diferit de la un anotimp la altul, de la un an la altul. Sunt schimbări nu întotdeauna plăcute datorate intervenţiei omului. Dacă e şi curăţat de concurs, e o adevărată plăcere să-l parcurgi.

From Primul concurs de MTB din 2014 – Maraton Faget 30km

Pe la PA1 am reuşit să-l ajung pe Tibi Kerekes, colegul mai tânăr de la Clujul Pedalează. Măi, măi, aveam senzaţia că toată lumea merge mai bine ca mine, deşi trăgeam cât puteam. Lumea nu stă, se antrenează. Am scos timpi mai buni ca anii trecuţi, e drept că atunci eram la tura lungă şi altfel e distribuţia de efort. Pe porţiunea Sălicea – Tăuţi am mai fost depăşit de concurenţi care clar erau mai buni, probabil din cei cu startul complicat. Toată bucata Sălicea – Cetatea Fetei tot încerc să programez excursie de MTB cu copiii, cred că vor fi încântaţi. Pe dealul Gârbăului (Golgota) am văzut-o în sfârşit pe Suzi, alături de alţi 5-7 concurenţi. M-am ambiţionat şi treptat m-am apropiat. Am fost surprins să văd că poate urca pe MTB, iar vorbele lui George BikeSport m-au motivat şi mai tare 🙂 . Era clar că o ajung chiar şi mergând pe lângă bicicletă – înainte cu 3 zile am făcut nişte teste pe urcare – cum e mai rapid şi-mi convine mai mult – mi-am delimitat pe Strava porţiunile de MTB, cărat în spate şi împins – şi am ajuns la concluzia că împinsul e optim, atunci am avut PB deşi nu trăsesem tare, iar acum urma să fiu şi mai bun. În fine, cu tot cu coborâre am depăşit vreo 3-4 concurenţi, am avut şi de aşteptat după doi care coborau în paralel şi nu ştiau care e mai rapid, aşa că am tot pendulat după ei. N-am strigat nimic, numai chef de căzături la final nu aveam. N-am reuşit să-l prind pe Claudiu de la Velosport, categoria mea, care a terminat înaintea mea la 3 secunde. Bravo lui, de data asta a fost mai bun.

From Primul concurs de MTB din 2014 – Maraton Faget 30km

Pentru mine a fost un concurs mare în care m-am simţit, firesc, ca acasă. Îi felicit pe organizatori, în frunte cu Levi şi Vali, ştiu că au pus mult suflet. Le mulţumesc voluntarilor, Clujul devine tot mai mare şi e din ce în ce mai greu să ai alături de tine voluntari care să-şi sacrifice timpul pentru evenimente devenite … săptămânale. Mulţumesc pentru încurajări, poze, m-am simţit şi eu important 🙂 . Pentru noi, concurenţii, a fost un test, poate un prim test în acest an.

Ne vedem la Runsilvania Night Race, Eco Maraton, Maraton Apuseni, Maraton Zalău MTB şi poate 4 Munţi MTB.

Apr 292013
 


A fost un maraton deosebit Maratonul Fagetului in acest an. M-am si pregatit, am facut si concursul “Cei mai mulţi km pe traseul Maratonul Făgetului din martie până în aprilie” dintr-o joaca, dar care a inceput sa fie luat mai in serios spre sfarsit cand au venit la Cluj si au facut greseala sa-si puna pe Strava inregistrarile gps de la recunoastere traseu cei buni – de exemplu Kelemen – care la prima strigare a doborat KOM-uri (king of mountain pe urcarile-segmentele de la Maratonul Fagetului) cu peste 2 minute – dupa ce un an intreg pareau intangibile – si apoi s-au ambitionat si ceilalti :). Am inceput sa simt ca uvertura la o lupta pugilistica in care adversarii isi dau pumni virtuali inainte de lupta adevarata. Nu m-am uitat acum cum stau KOM-urile (oricum Blazso si Buruczki n-au avut vreme de asa ceva), dar clar ca-n regim de concurs au fost doborate.

startul

Dar inainte de povestea mea, ca sa nu va plictisesc inutil, va dau cateva linkuri unde gasiti poze si filmari. Le multumesc pentru poze la toti.

Stire pe TVR Cluj despre Maratonul Fagetului

In primul rand sa va uitati pe site-ul Clujul Pedaleaza (unde vor aparea curand) si apoi pe forum la ciclism.ro unde deja lumea a pus linkuri.

Bravo la organizatori care s-au zbatut mult sa fie un eveniment reusit, aducand si nume mari la concurs, atat din Romania cat si din Ungaria. Si la concursurile pe categorii au fost multe nume cunoscute si ciclisti foarte buni, eu chiar am considerat de exemplu ca pornesc cu sansa a 10-a la 70km +40 ani ceea ce nu mi s-a mai intamplat (evident, vorbesc de concursurile normale de MTB de la noi). Un lucru deosebit si care ma bucura e intarirea legaturilor intre cluburile din Cluj cu profil sportiv, alpinism, turism. Le multumesc colegilor de la Clujul Pedaleaza care au fost organizatori si voluntari, celor de la CAR Universitar Cluj si celor de la CCN (Clubul de Cicloturism Napoca). Stiu ca au fost si altii, de exemplu de la Faget Tour, daca nu am pomenit toate cluburile le pot adauga oricand – trimiteti-mi un mail. N-au fost multi, dar si-au facut treaba impecabil si au reusit sa acopere neasteptat de bine traseul. Se vede ca au venit oameni cu experienta care au participat si la alte maratoane, chiar daca mai mult de alergare. Voichita de exemplu a fost per pedes pe lungimea Salicea – Polus (cam 15km) si a facut si poze (a si laudat traseul si l-a recomandat si la plimbari), d-l Dinu a fost foarte simpatic si util cu fluierul la intersectia cu soseaua de Salicea etc.
pe urcările de început
Si acum despre concursul in sine, incerc sa fiu scurt. In primul rand traseul a fost mai bine legat decat anul trecut, mi-a placut si atunci, mi-a placut si mai mult acum. Eu am tot fost pe el, am alergat traseul scurt o data pe zapada, am fost cu MTB pe traseul lung de 1 martie pe niste noroaie si petece de zapada de am izbutit performanta sa fac in 7 ore cei 70km.
podium 30km +40 ani
Si acum despre ambitiile fetelor, cred ca stiti ce inseamna asta! Cat sunt ele de “firave”, sunt mari luptatoare, de moral, si termina de multe ori in faţa bărbaţilor … adevăraţi. Eu va povestesc numai puţin din lupta celor de la 30km, +40 ani, unde am fost indirect implicat. Ştiu că pare o luptă auxiliară, dar e un exemplu sugestiv. Nu sunt multe femei care să participe la MTB după ce au copii de îngrijit, serviciu care le împiedică să se antreneze şi cu atât mai mult trebuie apreciate. Am studiat lista scurtă de start, am ştiut că unele se antrenează cum le permite timpul liber, pot spune că şi la ele Dana (locul 4) le-a provocat pozitiv punând pe Strava parcursul ei de antrenament. Mutarea din plic cum se spune la şah a fost înscrierea Simonei – sora mea – la categorie. M-am tot gândit dacă să-i spun Dianei – soţia mea, că … deja câştigătoarea se ştie: cu copil sub 1 an, cu lipsă antrenament, Simona e – pentru cine işi aduce aminte de acum mai bine de 10 ani – cam ce este pentru mine Sarosi, Robike – intangibilă. Cu asta deja nu mai dădeam decât şanse infime de podium soţiei mele Diana. Sfârşitul deja se ştie: Simona pe primul loc la peste 20min de locul 2 – Anca şi locul 3 Diana, care a depăşit-o pe Golgota pe Dana. De frică să n-o ajungă pe coborâre unde nu se pricepe, Diana a forţat  şi a căzut destul de zdravăn (ştiu şi locul după înregistrarea ei) dar s-a ridicat rapid şi … durerile după finish. Faţă de anul trecut Diana a terminat cu peste 30 minute mai bine.
la început
Simona pe Golgota, poze Szakacs Zoltan – https://picasaweb.google.com/104865728172435029325/MaratonulFagetului?noredirect=1
cautati-va ca sigur aveti poza – multumesc
Diana pe Golgota
Dana pe Golgota, in prim plan Kelemen – locul 3 la elite 70km

La mine situaţia era clară: sunt realist, mă luptam cu performanţele mele anterioare. Am terminat pe locul 5 la 70km +40 ani, locul 42 din 98 la general numai pentru că o parte din concurenţii mei au avut probleme: Dan Lupşa a reuşit performanţa să se rătăcească trecând ca vântul de la Moara de… vânt spre fostul PA1 (nu a văzut că trebuie s-o ia la stânga) şi a întârziat suficient cât să-i trec în faţă, Sorin Simu a trebuit să se întoarcă din drum şi n-a mai participat, Fogoroş a schimbat distanţa trecând la 30km (a încheiat pe locul 2 acolo după Saroşi), iar Charles de la Dulwich Paragon nu a mai participat. Şi eu am scos un timp mai bun decât anul trecut cu peste 30min – 3h58min, dar nu mă pot compara cu Ulisse, Levente sau Robike. M-am apropiat la 1 minut de locul 4 – Vaum, care cred că la sfârşit n-a mai tras aşa tare.

Mi-am trecut pe harta cu profilul timpi intermediari de anul trecut: 26min la ieşirea spre drumul Sf Ioan, 58min după a doua urcare, 1h50min la PA2 Tureni. Ştiam că am mers bine pentru capacitatea mea anul trecut până la Tureni şi nu mă aşteptam să fac acum mari progrese. Mă mulţumeam să fiu în grafic şi abia în partea a doua a traseului să fac diferenţa. Aşa a şi fost: datorită startului, în care m-am şi oprit când i-am văzut pe cei din faţă făcând bucle, m-am pomenit depăşit de o mulţime de concurenţi de la 30km şi apoi la fiecare îngustare de drum am avut de aşteptat şi pierdut timpul. Puteam alege mici devieri de parcurs care erau în mod normal mai lente dar decât să stau tot eram mai câştigat, însă când l-am văzut pe Vaum în aceeaşi situaţie am renunţat. Singura porţiune din segmentele mele unde am fost cu 20 sec mai lent ca anul trecut aici a fost. Mă şi mir că numai 20 sec, totuşi la ieşirea Sf Ioan aveam 1 minut avans. A mai trebuit să pun piciorul jos şi la următoarea urcare, dar … eram mai bine ca anul trecut.

Filmare – Goga Ovidiu – prima parte (mai are de incarcat)

Prognoza s-a adeverit, am fost doar cu vreo 10 min mai rapid acum la Tureni.

Acolo am şi fost ajuns de un grup mai mare, între care şi Beata. Am trecut în faţă dar la PA ea a fost mai rapidă (singurul PA la care am oprit) şi era mai bună ca mine la şosea, abia reuşeam s-o am în vizor. Din păcate n-a văzut săgeata spre Miceşti şi a luat-o spre Cheile Turzii. M-am oprit, am strigat-o, ştiam că n-am şanse s-o ajung. Apoi mi-am zis că se mai uită ea înapoi şi mă vede pe deal, plus că vin şi ceilalţi. Am tras cât am putut de tare ştiind că e porţiunea unde pot recupera timp faţă de anul trecut şi că sunt cel mai vulnerabil faţă de ceilalţi. Mă tot aşteptam să mă ajungă, sperând că mă ajută stând la plasă. N-a fost aşa, abia la Miceşti m-a ajuns un ungur … din Ungaria de care m-am ţinut apoi ca un câine. Se depărta pe porţiunile mai rapide, îl ajungeam la urcările mai abrupte şi tot aşa. Îi mulţumesc pentru ritm, am şi povestit cu el atât cât ne permitea respiraţia. Am vorbit în germană, mai ţin minte numerele. Eu aşa reţinusem că are 33 de ani şi am sperat că e la altă categorie. Adevărul s-a văzut la final în clasament.
vaioaga mai abrupta de la iesirea din Cetatea Fetei, foto Imprezzio Global

 

pe Golgota
la finish, sub amenintarea ca sunt ajuns din urma 🙂
Practic de la Miceşti până la PA4 Sălicea tot împreună am fost. De acolo însă dus a fost. L-am văzut din nou abia pe Golgota, am reuşit să urc mai bine ca el şi experienţa mea în mers rapid (că de alergat nu prea aveam chef) şi-a spus cuvântul: l-am depăşit, în uralele celor de pe deal, în frunte cu Voichiţa (nu ştiu cum a ajuns în faţa mea acolo). Am terminat trăgând cât am putut pe coborâre şi bine am făcut: a terminat la 1 minut de mine şi era la aceeaşi categorie!
Gata, mi-a trecut pofta de vorbă, acum pot merge la lucru.
Apr 262013
 


Update: Concursul s-a incheiat! Locurile 1,2 şi 3 au rămas neschimbate în ultimele zile:

1. Elisei Miron 137.7km
2. Adrian Copandean 99.4km
3. Vlad Sabau 77.8km
Felicitări! Baftă la concurs la toţi participanţii! Mai jos găsiţi clasamentul final şi tabelul excel cu detalii. Urmează înmânarea diplomelor!
Toţi aceşti kilometri au fost parcurşi însumând lungimile segmentelor luate în considerare pe traseele lung şi scurt ale Maratonului Făgetului. Dacă ai parcurs o dată traseul scurt aceasta înseamnă că ai făcut 20.4km din segmente, iar o parcugere integrală a traseului lung înseamnă 43.6km.

am creat diplome virtuale la toti participantii: Diplome participanti concurs

 

Incep cu un PS:
Am simtit o lupta la distanta intre concurenti, in atacarea KOM-urilor, asta inainte de a incepe cursa in sine. Evident, in regim de concurs se vor spulbera recordurile. Pot spune totusi ca lupta intre concurenti, valabila si aici la MTB, incepe mult inainte de concursul in sine. Cine foloseste site-uri de fitness ca Strava, Endomondo stie. Ce bun era Cassius Clay in lupta dinaintea luptei, in intimidarea adversarului! 
Let’s rumble!

Mai este ziua de vineri si concursul “Cei mai multi km pe traseul Maratonul Fagetului din martie pana in aprilie” se incheie. Elisei Miron , dupa cum arata clasamentul, nu mai poate pierde locul 1. Clasamentul final il voi publica la sfarsitul zilei de vineri. Felicitari la toti participantii, stiu ca mult mai multi au parcurs traseele. Asa cum am spus cu privire la premii, tot ce pot face e sa pun o vorba buna la cei care-i sprijina pe concurenti ca sa-i ajute in continuare in ceea ce fac, ca merita. Voi “inmana” online diplome la toti participantii :). Asa ca Eli sigur va avea un premiu de la Maratonul Fagetului, inainte inca de a porni cursa! Bafta la concurs!
Si acum despre concurs…
Linkul la ce am calculat in excel , este incorporat mai jos:



Am iniţiat un concurs intitulat “Cei mai mulţi km pe traseul Maratonul Făgetului din martie până în aprilie”, despre care am scris amănunte într-o postare precedentă – este şi event creat pe FB. Clasamentul se bazează pe numărul de km parcurşi pe segmente de traseu ale Maratonului Făgetului (alergare sau MTB) de oricine are un gps la el şi îşi descarcă înregistrările pe Strava. Aici voi prezenta periodic situaţia la zi cu clasamentul.
În data de 26 aprilie:
Am creat si segmentul 6 pentru traseul lung, care e altfel decat cel de anul trecut. Am tinut cont de el in clasament pentru ca practic in acest an mai toata lumea merge pe el. A mai intervenit si scurtarea cu putin a segmentului 4 de la traseul scurt – zona Magura – ca sa fie valabil si pentru rezultatele de anul trecut si pentru cele din acest an. Sunt acum doua doamne-domnisoare in clasament, Dana Marie si Suzi Hilbert şi un copil de 7 ani: Tudor Vezentan. 

1. Elisei Miron 137.7km
2. Adrian Copandean 99.4km
3. Vlad Sabau 77.8km
4. Persa Radu 61.2km
5. Tudor Capatina 60.2km
6. Iustin Stanciu 53.8km
7. Iuga Dragoş 53.2km
8. * Radu Tudor 43.6km
9-11. Sotropa Aurelian 40.8km
9-11.* Iustin-Dorin Lupu 40.8km
9-11.* Szabó Győző 40.8km
12. Kelemen Árpád 36.6km
13-15. Dana Marie 20.4km
13-15. Marin Marie 20.4km
13-15. Tudor Cret 20.4km
16. Marcel Lucian 20.2km
17. Gyorgy Szabi 19.4km
18. Simon Suni Andras 15.8km
19-20. Aurel Lar 14.6km
19-20. Czirjak Attila 14.6km
21-22. Alexandru Mahu 13.4km
21-22. Bogdan Petrica 13.4km
23. Coman Andrei 7.1km
24-26. Suzi Hilbert 4.4km
24-26. Utwo Mihai 4.4km
24-26. Tudor Vezentan 4.4km
27. Campean Claudiu 2.2km. 
Just for records: eu am 122.7 km parcursi. 
* inseamna ca nu au inregistrat cu gps trackul pe Strava

Feb 112013
 

E vreme de iarna inca, nu sunt concursuri de alergare, MTB, triatlon dar sunt de escalada pe gheata si schi de tura. Cum un fel de escalada pe gheata cred ca as face numai cu ceva animal dupa mine, iar la schi de tura nu mi s-a potrivit inca orarul, mi-au ramas antrenamentele, in special de alergare. Eu nu pot face nimic normal, trebuie mereu sa fiu impins sau sa ma imping de la spate, asa ca solutia a fost sa-mi cumpar un ceas cu gps pentru antrenament care are si Virtual Partner la care pot sa-i setez un ritm mai apropiat de al meu. Avantajul deci cu partenerul virtual e ca il vezi cam mereu pe ecran, nu dispare ca o naluca dupa ce luam startul, asa cum dispar cei buni din faţa mea la concursuri si-n plus, poate avea programul sucit ca si al meu.Intra deja in moda ca sportivii, amatorii, sa posede tot felul de aparaturi performante, de multe ori cu GPS, care sa le monitorizeze performantele, asa ca s-au dezvoltat si site-uri unde poti incarca track-urile parcurse, antrenamentele. Dau spre exemplu ce am incarcat eu pe Endomondo:

E traseul de Maratonul Fagetului 30km – concurs organizat de Clujul Pedaleaza, asa cum a fost in 2012, pe care l-am parcurs alergand (e inca zapada serioasa pe la noi). In 28 aprilie va fi urmatoarea editie, la care voi participa ca de obicei la cursa de 70km, pe care n-am parcurs-o inca in alergare din motive destul de evidente.

Dar de ce ma strofoc eu sa parcurg traseul de maraton? Păi mi-a venit o idee…

traseele de 30km si 70km ale Maratonului Fagetului

Ca observatie: traseele gps le gasiti ori pe site-ul Clujul Pedaleaza, ori cel real parcurs de mine (care cred ca e mai de precizie, in ciuda scurtelor bâlbe de orientare).

Dar să revin la idee… Daca tot parcurge tot mai multa lume trasee in jurul Clujului, in lung si-n lat, daca tot cei de la Strava au avut ideea – sa nu-i spun geniala, ci grozava – de a permite crearea de segmente de traseu, uneori si automat, in care daca cineva vreodata a parcurs acea bucata va figura intr-un clasament al tuturor celor ce-au fost pe acolo, atunci de ce sa nu impart traseul de maraton de MTB in bucăţele, să le spunem mai comestibile, si sa urmarim – toti cei interesati – evolutia noastra pe meleagurile strabatute de maraton si … sa ne putem compara fortele chiar daca nu putem lua startul toti deodata ca la un concurs. Pentru cei care studiaza rezultatele pe segmente, le reamintesc ca cele din 29 aprilie 2012 sunt obtinute in regim de concurs – maratonul de anul trecut.

Si de aici mai e un pas: provocarea! Concurs: castiga cine parcurge cei mai multi km din traseele de maraton de 70km si 30km incepand cu 1 martie si incheind cu o saptamana inainte de concursul de anul acesta – deci 21 aprilie 2012. Nu contează ca e pe bicicleta, e alergare sau mers pe jos. Ma voi stradui sa parcurg până la 1 martie si bucata ce tine de traseul de 70km, sper sa nu fiu nevoit s-o fac in alergare prin zapada si noroi.

Evident cam trebuie sa aveti cont pe Strava, sa va incarcati pe gps traseul sau sa cunoasteti traseul de maraton, iar cand parcurgeti segmente din el automat aflam cu totii. Stati linistiti, nu am actiuni la Strava sau alte intelegeri, toata actiunea e … benevola si copilareasca :).

A, am uitat de premiu! Vor fi premiate primele trei locuri… Momentan premiile constau intr-o vorba buna (aratati ce scrie pe blog) din partea noastra, a participantilor, la neveste, prietene, sefi etc, adica la toti cei de care depinde sa va cumparati ce va doriti din punct de vedere sportiv: haine, incaltaminte, gps-uri… si asta pentru ca astfel dovediti ca acele lucruri nu sunt un moft, ci chiar le veti folosi mult.

Mai dau un exemplu, ca ideea de segmente sa fie clara:

primul segment, intitulat: Traseu Maratonul Fagetului – partea 1 – Sf Ioan

Pentru traseul de 30km am creat (iau in calcul) 7 segmente:

RUN: – Traseu Maratonul Fagetului – partea 1 – Sf Ioan – http://app.strava.com/segments/3343098

RIDE: – Traseu Maratonul Fagetului – partea 1 – Sf Ioan – http://app.strava.com/segments/3390645

Despre prima parte: e un traseu frumos prin padure, intens frecventat de oameni de toate varstele, iar acum iarna e parca si mai frumos – se poate merge cu copiii – o sa le placa (plus ca se pot da cu sania, pot cauta geocachuri). Partea negativa: la inceput am crezut ca mi s-a ascutit privirea – vad tot mai bine prin padure, dar adevarul e ca se rareste padurea. Momentan se intra si cu camioane mici dupa lemne, maine poimaine se va putea intra la cules de ciuperci cu tirurile. Asa ca o sugestie pentru toti: doriti Autostrada Transilvania gata in 50 de ani? Atunci plantati fiecare cate un pom pe traseul viitoarei autostrazi si sigur va fi cine sa creeze drum pe acolo.

RUN: – Traseu Maratonul Fagetului – partea 2 – Case Micesti – http://app.strava.com/segments/3415501

RIDE: – Traseu Maratonul Fagetului – partea 2 – Case Micesti – http://app.strava.com/segments/3415707

E un segment mai dificil, la care se adauga cainii de Plafar la casele din Faget care mai si sar sa te scarpine la picioare, ca mai mult nu reusesc. Acum sunt urme 🙂 in zapada, ca nu peste tot erau.

RUN: – Traseu Maratonul Fagetului – partea 3 – zona Peana – http://app.strava.com/segments/3415524

RIDE: – Traseu Maratonul Fagetului – partea 3 – zona Peana – http://app.strava.com/segments/3415723

Asta e un segment care cred ca va avea multi competitori, si cu voie, si fara voie, practic e linie de nivel la liziera padurii.

RUN: – Traseu Maratonul Fagetului – partea 4 – zona Magurii – http://app.strava.com/segments/3415542

RIDE: – Traseu Maratonul Fagetului – partea 4 – zona Magurii – http://app.strava.com/segments/3415733

Am luat in calcul doar zona care sigur o nimeriti, pentru ca accesul la ea cred ca va fi schimbat in acest an. E o zona frumoasa, păcat de cainii de la Sălicea – după intalnirea cu ei am ramas cu Zeusul lor (o bota) in mână până la final, la Polus.

RUN: – Traseu Maratonul Fagetului – partea 5 – Salicea – Tauti – http://app.strava.com/segments/3415567

RIDE: – Traseu Maratonul Fagetului – partea 5 – Salicea – Tauti – http://app.strava.com/segments/3415746

Tot asa, segmentul e partea sigura. Am prins zapada neatinsa, e ceva de mers. Partea negativa: cred ca au arat campul chiar deasupra fermei – abia am putut merge pe acolo, ce sa mai spun de fuga (vreo 200 de metri). N-ar fi exclus ca românii nostri sa fi arat numai drumul de acces, să nu poţi trece pe acolo.

RUN: – Traseu Maratonul Fagetului – partea 6 – Cetatea Fetei – http://app.strava.com/segments/3415587

RIDE: – Traseu Maratonul Fagetului – partea 6 – Cetatea Fetei – http://app.strava.com/segments/3415766

Multe urme, am vazut si caprioare. A sunat a victorie (incheiere cursa) ceasul meu. Mai aveam vreo 7 km… Explicatia: incheiase cursa de 30km partenerul meu virtual – aveam incarcat trackul de bicicleta al cuiva. Ce fericire pe el si ce pacat ca nu poate bea o bere!

RUN: – Strada Crizantemelor Climb – dealul Garbaului “Golgota” – http://app.strava.com/segments/3415194

RIDE: – Strada Crizantemelor Climb – dealul Garbaului “Golgota” – http://app.strava.com/segments/3415835

Urcarea asta e intr-adevar grea, si pentru alergare. In partea de inceput e noroi, am tot cautat zapada pe margini. Am depasit o caruta si apoi am ajuns la partea inaccesibila auto. Ultimii 200m au fost cam la pas, alunecam pe gheaţa de sub zapada. Totusi, daca va uitati la timpi, veti vedea ca figurez pe primul loc la clasamentul de bicicleta (e timpul meu de alergare, deci nu-i un timp reprezentativ pentru MTB), dar e o dovada ca … mai rapid esti fara bicicleta pe acolo.

Pentru traseul lung – doar segmente parcurse cu bicicleta:

RIDE: – Traseu lung Maratonul Fagetului – PA1 Peana – Lac Micesti – http://app.strava.com/segments/3525293

RIDE: – Traseu lung Maratonul Fagetului – Lac Micesti – Comsesti – http://app.strava.com/segments/3525347

RIDE: – Traseu lung Maratonul Fagetului – Cheile Turenilor – http://app.strava.com/segments/3525468

RIDE: – Traseu lung Maratonul Fagetului – Tureni – Micesti – http://app.strava.com/segments/3525486

RIDE: – Traseu lung Maratonul Fagetului – Saliste – Prunis – http://app.strava.com/segments/3525538

RIDE: – Traseu lung Maratonul Fagetului – PA3 Prunis – Moara de vant – http://app.strava.com/segments/3525563

În fine, spor la pedalat, alergat, inotat… Mai sunt si alte concursuri pe la noi, numai sa vina primavara. Deja sunt inscris la Maratonul International Cluj – alergare si la … Half Ironman – Oradea.

Apr 302012
 
Duminica s-a incheiat prima editie a maratonul de MTB – Maratonul Fagetului. Organizat de clubul Clujul Pedaleaza, acest maraton este primul din seria celor patru maratoane grupate sub titulatura Transylvania MTB Trophy.
Urmatoarea etapa e la Targu-Mures – “Primavara pe doua roti” – saptamana aceasta – duminica 06 mai. Eu merg impreuna cu sotia, fiecare cu “traseul” lui.

Ma bucur ca acest maraton, primul organizat de Clujul Pedaleaza, a avut un astfel de succes. Clujul Pedaleaza are o multime de competitii de MTB organizate, inclusiv pentru copii, pe dealurile de langa Cluj, dar maratonul e altceva. Bravo organizatorilor, concurentilor si publicului – zona de start-finish a fost in faţă la Polus, multumim voluntarilor. Multumim in mod special Politiei, Salvamontului, echipajelor de salvare si tuturor celor care prin profesionalismul lor au pus o mana de ajutor la desfasurarea evenimentului.

Au fost 219 participanti la proba de 30km si 62 la proba de 70km. Dintre ei, cel mai bun a fost, de departe, Marton Blazso – campionul Ungariei la maraton. Cei 70km i-a parcurs in 3h04min, urmatorul ca timp a fost Szentes Norbert-Tibor cu 3h27min. Iar Szentes e foarte bun! Nu sunt legende ce s-au spus despre Blazso, iar cat este de bun cred ca au fost din cei care la tura de 30km au fost depasiti de el care pot pune marturie. Eu nu l-am vazut decat la premiere :). Ultimul deal – dealul Garbaului – “Golgota” – pentru majoritatea, a fost ocazia prin care si Diana – sotia – a avut ocazia sa-l auda si sa-l vada cum trece. Nu intelegea ce vine!
Acum despre cursele noastre…

Diana – locul 1 la “intelepte” proba 30km

Diana a participat la proba de 30km. A terminat cu 3h28min – prima la categoria femei peste 40 ani! Ma bucur, mare lucru, iar faptul ca organizatorii au pus categorii de varsta la feminin ca si la masculin la aceasta proba il consider un mare pas inainte. Sper ca pe viitor sa vina tot mai multe doamne si domnisoare, sa se demonstreze astfel ca si ele, la nivelul lor, pot avea competitia pe care si-o doresc, si ca sunt multe care ar dori sa participe dar sa aiba si sanse sa se compare cu amatoarele de varsta lor …
In acest sens prezint si bicicleta castigatoarei, ca sa arat ca amatorii si amatoarele folosesc biciclete “de epoca”, dar ca si cu ele se poate face miscare si sa te simti bine. Orice om, dupa ce îi place ceva, vrea mai mult, asa ca … aviz firmelor de biciclete – poate va fi cerere tot mai mare pentru biciclete roz-bombon ca a lui Vlad Sabau. Poate se va schimba mentalitatea si la constructia de biciclete pentru copii, care in majoritate sunt mai grele, desi sunt jumatate sau sfert ca marime, decat cele mediu dotate la adulti. Si asta nu pentru competitiile de copii, ci pentru ca si familiile se orienteaza tot mai mult spre excursiile pe dealuri, nu pe asfaltul oraselor unde … ei nici nu au dreptul legal sa circule, avand loc numai pe trotuare. Asa ca … mai putine accesorii (se pot lua separat la pret de … bicicleta :)) si mai usoare. Imbatranesc si eu si mi-e greu sa car!
Si acum bicicleta Dianei:

Diana, copiii si bicicleta

– cadru Wheeler 4900ZX 16″ – an 2000 – luat nou atunci
– restul echipamentului s-a luat de la o bicicleta mai veche de anul 2000, luata second de mine din Dej:
– furca faţă RST
– schimbatoare LX 3×9, manete frane LX, frane v-brake Tektro, angrenaj … nu stiu, ca a luat bicicleta sa mearga cu copiii pe afara, butuci Shimano Parallax, şa noname …
Nu se compara cu bicicleta mea de exemplu luata in general, dar pot spune ca tot sistemul de angrenare merge incredibil de bine, e un reper. Bune lucruri se faceau atunci! Eu asa imi dau seama ca nu merge ceva optim la bicicleta mea si trebuie sa schimb sau sa repar comparand cu bicicleta ei. Si numai reglaje simple, obligatorii ca de exemplu reglarea franelor din cauza uzurii i-am facut! In rest, intretinere obisnuita la lant etc.
Sa spun si pentru bicicleta ca si la vinuri ca a fost un an bun? Parerea mea e ca “eco friendly” nu inseamna numai sa se integreze in natura un lucru uzat dupa 100 ani, ci acelasi efect, ba si mai puternic ar fi sa reziste acel lucru mai multi ani. Cum a fost si e cu Tohanurile, cu Pegas-urile! Si de aici o idee: pe cand curse de biciclete “de epoca”? Pentru inceput e suficient expunerea lor, asa cum e la masini!

Si acum despre proba mea: am participat la 70km, la +40 ani. Timpul oficial: 4h30min. Am incheiat pe locul 4, la 2min30sec de locul 3 – Waldemar Vaum, pe locul 35 din 60 la general. Bravo celor mai buni! Ca timpi intermediari pot spune cu aproximatie ca 52 min am facut pana la PA1 Peana si cam 1h52 pana la PA2 Tureni. Discutam pe traseu cu Radu Vadan, ne-am tot incurajat – a terminat putin in faţa mea (ne-am tot depasit) – de efectele maratonului de alergare de saptamana trecuta. La distanta mare iti dai seama ca nu esti refacut complet. Am pornit cu o usoara febra musculara care a tinut vreo 30-40km … pana m-am incalzit cu adevarat :), iar apoi am mers multumitor, dar nu mai aveam zvac. In orice caz traseul a fost foarte frumos, paraiele pe care le-am strabatut numai bine ca m-au mai inviorat. A fost asa de cald ca la sfarsit nu puteam inghiti sanvich-ul si am procedat ca-n povestea cu “Da’ moi îs posmagii?” – am turnat apa pe chifla!
Ne vedem la “Primavara pe 2 roti” la Targu-Mures. E un oras activ – se organizeaza duatloane, triatloane, curse de MTB inclusiv pentru copii. Au si un parc amenajat exemplar de unde se da startul, unde este si gradina zoologica. S-au pus deja clasamentele, inclusiv cele pe puncte – care conteaza in stabilirea castigatorului trofeului Transylvania MTB Trophy. Poate totusi se va face clasament general separat feminin si masculin – asa este!